Decretul nr. 215/1984
pentru ratificarea unor tratate internaționale
prezumat în vigoare
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:
Articolul 1
Se ratifica Acordul dintre Republica Socialistă România și Republica Zambia pentru servicii aeriene între și dincolo de teritoriile lor respective, semnat la Lusaka la 21 iulie 1983.
Articolul 2
Se ratifica Convenția dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Republicii Zambia pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și avere, semnată la Lusaka la 21 iulie 1983.
Articolul 3
Se ratifica Convenția dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Hasemit al Iordaniei pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și capital, semnată la Amman la 10 octombrie 1983.
Articolul 4
Se ratifica Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Țărilor de Jos privind încurajarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Haga la 27 octombrie 1983, precum și schimbul de scrisori efectuat la aceeași dată.
Articolul 5
Se ratifica Convenția în domeniul asigurărilor sociale dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Maroc, semnată la Rabat la 27 iulie 1983.
Articolul 6
Se ratifica Acordul comercial și de plati dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Majestatii sale a Nepalului, semnat la Kathmandu la 12 ianuarie 1984.
NICOLAE CEAUȘESCU
Președintele Republicii Socialiste România
ACORD
între Republica Socialistă România și Republica Zambia pentru servicii aeriene între și dincolo de teritoriile lor respective
Republica Socialistă România și Republica Zambia (denumite în continuare părți contractante,
fiind părți la Convenția privind aviația civilă internationala, deschisă spre semnare la Chicago la 7 decembrie 1944,
animate de dorința comuna de a contribui la dezvoltarea cooperării internaționale în domeniul transportului aerian, și
dorind sa încheie un acord în scopul infiintarii serviciilor aeriene între și dincolo de teritoriile lor respective,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Definiții
1. În scopul aplicării acestui acord și a anexei sale, care face parte integrantă din prezentul acord, termenii următori, în afară de cazul cînd din context nu rezultă altfel, vor avea înțelesul de mai jos:
1.1. termenul convenție înseamnă Convenția privind aviația civilă internationala, deschisă spre semnare la Chicago la 7 decembrie 1944, și include orice anexa și amendamente adoptate în baza art. 90 și 94 ale acesteia, în măsura în care acele anexe și amendamente au intrat în vigoare pentru ambele părți contractante;
1.2. termenul autorități aeronautice înseamnă, în cazul Republicii Socialiste România, Departamentul Aviației Civile sau orice persoană sau organ autorizat sa îndeplinească orice funcții la care se referă acest acord, iar în cazul Republicii Zambia, ministrul energiei, transportului și comunicațiilor sau orice persoană sau organ autorizat sa îndeplinească orice funcții la care se referă acest acord;
1.3. termenul întreprindere de transport aerian desemnată înseamnă o întreprindere de transport aerian civil care a fost desemnată de o parte contractantă celeilalte părți contractante, printr-o notificare scrisă, în conformitate cu art. 4 al prezentului acord, în scopul exploatării serviciilor convenite pe rutele specificate;
1.4. termenul teritoriu referitor la un stat înseamnă intinderile terestre și apele interioare, apele teritoriale adiacente lor, precum și spațiul aerian de deasupra acestora aflate sub suveranitatea acelui stat;
15. termenii serviciu aerian, serviciu aerian internațional, întreprindere de transport aerian și escala necomercială au intelesurile stabilite în art. 96 al convenției; iar
1.6. termenul tarife înseamnă prețurile care urmează să fie plătite pentru transportul pasagerilor și mărfurilor, precum și condițiile în baza cărora se aplică aceste prețuri, inclusiv prețurile, comisioanele și condițiile pentru serviciile de agenție și alte servicii auxiliare, dar exclusiv remunerațiile și condițiile pentru transportul poștei.
Articolul 2
Sfera de aplicabilitate a convenției de la Chicago
2. Prevederile acestui acord se vor supune prevederilor convenției în măsura în care aceste prevederi sînt aplicabile serviciilor aeriene internaționale regulate.
Articolul 3
Acordarea drepturilor
3.1. Fiecare parte contractantă acorda celeilalte părți contractante drepturile specificate în prezentul acord, în scopul infiintarii și exploatării serviciilor aeriene regulate internaționale, pe rutele specificate în anexa la acest acord (denumite în continuare servicii convenite și, respectiv, rute specificate).
3.2. Sub rezerva prevederilor prezentului acord, întreprinderile de transport aerian desemnate de fiecare parte contractantă se vor bucura de următoarele drepturi:
3.2.1. dreptul de a survola, fără aterizare, teritoriul celeilalte părți contractante;
3.2.2. dreptul de a face escale necomerciale pe teritoriul celuilalt stat; și
3.2.3. dreptul de a face escale pe teritoriul celuilalt stat în timp ce exploatează un serviciu convenit pe o ruta specificată, în scopul debarcarii și imbarcarii, în trafic internațional, de pasageri, mărfuri și posta, în baza condițiilor prevăzute în prezentul acord și anexa sa.
3.3. Nici o prevedere a paragrafului 3.2. al acestui articol nu va fi interpretată în sensul de a conferi întreprinderii de transport aerian desemnate a unei părți contractante dreptul de a imbarca pe teritoriul celeilalte părți contractante pasageri și marfa, inclusiv posta, care se transporta în baza unui contract de închiriere sau contra plata, cu destinația pentru un alt punct de pe teritoriul celeilalte părți contractante.
Articolul 4
Desemnarea întreprinderilor de transport aerian și autorizația de exploatare
4.1. Fiecare parte contractantă va avea dreptul sa desemneze, în scris, prin intermediul autorității sale aeronautice, o întreprindere de transport aerian, în scopul exploatării serviciilor convenite pe rutele specificate.
4.2. Autoritatea aeronautica care a primit de la cealaltă autoritate aeronautica notificarea pentru întreprinderea de transport aerian desemnată va acorda, fără întîrziere, autorizația de exploatare necesară, sub rezerva prevederilor paragrafelor 4.3. și 4.4. ale prezentului articol.
4.3. Autoritățile aeronautice ale unei părți contractante pot solicita întreprinderii de transport aerian desemnate de cealaltă parte contractantă să le facă dovada ca este în măsura sa îndeplinească condițiile prevăzute în baza legilor și reglementărilor, aplicate în mod normal și rezonabil de către aceasta autoritate la exploatarea serviciilor aeriene regulate internaționale, în conformitate cu prevederile convenției.
4.4. Fiecare parte contractantă va avea dreptul de refuza sa acorde autorizația de exploatare, la care s-a făcut referire în paragraful 4.2. al acestui articol, sau de a impune acele condiții care pot fi considerate necesare în exercitarea de către întreprinderea de transport aerian desemnată a drepturilor specificate în art. 3 al acord, în cazul în care partea contractantă menționată nu este convinsa ca proprietatea preponderenta și controlul efectiv al acelei întreprinderi de transport aerian aparțin părții contractante care desemnează întreprinderea de transport aerian ori cetățenilor acelei părți contractante sau ambilor.
4.5. O întreprindere de transport aerian astfel desemnată și autorizata poate începe, oricînd, sa exploateze serviciile convenite, cu condiția ca tarifele stabilite în conformitate cu prevederile art. 7 al acestui acord să fie în vigoare în ceea ce privește acele servicii.
Articolul 5
Revocarea sau suspendarea autorizației de exploatare
5.1. Fiecare parte contractantă va avea dreptul de a revoca o autorizație de exploatare sau de a suspenda exercitarea drepturilor acordate în baza prevederilor acestui acord unei întreprinderi de transport aerian desemnate de cealaltă parte contractantă sau de a impune acele condiții pe care le poate considera necesare în exercitarea acestor drepturi;
5.1.1. în cazul în care nu se face dovada ca partea preponderenta a proprietății și controlul efectiv al acelei întreprinderi de transport aerian aparțin părții contractante care desemnează întreprinderea de transport aerian ori cetățenilor acelei părți contractante sau ambilor;
5.1.2. în cazul în care acea întreprindere de transport aerian nu reușește să se conformeze legilor sau reglementărilor în vigoare pe teritoriul părții contractante care acorda aceste drepturi;
5.1.3. în cazul în care întreprinderea de transport aerian nu reușește în alt mod sa opereze în conformitate cu condițiile prevăzute în baza prevederilor acestui acord și ale anexei sale.
5.2. În afară de cazul cînd revocarea imediata, suspendarea sau impunerea condițiilor menționate în paragraful 5.1. al acestui articol sînt esențiale pentru a preveni noi abateri de la legi sau regulamente, acest drept va fi exercitat numai după consultări între părțile contractante.
Articolul 6
Principiile care reglementează exploatarea serviciilor convenite
6.1. Întreprinderile de transport aerian ale ambelor părți contractante se vor bucura de posibilități egale și echitabile în exploatarea serviciilor convenite pe rutele specificate în anexa la prezentul acord.
6.2. La exploatarea serviciilor convenite, întreprinderea de transport aerian desemnată de fiecare parte contractantă va ține seama de interesele întreprinderii de transport aerian desemnate de cealaltă parte contractantă, astfel încît sa nu afecteze în mod necorespunzător serviciile pe care aceasta din urma le asigura în întregime sau în parte pe aceeași ruta.
6.3. Serviciile convenite asigurate de către întreprinderile de transport aerian desemnate de părțile contractante vor fi în strinsa legătură cu cerințele de transport ale publicului pe rutele specificate și vor avea ca obiectiv primordial asigurarea, la un coeficient de incarcatura rezonabil, a unei capacități adecvate cerințelor curente și rațional previzibile de transport de pasageri și marfa, inclusiv posta, către și dinspre teritoriul părții contractante care a desemnat întreprinderea de transport aerian. Asigurarea transportului de pasageri și marfa, inclusiv posta, atît imbarcat, cît și debarcat, în punctele de pe rutele specificate pe teritoriul altor state decît cele care desemnează întreprinderea de transport aerian, se va face în conformitate cu principiile generale după care capacitatea trebuie să fie legată de:
6.3.1. cerințele de trafic spre și dinspre teritoriul părții contractante care a desemnat întreprinderea de transport aerian;
6.3.2. cerințele de trafic din zona prin care trece linia aeriană, după ce au fost luate în considerare celelalte servicii de transport înființate de întreprinderile de transport aerian ale statelor din acea zonă; și
6.3.3. cerințele unei exploatări economice a serviciilor aeriene.
6.4. Capacitatea de transport de pasageri, marfa și posta care urmează să fie asigurată inițial va fi convenită între autoritățile aeronautice ale părților contractante înainte de deschiderea serviciilor convenite. Ulterior, capacitatea de transport care urmează să fie asigurată va fi discutata periodic de aceste autorități aeronautice. Capacitatea de transport convenită inițial, precum și schimbările capacității de transport convenite ulterior, vor fi confirmate potrivit reglementărilor în vigoare ale fiecărei părți contractante.
6.5. În scopul satisfacerii cerințelor neprevăzute de transport, de natura temporară, întreprinderile de transport aerian desemnate pot conveni asupra sporirii temporare a capacității, în măsura în care este necesar, pentru a satisface cerințele de transport menționate, sub rezerva aprobării autorităților aeronautice.
6.6. Orarele stabilite de fiecare întreprindere de transport aerian desemnată pentru serviciile convenite prevăzute la articolul 3.1. vor fi supuse aprobării autorităților aeronautice cu cel puțin 60 (șaizeci) de zile înainte de începerea serviciilor convenite respective. În același mod se va proceda și în cazul schimbării ulterioare a orarelor, iar termenul de 60 (șaizeci) de zile, dacă autoritățile aeronautice se pun de acord, poate fi modificat.
Articolul 7
Tarife
7.1. Tarifele care se vor aplica pentru transportul aerian cu destinația sau cu proveniență în sau din teritoriul celuilalt stat vor fi stabilite, pe cît posibil, de comun acord, de întreprinderile de transport aerian desemnate de părțile contractante, la cuantumuri rezonabile. La stabilirea tarifelor se va ține seama de toate elementele determinante, cum ar fi costul exploatării și un beneficiu rezonabil, precum și tarifele aplicate de întreprinderile de transport aerian care deservesc în întregime sau parțial aceeași ruta. La convenirea tarifelor, întreprinderile de transport aerian desemnate vor tine seama, în măsura posibilului, de procedura Asociației Transportului Aerian Internațional.
7.2. Tarifele convenite între întreprinderile de transport aerian desemnate vor fi supuse aprobării autorităților aeronautice ale părților contractante cu cel puțin 60 (șaizeci) de zile înainte de data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare. În cazuri speciale, acest termen va putea fi redus sub rezerva acordului autorităților aeronautice.
7.3. Aprobarea tarifelor se va comunică, în scris, în mod expres; totuși, tarifele supuse aprobării, conform paragrafului 7.2. al acestui articol, vor fi considerate aprobate dacă nici una dintre autoritățile aeronautice nu a notificat celeilalte autorități aeronautice dezacordul privind aceste tarife într-o perioadă de 30 (treizeci) de zile de la data supunerii lor spre aprobare.
7.4. În cazul cînd întreprinderile de transport aerian desemnate nu vor putea ajunge la o înțelegere asupra tarifelor sau în cazul cînd tarifele stabilite de ele nu vor fi aprobate în totalitate, aceste tarife vor fi negociate și, totodată, aprobate de către autoritățile aeronautice.
7.5. În cazul în care autoritățile aeronautice nu vor ajunge la o înțelegere asupra unui tarif, conform prevederilor paragrafului 7.4. al acestui articol, diferendul va fi soluționat potrivit procedurii prevăzute în art. 10 al acestui acord.
7.6. Tariful convenit potrivit prezentului articol va rămîne în vigoare pînă în momentul stabilirii unui nou tarif, care va fi aprobat conform aceleiași proceduri. În cazul în care se propune stabilirea unui nou tarif și în acest sens se angajează negocieri potrivit paragrafelor precedente din prezentul articol, vechiul tarif va rămîne în vigoare, dar nu mai mult de 12 (douasprezece) luni de la data propusă pentru intrarea în vigoare a noului tarif.
Articolul 8
Scutirea de taxe vamale și alte taxe
8.1. Aeronavele exploatate în cadrul serviciilor internaționale de către întreprinderile de transport aerian desemnate ale fiecărei părți contractante, precum și echipamentul lor obișnuit, piesele de schimb, rezervele de carburanți și lubrifianți, proviziile de bord, inclusiv articolele alimentare, băuturile și tutunurile și alte produse destinate vinzarii, vor fi scutite de toate taxele vamale, taxe de inspecție și alte impozite și taxe la intrarea pe teritoriul celeilalte părți contractante, cu condiția ca aceste echipamente și rezerve sa ramina la bordul aeronavelor pînă în momentul reexportării lor.
8.2. Rezervele de carburanți, lubrifianți, piesele de schimb, echipamentul obișnuit și proviziile de bord (acestea din urma în limitele fixate de autoritățile vamale ale fiecărei părți contractante), introduse pe teritoriul uneia dintre părțile contractante de către sau în numele întreprinderii de transport aerian desemnate de cealaltă parte contractantă sau luate la bordul aeronavelor exploatate de aceasta întreprindere de transport aerian desemnată și destinate exclusiv folosirii în cadrul exploatării serviciilor internaționale, vor fi scutite de toate taxele naționale, inclusiv de taxele vamale și taxele de inspecție impuse pe teritoriul primei părți contractante, chiar și atunci cînd aceste rezerve vor fi folosite pe porțiuni din traiectul de zbor efectuat deasupra teritoriului părții contractante unde au fost luate la bord. Materialele la care s-au făcut referiri mai sus, la cerere, pot fi puse sub supraveghere sau control vamal.
8.3. Sumele care reprezintă plata serviciilor prestate nu vor fi scutite de impozite sau de orice alte taxe.
8.4. Echipamentul obișnuit de bord, piesele de schimb, proviziile de bord și rezervele de carburanți și lubrifianți, păstrate la bordul aeronavelor fiecărei părți contractante, pot fi descărcate pe teritoriul celeilalte părți contractante numai cu aprobarea autorităților vamale ale acelei părți, care pot solicita ca aceste materiale să fie puse sub supravegherea lor pînă în momentul cînd vor fi reexportate sau pînă cînd vor primi alta destinație, în conformitate cu reglementările vamale.
8.5. Marfa și bagajele în tranzit direct, transportate cu aeronavele fiecărei întreprinderi de transport aerian desemnate, vor fi scutite de taxe vamale și alte taxe similare.
Articolul 9
Aplicarea legilor și regulamentelor
9.1. Legile și regulamentele oricărei părți contractante referitoare la intrarea sau ieșirea de pe teritoriul sau a aeronavelor angajate în servicii aeriene internaționale sau la exploatarea și navigația acestor aeronave vor fi respectate de întreprinderea de transport aerian desemnată a celeilalte părți contractante la intrarea, șederea și ieșirea de pe teritoriul menționat. Culoarele aeriene și punctele de survolare a frontierei pentru rutele specificate în anexa prezentului acord vor fi stabilite în mod independent de către fiecare stat pe teritoriul sau.
9.2. Legile și regulamentele oricărei părți contractante referitoare la imigrare, pașapoarte sau alte documente de călătorie aprobate, cele referitoare la intrare și alte formalități sau cele referitoare la vama și carantina vor fi aplicate echipajelor, precum și pasagerilor, mărfii și poștei transportate de către aeronavele întreprinderii de transport aerian desemnate de cealaltă parte contractantă la intrarea, șederea și plecarea de pe teritoriul părții contractante menționate.
9.3. Pasagerii, bagajele, marfa și posta în transport direct prin teritoriul oricărei părți contractante și care nu părăsesc zona aeroportului rezervată în acest scop vor fi supuse unui control simplificat.
9.4. Taxele și celelalte sume de plată pentru utilizarea aeroporturilor, instalațiilor și echipamentului tehnic pe teritoriile părților contractante vor fi percepute conform nivelului oficial al tarifelor stabilite de legile și alte reglementări în vigoare în aceste state, care se aplică tuturor aeronavelor întreprinderilor de transport aerian străine care operează servicii aeriene internaționale similare.
9.5. Nici una dintre părțile contractante nu va acorda preferinta propriei sale întreprinderi de transport aerian desemnate sau oricărei alte întreprinderi de transport aerian față de întreprinderea de transport aerian desemnată de cealaltă parte contractantă în ceea ce privește aplicarea reglementărilor sale vamale, de imigrare, carantina și a altor reglementări similare ori în ceea ce privește folosirea aeroporturilor, rutelor aeriene și serviciilor de trafic aerian sau altor facilități conexe, aflate sub controlul sau.
Articolul 10
Recunoașterea brevetelor și licențelor
10. Certificatele de navigabilitate, brevetele de aptitudine și licentele emise sau validate de o parte contractantă și care nu sînt expirate vor fi recunoscute ca valabile de către cealaltă parte contractantă în scopul exploatării serviciilor convenite pe rutele specificate, cu condiția ca întotdeauna aceste certificate, brevete și licențe să fie emise sau validate în conformitate cu normele stabilite în baza convenției. Totuși, fiecare parte contractantă își rezerva dreptul de a refuza sa recunoască, pentru zborurile deasupra propriului sau teritoriu, brevetele de aptitudine și licentele acordate sau validate propriilor săi cetățeni de către cealaltă parte contractantă.
Articolul 11
Furnizarea datelor statistice
11. La cerere, autoritatea aeronautica a unei părți contractante va furniza autorității aeronautice a celeilalte părți contractante date periodice sau alte situații stabilite, după cum pot fi necesare, în scopul analizarii capacității asigurate pe serviciile convenite de către întreprinderea de transport aerian desemnată a primei părți contractante.
Articolul 12
Transferul veniturilor
12.1. Fiecare parte contractantă acorda întreprinderii de transport aerian desemnate de cealaltă parte contractantă dreptul de liber transfer, la cursul oficial de schimb, al venitului net realizat pe teritoriul sau din transportul pasagerilor, mărfurilor și poștei. Transferul se va efectua în valută liber convertibilă. În cazul în care exista un acord special pentru reglementarea plăților între cele doua părți contractante, se vor putea aplica prevederile acestuia.
12.2. Venitul net realizat de întreprinderea de transport aerian a oricărei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante în legătură cu transportul pasagerilor, mărfurilor și poștei va fi scutit de toate taxele și impozitele.
Articolul 13
Reprezentanta
13. Întreprinderea de transport aerian desemnată a fiecărei părți contractante va avea dreptul, sub rezerva și legilor și regulamentelor referitoare la intrarea și șederea pe teritoriul celeilalte părți contractante, sa introducă și sa mențină proprii săi reprezentanți, împreună cu personalul tehnic necesar pentru exploatarea serviciilor convenite și cu personalul comercial necesar pentru promovarea traficului aerian. Întreprinderile de transport aerian desemnate vor conveni asupra numărului de persoane necesar reprezentantelor lor, sub rezerva acordului autorităților aeronautice.
Articolul 14
Consultări
14. În spiritul unei strinse colaborări, autoritățile aeronautice ale părților contractante, la cerere, se vor consulta reciproc, periodic, în vederea asigurării aplicării și respectării prevederilor acordului și ale anexei la acesta.
Articolul 15
Amendamente
15.1. Prezentul acord va putea fi modificat cu acordul comun al părților. În acest scop, fiecare parte contractantă va examina cu atenție și în spirit favorabil orice propunere prezentată de cealaltă parte contractantă. Orice modificare convenită va intra în vigoare cînd părțile contractante își vor notifica reciproc îndeplinirea formalităților cerute de legislația lor privind intrarea în vigoare a acordurilor internaționale.
15.2. Anexa la acord va putea fi modificată și de autoritățile aeronautice. Orice modificare adusă la anexa acordului va intra în vigoare după confirmarea reciprocă, printr-un schimb de note pe cale diplomatică.
15.3. Negocierile privind modificarea acordului sau a anexei sale vor trebui sa înceapă în termen de 60 (șaizeci) de zile de la primirea cererii.
15.4. Dacă un acord multilateral referitor la transportul aerian intră în vigoare pentru ambele părți contractante, prezentul acord va fi amendat astfel încît să se conformeze acelui acord.
Articolul 16
Soluționarea diferendelor
16.1. Orice diferend privitor la interpretarea sau aplicarea acordului sau a anexei sale va fi soluționat prin negocieri directe între autoritățile aeronautice ale celor două părți contractante. În cazul cînd autoritățile aeronautice nu reușesc sa ajungă la o înțelegere, părțile contractante se vor strădui sa rezolve diferendul pe cale diplomatică.
16.2. Dacă diferendul nu va putea fi soluționat conform paragrafului 1 din prezentul articol, el va fi supus, la cererea oricărei părți contractante, de comun acord cu cealaltă parte contractantă, unui arbitraj constituit după procedura prevăzută în următorul paragraf.
16.3. Arbitrajul va fi asigurat de un tribunal format din trei arbitri, constituit după cum urmează:
16.3.1. Părțile contractante vor desemna cîte un arbitru în termen de 60 (șaizeci) de zile de la data primirii de la una dintre părțile contractante a unei note pe cale diplomatică prin care se cere arbitrarea diferendului. Cei doi arbitri desemnați, de comun acord, vor desemna pe cel de-al treilea arbitru într-o perioadă viitoare de 60 (șaizeci) de zile, care nu va avea cetățenia nici uneia dintre părțile contractante și care va acționa ca președinte al tribunalului de arbitraj.
16.3.2. Dacă una dintre părțile contractante nu desemnează un arbitru sau nu se ajunge la un acord asupra desemnării celui de-al treilea arbitru, oricare parte contractantă poate cere președintelui Consiliului Organizației Aviației Civile Internaționale sa desemneze arbitrul sau arbitrii necesari, după caz.
16.4. Fiecare parte contractantă va depune toate eforturile, luînd măsuri compatibile cu legislația sa naționala, pentru a aduce la îndeplinire decizia tribunalului arbitral.
16.5. Fiecare parte contractantă va suporta remunerarea și cheltuielile necesare pentru arbitrul sau, iar onorariul pentru cel de-al treilea arbitru și cheltuielile necesare acestuia, precum și cele aferente activității arbitrajului, vor fi suportate în mod egal de ambele părți contractante.
Articolul 17
Înregistrarea la Organizația Aviației Civile Internaționale
17. Prezentul acord și anexa sa, precum și eventualele modificări ale acestora, vor fi înregistrate la Organizația Aviației Civile Internaționale.
Articolul 18
Intrarea în vigoare și denunțarea
18.1. Prezentul acord se va aplica în mod provizoriu de la data semnării și va intra în vigoare la data cînd părțile contractante își vor notifica reciproc îndeplinirea formalităților cerute de legislația lor privind intrarea în vigoare a acordurilor internaționale.
18.2. Acest acord a fost încheiat pentru o perioadă de 5 (cinci) ani de la data intrării sale în vigoare și se va prelungi de fiecare data pentru perioade succesive de cîte 5 (cinci) ani. Totuși, fiecare parte contractantă poate notifica, oricînd, în scris, pe cale diplomatică, celeilalte părți contractante, hotărîrea sa de a denunta acest acord. Aceasta notificare va fi comunicată simultan la Organizația Aviației Civile Internaționale. În acest caz, acordul va expira la 12 (douasprezece) luni de la data primirii notificării de către cealaltă parte contractantă, în afară de cazul în care notificarea de denunțare este retrasă înainte de expirarea acestei perioade, prin înțelegere. În absenta confirmării de primire de către cealaltă parte contractantă, notificarea va fi considerată ca fiind primită la 14 (patrusprezece) zile de la primirea notificării de către Organizația Aviației Civile Internaționale.
Semnat la 21 iulie 1983, la Lusaka, în cîte doua exemplare originale în limba română și în limba engleza, fiecare text avînd aceeași valabilitate.
Pentru
Republica Socialistă România,
Ștefan Andrei,
ministrul afacerilor externe
Pentru
Republica Zambia,
dr. Lameck K. N. Goma,
ministrul afacerilor externe
Anexa 1 A.
TABELELE DE RUTE
I.
Rute pe care vor fi exploatate servicii aeriene internaționale regulate de întreprinderea aeriană desemnată de Republica Socialistă România:
Puncte în Republica Socialistă România: București.
Puncte intermediare: se vor conveni ulterior.
Puncte în Republica Zambia: Lusaka.
Puncte mai departe: se vor conveni ulterior în ambele sensuri.
II.
Rute pe care vor fi exploatate servicii aeriene internaționale regulate de întreprinderea aeriană desemnată de Republica Zambia:
Puncte în Republica Zambia: Lusaka sau orice alt punct.
Puncte intermediare: se vor conveni ulterior.
Puncte în Republica Socialistă România: București.
Puncte mai departe: se vor conveni ulterior în ambele sensuri.
Serviciile de mai sus pot fi exploatate numai cu drepturi de a 3-a și a 4-a libertate. Drepturile de a 5-a libertate pot fi convenite ulterior.
B.
1. Orice punct sau mai multe puncte de pe rutele specificate vor putea sa nu fie deservite - fie în cadrul tuturor zborurilor, fie cu ocazia unora dintre ele - în funcție de interesul întreprinderii aeriene desemnate.
2. Zboruri suplimentare vor fi efectuate pe baza unei cereri prealabile, facuta de fiecare întreprindere aeriană desemnată.
Inițial, întreprinderile aeriene desemnate vor putea opera numai o singura frecventa pe saptamina.
Rutele de mai sus vor fi exploatate cu aeronave care să nu depășească o capacitate de 200 de locuri.
3. Serviciile aeriene civile specificate în aceasta anexa vor putea sa înceapă numai după ce a fost încheiat un acord comercial reciproc avantajos, definind domeniul de colaborare dintre întreprinderile aeriene desemnate.
CONVENȚIE
între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Republicii Zambia pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și avere
Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Republicii Zambia, dorind sa promoveze și sa întărească relațiile economice între cele doua tari, pe baza suveranității naționale și a respectării independentei, a egalității în drepturi, avantajului reciproc și neamestecului în treburile interne, au convenit sa încheie o convenție pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și avere, după cum urmează:
Articolul 1
Persoane vizate
Prezenta convenție se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.
Articolul 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere stabilite în contul fiecărui stat contractant, ale unităților sale administrativ-teritoriale sau autorităților locale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate impozite pe venit și pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală ori asupra elementelor de venit sau avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile ori imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii averii.
3. Impozitele existente cărora li se aplică prevederile convenției sînt următoarele:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe veniturile obținute de persoanele fizice și juridice;
(îi) impozitul pe beneficiile societăților mixte constituite cu participarea unor organizații economice române și a unor parteneri străini;
(iii) impozitul pe venitul realizat din activități agricole.
(denumite mai jos impozit român).
b) În cazul Zambiei:
(i) impozitul pe venit;
(îi) impozitul pe minerale;
(iii) contribuția personală;
(iv) contribuția pentru educație;
(v) impozitul pe acțiuni.
(denumite mai jos impozit zambian).
4. Prezenta convenție se aplică, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoagă care se vor stabili ulterior în locul celor existente la data semnării prezentei convenții.
5. La sfîrșitul fiecărui an autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc orice modificări importante sau adăugiri care au fost aduse în legislatiile lor de impozite.
Articolul 3
Definiții generale
1. În sensul prezentei convenții, dacă contextul nu cere altfel:
a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica, după cum cere contextul, România sau Zambia;
b) termenul România înseamnă Republica Socialistă România;
c) termenul Zambia înseamnă Republica Zambia;
d) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate indica orice persoană juridică sau oricare entitate considerată ca persoana juridică în vederea impozitării, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației române;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul autoritate competentă indica:
(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat legal;
(îi) în cazul Zambiei, șeful Departamentului de impozite sau reprezentantul sau autorizat legal;
h) expresia naționali indica:
(i) toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant;
(îi) toate persoanele juridice, societățile de persoane și asociațiile sau alte entități care își dobîndesc statutul lor juridic în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant; și
i) termenul trafic internațional înseamnă orice transport efectuat de o nava sau aeronava exploatată de către o întreprindere care își are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepția cazului cînd un astfel de transport este efectuat numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant.
2. Pentru aplicarea prezentei convenții de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere altfel, înțelesul pe care îl are conform legislației acelui stat cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenții.
Articolul 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenții, termenul rezident al unui stat contractant indica orice persoană care, conform prevederilor legale ale acelui stat, este supusă impozitării în acel stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura similară. Termenii rezident al României și rezident al Zambiei vor fi definiți conform celor de mai sus.
2. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci domiciliul sau se va rezolva în conformitate cu următoarele reguli:
a) ea va fi considerată rezidență a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă are o locuinta permanenta la dispoziția sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidență a statului contractant cu care relațiile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat ori dacă nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre statele contractante, va fi considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;
c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, va fi considerată rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;
d) dacă aceasta persoana este un național al ambelor state contractante sau nu este național al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezidență a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.
Articolul 5
Sediu permanent
1. Pentru aplicarea prezentei convenții, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Termenul sediu permanent cuprinde, în mod deosebit:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau un alt loc de extracție a resurselor naturale;
g) o ferma sau o plantație;
h) un șantier de construcții sau montaj a cărui durata este mai mare de 12 luni.
3. Nu se considera sediu permanent dacă:
a) folosirea de instalații se face în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii;
b) produsele sau mărfurile aparținînd întreprinderii sînt păstrate în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;
c) produsele sau mărfurile aparținînd întreprinderii sînt păstrate exclusiv în scopul de a fi prelucrate de o alta întreprindere;
d) un loc fix de afaceri este menținut în scopul exclusiv al cumpărării de produse sau de mărfuri ori pentru culegerea de informații pentru întreprindere;
e) un loc fix de afaceri este menținut numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei activități cu caracter preparator sau auxiliar;
f) un loc fix de afaceri este menținut numai în scopul desfășurării de activități combinate din categoria celor menționate la subparagrafele a) la e), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din aceasta combinare să aibă un caracter auxiliar sau preparator.
4. O persoana activind într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un reprezentant cu statut independent căruia i se aplică paragraful 5 - va fi considerată ca sediu permanent în primul stat contractant menționat, dacă o asemenea persoana are și exercită în mod obișnuit în acel stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea sa este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru ca își exercită activitatea în acel celălalt stat contractant printr-un intermediar (broker), comisionar general sau orice alt reprezentant cu statut independent, în măsura în care astfel de persoane lucrează în cadrul activității lor obișnuite.
6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență în celălalt stat contractant sau își exercită activitatea în acel celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este prin el însuși suficient de a face din oricare dintre societăți un sediu permanent al celeilalte.
Articolul 6
Venituri imobiliare
1. Venitul provenind din bunuri imobile este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile respective sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor bogatii naturale ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obținut din folosirea directa, închirierea sau folosirea sub orice alta forma a proprietății imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietatea imobiliară a unei întreprinderi și venitului din proprietatea imobiliară folosită pentru exercitarea unei profesii libere.
Articolul 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea în celălalt stat contractant în condițiile menționate, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din beneficii care sînt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, în acest caz, în fiecare stat contractant se vor atribui acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar realiza dacă ar fi o întreprindere distinctă și independenta care exercită activități identice sau analoage în condiții identice ori analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiului unui sediu permanent se vor acorda ca deduceri cheltuielile care au fost făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere, precum și cheltuielile generale de administrație făcute ca atare, indiferent dacă au fost efectuate în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în altă parte.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește să se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii către diversele părți componente ale acesteia, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu asemenea metoda de repartizare, în măsura în care este uzuală; cu toate acestea, metoda de repartizare adoptată trebuie să fie, în orice caz, ca rezultat, în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pe considerentul simplei cumpărări de produse sau de mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent vor fi determinate prin aceeași metoda în fiecare an, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda contrar.
7. Cînd beneficiile cuprind și elemente de venit care sînt reglementate separat în alte articole ale prezentei convenții, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile acestui articol.
Articolul 8
Transporturi navale și aeriene
1. Beneficiile provenite din exploatarea navelor și aeronavelor în trafic internațional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca acesta se afla în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacă nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obținute din participarea întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.
Articolul 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd
b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și cînd, în ambele cazuri, între cele doua întreprinderi se stabilesc sau se impun condiții, în relațiile lor comerciale sau financiare, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficiu care, dacă nu ar fi acele condiții, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, însă, datorită acelor condiții, nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi și impuse în mod corespunzător.
Articolul 10
Dividende
1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidență a unui stat contractant către o persoană rezidență a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.
2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse și în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a dividendelor.
Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modalitățile de aplicare a acestei limitări.
Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societății privitoare la beneficiile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, indica veniturile provenind din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator, precum și veniturile din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societățile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu au aplicare dacă primitorul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.
5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat contractant, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat contractant.
Articolul 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Cu toate acestea, dobinda poate fi, de asemenea, impusa în statul contractant din care provine, potrivit legilor acelui stat, dar dacă persoana care încasează dobinda este beneficiarul efectiv al dobinzii, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma bruta a dobinzii.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant de la un împrumut acordat de celălalt stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală ori o instituție financiară oricărui rezident al primului stat contractant menționat vor fi scutite în acel prim stat contractant cînd un atare împrumut și condițiile lui de plată sînt aprobate de guvernul acelui prim stat contractant.
4. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din efecte publice, din titluri de obligațiuni, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile, inclusiv primele și premiile ce se dau la asemenea efecte publice sau obligațiuni.
5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent sau desfășoară în acel celălalt stat contractant activități profesionale printr-o baza fixa situata în acel celălalt stat contractant și creanțele sînt legate efectiv de un atare sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
6. Dobinda va fi considerată ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătește dobinda și o atare dobinda se suporta de sediul permanent respectiv, atunci acea dobinda se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
7. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.
Articolul 12
Redevențe
1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăși 15 la suta din suma redevențelor.
3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica remunerațiile de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire a oricărui drept de autor cu privire la o opera literară, artistică sau științifică, inclusiv drepturile de autor privind filmele de cinematograf sau filmele ori benzile magnetice folosite pentru radiodifuziune ori televiziune, a oricărui brevet, marca de fabrica sau altor asemenea drepturi de proprietate ori de aceeași natura, desen ori model, plan, formula sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea dreptului de a folosi un utilaj industrial, comercial sau științific sau pentru transmiterea de informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial ori științific.
4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă primitorul redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu permanent de care sînt legate efectiv bunurile sau drepturile generatoare de redevențe. În asemenea caz se aplică prevederile art. 7.
5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care a fost încheiat contractul dînd naștere la obligația plății redevențelor și sarcina plății acestor redevențe este suportată de acel sediu permanent, atunci atari redevențe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacă, datorită relațiilor speciale existe între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt plătite, excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de debitor și creditor în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținînd cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.
Articolul 13
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate bunurile.
2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea vapoarelor sau avioanelor exploatate în trafic internațional și a bunurilor mobile ținînd de exploatarea unor astfel de vapoare și avioane sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atari activități.
3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.
4. Dispozițiile paragrafului 3 nu impieteaza asupra dreptului fiecăruia dintre statele contractante de a percepe, conform legislației sale, un impozit asupra cistigurilor provenind din înstrăinarea unui bun și realizate de o persoană fizica care este rezidență a celuilalt stat contractant și care la un moment dat, în cursul a 5 ani imediat precedenti înstrăinării bunului, a fost rezidență a primului stat contractant.
Articolul 14
Profesiuni independente
1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activități independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu dispune pentru exercitarea activității sale în celălalt stat contractant de o baza fixa. Dacă dispune de o astfel de baza, veniturile sînt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care sînt atribuibile menționatei baze fixe.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea pe cont propriu a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.
Articolul 15
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 și 21, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru servicii prestate ca persoana încadrată în munca sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca activitatea sa sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite pentru aceasta activitate sînt impozabile în acel celălalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant la primește pentru servicii prestate ca persoana încadrată în munca în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant dacă:
a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;
b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și
c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol, remunerațiile în legătură cu munca prestată ca angajat, desfășurată la bordul unei nave sau aeronave în trafic internațional, sînt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
Articolul 16
Remunerațiile membrilor consiliilor de administrație sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
Articolul 17
Artiști și sportivi
1. Prin derogare de la prevederile prezentei convenții, veniturile obținute de profesioniștii de spectacole publice, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și de sportivi din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.
2. Cînd venitul din activitățile exercitate personal de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuși, prin derogare de la dispozițiile art. 7, 14 și 15, el poate fi impus în statul contractant în care se desfășoară activitățile artistului sau sportivului.
3. Prevederile paragrafului 2 al acestui articol nu se vor aplica dacă se stabilește ca nici artistul, nici sportivul și nici persoanele arătate mai sus nu participa direct sau indirect la beneficiile persoanei la care se face referire în acel paragraf.
Articolul 18
Pensii
1. Pensiile (altele decît pensiile a căror impunere este reglementată de prevederile paragrafului 1 al art. 19) și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut și orice anuitate plătită unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, contribuțiile de asigurări sociale provenind dintr-un stat contractant în conformitate cu legislația acelui stat și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în primul stat contractant menționat.
3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinata, platibila în mod periodic, la scadente fixe în timpul vieții sau în timpul unei perioade de timp specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament de efectuare a plăților în schimbul unor contraprestatii depline și corespunzătoare făcute în bani sau evaluabile în bani.
4. Termenul pensie înseamnă o plata periodică pentru munca prestată în trecut sau sub forma de compensații pentru vătămări survenite în cursul desfășurării activității.
Articolul 19
Funcții guvernamentale
1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat contractant, unități administrativ-teritoriale sau autorități locale, se vor impune numai în acel stat contractant.
b) Cu toate acestea, o astfel de remunerație este impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat contractant, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant și dacă:
(i) este un național al acelui stat contractant; sau
(îi) nu a devenit rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acesta oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unități administrativ-teritoriale sau autorități locale din acesta este impozabilă numai în acel stat contractant.
b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă primitorul este un național sau un rezident al acelui stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16 și 18 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor cu privire la serviciile prestate în cadrul unei activități comerciale desfășurate de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acesta.
Articolul 20
Profesori și învățători
Un profesor sau un invatator care este sau a fost, imediat înainte de sosirea într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat pentru o perioadă care nu depășește 2 ani, în scopul desfășurării de studii sau de cercetări sau pentru a preda la o universitate, colegiu, școala sau alta instituție educațională, va fi scutit de impozit în primul stat contractant menționat pentru orice remunerație pe care el o primește pentru aceasta activitate, cu condiția ca aceasta remunerație sa o primească din afară acelui stat contractant.
Articolul 21
Cercetători, studenți și persoane aflate la specializare
1. Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau instruire un student, un practicant sau un stagiar, care este sau a fost, anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat numai în scopul educării sau instruirii, nu vor fi impuse în primul stat menționat, cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse din afară acelui stat. În cazul persoanelor trimise la specializare și care beneficiază în acest scop de burse sau indemnizații, scutirea de impozit nu va depăși o perioadă de 3 ani.
2. Aceeași scutire se va aplica venitului obținut de către o persoană menționată la paragraful 1, din munca salariata pe care o prestează în acel prim stat contractant menționat pentru a-și suplimenta mijloacele sale de întreținere, educare și instruire, pentru o sumă ce nu depășește 1000 de dolari într-un an fiscal sau echivalentul acestora în moneda naționala.
Articolul 22
Venituri nemenționate expres
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care sînt de o categorie sau din surse care n-au fost menționate în mod expres în articolele anterioare ale prezentei convenții sînt impozabile numai în acel stat, cu excepția cazurilor cînd acest venit este obținut din surse din celălalt stat contractant; venitul poate fi, de asemenea, impus în celălalt stat contractant și în conformitate cu legea acelui celălalt stat contractant.
Articolul 23
Evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata după cum urmează:
1. În ce privește România, impozitele plătite în Zambia de rezidentii României asupra veniturilor obținute sau averii deținute care, în conformitate prevederile acestei convenții, pot fi impuse în Zambia, vor fi scăzute din impozitele datorate în România.
Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate ca impozit român.
2. În ce privește Zambia, impozitele plătite în România de rezidentii Zambiei asupra veniturilor obținute sau averii deținute care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în România, vor fi scăzute din impozitele datorate în Zambia.
Articolul 24
Nediscriminarea
1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai statului contractant menționat, nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat contractant aflați în aceeași situație.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va stabili în acel celălalt stat contractant în condiții mai puțin avantajoase decît impozitarea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant desfășurînd aceleași activități.
3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deținut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant menționat unui impozit sau obligații legate de impunere care este diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeași natura ale acestui prim stat contractant menționat.
4. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.
Articolul 25
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de unu sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acelor state contractante, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este.
2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa dea o soluție satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.
3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.
4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică în mod direct între ele, pentru realizarea unei înțelegeri în vederea aplicării prevederilor prezentei convenții. Cînd, pentru a ajunge la o înțelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanții autorităților competente ale statelor contractante.
5. Un stat contractant nu va modifica beneficiile sau veniturile unui rezident al celuilalt stat contractant, după expirarea termenului limita prevăzut de legislația sa naționala și, în orice caz, după 3 ani de la sfîrșitul anului în care aceste beneficii sau venituri care ar face proiectul acestei modificări au fost atribuite unui rezident al acelui stat contractant. Acest paragraf nu se aplică în caz de frauda, culpa sau neglijența.
6. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă modificările aduse legislației lor fiscale necesita amendarea convenției.
Articolul 26
Schimb de informații
1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații de natura fiscală pe care le dețin în mod obișnuit, în măsura în care va fi necesar pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și celor ale legilor interne ale statelor contractante relativ la impozitele vizate prin convenție, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenția.
Orice informație astfel schimbată va fi tratata ca secret și nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorități, altele decît cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.
2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informații care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
Articolul 27
Funcționari diplomatici și consulari
1. Prevederile prezentei convenții nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, precum și birourile de reprezentanta deschise de un stat pe teritoriul celuilalt stat contractant, privilegii care au fost acordate fie în baza normelor generale ale dreptului internațional, fie în virtutea unor convenții la care cele doua state contractante sînt părți.
2. Convenția nu se aplică organizațiilor internaționale, organelor sau funcționarilor acestora sau persoanelor care sînt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terț, dacă sînt prezente pe teritoriul unui stat contractant și nu sînt tratați ca rezidenți în oricare stat contractant din punct de vedere al impozitelor pe venit și avere.
Articolul 28
Intrarea în vigoare
Prezenta convenție va fi aprobată în conformitate cu prevederile constituționale în vigoare în fiecare dintre cele doua state contractante și va intra în vigoare în a 30-a zi următoare datei schimbului de note prin care se arata îndeplinirea de ambele părți a acestor prevederi și va fi aplicată pentru prima data:
a) în România, pentru anii de impunere începînd la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic următor datei intrării în vigoare;
b) în Zambia, pentru anii de impunere începînd la sau după 1 aprilie al anului următor datei intrării în vigoare.
Articolul 29
Denunțarea
Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunțe convenția pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor celui în care convenția a intrat în vigoare, prin remiterea pe cale diplomatică a unei note de denunțare; în acest caz aplicarea prezentei convenții încetează la 31 decembrie al anului în care a fost remisă nota de denunțare.
Drept care subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenție.
Facuta la 21 iulie 1983 în Lusaka, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice. În caz de divergenta în interpretarea prevederilor prezentei convenții, textul în limba engleza are precădere.
Pentru Guvernul
Republicii Socialiste România,
Ștefan Andrei
Pentru Guvernul
Republicii Zambia,
Lameck K. N. Goma
CONVENȚIE
între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Hasemit al Iordaniei pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și capital
Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Hasemit al Iordaniei, dorind sa încheie o convenție pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și capital, pe baza principiilor suveranității naționale, respectării independentei, egalității în drepturi, avantajului reciproc și a neamestecului în treburile interne, în vederea promovării și intaririi relațiilor economice și culturale dintre cele doua tari, au convenit după cum urmează:
Articolul 1
Persoane vizate
Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.
Articolul 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și capital percepute în contul fiecărui stat contractant, al unităților administrativ-teritoriale ori autorităților locale, indiferent de modul cum sînt stabilite.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii capitalului.
3. Impozitele care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele:
a) În ceea ce privește România:
i) impozitul pe veniturile realizate în România de persoanele fizice și juridice;
îi) impozitul pe beneficiile societăților mixte constituite în România cu participarea unor organizații economice și a unor parteneri străini;
iii) impozitul pe venitul realizat în România din activități agricole (denumite mai jos impozit român).
b) În ceea ce privește Iordania:
- impozitul pe venit (denumit mai jos impozit iordanian).
4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau substanțial asemănătoare care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui, după intrarea în vigoare a prezentei convenții. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc modificările importante aduse legislației fiscale, care cad sub incidența prezentei convenții.
Articolul 3
Definiții generale
1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Iordania, după cum se cere în contextul convenției;
b) termenul România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorială și platoul continental, precum și orice alte suprafețe situate în afară marii teritoriale a României asupra cărora România își exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale din apele marii, fundul marii și subsolul acestor ape;
c) termenul Iordania înseamnă teritoriul Regatului Hasemit al Iordaniei, inclusiv marea teritorială și platoul continental, precum și orice alte suprafețe situate în afară marii teritoriale a Iordaniei asupra cărora Iordania își exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale din apele marii, fundul marii și subsolul acestor ape;
d) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate considerată ca persoana juridică în scopul impozitării, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu legile statelor contractante;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia autoritate competentă indica:
(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat; și
(îi) în cazul Iordaniei, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;
h) termenul naționali indica toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant și toate persoanele juridice sau alte entități create în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;
i) termenul trafic internațional înseamnă orice transport făcut de către o nava, aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul dintre statele contractante, cu excepția cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant.
2. În ce privește aplicarea prezentei convenții de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de către legislația statului contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul convenției, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.
Articolul 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă.
2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență în ambele state contractante, atunci statutul ei juridic va fi determinat potrivit următoarelor reguli:
a) persoana va fi considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;
c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuiește în nici unul dintre ele, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;
d) dacă aceasta persoana are cetățenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetățenia nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.
Articolul 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;
g) un șantier de construcții sau de montaj, a cărui durata depășește 7 luni.
3. Nu se considera sediu permanent:
a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării, ca urmare a unui contract de vînzare de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii unui stat contractant;
b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținînd întreprinderii unui stat contractant, în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;
c) întreținerea unui loc stabil de afaceri, în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprinderea unui stat contractant;
d) întreținerea unui loc stabil de afaceri, în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații pentru cercetări științifice sau activități analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprinderea unui stat contractant;
e) menținerea unor produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii unui stat contractant, în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o alta întreprindere a acelui stat;
f) vînzarea în cadrul unui tirg sau al unei expoziții ocazionale temporare internaționale, în cursul închiderii unui atare tirg sau expoziții, a produselor sau a mărfurilor aparținînd întreprinderii.
4. O persoana activind într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu permanent în primul stat menționat, dacă dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea în acel celălalt stat contractant prin intermediul unui curtier (broker), al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.
6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în celălalt stat (fie printr-un sediu permanent, fie în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.
Articolul 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile vor fi impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile în discuție sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor bogatii naturale; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile în sensul prezentului articol.
3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
Articolul 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa, asa cum s-a menționat anterior, printr-un sediu permanent, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care sînt atribuibile acelui sediul permanent.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa și în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage, în condiții identice sau analoage, și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte, în măsura în care ele sînt alocate în mod rezonabil sediului permanent.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza repartizării beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 al prezentului articol nu împiedica acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate, în fiecare an, prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat, în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.
Articolul 8
Întreprinderi de transport internațional
1. Beneficiile provenite din exploatarea navelor, aeronavelor ori a vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internațional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă sediul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, atunci se considera ca se afla în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacă nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în mod corespunzător, beneficiilor obținute din participările întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.
Articolul 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau cînd
b) aceleași persoane participa în mod direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și cînd, într-un caz sau în celălalt, cele doua întreprinderi sînt, în relațiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, toate beneficiile care, dacă nu ar fi fost aceste condiții, ar fi fost obținute de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acelor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.
Articolul 10
Dividende
1. Dividendele plătite de către o societate rezidență a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.
Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 15 la suta din suma bruta a dividendelor.
Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, indica veniturile provenind din acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator, precum și veniturile din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societățile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.
5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.
Articolul 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.
2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 12,5 la suta din suma bruta a dobinzilor.
3. Termenul dobinda folosit în prezentul articol înseamnă veniturile din efecte publice, din titluri de obligațiuni, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislația fiscală a statului din care provin. Penalizările datorate pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prevederilor prezentului articol.
4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent de care sînt legate, în mod efectiv, creanțele generatoare de dobinzi. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.
5. Dobinda va fi considerată ca provine dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, cu toate acestea, persoana plătitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractantă creanta asupra căreia se plătește dobinda și aceasta dobinda se suporta de acel sediu permanent, atunci se va considera ca dobinda respectiva provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau dintre ambii și o altă persoană, suma dobinzii plătite, ținînd cont de creanta pentru care aceasta este vărsată, excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.
Articolul 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.
2. Totuși, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 15 la suta din suma bruta a comisionului.
3. Termenul comision, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă o plata facuta unui intermediar (broker), unui agent comercial general plătit cu comision sau oricărei persoane asimilate unui atare intermediar (broker) sau agent comercial de către legislația de impozite a statului contractant în care asemenea plati iau naștere.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent sau desfășoară în acel celălalt stat activitate profesională prin intermediul unui baze fixe situate în acel stat și dobindirea comisionului este legată direct de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Comisionul va fi considerat ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată obligația plății comisionului și un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, atunci un atare comision se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
Articolul 13
Redevențe
1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 15 la suta din suma bruta a redevențelor.
3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv pentru drepturi de autor pentru filme de cinematograf sau pentru benzi magnetice folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, pentru orice brevete de invenție, pentru mărci de fabrica sau alte asemenea drepturi de proprietate ori alte drepturi, pentru un desen sau un model, un plan, formula sau procedeu secret, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informațiile relative la experienta cîștigată în domeniul industrial comercial sau științific.
4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul redevențelor fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu permanent sau desfășoară în acel celălalt stat contractant activitate profesională printr-o baza fixa situata în acel stat. În aceasta situație se aplică dispozițiile art. 7 sau ale art. 15 după caz.
5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevențelor și care suporta sarcina plății acestor redevențe atunci aceste redevențe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care sînt plătite (folosirea, concesionarea folosirii sau informații), excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de debitor și creditor în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținînd cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.
Articolul 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, se impun în celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional și bunurile mobile ținînd de exploatarea unor astfel de nave și aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atare activități.
3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3, nu vor fi afectate drepturile fiecărui stat contractant de a percepe, în conformitate cu propria sa legislație, un impozit asupra cistigurilor provenind din înstrăinarea acțiunilor, a acțiunilor de folosință, a părților de folosință sau a altor drepturi într-o societate pe acțiuni sau o societate cu răspundere limitată care este rezidență a acestui stat, cînd aceste cistiguri sînt realizate de către o persoană fizica rezidență a celuilalt stat contractant și care a fost rezidență a primului stat contractant în timpul unei perioade oarecare în decursul a 5 ani imediat anteriori înstrăinării.
Articolul 15
Profesiuni independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activități independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu dispune pentru exercitarea activității sale de o baza fixa la dispoziția sa în celălalt stat contractant.
Dacă dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independente a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.
Articolul 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite din aceasta activitate sînt impozabile în acel celălalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeste pentru activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menționat, dacă:
a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, și
b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat, și
c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru activitatea salariata exercitată la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internațional sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
Articolul 17
Remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau de conducere al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
Articolul 18
Artiști și sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de profesioniștii de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate, pot fi impuse numai în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.
2. Cînd venitul în legătură cu activitățile personale ale unor astfel de artiști sau sportivi nu revine acestora, ci altor persoane, contrar prevederilor art. 7, 15 și 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfășoară activitatea artiștilor sau sportivilor menționați.
3. Venitul realizat din activități desfășurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante sînt scutite reciproc de impozite.
Articolul 19
Pensii
1. Pensiile (altele decît pensiile a căror impunere este reglementată de prevederile paragrafelor 1 și 2 ale art. 20) și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut și orice anuitate plătită unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Contrar prevederilor paragrafului 1, contribuțiile de asigurări sociale provenind dintr-un stat contractant în conformitate cu legislația acelui stat și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în primul stat menționat.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, dacă un rezident dintr-un stat contractant primește plati cu titlu de pensie de întreținere pentru copil de la un rezident al celuilalt stat contractant, asemenea plati se vor scuti de impozit în ambele state contractante.
Expresia pensie de întreținere pentru copil, astfel cum este folosită în prezentul articol, înseamnă plati periodice pentru susținerea unui minor urmare unei hotărîri de divorț, acord de întreținere separată, convenire de întreținere sau separare.
4. Termenul anuitate înseamnă o sumă stabilită platibila periodic, la date fixate în timpul vieții sau în cursul unei perioade de timp specificată sau care poate fi determinata cu obligația de a face în schimb plati pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau echivalent banesc.
Articolul 20
Funcții guvernamentale
1. a) Remunerația, alta decît o pensie, plătită de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acel stat oricărei persoane fizice în legătură cu servicii prestate acelui stat, unității administrativ-teritoriale sau autorității locale din acel stat se vor impune numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, o astfel de remunerație va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant și dacă:
i) este un național al acelui stat, sau
îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acesta, oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unității administrativ-teritoriale sau autorității locale din acesta este impozabilă numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impusa numai în celălalt stat contractant, dacă primitorul este un național sau un rezident al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor în legătură cu orice activitate comercială sau de afaceri desfășurată de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală din acest stat.
Articolul 21
Profesori
1. Un profesor universitar ori un profesor sau alți membri ai instituțiilor de învățămînt, rezidenți ai un stat contractant, care predau la o universitate sau la orice alta instituție de învățămînt autorizata a celuilalt stat contractant, sînt impozabili numai în acel prim stat contractant asupra totalității remunerațiilor primite cu privire la acea activitate pe o perioadă care nu depășește 2 ani de la începerea activității lor.
2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remunerațiilor pe care o persoană fizica rezidență a unui stat contractant le primește pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sînt întreprinse în principal pentru folosul privat al unei întreprinderi sau persoane determinate.
Articolul 22
Studenți
1. Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau instruire un student, un practicant, un stagiar sau o persoană trimisa pentru a dobîndi experienta tehnica, profesională sau comercială specială, care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant și care este prezenta în primul stat contractant menționat numai în scopul educării, instruirii sau școlarizării, nu vor fi impuse în primul stat menționat cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse din afară acelui stat.
2. Aceeași scutire se va aplica venitului obținut de către o persoană dintre cele menționate mai sus, din munca salariata pe care o prestează în acel prim stat contractant pentru a-și suplimenta mijloacele sale de întreținere, educare, instruire și alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la durata studiilor, cu condiția ca venitul anual sa nu depășească 2000 dolari S.U.A. sau echivalentul acestora în moneda naționala.
Articolul 23
Impunerea capitalului
1. Capitalul reprezentat prin bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Capitalul reprezentat prin bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele și vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul care, în conformitate cu prevederile art. 8, are dreptul sa impoziteze beneficiile obținute din atare exploatare.
Articolul 24
Veniturile nemenționate în mod expres
Elementele de venit care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenții sînt impozabile numai în statul din care provine venitul.
Articolul 25
Evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata în modul următor:
1. În ce privește România, impozitele plătite în Iordania de rezidenți ai României asupra veniturilor obținute sau capitalului deținut care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în Iordania, vor fi scăzute din impozitele datorate statului român.
Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul de stat, după plata impozitului iordanian, vor fi considerate ca impozit român.
2. În ce privește Iordania, impozitele plătite în România de rezidenți iordanieni asupra veniturilor obținute sau capitalului deținut care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în România, vor fi deduse din venitul sau capitalul respectiv, în vederea determinării impozitului iordanian.
Articolul 26
Nediscriminarea
1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai acestui stat contractant, nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau cerințe în legătură cu aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și cerințele legate de aceasta impunere la care naționalii acestui celălalt stat sînt sau pot fi supuși.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea stabilită întreprinderilor acestui celălalt stat care desfășoară aceleași activități.
3. Întreprinderile unui stat contractant al cărui este deținut sau controlat, în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unei impuneri sau oricărei obligațiuni în legătură cu aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiunile în legătură cu aceasta, la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale acelui prim stat menționat.
4. În sensul prezentului articol, termenul impunere înseamnă impozitele vizate de prezenta convenție.
Articolul 27
Asistența la încasări
1. Fiecare stat contractant se va strădui sa încaseze, în numele celuilalt stat contractant, impozitele stabilite de acel celălalt stat contractant.
2. Acest articol nu va fi, în nici un caz, interpretat în sensul că impune unui stat contractant obligația de a lua măsuri contrare legislației sau practicii administrative a oricărui stat contractant cu privire la încasarea impozitelor proprii.
Articolul 28
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente al cărui rezident este.
2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o soluționare corespunzătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.
3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute în convenție.
4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în vederea aplicării prevederilor prezentei convenții. Cînd, pentru a se ajunge la o înțelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.
5. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă modificările aduse legislației lor fiscale necesita modificări ale convenției.
Articolul 29
Schimb de informații
1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal și care vor fi necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și cele ale legilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate prin convenție, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenția.
Orice informație astfel obținută va fi tratata în secret și nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorități altele decît cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.
2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informații care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial ori informațional a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
Articolul 30
Funcționari diplomatici și consulari
1. Nici o prevedere a prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, precum și ai altor reprezentante oficiale deschise de un stat pe teritoriul celuilalt stat contractant, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional, fie în virtutea convențiilor la care cele doua state contractante sînt părți.
2. Convenția nu se aplică organizațiilor internaționale, organele sau funcționarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terț, dacă se găsesc pe teritoriul unuia dintre statele contractante și nu sînt tratați ca rezidenți în oricare stat contractant din punctul de vedere al impozitelor pe venit și pe capital.
Articolul 31
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenție va fi ratificată în conformitate cu prevederile constituționale în vigoare în fiecare dintre cele doua state și va intra în vigoare în a 30-a zi de la data schimbului de note prin care se notifica ca ambele părți s-au conformat acestor prevederi.
2. Prezenta convenție se va aplica în ambele state contractante cu privire la veniturile aferente oricărui an impozabil, începînd la 1 ianuarie al anului calendaristic următor anului în care convenția intră în vigoare.
Articolul 32
Denunțarea
Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunțe convenția pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor intrării în vigoare a convenției, prin nota de denunțare remisă pe cale diplomatică; în asemenea situații, aplicarea prezentei convenții încetează la 31 decembrie al anului în care a fost remisă nota de denunțare.
Drept pentru care subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, am semnat prezenta convenție.
Facuta la Amman la 10 octombrie 1983, în trei exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, arabă și engleza, cele trei texte avînd aceeași valabilitate.
În caz de divergențe în interpretarea dispozițiilor prezentei convenții, textul în limba engleza are precădere.
Pentru Guvernul
Republicii Socialiste România,
Ion Stanescu,
ministru, șeful Departamentului
pentru Construcții în Străinătate
Pentru Guvernul
Regatului Hasemit al Iordaniei,
Salem Masa Deh,
ministrul finanțelor
ACORD
între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Țărilor de Jos privind încurajarea și protejarea reciprocă a investițiilor
Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Țărilor de Jos, denumite în cele ce urmează părțile contractante,
luînd în considerare Acordul de colaborare economică, industriala și tehnica pe termen lung dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Țărilor de Jos, încheiat la 14 mai 1975 la București,
în dorința de a dezvolta mai mult relațiile de cooperare între cele doua state în spiritul acordului prevăzut mai sus,
preocupate de a crea condiții favorabile pentru investițiile investitorilor unei tari în cealaltă țara,
recunoscind ca protejarea reciprocă a investițiilor, conform prezentului acord, este de natura sa stimuleze inițiativa în acest domeniu,
au convenit cele ce urmează:
Articolul 1
Pentru aplicarea prezentului acord:
1. termenul investiție desemnează aportul de orice natura la o întreprindere sau activitate economică și, în special dar nu exclusiv:
a) acțiunile, părțile sau alte forme de participare în societăți;
b) beneficiile reinvestite, drepturile de creanta sau alte drepturi privind prestări avînd o valoare financiară, cum ar fi fondurile de comerț și goodwill;
c) bunurile mobile și imobile, precum și orice alte drepturi reale ca ipoteci, privilegii, cauțiuni și orice alte drepturi analoage, astfel cum sînt definite în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia este situat bunul respectiv;
d) drepturile de proprietate industriala, procedeele tehnice, know-how și drepturile de autor;
e) concesiunile acordate de lege sau în virtutea unui contract, în special concesiunile referitoare la prospectarea, extractia și exploatarea de bogatii naturale, inclusiv în zonele maritime ținînd de jurisdicția uneia dintre părțile contractante;
2. termenul investitori desemnează:
a) pentru Republica Socialistă România, unități economice române avînd personalitate juridică și care, conform legii, au atribuții de comerț exterior și de cooperare economică cu strainatatea;
b) pentru Regatul Țărilor de Jos:
(i) persoanele fizice avînd naționalitatea olandeza;
(îi) persoanele juridice constituite conform legislației din Regat, unde își au și sediul lor statutar;
3. termenul beneficii desemnează sumele realizate dintr-o investiție cu titlu de cistiguri, dividende și alte venituri.
Articolul 2
Părțile contractante vor promova, în cadrul legislației lor respective, cooperarea economică între țările lor, prin protejarea investițiilor făcute de investitorii unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante și în zonele maritime ținînd de jurisdicția acesteia.
Articolul 3
1. Fiecare parte contractantă va acorda, pe teritoriul sau și în zonele maritime ținînd de jurisdicția sa, investițiilor și investitorilor celeilalte părți contractante, în ceea ce privește investițiile făcute de aceștia, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat investițiilor și investitorilor oricărui stat terț. În acest cadru, fiecare parte contractantă va asigura un tratament just și echitabil numitelor investiții și nu va împiedica, prin măsuri restrictive nejustificate, funcționarea și utilizarea sau lichidarea lor.
2. Fiecare parte contractantă va acorda acestor investiții același regim de protejare ca acela pe care îl acorda investițiilor investitorilor din state terțe.
3. Dacă din legislația uneia dintre părțile contractante sau din obligații internaționale existente sau care vor fi asumate în viitor de părțile contractante, în afară prezentului acord, rezultă o reglementare care acorda investițiilor și investitorilor celeilalte părți contractante, în ceea ce privește investițiile făcute de aceștia, un tratament mai favorabil decît cel prevăzut în prezentul acord, aceasta reglementare va fi aplicată.
4. Dispozițiile prezentului acord privind tratamentul națiunii celei mai favorizate nu vor fi aplicate în privinta avantajelor pe care fiecare dintre părțile contractante le acorda investitorilor oricărui stat terț, pe baza participării sale la o uniune economică și vamală, o zona de liber schimb sau o organizație economică regionala, precum și în virtutea unui acord internațional privind evitarea dublei impuneri sau pe bază de reciprocitate.
Articolul 4
Investițiile efectuate de către investitori ai unei părți contractante pe teritoriul sau în zonele maritime ținînd de jurisdicția celeilalte părți contractante nu vor putea fi expropriate sau supuse altor măsuri avînd un efect similar, decît dacă sînt îndeplinite următoarele condiții:
a) măsurile nu sînt discriminatorii sau contrare angajamentelor asumate de către aceasta din urma parte contractantă;
b) măsurile sînt adoptate în interesul public și printr-o procedură legală;
c) o procedură adecvată este prevăzută pentru a determina cuantumul și plata unei juste despăgubiri.
Aceasta despăgubire va trebui sa corespundă valorii reale a investiției la data exproprierii și va trebui să fie efectiv realizabila, facuta liber transferabila și vărsată integral fără întîrziere și într-o moneda convertibilă către țara ai carei naționali sînt cei îndreptățiți.
La cererea părții interesate, cuantumul despăgubirii va putea fi reevaluat de către judecătorul sau tribunalul sau orice alt organ competent din țara în care a fost realizată investiția.
Articolul 5
1. Dacă un diferend între un investitor și partea contractantă pe teritoriul căreia a fost realizată investiția, cu privire la cuantumul despăgubirii, continua sa existe după hotărîrea finala a judecătorului, tribunalului sau oricărui alt organ național competent, potrivit art. 4, fiecare dintre ei are dreptul de a supune diferendul, într-un termen de 2 luni de la epuizarea recursurilor legale interne, centrului instituit în virtutea Convenției de la Washington din 18 martie 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, pentru conciliere sau arbitraj, conform procedurii prevăzută de numita convenție.
În acest scop, fiecare parte contractantă își da consimțămîntul prin prezentul acord.
2. Totuși, condiția referitoare la epuizarea căilor interne de recurs prevăzute de legislația părții contractante pe teritoriu căreia a fost realizată investiția nu va mai putea fi opusă de către aceasta parte contractantă la expirarea unui termen de 2 ani începînd de la data primului act de procedura contencioasă angajat în scopul reglementării litigiului respectiv de către tribunale.
Articolul 6
1. Respectînd principiul liberului transfer, fiecare parte contractantă va autoriza, conform normelor sale cele mai favorabile existente în materie, transferul, fără restrictie și întîrziere nejustificată, către țara indicată de investitorii celeilalte părți contractante și într-o moneda convertibilă, al plăților rezultind din activități de investiție și, în special:
a) al cistigurilor nete, dividendelor și altor venituri curente;
b) al sumelor necesare:
(i) pentru achiziționarea de materii prime sau materiale auxiliare și de produse semifinite sau finite;
(îi) pentru a înlocui bunuri de echipament, în scopul de a asigura continuitatea unei investiții;
c) al veniturilor din activități profesionale ale cetățenilor autorități sa lucreze în cadrul unei investiții, ca și al cheltuielilor relative la conducere;
d) al capitalului investit sau al produsului lichidării sau înstrăinării totale sau parțiale a investiții;
e) al fondurilor pentru rambursarea împrumuturilor destinate investițiilor și al dobinzilor aferente;
f) al redevențelor și drepturilor de autor.
2. Fiecare parte contractantă va acorda, după îndeplinirea obligațiilor legale care revin investitorilor, autorizațiile necesare pentru a asigura fără întîrziere executarea transferurilor menționate la paragraful 1 al prezentului articol.
Articolul 7
1. Transferurile de valuta conform art. 4 și 6 vor fi efectuate fără întîrziere, în valută convertibilă în care a fost efectuată investiția sau în orice alta valuta liber convertibilă, dacă s-a convenit astfel.
2. Schimbul valutar va fi efectuat conform reglementărilor Fondului Monetar Internațional, la cursul zilei în vigoare la data plății. Dacă un asemenea curs de schimb nu exista, cursul va fi stabilit pe baza cursurilor de schimb care vor fi aplicate de Fondul Monetar Internațional pentru schimbul valutelor respective în Drepturi Speciale de Tragere.
Articolul 8
Investițiile pe care investitorii uneia dintre părțile contractante le-au efectuat pe teritoriul celeilalte părți contractante, înaintea intrării în vigoare a prezentului acord, sînt, de asemenea, supuse dispozițiilor prezentului acord.
Articolul 9
În legătură cu problemele privind aplicarea prezentului acord, ca și cu cele care au legătură cu investițiile făcute în cadrul prezentului acord, părțile contractante vor putea proceda la consultări. Acestea vor putea fi efectuate și în cadrul Comisiei mixte guvernamentale, creata conform Acordului de colaborare economică, industriala și tehnica pe termen lung, încheiat la București la 14 mai 1975 între cele doua părți.
Articolul 10
1. Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea și aplicarea prezentului acord sînt soluționate, pe cît posibil, prin negocieri între cele doua părți. Dacă un astfel de diferend nu poate fi soluționat într-un termen de 6 luni după începerea negocierilor, atunci, la cererea uneia dintre părțile contractante, el va fi supus unui tribunal arbitral.
2. Tribunalul arbitral este constituit astfel: fiecare parte contractantă desemnează un arbitru; cei doi arbitri propun de comun acord părților contractante un președinte care trebuie să fie cetățean al unui stat terț, desemnat de părțile contractante.
Arbitrii sînt numiți în termen de 3 luni și președintele, în termen de 5 luni, după ce una dintre părțile contractante a notificat celeilalte ca dorește sa supună diferendul unui tribunal arbitral. Dacă arbitrii nu sînt numiți în termenul convenit, partea contractantă care nu și-a numit arbitrul este de acord ca acesta să fie numit de președintele Curții Internaționale de Justiție. Dacă părțile contractante nu pot să se pună de acord asupra numirii președintelui, ele sînt, de asemenea, de acord ca acesta să fie numit de președintele Curții Internaționale de Justiție.
3. Tribunalul arbitral adopta hotărîrile sale pe baza dispozițiilor prezentului acord și ale celorlalte acorduri similare încheiate de părțile contractante, precum și potrivit principiilor și normelor generale ale dreptului internațional. Tribunalul arbitral ia hotărîrile sale cu majoritate de voturi și hotărîrea sa este definitivă și obligatorie. Numai părțile contractante pot sa supună acțiuni tribunalului arbitral și sa participe la dezbateri.
4. Fiecare parte contractantă suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a desemnat și cele efectuate de reprezentanții săi la dezbaterile tribunalului. Cheltuielile privind președintele și celelalte cheltuieli vor fi suportate în părți egale de părțile contractante.
5. Tribunalul arbitral își fixează propria sa procedura.
Articolul 11
1. În ceea ce privește Regatul Țărilor de Jos, prezentul acord se va aplica Regatului situat în Europa și Antilelor Olandeze.
2. Ținînd seama de termenele de denunțare menționate în paragraful 1 al art. 12, Guvernul Regatului Țărilor de Jos va avea dreptul de a denunta prezentul acord semnat pentru Antilele Olandeze.
Articolul 12
1. Prezentul acord va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei cînd părțile contractante își vor fi notificat reciproc în scris ca formalitățile necesare conform constituției în țările lor respective au fost îndeplinite.
Acordul va rămîne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani. Afară de cazul denunțării de către una dintre părțile contractante, facuta cu cel puțin 6 luni înaintea expirării prezentului acord, acest acord va fi de fiecare data prelungit în mod tacit pentru o noua perioada de 10 ani, părțile contractante rezervindu-și de fiecare data dreptul de a denunta acordul prin notificare facuta cu cel puțin 6 luni înaintea expirării perioadei de validitate în curs.
2. În ceea ce privește investițiile făcute înaintea datei expirării prezentului acord, articolele de mai sus vor rămîne în vigoare pentru o perioadă de 15 ani începînd de la data expirării.
Drept care reprezentanții subsemnati, împuterniciți în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezentul acord.
Semnat la Haga la 27 octombrie 1983, în doua exemplare originale în limbile română, olandeza și franceza, toate textele fiind deopotrivă autentice. În cazul unor divergențe de interpretare între textele olandez și român, textul francez va fi considerat ca text de referința.
Pentru
Guvernul Republicii Socialiste România,
Constantin Oancea
Pentru
Guvernul Regatului Țărilor de Jos,
H. van den Broek
Haga, 27 octombrie 1983
DVE/VV - 279919
Domnule adjunct al ministrului,
Cu ocazia semnării astăzi a Acordului dintre Guvernul Regatului Țărilor de Jos și Guvernul Republicii Socialiste România privind încurajarea și protejarea reciprocă a investițiilor, am onoarea de a va aduce la cunoștința cele ce urmează:
1. În caz de diferende referitoare la investiții altele decît cele prevăzute la art. 5 paragraful 1 al acordului, Guvernul Regatului Țărilor de Jos propune ca părțile contractante sa examineze cu bunavointa cererile investitorilor în vederea supunerii acestor diferende, pentru conciliere sau arbitraj, Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiții, în conformitate cu procedura prevăzută în Convenția de la Washington din 18 martie 1965, cu condiția ca recursurile legale interne sa fi fost epuizate. Va fi deopotrivă aplicabilă, mutatis mutandis, dispoziția art. 5 paragraful 2 al acordului.
Diferendele menționate la pct. 1 pot să se refere la problema de a se ști dacă dispozițiile actului de expropriere au fost aplicate corect, legalitatea actului de expropriere raminind indiscutabila.
2. În legătură cu dispozițiile art. 5 paragraful 2 al acordului, cele doua guverne înțeleg ca va fi considerat ca prim act de procedura contencioasă actul prin care investitorul va fi angajat o procedură în contradictoriu asupra cuantumului despăgubirii în caz de expropriere în fața oricărei instanțe competente, fie judecător, fie tribunal, fie orice alt organ competent național.
V-as fi recunoscator dacă ați binevoi să-mi confirmati ca guvernul dumneavoastră este de acord cu ce s-a menționat mai sus.
Va rog sa primiți, domnule adjunct al ministrului, expresia înaltei mele consideratiuni.
H. van den Broek,
ministrul afacerilor externe al
Regatului Țărilor de Jos
Excelentei sale
C. Oancea,
adjunct al ministrului afacerilor
externe al Republicii Socialiste România
Haga, 27 octombrie 1983
Domnule ministru,
Am onoarea de a va confirma primirea scrisorii dumneavoastră de astăzi nr. DVE/VV - 279919, cu următorul conținut:
"Cu ocazia semnării astăzi a Acordului dintre Guvernul Regatului Țărilor de Jos și Guvernul Republicii Socialiste România privind încurajarea și protejarea reciprocă a investițiilor, am onoarea de a va aduce la cunoștința cele ce urmează:
1. În caz de diferende referitoare la investiții altele decît cele prevăzute la art. 5 paragraful 1 al acordului, Guvernul Regatului Țărilor de Jos propune ca părțile contractante sa examineze cu bunavointa cererile investitorilor în vederea supunerii acestor diferende, pentru conciliere sau arbitraj, Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiții, în conformitate cu procedura prevăzută în Convenția de la Washington din 18 martie 1965, cu condiția ca recursurile legale interne sa fi fost epuizate. Va fi deopotrivă aplicabilă, mutatis mutandis, dispoziția art. 5 paragraful 2 al acordului.
Diferendele menționate la pct. 1 pot să se refere la problema de a se ști dacă dispozițiile actului de expropriere au fost aplicate corect, legalitatea actului de expropriere raminind indiscutabila.
2. În legătură cu dispozițiile art. 5 paragraful 2 al acordului, cele doua guverne înțeleg ca va fi considerat ca prim act de procedura contencioasă actul prin care investitorul va fi angajat o procedură în contradictoriu asupra cuantumului despăgubirii în caz de expropriere în fața oricărei instanțe competente, fie judecător, fie tribunal, fie orice alt organ competent național.
V-as fi recunoscator dacă ați binevoi să-mi confirmati ca guvernul dumneavoastră este de acord cu ce s-a menționat mai sus.
Va rog sa primiți, domnule adjunct al ministrului, expresia înaltei mele consideratiuni".
Am onoarea de a va confirma ca guvernul meu este de acord cu conținutul scrisorii dumneavoastră.
Va rog sa primiți, domnule ministru, expresia înaltei mele consideratiuni.
C. Oancea,
adjunct al ministrului afacerilor
externe al Republicii Socialiste România
Excelentei sale
H. van den Broek,
ministrul afacerilor externe
al Regatului Țărilor de Jos
CONVENȚIE
în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Maroc
Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Maroc, animate de dorința de a reglementa relațiile și de a dezvolta colaborarea între cele doua state în domeniul asigurărilor sociale, au hotărît sa încheie prezenta convenție și, în acest scop, au numit ca împuterniciți:
Guvernul Republicii Socialiste România, pe Ștefan Andrei, ministrul afacerilor externe;
Guvernul Regatului Maroc, pe M'Hamed Boucetta, ministru de stat însărcinat cu afacerile externe,
care, după schimbul deplinelor puteri, găsite în buna și cuvenită forma, au convenit asupra celor ce urmează:
Titlul I Dispoziții generale
Articolul 1
T. În termenii prezentei convenții:
1. prin România se înțelege Republica Socialistă România, iar prin Maroc, Regatul Marocului;
2. prin legislație se înțeleg dispozițiile legislative și reglementările menționate la art. 2;
3. prin autorități competente se înțeleg, pentru România, Ministerul Muncii, iar pentru Maroc, Ministerul Angajării și Promovării Naționale;
4. prin instituție de asigurări se înțelege organismul sau autoritatea competentă cu aplicarea legislației menționată în prezenta convenție;
5. prin organism de legătură se înțelege instituția desemnată de fiecare parte contractantă însărcinată cu informarea și legătură între instituțiile de asigurări ale celor două părți contractante, în aplicarea prevederilor convenției, precum și cu informarea persoanelor interesate asupra drepturilor și obligațiilor ce decurg din convenție;
6. prin membrii de familie se înțeleg acele categorii de persoane definite ca atare de către legislația părții contractante pe teritoriul căreia este situata instituția de asigurare;
7. prin perioadele de asigurare se înțelege timpul de cotizare sau alte perioade recunoscute sau asimilate de către legislația fiecărei părți contractante ca perioade asigurate.
Articolul 2
1. Prin prezenta convenție se va aplica:
A. În ce privește România:
a) legislația privind regimul de asigurări sociale (batrinete, invaliditate, boala, accidente de muncă, boli profesionale, deces);
b) legislația referitoare la prestațiile familiale;
c) legislația cu privire la asistența sanitară.
B. În ce privește Marocul:
a) legislația referitoare la regimul de securitate socială;
b) legislația referitoare la despăgubiri în cazul accidentelor de muncă și al bolilor profesionale;
c) orice dispoziție legislativă, reglementări sau hotărîri acceptate de autoritatea publică referitoare la regimurile de securitate socială, în măsura în care privesc lucrătorii sau persoanele asimilate lucrătorilor și se referă la riscuri și prestații acoperite în mod normal de regimurile de securitate socială.
2. Prezenta convenție se va aplica și actelor legislative sau reglementărilor care modifica sau completează respectivele legislații prevăzute la paragraful 1.
Prezenta convenție nu se va aplica unei legislații referitoare la un nou regim sau la un nou domeniu al asigurărilor sociale, altele decît cele precizate în prezenta convenție, numai dacă părțile contractante nu convin asupra acestui nou domeniu.
Articolul 3
Cetățenii unei părți contractante care au reședința pe teritoriul celeilalte părți contractante vor fi tratați, în ce privește aplicarea legislației de asigurări sociale, în condiții de egalitate ca și cetățenii acestei părți contractante.
Titlul II Dispoziții referitoare la legislația aplicabilă
Articolul 4
Numai dacă nu se dispune altfel, legislația aplicabilă este:
a) legislația română, în cazul cetățenilor marocani care lucrează în România;
b) legislația marocana, în cazul cetățenilor români care lucrează în Maroc.
Articolul 5
1. Dacă un cetățean al unei părți contractante angajat pe teritoriul acestei părți contractante este detașat de către cel ce angajează, pentru a efectua o munca în contul acestui angajator pe teritoriul celeilalte părți contractante, el va continua, pînă la expirarea celei de-a treizeci și sasea luni care urmează datei detașării sale, să fie supus legislației primei părți ca și cum el ar fi încă angajat pe teritoriul amintitei părți.
2. Personalul itinerant, angajat de către întreprinderile de transport feroviar sau rutier sau de către companiile aeriene și care lucrează pe teritoriile celor două părți contractante, va fi supus legislației părții contractante pe teritoriul căreia întreprinderea își are sediul.
3. Echipajul unui vas, precum și celelalte persoane ocupate la bord în mod permanent vor fi supuse legislației părții contractante sub al cărui pavilion navighează. În timpul stationarii unui vas sub pavilionul uneia dintre părțile contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, legislația acestei ultime părți se va aplica persoanelor angajate pentru necesitați de încărcare, descărcare, reparații sau paza la bordul vasului.
Articolul 6
1. Dispozițiile prezentei convenții nu se aplică reprezentanților diplomatici și consulilor de cariera, personalului tehnic și administrativ al misiunilor și consulatelor conduse de către un consul de cariera, membrilor personalului de serviciu al misiunilor diplomatice și consulatelor, precum și persoanelor angajate în exclusivitate, cu titlu particular, în slujba reprezentanților diplomatici, a consulilor de cariera și a membrilor consulatelor conduse de un consul de cariera, în măsura în care aceste persoane cad sub incidența Convenției de la Viena privitoare la relațiile diplomatice și Convenției de la Viena cu privire la relațiile consulare.
2. Dispozițiile paragrafului 1 al art. 5 se vor aplica angajaților guvernamentali, alții decît cei vizati la paragraful 1 al prezentului articol, în misiune pe teritoriul celeilalte părți contractante pentru o durată care nu depășește 3 luni.
3. Dispozițiile prezentei convenții nu se aplică resortisantilor uneia dintre părți care depun, pe teritoriul celeilalte părți, o activitate în cadrul cooperării dintre cele doua state.
Articolul 7
Autoritățile competente ale celor două părți contractante pot sa convină asupra exceptarii și altor persoane sau grupuri de persoane de la dispozițiile art. 4 la 6.
Titlul III Totalizare
Articolul 8
Perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele doua părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca acestea sa nu se suprapuna.
Articolul 9
Dacă, urmare totalizarii prevăzute la art. 8, un drept la prestație se deschide sub legislația aplicabilă de către organismul de asigurare competent, prestația efectiv datorată este calculată proporțional cu perioadele de asigurare realizate sub respectiva legislație, în cazul în care aceasta prevede că prestația este în funcție de perioadele de asigurare.
Titlul IV Dispoziții diverse
Articolul 10
Autoritățile competente pot conveni asupra modalităților de aplicare a prezentei convenții și își vor comunică reciproc măsurile luate în acest scop.
Articolul 11
1. Pentru aplicarea prezentei convenții, autoritățile și instituțiile părților contractante își vor oferi reciproc bunele oficii, ca și cum ar proceda pentru aplicarea propriilor lor legislații. O astfel de asistența administrativă reciprocă va fi gratuita, cu excepția unor dispoziții contrarii.
2. Corespondenta între autoritățile și instituțiile însărcinate cu aplicarea prezentei convenții, precum și cererile adresate de persoane fizice, pot fi făcute în limbile română, arabă, franceza sau engleza.
3. Reprezentantele diplomatice și consulare pot cere direct autorităților și instituțiilor de pe teritorial celeilalte părți contractante informații în vederea apărării intereselor cetățenilor.
Articolul 12
Orice scutire de taxe de timbru, de taxe notariale sau de înregistrare acordate certificatelor și documentelor ce trebuie furnizate autorităților și instituțiilor de pe teritoriul uneia dintre părțile contractante se va aplica, de asemenea, certificatelor și documentelor care, pentru necesitățile acestei convenții, trebuie să fie furnizate autorităților și instituțiilor de pe teritoriul celeilalte părți contractante. Certificatele și documentele ce trebuie făcute pentru necesitățile prezentei convenții vor fi scutite de autentificare de către autoritățile diplomatice și consulare.
Articolul 13
1. Cererile, recursurile și alte documente care, pentru aplicarea legislației unei părți contractante, trebuie să fie introduse pe lîngă o autoritate competentă sau o instituție, într-un termen determinat, vor putea fi primite, dacă vor fi prezentate, în același termen, unei autorități sau instituții corespunzătoare a celeilalte părți contractante.
2. O cerere de prestații prezentată pentru aplicarea legislației uneia dintre părțile contractante va fi considerată ca cerere de prestații corespunzătoare prevederilor legislației celeilalte părți contractante. Totuși, în ceea ce privește pensiile de batrinete, aceasta dispoziție nu se va aplica dacă solicitantul declara ca cererea nu privește decît prestațiile acordate pe baza legislației primei părți contractante.
Articolul 14
Litigiile care pot aparea în aplicarea prezentei convenții vor fi reglementate de comun acord între autoritățile competente ale celor două părți contractante.
Articolul 15
1. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare. Cu toate acestea nici o prestație nu va fi datorată pe baza acestei convenții pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, cu toate ca perioadele de asigurare îndeplinite înaintea amintitei intrari în vigoare sînt luate în considerare pentru determinarea prestațiilor.
2. Dispozițiile legislative ale părților contractante referitoare la prescripție și la încetarea dreptului la prestații nu se vor aplica drepturilor generate de dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol, cu condiția permanenta ca beneficiarul să-și formuleze cererea de prestații în următorii 2 ani, cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei convenții.
Articolul 16
Prezenta convenție se încheie pe o perioadă nedeterminată. Ea poate fi denunțată de una sau de cealaltă parte contractantă. Notificarea denunțării se va face cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea fiecărui an calendaristic.
În caz de denunțare, dispozițiile prezentei convenții vor continua să se aplice prestațiilor deja dobîndite pînă la data denunțării.
Articolul 17
Prezenta convenție va fi supusă ratificării potrivit dispozițiilor legislative ale fiecărei părți contractante și va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni după schimbul instrumentelor de ratificare.
Drept care împuterniciții celor două părți contractante au semnat aceasta convenție.
Semnată în doua exemplare, la Rabat, 27 iulie 1983, fiecare în limbile română, arabă și franceza, toate textele avînd aceeași valoare.
Pentru Guvernul
Republicii Socialiste România,
Ștefan Andrei
Pentru Guvernul
Regatului Maroc,
M'Hamed Boucetta
ACORD COMERCIAL ȘI DE PLATI
între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Majestatii sale a Nepalului
Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Majestatii sale a Nepalului (denumite în cele ce urmează părți contractante),
animate de dorința de a dezvolta legăturile prietenești și de a intensifica relațiile comerciale și economice dintre cele doua tari pe baza egalității și a avantajului reciproc,
avînd în vedere importanța asigurării unor condiții favorabile pentru accesul reciproc al produselor naturale pe piața celeilalte părți contractante,
dorind să contribuie la instaurarea unei noi ordini economice internaționale și
convinse de importanța și necesitatea extinderii și diversificării relațiilor comerciale și cooperării economice între cele doua tari,
au convenit următoarele:
Articolul 1
Părțile contractante vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru facilitarea și dezvoltarea comerțului dintre cele doua tari și convin sa promoveze schimburile de mărfuri reciproce.
Articolul 2
Părțile contractante vor acorda, la importul și exportul de mărfuri dintr-o țara în cealaltă, maximum de facilități permise de legile, regulile și reglementările în vigoare în fiecare țara. Aceste mărfuri vor beneficia de tratamentul națiunii celei mai favorizate cu privire la taxele vamale și alte taxe de orice fel percepute sau în legătură cu importul sau exportul, cu privire la metodele de percepere a unor astfel de taxe, la reglementările aplicabile, formalitățile și taxele în legătură cu operațiunile de vamuire și cu aplicarea taxelor interne sau a altor taxe de orice fel impuse asupra sau în legătură cu mărfurile importate.
Părțile contractante convin, de asemenea, sa negocieze acordarea reciprocă de facilități tarifare și netarifare, în conformitate cu înțelegerile internaționale existente, acceptate de către cele doua părți contractante.
Articolul 3
În conformitate cu prevederile art. 2 al prezentului acord, orice avantaje, favoruri, privilegii sau scutiri acordate de către una dintre părțile contractante la importul sau exportul oricărui produs originar din teritoriul unei terțe tari sau destinat pentru teritoriul acesteia vor fi acordate imediat și necondiționat produselor similare originare din cealaltă parte contractantă sau destinate a fi importate pe teritoriul acesteia.
Articolul 4
Prevederile art. 2 și 3 nu se vor aplica, totuși, în cazul cînd se acordă sau continua să se acorde oricare dintre următoarele:
a) avantaje acordate de către una dintre părțile contractante țărilor invecinate cu scopul de a facilita traficul de frontieră;
b) avantaje decurgind din uniuni vamale sau alte acorduri de liber schimb;
c) avantaje acordate în virtutea unor acorduri economice multilaterale preferențiale privind comerțul internațional la care cealaltă țara nu este parte contractantă.
Articolul 5
Părțile contractante nu vor aplica în comerțul reciproc restrictii cantitative și măsuri similare, excepțind cazurile în care asemenea restrictii sînt aplicate produselor similare din oricare țara terta, în aceleași condiții.
Articolul 6
Părțile contractante convin sa nu procedeze la nici o formalitate consulară pentru mărfurile originare sau destinate teritoriului celeilalte tari.
Articolul 7
Schimburile de mărfuri dintre cele doua tari se vor desfășura în conformitate cu legile, reglementările și procedurile în vigoare în fiecare țara privind importul și exportul de mărfuri și pe bază de contracte încheiate între persoanele juridice din Republica Socialistă România și persoane juridice și fizice din Regatul Nepal autorizate sa desfășoare operațiuni de comerț exterior.
Articolul 8
Părțile contractante vor elibera, prin autoritățile competente ale celor două tari, licentele necesare pentru exportul și importul de mărfuri menționate în listele "A" și "B"*), anexate la prezentul acord, liste care sînt indicative și nu limitative, în conformitate cu legile și reglementările în vigoare în țările respective.
---------------
*) Listele A și B se comunică instituțiilor interesate.
Articolul 9
Prețurile mărfurilor livrate în cadrul acestui acord vor fi fixate prin acordul reciproc între exportatorii și importatorii din cele doua tari.
Articolul 10
În conformitate cu legile și reglementările în vigoare în cele doua tari vor fi exceptate de la plata taxelor vamale, impozitelor și altor taxe de export și import următoarele:
a) materialele și echipamentele importate în cadrul cooperării economice și tehnice, pentru realizarea unor obiective guvernamentale, convenite prin contracte sau alte înțelegeri între partenerii din cele doua tari;
b) mărfurile importate temporar pentru tîrguri și expoziții;
c) mașini și echipamente necesare pentru montaj și construcții care sînt importate temporar pe bază de aranjamente speciale;
d) mărfurile care urmează să fie prelucrate și/sau finisate, importate temporar, în cadrul unor permise speciale, cu condiția ca astfel de mărfuri să fie ulterior exportate;
e) cataloage, prospecte și alte materiale de reclama privind mărfurile care fac obiectul comerțului între cele doua tari.
Articolul 11
În scopul promovării obiectivelor prezentului acord, părțile contractante vor incuraja și facilita:
a) stabilirea de contacte comerciale între organizațiile economice, întreprinderile și firmele din cele doua tari;
b) organizarea și participarea la tîrguri și expoziții comerciale generale sau specializate în cele doua tari;
c) negocierea și încheierea de înțelegeri, aranjamente și contracte comerciale, îndeosebi pe termen lung, între organizațiile economice, întreprinderile și firmele din cele doua tari;
d) schimbul de reprezentanți comerciali și ai industriei, precum și de specialiști în aceste domenii din cele doua tari.
Articolul 12
Mărfurile importate de către oricare dintre cele doua tari, în cadrul prezentului acord, nu vor putea fi reexportate în terțe tari decît cu consultarea prealabilă a celor două părți contractante.
Articolul 13
Toate plățile în legătură cu exportul sau importul mărfurilor, precum și plățile de alta natura între cele doua tari, vor fi efectuate în orice valuta liber convertibilă, în conformitate cu regulile și reglementările valutare în vigoare în cele doua tari.
Articolul 14
Părțile contractante convin sa constituie o comisie interguvernamentală, cu scopul de a examina oricare problema care ar putea aparea în cursul realizării prevederilor prezentului acord și pentru a găsi căile și mijloacele de dezvoltare, în continuare, a comerțului și cooperării economice și tehnice între cele doua tari.
Comisia se va întruni la cererea oricăreia dintre părți în locul și la data care se vor conveni, dar nu mai tirziu de 45 de zile de la data primirii unei astfel de cereri.
Articolul 15
Eventualele diferende în legătură cu interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului acord vor fi soluționate de către cele doua părți contractante cu ocazia întrunirii Comisiei interguvernamentale româno-nepaleze de comerț exterior și cooperare economică și tehnica, precum și prin consultări reciproce directe.
Articolul 16
Nici o prevedere a prezentului acord nu va fi de natura a împiedica adoptarea și realizarea de către oricare dintre părțile contractante a măsurilor necesare protejării moralei publice, a vieții și sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, sau a drepturilor de proprietate industriala, literară sau artistică și a securității propriului teritoriu, sau în legătură cu îndeplinirea convențiilor internaționale existente la data încheierii prezentului acord sau încheiate ulterior acestei date, la care aceasta este parte.
Articolul 17
Prezentul acord va intra în vigoare în mod provizoriu de la data semnării și definitiv de la data schimbului instrumentelor de aprobare sau ratificare a acordului de către părțile contractante.
Acordul va rămîne în vigoare o perioadă de 10 ani.
Dacă nici una dintre părți nu va notifica în scris celeilalte părți denunțarea prezentului acord, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea acestuia, valabilitate acordului se va extinde în mod automat pentru încă o perioadă de 5 ani și pentru alte perioade succesive similare.
Articolul 18
După expirarea prezentului acord prevederile sale vor continua să se aplice tuturor contractelor încheiate în cadrul acordului, dar care nu au fost executate integral la data expirării acestuia.
Încheiat la Kathmandu la 12 ianuarie 1984, în doua exemplare originale în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul
Republicii Socialiste România,
Vasile Pungan
Pentru Guvernul
Majestatii sale a Nepalului,
N. D. Bhatta
---------------------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.