Convenția din 9 mai 1980

Articolul 1

Organizația interguvernamentală

§ 1. Părțile la prezenta convenție constituie, în calitate de state membre, Organizația interguvernamentală pentru transporturile internaționale feroviare (OTIF), denumita mai jos organizația. Sediul organizației este stabilit la Berna.

§ 2. Organizația are personalitate juridică. Ea are îndeosebi capacitate de a contracta, de a achizitiona și de a instraina bunuri imobile și mobile, precum și de a acționa în justiție.

Organizația, membrii personalului sau, experții la care ea face apel și reprezentanții statelor membre se bucura de privilegiile și imunitățile necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, în condițiile definite în protocolul anexat la convenție, din care face parte integrantă.

Relațiile dintre organizație și statul de sediu sînt reglementate într-un acord de sediu.

§ 3. Limbile de lucru ale organizației sînt franceza și germană.

Articolul 2

Scopul organizației

§ 1. Organizația are scopul fundamental de a stabili un regim de drept uniform aplicabil transporturilor de călători, bagaje și mărfuri în trafic internațional direct între statele membre, care folosesc linii feroviare, precum și de a facilita executarea și dezvoltarea acestui regim.

§ 2. Regimul de drept prevăzut la § 1 poate fi, de asemenea, aplicat transporturilor internaționale directe care folosesc, în afară de linii feroviare, linii pe căile terestre și maritime și căile de navigație interioare.

Articolul 3

Regulile uniforme CIV și CIM

§ 1. Transporturile în trafic internațional direct sînt supuse:

- "Regulilor uniforme privind contractul de transport internațional feroviar al călătorilor și bagajelor (CIV)", formind apedincele A la convenție;

- "Regulilor uniforme privind contractul de transport internațional feroviar al mărfurilor (CIM)", formind apendicele B la convenție.

§ 2. Liniile vizate la art. 2, pe care se efectuează aceste transporturi, sînt înscrise pe doua liste: lista liniilor CIV și lista liniilor CIM.

§ 3. Întreprinderile cărora le aparțin, liniile vizate la art. 2 § 2, înscrise pe aceste liste, au aceleași drepturi și obligații ca cele care decurg pentru căile ferate din Regulile uniforme CIV și CIM, sub rezerva derogarilor care rezultă din condițiile de exploatare proprii fiecărui mod de transport și publicate în aceleași forme ca și tarifele. Cu toate acestea, regulile privitoare la răspundere nu pot face obiectul unor derogări.

§ 4. Regulile uniforme CIV și CIM împreună cu anexele lor, fac parte integrantă din convenție.

Articolul 4

Definitia notiunii convenție

În textele care urmează, expresia convenție acoperă convenția propriu-zisa, protocolul vizat la primul articol § 2 alin. 2 și apendicele A și B, împreună cu anexele lor, arătate la art. 3 § 1 și § 4.

Articolul 5

Organele

Funcționarea organizației este asigurata de organele de mai jos:

- Adunarea generală;

- Comitetul administrativ;

- Comisia de revizuire;

- Comisia de experți pentru transportul mărfurilor periculoase;

- Oficiul central al transporturilor internaționale feroviare (OCTI).

Articolul 6

Adunarea generală

§ 1. Adunarea generală se compune din reprezentanții statelor membre.

§ 2. Adunarea generală:

a) stabilește regulamentul sau interior;

b) determina compunerea comitetului administrativ în conformitate cu art. 7 § 1;

c) emite directive privind activitatea comitetului administrativ și a oficiului central;

d) fixează, pe o perioadă de 5 ani, nivelul maxim pe care îl pot atinge cheltuielile anuale ale organizației sau emite directive referitoare la limitarea acestor cheltuieli;

e) hotărăște, în conformitate cu art. 19 § 2, asupra propunerilor care tind sa modifice convenția;

f) hotărăște asupra cererilor de aderare care îi sînt supuse în temeiul art. 23 § 2;

g) hotărăște asupra celorlalte probleme înscrise pe ordinea de zi în conformitate cu § 3.

§ 3. Oficiul central convoacă adunarea generală o dată la fiecare 5 ani sau la cererea unei treimi a statelor membre, precum și în cazurile prevăzute la art. 19 § 2 și art. 23 § 2 și adresează statelor membre proiectul ordinii de zi, cel mai tirziu cu 3 luni înaintea deschiderii sesiunii.

§ 4. Adunarea generală este valabil constituită cînd sînt reprezentate majoritatea statelor membre. Un stat membru poate să fie reprezentat de către un alt stat membru; cu toate acestea, un stat nu poate reprezenta mai mult de doua alte state.

§ 5. Hotărîrile adunării generale sînt luate cu majoritatea statelor membre reprezentate cu ocazia votului. Cu toate acestea, pentru aplicarea § 2 d) și § 2 e), în acest ultim caz cînd este vorba de propuneri de modificare a convenției propriu-zise și a protocolului, majoritatea cerută este cea de două treimi.

§ 6. În înțelegere cu majoritatea statelor membre, oficiul central invita, de asemenea, state membre sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile adunării generale. În înțelegere cu majoritatea statelor membre, oficiul central invita sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile adunării generale, organizații internaționale competente în materie de transport sau care se ocupa de probleme înscrise pe ordinea de zi.

§ 7. Înaintea sesiunilor adunării generale și urmînd directivele comitetului administrativ, comisia de revizuire este convocată pentru a proceda la examinarea preliminară a propunerilor vizate la art. 19 § 2.

Articolul 7

Comitetul administrativ

§ 1. Comitetul administrativ se compune din reprezentanții a unsprezece state membre.

Confederatia elvetiana dispune de un loc permanent și își asuma președinția comitetului. Celelalte state sînt numite pentru 5 ani.

Compunerea comitetului este determinata pentru fiecare perioada de 5 ani, tinindu-se seama în special de o echitabila repartizare geografică.

Nici un stat membru nu poate face parte din comitet timp de mai mult de doua perioade consecutive.

Dacă se produce un loc vacant, comitetul desemnează un alt stat membru pentru restul perioadei.

Fiecare stat membru care face parte din comitet desemnează un delegat; el poate, de asemenea, sa desemneze un delegat supleant.

§ 2. Comitetul:

a) stabilește regulamentul sau interior;

b) încheie acordul de sediu;

c) stabilește regulamentul privind organizarea, funcționarea și statutul personalului oficiului central;

d) numește, ținînd seama de competența candidaților și de o echitabila repartizare geografică, directorul general, directorul general adjunct, consilierii și consilierii adjuncți ai oficiului central; acesta informează în timp util statele membre de orice loc vacant privind aceste posturi; guvernul elvetian prezintă candidaturi pentru posturile de director general și director general adjunct;

e) controlează activitatea oficiului central atît pe plan administrativ, cît și pe plan financiar;

f) veghează asupra bunei aplicari, de către oficiul central, a convenției, precum și a hotărîrilor luate de alte organe; preconizeaza, dacă este cazul, măsurile corespunzătoare pentru a facilita aplicarea convenției și a acestor hotărîri;

g) da avize motivate pentru problemele care pot interesa activitatea oficiului central și care îi sînt supuse de către un stat membru sau de către directorul general al oficiului central;

h) aproba programul de lucru anual al oficiulul central;

i) aproba bugetul anual al organizației, raportul de gestiune și conturile anuale;

j) comunică statelor membre raportul de gestiune, extrasul conturilor anuale, precum și hotărîrile și recomandările sale;

k) stabilește și comunică statelor membre, în vederea adunării generale însărcinate sa determine compunerea sa, cel mai tirziu cu 2 luni înainte de deschiderea sesiunii, un raport asupra activității sale, precum și propuneri referitoare la reînnoirea sa.

§ 3. Dacă nu se hotărăște altfel, comitetul se reuneste la sediul organizației.

El tine doua sesiuni în fiecare an; el se reuneste, în plus, fie la decizia președintelui, fie cînd patru din membrii săi au cerut aceasta. Procesele-verbale ale sesiunilor sînt trimise tuturor statelor membre.

Articolul 8

Comisiile

§ 1. Comisia de revizuire și Comisia de experți pentru transportul mărfurilor periculoase, denumita mai jos comisia de experți, se compun din reprezentanții statelor membre.

Directorul general al oficiului central sau reprezentantul sau participa la sesiuni cu vot consultativ.

§ 2. Comisia de revizuire:

a) hotărăște, în conformitate cu art. 19 § 3, asupra propunerilor care tind sa modifice convenția;

b) examinează, în conformitate cu art. 6 § 7, propunerile supuse adunării generale.

Comisia de experți:

- hotărăște, în conformitate cu art. 19 § 4, asupra propunerilor care tind sa modifice convenția.

§ 3. Oficiul central convoacă comisiile fie din propria sa inițiativa, fie la cererea a cinci state membre, precum și în cazul prevăzut la art. 6 § 7 și adresează proiectul ordinii de zi statelor membre cel mai tirziu cu doua luni înaintea deschiderii sesiunii.

§ 4. Comisia de revizuire este valabil constituită cînd majoritatea statelor membre sînt reprezentate; comisia de experți este valabil constituită cînd o treime din statele membre sînt reprezentate.

Un stat membru poate să fie reprezentat de către un alt stat membru; cu toate acestea, un stat nu poate reprezenta mai mult de doua alte state.

§ 5. Fiecare stat membru reprezentat are drept la un vot; votul are loc cu mina ridicată sau, la cerere, prin apel nominal.

O propunere este adoptată dacă numărul de voturi pozitive este:

a) cel puțin egal cu o treime din numărul statelor membre reprezentate cu ocazia votului;

b) superior numărului de voturi negative.

§ 6. În înțelegere cu majoritatea statelor membre, oficiul central invita sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile comisiilor, state nemembre și organizații internaționale competente în materie de transport sau care se ocupa de probleme înscrise pe ordinea de zi. În aceleași condiții pot fi invitați experți independenți la sesiunile comisiei de experți.

§ 7. Comisiile aleg pentru fiecare sesiune un președinte și unu sau doi vicepreședinți.

§ 8. Deliberările au loc în limbile de lucru. Expunerile făcute în ședința în una dintre limbile de lucru sînt traduse în fond în cealaltă; propunerile și hotărîrile sînt traduse integral.

§ 9. Procesele-verbale rezuma deliberările. Propunerile și hotărîrile se reproduc integral. În ceea ce privește hotărîrile, textul francez este hotărîtor.

Procesele-verbale se distribuie statelor membre.

§ 10. Comisiile pot desemna grupe de lucru însărcinate sa trateze probleme determinate.

§ 11. Comisiile pot să-și stabilească un regulament interior.

Articolul 9

Oficiul central

§ 1. Oficiul central al transporturilor internaționale feroviare își asuma secretariatul organizației.

§ 2. Oficiul central îndeosebi:

a) executa sarcinile care îi sînt încredințate de celelalte organe ale organizației;

b) examinează propunerile de modificare a convenției recurgind, dacă este cazul, la sprijinul experților;

c) convoacă comisiile;

d) adresează, la timpul potrivit, statelor membre documentele necesare sesiunilor diverselor organe;

e) tine la zi și publică listele liniilor prevăzute la art. 3 § 2;

f) primește comunicările fucute de statele membre și de întreprinderile de transport și le notifica, dacă este cazul, celorlalte state membre și întreprinderi de transport;

g) tine la zi și publică un fisier de jurisprudenta;

h) publică un buletin periodic;

i) reprezintă organizația pe lîngă alte organizații internaționale competente pentru probleme care au legătură cu obiectivele vizate de organizație;

j) elaborează proiectul de buget anual al organizației și îl supune pentru aprobare comitetului administrativ;

k) administrează finanțele organizației în cadrul bugetului aprobat;

l) incearca, la cererea unui stat membru sau a unei întreprinderi de transport, oferind bunele sale oficii, sa reglementeze neînțelegerile dintre numitele state sau întreprinderi izvorite din interpretarea sau din aplicarea convenției;

m) emite, la cererea părților în cauza - state membre, întreprinderi de transport sau beneficiari -, un aviz asupra neintelegerilor izvorite din interpretarea sau din aplicarea convenției;

n) colaborează la rezolvarea litigiilor pe cale de arbitraj, în conformitate cu titlul III;

o) facilitează, între întreprinderile de transport, relațiile financiare care rezultă din traficul internațional, precum și acoperirea creanțelor neachitate.

§ 3. Buletinul periodic conține informațiile necesare pentru aplicarea convenției, precum și studii, hotărîri judecătorești și informații importante pentru interpretarea, aplicarea și evoluția dreptului de transport feroviar; el este publicat în limbile de lucru.

Articolul 10

Listele liniilor

§ 1. Statele membre adresează oficiului central comunicările lor cu privire la înscrierea sau radierea de linii în listele prevăzute la art. 3 § 2.

Liniile menționate la art. 2 § 2, în măsura în care leagă state membre, nu sînt înscrise decît după acordul acestor state; pentru radierea unei astfel de linii, comunicarea unuia singur din aceste state este suficienta.

Oficiul central notifica înscrierea sau radierea unei linii tuturor statelor membre.

§ 2. O linie este supusă convenției la expirarea unei luni de la data notificării înscrierii sale.

§ 3. O linie încetează de a fi supusă convenției la expirarea unei luni de la data notificării radierii sale, cu excepția transporturilor în curs, care trebuie să fie terminate.

Articolul 11

Finanțele

§ 1. Nivelul cheltuielile organizației este stabilit, pentru fiecare exercițiu, de către comitetul administrativ, la propunerea oficiului central.

Cheltuielile organizației sînt suportate de către statele membre proporțional cu lungimea liniilor înscrise. Cu toate acestea, liniile pe căile maritime și căile de navigație interioare nu sînt socotite decît pentru jumătate din lungimea lor; pentru celelalte linii exploatate în condiții speciale contribuția poate fi redusă la maximum jumătate în urma unei înțelegeri între guvernul interesat și oficiul central, sub rezerva aprobării comitetului administrativ.

§ 2. Cu ocazia trimiterii statelor membre a raportului de gestiune și a extrasului conturilor anuale, oficiul central le invita sa plătească partea lor de contribuție la cheltuielile exercițiului expirat, în cel mai scurt termen posibil și cel mai tirziu la 31 decembrie al anului trimiterii.

După această dată, la sumele datorate se percepe o dobinda de 5% pe an. Dacă, în 2 ani după această dată, un stat membru nu a plătit partea sa de contribuție, dreptul sau la vot este suspendat pînă cînd a satisfăcut obligația de plată.

La expirarea unui termen suplimentar de 2 ani, adunarea generală examinează dacă atitudinea acestui stat trebuie să fie considerată ca o denunțare tacită a convenției, fixind, dacă este cazul, data la care își produce efectul.

§ 3. Contribuțiile neachitate rămîn datorate în cazurile de denunțare menționate la § 2 și la art. 25, precum și în cazurile de suspendare a dreptului de vot.

§ 4. Sumele neîncasate trebuie, pe cît posibil, să fie acoperite prin credite ale organizației; ele pot să fie repartizate pe patru exercitii. Restul deficitului este trecut într-un cont special, în debitul celorlalte state membre, în măsura în care acestea erau părți la convenție în timpul perioadei de neplata; reportul se face proporțional cu lungimea liniilor lor, înscrise în ziua deschiderii contului special.

§ 5. Statul care a denunțat convenția poate deveni din nou stat membru prin aderare, dacă a plătit sumele pentru care este debitor.

§ 6. Organizația percepe o remunerație pentru a acoperi cheltuielile speciale care rezultă din activitățile prevăzute la art. 9 § 2 l) la n); în cazurile prevăzute la art. 9 § 2 l) și m), aceasta remunerație este fixată de comitetul administrativ, la propunerea oficiului central; în cazul prevăzut la art. 9 § 2 n) se aplică art. 15 § 2.

§ 7. Concordanta scriptelor și pieselor contabile este verificata de către guvernul elvetian, care prezintă un raport comitetului administrativ.

Articolul 12

Competența

§ 1. Litigiile dintre statele membre, izvorite din interpretarea sau din aplicarea convenției, precum și litigiile dintre statele membre și organizație, izvorite din interpretarea sau din aplicarea Protocolului asupra privilegiilor și imunităților, pot, la cererea uneia dintre părți, să fie supuse unui tribunal arbitral. Părțile determina în mod liber compunerea tribunalului arbitral și procedura arbitrală.

§ 2. Litigiile:

a) între întreprinderile de transport;

b) între întreprinderile de transport și beneficiari;

c) între beneficiari, izvorite din aplicarea Regulilor uniforme CIV și a Regulilor uniforme CIM, dacă nu au fost rezolvate prin buna înțelegere sau supuse deciziei tribunalelor ordinare, pot, prin acordul părților interesate, să fie supuse unui tribunal arbitral.

Art. 13 la 16 se aplică pentru compunerea tribunalului arbitral și pentru procedura arbitrală.

§ 3. Fiecare stat poate, în momentul cînd semnează convenția sau depune instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să își rezerve dreptul de a nu aplica în totalitate sau în parte dispozițiile § 1 și ale § 2.

§ 4. Fiecare stat care a făcut o rezervă la aplicarea § 3 poate să renunțe la ea, în orice moment, informind guvernul depozitar. Renunțarea la rezerva își produce efectul la o luna de la data la care guvernul depozitar o aduce la cunoștința statelor.

Articolul 13

Compromisul. Grefa

Părțile încheie un compromis, cuprinzînd îndeosebi:

a) obiectul litigiului;

b) compunerea tribunalului și termenele convenite pentru numirea arbitrului sau arbitrilor;

c) locul convenit ca sediu al tribunalului.

Compromisul trebuie să fie comunicat oficiului central, care își asuma funcțiunile de grefa.

Articolul 14

Arbitrii

§ 1. O lista de arbitri este stabilită și ținuta la zi de oficiul central. Fiecare stat membru poate să înscrie pe lista de arbitri doi dintre supusii săi, specialiști în dreptul internațional al transporturilor.

§ 2. Tribunalul arbitral se compune din unu, trei sau cinci arbitri, în conformitate cu compromisul.

Arbitrii sînt aleși dintre persoanele care figurează pe lista menționată la § 1. Cu toate acestea, atunci cînd compromisul prevede cinci arbitri, fiecare dintre părți poate alege un arbitru care nu figurează pe lista.

În cazul cînd compromisul prevede un arbitru unic, acesta este ales printr-un acord comun al părților.

Cînd compromisul prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre părți alege unu sau doi arbitri, după caz; aceștia desemnează de comun acord pe al treilea sau pe al cincilea arbitru, care prezidează tribunalul arbitral.

În caz de dezacord între părți asupra desemnării arbitrului unic sau între arbitrii aleși asupra celui de-al treilea sau al cincilea arbitru, aceasta desemnare se face de către directorul general al oficiului central.

§ 3. Arbitrul unic, al treilea sau al cincilea arbitru trebuie să fie de o alta naționalitate decît cea a părților, în afară de cazul cînd acestea sînt de aceeași naționalitate.

Intervenția în litigiu a unui terț rămîne fără efect asupra compunerii tribunalului arbitral.

Articolul 15

Procedura. Cheltuielile

§ 1. Tribunalul arbitral stabilește procedura de urmat, ținînd seama în special de următoarele dispoziții:

a) el cercetează și judeca motivele pe baza elementelor furnizate de părți, fără să fie legat, atunci cînd este chemat sa statueze în drept, de interpretarile acestora;

b) el nu poate să acorde mai mult sau altceva decît ceea ce este cerut în concluziile reclamantului, nici mai puțin decît ceea ce pîrîtul a recunoscut ca datorează;

c) hotărîrea arbitrală, temeinic motivată, se redactează de tribunalul arbitral și se comunică părților prin oficiul central;

d) fără o dispoziție contrară de drept imperativ al locului unde se afla sediul tribunalului arbitral și sub rezerva unui acord contrar al părților, hotărîrea arbitrală este definitivă.

§ 2. Onorariile arbitrilor sînt stabilite de directorul general al oficiului central. Hotărîrea arbitrală fixează spezele și cheltuielile și decide repartizarea lor între părți, precum și a onorariilor arbitrilor.

Articolul 16

Prescripția. Forta executorie

§ 1. Folosirea procedurii arbitrale are, în ceea ce privește întreruperea prescripției, același efect ca și cel prevăzut de dreptul material aplicabil pentru intentarea acțiunii înaintea judecătorului ordinar.

§ 2. Hotărîrea tribunalului arbitral împotriva întreprinderilor de transport sau a beneficiarilor dobîndește forta executorie în fiecare dintre statele membre după îndeplinirea formalităților prescrise în statul unde executarea trebuie să aibă loc. Revizuirea fondului litigios nu este admisă.

Articolul 17

Acoperirea creanțelor neplătite între întreprinderi de transport

§ 1. Borderourile de creanțe, izvorite din transporturile supuse regulilor uniforme și rămase neplătite, pot fi adresate de întreprinderea de transport creditoare oficiului central, pentru a facilita încasarea; în acest scop, oficiul central someaza întreprinderea de transport debitoare sa plătească suma datorată sau sa comunice motivele refuzului sau de plată.

§ 2. Dacă oficiul central apreciază ca motivele refuzului sînt suficient de întemeiate, el propune părților să se judece fie în fața judecătorului competent, fie în fața tribunalului arbitral, în conformitate cu art. 12 § 2.

§ 3. Dacă oficiu1 central apreciază ca întreaga suma sau o parte din ea este în mod real datorată, el poate, după ce eventual a consultat un expert, sa declare ca întreprinderea de transport debitoare este obligată sa verse creanta oficiului central în totalitate sau în parte; suma astfel vărsată trebuie să ramina consemnată pînă la hotărîrea definitivă asupra fondului a judecătorului competent sau a tribunalului arbitral.

§ 4. Dacă întreprinderea nu vărsa, în termen de 15 zile, suma stabilită de oficiul central, acesta adresează o noua somație de plată, cu indicarea consecințelor refuzului.

§ 5. Dacă aceasta noua somație de plată rămîne fără rezultat timp de 2 luni, oficiul central adresează statului membru de care depinde întreprinderea un aviz motivat, invitindu-l sa ia măsuri și, în special, sa examineze dacă trebuie să mențină pe lista liniilor pe cele ale acestei întreprinderi.

§ 6. Dacă statul membru declara ca, în pofida neplatii, menține înscrierea liniilor acestei întreprinderi sau dacă nu da răspuns timp de 6 saptamini la comunicarea oficiului central, el este considerat, de plin drept, ca garantează regularizarea tuturor creanțelor care rezultă din transporturile supuse regulilor uniforme.

Articolul 18

Hotărîri judecătorești. Sechestre. Cauțiuni

§ 1. Cînd hotărîrile judecătorești pronunțate în temeiul dispozițiilor convenției, în contradictoriu sau în lipsa, de către judecătorul competent, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecător, ele dobîndesc forta executorie în fiecare dintre celelalte state membre după îndeplinirea formalităților prescrise în statul unde executarea trebuie să aibă loc. Revizuirea fondului litigios nu este admisă.

Aceasta dispoziție nu se aplică hotărîrilor judecătorești care nu sînt decît provizoriu executorii, nici condamnărilor la daune-interese care ar fi pronunțate, în afară de cheltuieli, contra unui reclamant pe motivul respingerii acțiunii sale.

Primul alineat se aplică, de asemenea, tranzacțiilor judiciare.

§ 2. Creanțele izvorite dintr-un transport supus regulilor uniforme, în folosul unei întreprinderi de transport asupra unei alte întreprinderi de transport care nu depinde de același stat membru, nu pot fi oprite decît în baza unei hotărîri pronunțate de instanța judecătorească a statului membru de care depinde întreprinderea titulara a ceantelor de poprit.

§ 3. Materialul rulant al caii ferate, precum și obiectele de orice fel care servesc la transport și aparțin acesteia, cum sînt containerele, rechizitele de încărcare și prelatele, nu pot fi sechestrate, pe un alt teritoriu decît acela al statului membru de care depinde calea ferată proprietara, decît în baza unei hotărîri pronunțate de autoritatea judecătorească din acest stat.

Vagoanele particulare, precum și obiectele de orice fel care servesc la transport, conținute de vagoane și aparținînd proprietarului vagonului, nu pot fi sechestrate, pe un alt teritotiu decît acela al statului de domiciliu al proprietarului, decît în baza unei hotărîri pronunțate de autoritatea judecătorească din acest stat.

§ 4. Cauțiunea pentru garantarea plății cheltuielilor de judecată nu poate fi pretinsa cu prilejul acțiunilor judecătorești întemeiate pe convenție.

Articolul 19

Competența

§ 1. Statele membre adresează propunerile lor de modificare a convenției oficiului central, care le aduce, imediat la cunoștința statelor membre.

§ 2. Adunarea generală hotărăște asupra propunerilor de modificare care se referă la dispozițiile convenției neprevăzute la § 3 și § 4.

Înscrierea unei propuneri de modificare pe ordinea de zi a unei sesiuni a adunării generale trebuie să întrunească acordul unei treimi a statelor membre.

Sesizată cu o propunere de modificare, adunarea generală poate să hotărască, cu majoritatea prevăzută la art. 6 § 5, ca o astfel de propunere prezintă un caracter de strinsa legătură cu una sau mai multe dispoziții a căror modificare intră în competența comisiei de revizuire în conformitate cu § 3. În acest caz, adunarea generală are dreptul de a hotărî, de asemenea, asupra modificării acesteia sau acestor dispoziții.

§ 3. Sub rezerva hotărîrilor adunării generale luate conform § 2 alin. 3, comisia de revizuire hotărăște asupra propunerilor de modificare care se referă la dispozițiile enumerate mai jos.

a) Regulile uniforme CIV:

- art. 1 § 3; art. 4 § 2; art. 5 (fără § 2), 6, 9 la 14, 15 (fără § 6), 16 la 21, 22 § 3; art. 23 la 25, 37, 43 (fără § 2 și § 4), 48, 49, 56 la 58, 61;

- sumele exprimate în unități de cont la art. 30, 31, 38, 40 și 41, cînd modificarea vizează o majorare a acestor sume;

b) Regulile uniforme CIM:

- art. 1 § 2; art. 3 § 2 la § 5; art. 4, 5, 6 (fără § 3), 7, 8, 11 la 13, 14 (fără § 7), 15 la 17, 19 (fără § 4), 20 (fără § 3), 21 la 24, 25 (fără § 3), 26 (fără § 2), 27, 28, § 3 și § 6; art. 29, 30 (fără § 3), 31, 32 (fără § 3), 33 (fără § 5), 34, 38, 39, 41, 45, 4B, 47 (fără § 3), 48 (în măsura în care nu este vorba decît de a se efectua o adaptare la dreptul de transport internațional maritim), 52, 53, 59 la 61, 64, 65;

- suma exprimată în unități de cont la art. 40, cînd modificarea vizează o majorare a acestei sume;

- Regulamentul privind transportul internațional feroviar al vagoanelor particulare (RIP), anexa nr. II;

- Regulamentul privind transportul internațional feroviar al containerelor (RICo), anexa nr. III;

- Regulamentul privind transportul internațional feroviar al mesageriilor (RIEx), anexa nr. IV.

§ 4. Comisia de experți hotărăște asupra propunerilor de modificare care se referă la dispozițiile Regulamentului privind transportul internațional feroviar al mărfurilor periculoase (RID), anexa nr. I la Regulile uniforme CIM.

Articolul 20

Hotărîrile adunării generale

§ 1. Modificările hotărîte de adunarea generală se consemnează într-un protocol semnat de reprezentanții statelor membre. Acest protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării; instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se depun cît mai curînd posibil guvernului depozitar.

§ 2. Cînd protocolul a fost ratificat, acceptat sau aprobat de mai mult de două treimi din statele membre, intrarea în vigoare a hotărîrilor are loc la expirarea termenului fixat de adunarea generală.

§ 3. Aplicarea regulilor uniforme CIV și CIM se suspenda din momentul intrării în vigoare a hotărîrilor, pentru traficul cu și între statele membre care nu au depus încă instrumentul lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, o luna înainte de data prevăzută pentru aceasta intrare în vigoare. Oficiul central notifica statelor membre aceasta suspendare; aceasta ia sfîrșit la expirarea unei luni de la data notificării de către oficiul central a ratificării, acceptării sau aprobării sus-numitelor hotărîri de către statele în cauza.

Aceasta suspendare nu are efect pentru statele membre care au comunicat oficiului central ca aplica, fără a avea depuse instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, modificările hotărîte de adunarea generală.

Articolul 21

Hotărîrile comisiilor

§ 1. Modificările hotărîte de comisii sînt notificate statelor membre de oficiul central.

§ 2. Aceste hotărîri intră în vigoare, pentru toate statele membre, în prima zi a celei de-a douasprezecea luni care urmează celei în cursul căreia oficiul central le-a notificat statelor membre, dacă o treime din statele membre nu formulează obiecțiuni într-un termen de 4 luni de la data notificării.

Cu toate acestea, dacă un stat membru formulează obiecțiuni împotriva unei hotărîri a comisiei de revizuire în termen de 4 luni și denunta convenția cel mai tirziu cu 2 luni înainte de data prevăzută pentru intrarea în vigoare a hotărîrii, aceasta nu intră în vigoare decît în momentul în care denunțarea de către statul interesat are efect.

Articolul 22

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea convenției

§ 1. Convenția rămîne deschisă la Berna, pe lîngă guvernul elvetian, pînă la 31 decembrie 1980, pentru semnare de către statele care au fost invitate la a opta conferința de revizuire ordinară a convențiilor CIM și CIV.

§ 2. Convenția este supusă ratificării, acceptării sau aprobării; instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se depun guvernului elvetian, guvern depozitar.

Articolul 23

Aderarea la convenție

§ 1. Statele care, invitate la a opta conferința de revizuire ordinară a convențiilor CIM și CIV, nu au semnat convenția în termenul stabilit la art. 22 § 1, pot totuși notifica aderarea lor la convenție înainte de intrarea sa în vigoare. Instrumentul de aderare se depune guvernului depozitar.

§ 2. Orice stat care dorește sa adere la convenție după intrarea sa în vigoare adresează guvernului depozitar o cerere și o nota asupra situației întreprinderilor sale de transport feroviar, din punct de vedere al transporturilor internaționale. Guvernul depozitar le comunică statelor membre și oficiului central.

Cererea este admisă de plin drept 6 luni după comunicarea de mai sus, dacă cinci state membre nu au formulat guvernului depozitar opunerea lor. Guvernul depozitar avizează statul interesat, precum și statele membre și oficiul central. Noul stat membru se conformează fără amînare dispozițiilor art. 10.

În caz de opunere, guvernul depozitar supune cererea de aderare adunării generale, care hotărăște asupra ei. După depunerea instrumentului de aderare, aceasta are efect din prima zi a celei de-a doua luni care urmează celei în cursul căreia oficiul central a notificat statelor membre lista liniilor noului stat membru.

§ 3. Orice aderare la convenție nu poate să priveasca decît convenția și modificările sale atunci în vigoare.

Articolul 24

Intrarea în vigoare a convenției

§ 1. Cînd instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare au fost depuse de cincisprezece state, guvernul depozitar ia legătură cu guvernele interesate în vederea convenirii intrării în vigoare a convenției.

§ 2. Intrarea în vigoare a convenției antreneaza abrogarea convențiilor internaționale privind transportul pe căile ferate al mărfurilor (CIM) și călătorilor și bagajelor (CIV) din 7 februarie 1970, precum și Convenția adițională la CIV privind răspunderea caii ferate pentru moartea și ranirea călătorilor, din 26 februarie 1966.

Articolul 25

Denunțarea convenției

Orice stat membru care dorește sa denunțe convenția avizează guvernul depozitar. Denunțarea are efect la 31 decembrie al anului următor.

Articolul 26

Funcțiile guvernului depozitar

Guvernul depozitar avizează statele invitate la a opta conferința de revizuire ordinară a convențiilor CIM și CIV, celelalte state care au aderat la convenție, precum și oficiul central asupra:

a) semnării convenției, depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare și notificărilor de denunțare;

b) datei la care convenția intră în vigoare în aplicarea art. 24;

c) depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare a protocoalelor vizate la art. 20.

Articolul 27

Rezerve la convenție

Rezerve la convenție nu sînt admise decît dacă sînt prevăzute de aceasta.

Articolul 28

Textele convenției

Convenția este încheiată și semnată în limba franceza.

La textul francez sînt alăturate traduceri oficiale în limbile germană, engleza, arabă, italiana și olandeza.

Numai textul francez este hotărîtor.

Drept care, subsemnații autorizați cum se cuvine de guvernele respective au semnat prezenta convenție.

Încheiată la Berna la noua mai una mie noua sute optzeci, într-un singur exemplar original în limba franceza, care rămîne depus la arhivele Confederatiei elvetiene. O copie certificată conformă va fi remisă fiecăruia dintre statele membre.

PROTOCOL 09/05/1980

REGULI 09/05/1980

REGULI 09/05/1980