Convenția din 10 octombrie 1983

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și capital percepute în contul fiecărui stat contractant, al unităților administrativ-teritoriale ori autorităților locale, indiferent de modul cum sînt stabilite.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii capitalului.

3. Impozitele care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele:

a) În ceea ce privește România:

i) impozitul pe veniturile realizate în România de persoanele fizice și juridice;

îi) impozitul pe beneficiile societăților mixte constituite în România cu participarea unor organizații economice și a unor parteneri străini;

iii) impozitul pe venitul realizat în România din activități agricole (denumite mai jos impozit român).

b) În ceea ce privește Iordania:

- impozitul pe venit (denumit mai jos impozit iordanian).

4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau substanțial asemănătoare care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui, după intrarea în vigoare a prezentei convenții. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc modificările importante aduse legislației fiscale, care cad sub incidența prezentei convenții.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Iordania, după cum se cere în contextul convenției;

b) termenul România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorială și platoul continental, precum și orice alte suprafețe situate în afară marii teritoriale a României asupra cărora România își exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale din apele marii, fundul marii și subsolul acestor ape;

c) termenul Iordania înseamnă teritoriul Regatului Hasemit al Iordaniei, inclusiv marea teritorială și platoul continental, precum și orice alte suprafețe situate în afară marii teritoriale a Iordaniei asupra cărora Iordania își exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale din apele marii, fundul marii și subsolul acestor ape;

d) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate considerată ca persoana juridică în scopul impozitării, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu legile statelor contractante;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia autoritate competentă indica:

(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat; și

(îi) în cazul Iordaniei, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

h) termenul naționali indica toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant și toate persoanele juridice sau alte entități create în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

i) termenul trafic internațional înseamnă orice transport făcut de către o nava, aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul dintre statele contractante, cu excepția cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant.

2. În ce privește aplicarea prezentei convenții de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de către legislația statului contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul convenției, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență în ambele state contractante, atunci statutul ei juridic va fi determinat potrivit următoarelor reguli:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuiește în nici unul dintre ele, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

d) dacă aceasta persoana are cetățenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetățenia nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord.

3. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) un șantier de construcții sau de montaj, a cărui durata depășește 7 luni.

3. Nu se considera sediu permanent:

a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării, ca urmare a unui contract de vînzare de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii unui stat contractant;

b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținînd întreprinderii unui stat contractant, în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;

c) întreținerea unui loc stabil de afaceri, în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprinderea unui stat contractant;

d) întreținerea unui loc stabil de afaceri, în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații pentru cercetări științifice sau activități analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprinderea unui stat contractant;

e) menținerea unor produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii unui stat contractant, în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o alta întreprindere a acelui stat;

f) vînzarea în cadrul unui tirg sau al unei expoziții ocazionale temporare internaționale, în cursul închiderii unui atare tirg sau expoziții, a produselor sau a mărfurilor aparținînd întreprinderii.

4. O persoana activind într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu permanent în primul stat menționat, dacă dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea în acel celălalt stat contractant prin intermediul unui curtier (broker), al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în celălalt stat (fie printr-un sediu permanent, fie în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile vor fi impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile în discuție sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor bogatii naturale; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile în sensul prezentului articol.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa, asa cum s-a menționat anterior, printr-un sediu permanent, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care sînt atribuibile acelui sediul permanent.

2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa și în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage, în condiții identice sau analoage, și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte, în măsura în care ele sînt alocate în mod rezonabil sediului permanent.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza repartizării beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 al prezentului articol nu împiedica acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate, în fiecare an, prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat, în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.

Articolul 8

Întreprinderi de transport internațional

1. Beneficiile provenite din exploatarea navelor, aeronavelor ori a vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internațional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă sediul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, atunci se considera ca se afla în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacă nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în mod corespunzător, beneficiilor obținute din participările întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau cînd

b) aceleași persoane participa în mod direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și cînd, într-un caz sau în celălalt, cele doua întreprinderi sînt, în relațiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, toate beneficiile care, dacă nu ar fi fost aceste condiții, ar fi fost obținute de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acelor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate rezidență a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 15 la suta din suma bruta a dividendelor.

Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, indica veniturile provenind din acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator, precum și veniturile din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societățile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 12,5 la suta din suma bruta a dobinzilor.

3. Termenul dobinda folosit în prezentul articol înseamnă veniturile din efecte publice, din titluri de obligațiuni, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislația fiscală a statului din care provin. Penalizările datorate pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prevederilor prezentului articol.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent de care sînt legate, în mod efectiv, creanțele generatoare de dobinzi. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

5. Dobinda va fi considerată ca provine dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, cu toate acestea, persoana plătitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractantă creanta asupra căreia se plătește dobinda și aceasta dobinda se suporta de acel sediu permanent, atunci se va considera ca dobinda respectiva provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau dintre ambii și o altă persoană, suma dobinzii plătite, ținînd cont de creanta pentru care aceasta este vărsată, excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 15 la suta din suma bruta a comisionului.

3. Termenul comision, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă o plata facuta unui intermediar (broker), unui agent comercial general plătit cu comision sau oricărei persoane asimilate unui atare intermediar (broker) sau agent comercial de către legislația de impozite a statului contractant în care asemenea plati iau naștere.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent sau desfășoară în acel celălalt stat activitate profesională prin intermediul unui baze fixe situate în acel stat și dobindirea comisionului este legată direct de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Comisionul va fi considerat ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată obligația plății comisionului și un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, atunci un atare comision se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 15 la suta din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv pentru drepturi de autor pentru filme de cinematograf sau pentru benzi magnetice folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, pentru orice brevete de invenție, pentru mărci de fabrica sau alte asemenea drepturi de proprietate ori alte drepturi, pentru un desen sau un model, un plan, formula sau procedeu secret, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informațiile relative la experienta cîștigată în domeniul industrial comercial sau științific.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul redevențelor fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu permanent sau desfășoară în acel celălalt stat contractant activitate profesională printr-o baza fixa situata în acel stat. În aceasta situație se aplică dispozițiile art. 7 sau ale art. 15 după caz.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevențelor și care suporta sarcina plății acestor redevențe atunci aceste redevențe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Dacă, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care sînt plătite (folosirea, concesionarea folosirii sau informații), excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de debitor și creditor în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținînd cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, se impun în celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional și bunurile mobile ținînd de exploatarea unor astfel de nave și aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atare activități.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3, nu vor fi afectate drepturile fiecărui stat contractant de a percepe, în conformitate cu propria sa legislație, un impozit asupra cistigurilor provenind din înstrăinarea acțiunilor, a acțiunilor de folosință, a părților de folosință sau a altor drepturi într-o societate pe acțiuni sau o societate cu răspundere limitată care este rezidență a acestui stat, cînd aceste cistiguri sînt realizate de către o persoană fizica rezidență a celuilalt stat contractant și care a fost rezidență a primului stat contractant în timpul unei perioade oarecare în decursul a 5 ani imediat anteriori înstrăinării.

Articolul 15

Profesiuni independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activități independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu dispune pentru exercitarea activității sale de o baza fixa la dispoziția sa în celălalt stat contractant.

Dacă dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe.

2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independente a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite din aceasta activitate sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menționat, dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, și

b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru activitatea salariata exercitată la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internațional sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau de conducere al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de profesioniștii de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate, pot fi impuse numai în statul contractant în care aceste activități sînt exercitate.

2. Cînd venitul în legătură cu activitățile personale ale unor astfel de artiști sau sportivi nu revine acestora, ci altor persoane, contrar prevederilor art. 7, 15 și 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfășoară activitatea artiștilor sau sportivilor menționați.

3. Venitul realizat din activități desfășurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante sînt scutite reciproc de impozite.

Articolul 19

Pensii

1. Pensiile (altele decît pensiile a căror impunere este reglementată de prevederile paragrafelor 1 și 2 ale art. 20) și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut și orice anuitate plătită unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Contrar prevederilor paragrafului 1, contribuțiile de asigurări sociale provenind dintr-un stat contractant în conformitate cu legislația acelui stat și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în primul stat menționat.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, dacă un rezident dintr-un stat contractant primește plati cu titlu de pensie de întreținere pentru copil de la un rezident al celuilalt stat contractant, asemenea plati se vor scuti de impozit în ambele state contractante.

Expresia pensie de întreținere pentru copil, astfel cum este folosită în prezentul articol, înseamnă plati periodice pentru susținerea unui minor urmare unei hotărîri de divorț, acord de întreținere separată, convenire de întreținere sau separare.

4. Termenul anuitate înseamnă o sumă stabilită platibila periodic, la date fixate în timpul vieții sau în cursul unei perioade de timp specificată sau care poate fi determinata cu obligația de a face în schimb plati pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau echivalent banesc.

Articolul 20

Funcții guvernamentale

1. a) Remunerația, alta decît o pensie, plătită de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acel stat oricărei persoane fizice în legătură cu servicii prestate acelui stat, unității administrativ-teritoriale sau autorității locale din acel stat se vor impune numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, o astfel de remunerație va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant și dacă:

i) este un național al acelui stat, sau

îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acesta, oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unității administrativ-teritoriale sau autorității locale din acesta este impozabilă numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impusa numai în celălalt stat contractant, dacă primitorul este un național sau un rezident al acelui stat.

3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor în legătură cu orice activitate comercială sau de afaceri desfășurată de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală din acest stat.

Articolul 21

Profesori

1. Un profesor universitar ori un profesor sau alți membri ai instituțiilor de învățămînt, rezidenți ai un stat contractant, care predau la o universitate sau la orice alta instituție de învățămînt autorizata a celuilalt stat contractant, sînt impozabili numai în acel prim stat contractant asupra totalității remunerațiilor primite cu privire la acea activitate pe o perioadă care nu depășește 2 ani de la începerea activității lor.

2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remunerațiilor pe care o persoană fizica rezidență a unui stat contractant le primește pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sînt întreprinse în principal pentru folosul privat al unei întreprinderi sau persoane determinate.

Articolul 22

Studenți

1. Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau instruire un student, un practicant, un stagiar sau o persoană trimisa pentru a dobîndi experienta tehnica, profesională sau comercială specială, care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant și care este prezenta în primul stat contractant menționat numai în scopul educării, instruirii sau școlarizării, nu vor fi impuse în primul stat menționat cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse din afară acelui stat.

2. Aceeași scutire se va aplica venitului obținut de către o persoană dintre cele menționate mai sus, din munca salariata pe care o prestează în acel prim stat contractant pentru a-și suplimenta mijloacele sale de întreținere, educare, instruire și alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la durata studiilor, cu condiția ca venitul anual sa nu depășească 2000 dolari S.U.A. sau echivalentul acestora în moneda naționala.

Articolul 23

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat prin bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Capitalul reprezentat prin bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

3. Navele, aeronavele și vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul care, în conformitate cu prevederile art. 8, are dreptul sa impoziteze beneficiile obținute din atare exploatare.

Articolul 24

Veniturile nemenționate în mod expres

Elementele de venit care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenții sînt impozabile numai în statul din care provine venitul.

Articolul 25

Evitarea dublei impuneri

Dubla impunere va fi evitata în modul următor:

1. În ce privește România, impozitele plătite în Iordania de rezidenți ai României asupra veniturilor obținute sau capitalului deținut care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în Iordania, vor fi scăzute din impozitele datorate statului român.

Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul de stat, după plata impozitului iordanian, vor fi considerate ca impozit român.

2. În ce privește Iordania, impozitele plătite în România de rezidenți iordanieni asupra veniturilor obținute sau capitalului deținut care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în România, vor fi deduse din venitul sau capitalul respectiv, în vederea determinării impozitului iordanian.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai acestui stat contractant, nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau cerințe în legătură cu aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și cerințele legate de aceasta impunere la care naționalii acestui celălalt stat sînt sau pot fi supuși.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea stabilită întreprinderilor acestui celălalt stat care desfășoară aceleași activități.

3. Întreprinderile unui stat contractant al cărui sediu este deținut sau controlat, în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unei impuneri sau oricărei obligațiuni în legătură cu aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiunile în legătură cu aceasta, la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale acelui prim stat menționat.

4. În sensul prezentului articol, termenul impunere înseamnă impozitele vizate de prezenta convenție.

Articolul 27

Asistența la încasări

1. Fiecare stat contractant se va strădui sa încaseze, în numele celuilalt stat contractant, impozitele stabilite de acel celălalt stat contractant.

2. Acest articol nu va fi, în nici un caz, interpretat în sensul că impune unui stat contractant obligația de a lua măsuri contrare legislației sau practicii administrative a oricărui stat contractant cu privire la încasarea impozitelor proprii.

Articolul 28

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente al cărui rezident este.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o soluționare corespunzătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute în convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în vederea aplicării prevederilor prezentei convenții. Cînd, pentru a se ajunge la o înțelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

5. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă modificările aduse legislației lor fiscale necesita modificări ale convenției.

Articolul 29

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal și care vor fi necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și cele ale legilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate prin convenție, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenția.

Orice informație astfel obținută va fi tratata în secret și nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorități altele decît cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial ori informațional a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 30

Funcționari diplomatici și consulari

1. Nici o prevedere a prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, precum și ai altor reprezentante oficiale deschise de un stat pe teritoriul celuilalt stat contractant, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional, fie în virtutea convențiilor la care cele doua state contractante sînt părți.

2. Convenția nu se aplică organizațiilor internaționale, organele sau funcționarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terț, dacă se găsesc pe teritoriul unuia dintre statele contractante și nu sînt tratați ca rezidenți în oricare stat contractant din punctul de vedere al impozitelor pe venit și pe capital.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată în conformitate cu prevederile constituționale în vigoare în fiecare dintre cele doua state și va intra în vigoare în a 30-a zi de la data schimbului de note prin care se notifica ca ambele părți s-au conformat acestor prevederi.

2. Prezenta convenție se va aplica în ambele state contractante cu privire la veniturile aferente oricărui an impozabil, începînd la 1 ianuarie al anului calendaristic următor anului în care convenția intră în vigoare.

Articolul 32

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunțe convenția pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor intrării în vigoare a convenției, prin nota de denunțare remisă pe cale diplomatică; în asemenea situații, aplicarea prezentei convenții încetează la 31 decembrie al anului în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept pentru care subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, am semnat prezenta convenție.

Facuta la Amman la 10 octombrie 1983, în trei exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, arabă și engleza, cele trei texte avînd aceeași valabilitate.

În caz de divergențe în interpretarea dispozițiilor prezentei convenții, textul în limba engleza are precădere.

Pentru Guvernul

Republicii Socialiste România,

Ion Stanescu,

ministru, șeful Departamentului

pentru Construcții în Străinătate

Pentru Guvernul

Regatului Hasemit al Iordaniei,

Salem Masa Deh,

ministrul finanțelor