Convenția din 19 octombrie 1984

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere stabilite în numele fiecărui stat contractant, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sînt considerate impozite pe venit și pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii averii.

3. Impozitele existente care cad sub incidența prezentei convenții sînt:

a) În România

(i) impozitul pe veniturile obținute de persoanele fizice și persoanele juridice;

(îi) impozitul pe beneficiile societăților mixte constituite cu participarea organizațiilor economice române și a partenerilor străini;

(iii) impozitul pe veniturile realizate din activități agricole;

(mai jos denumite impozit român).

b) În Sri Lanka

(i) impozitul pe venit, inclusiv impozitul pe venit avînd la baza cifra de afaceri a întreprinderilor autorizate de Marea Comisie Economică din Colombo;

(îi) impozitul pe avere;

(mai jos denumite impozit sri lankez).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoagă care se vor stabili după data semnării prezentei convenții sau se vor adauga celor existente ori le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc modificările importante aduse legislației fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorială și platoul continental, precum și orice alta zona în afară apelor teritoriale ale României asupra căreia România exercita, în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație, drepturi suverane cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și în subsolul acesteia;

b) termenul Sri Lanka înseamnă Republica Democratica Socialistă Sri Lanka, inclusiv orice zona în afară marii teritoriale a Sri Lankai care, în conformitate cu dreptul internațional, a fost sau poate fi desemnată de acum înainte în cadrul legislației Sri Lankai cu privire la platoul continental, ca o zona înăuntrul căreia pot fi exercitate drepturile Sri Lankai cu privire la fundul marii, subsolul și resursele naturale;

c) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica România sau Sri Lanka, după cum cere contextul;

d) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;

e) termenul societate indica orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației române sau oricare entitate considerată ca persoana juridică în vederea impunerii;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul trafic internațional înseamnă orice transport efectuat de o nava sau aeronava exploatată de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepția cazului cînd nava sau aeronava este exploatată numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant:

h) termenul naționali înseamnă:

(i) toate persoanele fizice care poseda cetățenia unui stat contractant;

(îi) toate persoanele juridice, societățile de persoane și asociațiile care au acest statut juridic în baza legilor în vigoare într-un stat contractant;

i) expresia autoritate competentă indica:

(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în cazul Sri Lankai, împuternicitul general al veniturilor interne (the Commissioner - General of Inland Revenue).

2. În ce privește aplicarea prezentei convenții de către un stat contractant, orice termen care nu este definit prin aceasta va avea sensul ce i se atribuie de către legislația acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul convenției, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea legislației acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediul conducerii sau oricărui criteriu de natura analoagă.

2. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană fizica este considerată rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul ei juridic se determina după cum urmează:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de cîte o locuinta permanenta în ambele state contractante, va fi considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici un stat contractant, atunci este considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau nu locuiește în nici unul dintre ele, este considerată rezidență a statului contractant a carei cetățenie o are;

d) dacă aceasta persoana are cetățenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetățenia nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.

3. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, în acest caz va fi considerată rezidență a statului în care este situat sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, un loc de extracție a țițeiului sau a gazelor, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) o proprietate agricolă, o ferma sau o plantație;

h) un șantier de construcție sau de montaj a cărui durata depășește 275 de zile;

i) furnizarea de servicii, inclusiv a serviciilor de consulting, de către o întreprindere a unui stat contractant prin intermediul angajaților săi sau al altui personal, cînd activitățile de aceasta natura se desfășoară în celălalt stat contractant pe o durată sau perioada care insumeaza mai mult de 275 de zile în cuprinsul oricărei perioade de 12 luni.

3. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, nu se considera sediu permanent:

a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării ocazionale de produse sau de mărfuri, aparținînd întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării ocazionale;

c) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținînd întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprindere;

e) produsele sau mărfurile aparținînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziții temporare ocazionale, care sînt vîndute de către întreprindere după închiderea tirgului sau a expoziției menționate;

f) menținerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații, pentru cercetări științifice sau pentru activități analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.

4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol, cînd o persoană - alta decît un agent cu statut independent căruia îi sînt aplicabile prevederile paragrafului 5 ale prezentului articol - acționează într-un stat contractant, în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, se va considera ca acea întreprindere are un sediu permanent în primul stat contractant menționat în legătură cu orice activitate pe care acea persoana o exercită pentru întreprindere, dacă o atare persoana are împuternicirea, pe care o exercită în mod obișnuit în acel stat, de a încheia contracte în numele întreprinderii, afară de cazul cînd activitățile desfășurate de persoana respectiva sînt limitate la cele menționate la paragraful 3 al prezentului articol, care, dacă sînt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu sînt de natura să facă din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în condițiile prevederilor acelui paragraf.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că desfășoară activitate în acel stat printr-un intermediar (broker) sau un agent comisionar general (general commission agent) sau orice alt agent cu statut independent, dacă aceste persoane acționează în cadrul obișnuit al profesiei lor. Cu toate acestea, cînd activitatea unui astfel de agent este exercitată în exclusivitate sau aproape în exclusivitate în numele acelei întreprinderi, el nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf, dacă se dovedește ca tranzacțiile dintre agent și întreprindere nu au fost încheiate pe baze comerciale, în condițiile în care acționează doua întreprinderi independente.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care desfășoară activitate în celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Venitul provenind din bunuri imobile este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile are sensul pe care i-l atribuie legislația statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente, variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor și a altor resurse naturale; navele și aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

3. Dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 ale prezentului articol se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitate în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte care este atribuibila:

a) acelui sediu permanent;

b) vînzătorilor în acel celălalt stat de produse sau de mărfuri de același fel sau similare cu cele vîndute prin acel sediu permanent, sau

c) altor activități comerciale exercitate în acel celălalt stat contractant de natura identică sau similară cu cele efectuate prin intermediul acelui sediu permanent.

Prevederile subparagrafelor b) și c) de mai sus nu se vor aplica dacă întreprinderea dovedește ca astfel de vinzari sau activități sînt atribuibile unei persoane sau entități alta decît sediul permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al prezentului articol, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfășoară activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se admit ca deduceri cheltuielile făcute în legătură cu activitatea sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent dacă s-au efectuat în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în altă parte. Cu toate acestea, nici o astfel de deducere nu se va acorda în legătură cu sumele plătite, dacă este cazul, de sediul permanent (pentru alte motive decît pentru rambursarea cheltuielilor efective) sediul central al întreprinderii sau oricărui alt sediu al acesteia sub forma de redevențe, onorarii sau alte plati similare pentru folosirea brevetelor sau a altor drepturi, ori sub forma de comision pentru anumite servicii efectuate sau pentru o activitate de conducere (management) sau, cu excepția cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi la sume împrumutate sediului permanent. De asemenea, nu se va tine cont, la determinarea beneficiului unui sediu permanent, de sumele primite sau de primit (pentru alte motive decît pentru rambursarea cheltuielilor efective) de sediul permanent de la sediul central al întreprinderii sau de la oricare alte sedii ale întreprinderii sub forma de redevențe, onorarii sau alte plati similare în schimbul folosirii brevetelor sau a altor drepturi, ori cu titlu de comision pentru anumite servicii efectuate sau pentru conducere, sau, cu excepția cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi la sume împrumutate sediului central al întreprinderii sau oricăror alte sedii ale sale.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 al prezentului articol nu împiedica acest stat contractant sa determine beneficiile de impus printr-o astfel de repartizare după cum este uzual; metoda de repartizare trebuie, totuși, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nu se atribuie nici un beneficiu unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, dacă nu sînt motive suficiente și valabile de a proceda în alt mod.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat, în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu vor fi afectate de dispozițiile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi navale și aeriene

1. Beneficiile obținute din exploatarea navelor și aeronavelor în trafic internațional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, beneficiile obținute din exploatarea navelor în trafic internațional pot fi impuse în statul contractant în care se exercită atare activitate, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 50 la suta din impozitul stabilit în alt mod prin legea interna a acelui stat, iar impozitul stabilit în aceste condiții nu va depăși 2 la suta din întreaga suma de primit pentru transportul pasagerilor, al poștei, al animalelor și al produselor încărcate în acel stat.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol se aplică, de asemenea, în legătură cu participările la pool-uri, la întreprinderi comune sau la o agenție de orice fel care desfășoară activitate pe plan internațional printr-o întreprindere care exploatează nave sau aeronave în trafic internațional.

4. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transporturi navale este la bordul unei nave, atunci se va considera ca este situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare al navei sau, dacă nu exista un atare port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Dacă:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sînt legate, în relațiile lor financiare sau comerciale, prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci beneficiile care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Cînd un stat contractant include în beneficiile unei întreprinderi a acelui stat - și le impune în mod corespunzător - beneficiile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitului în acel celălalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi erau acelea care ar fi fost stabilite între doua întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a cuantumului impozitului pe care l-a stabilit asupra acelor beneficii. Pentru determinarea rectificarii respective se va ține seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții și autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse și în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 12,50 la suta din suma bruta a dividendelor.

3. Termenul dividende, în sensul prezentului articol, înseamnă veniturile provenind din acțiuni, acțiuni miniere, acțiuni de fondator sau alte părți sociale care participa la beneficii și nu sînt creanțe, precum și veniturile din alte părți sociale care sînt supuse aceluiași regim de impunere ca și veniturile din acțiuni de legislația de impozite a statului în care este rezidență societatea distribuitoare de dividende. În acest context, beneficiile distribuite de societățile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență activitate industriala sau comercială (business) prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celălalt stat profesiuni independente, printr-o baza fixa situata acolo, și acțiunile deținute cu privire la care se plătesc dividendele sînt legate în mod efectiv de acel sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant obține beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepția cazului și în măsura în care aceste dividende sînt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau în măsura în care acțiunile deținute pentru care se plătesc dividendele sînt legate efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celălalt stat și nici sa supună beneficiile nedistribuite ale societății unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse și în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar, dacă persoana care primește dobinzile este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat, dacă:

a) plătitorul dobinzilor este acel stat contractant sau o autoritate locală din acesta; sau

b) dobinzile sînt plătite celuilalt stat contractant sau unei autorități locale din acesta sau oricărei agenții sau instituții (inclusiv o instituție financiară) aparținînd în totalitate acelui celălalt stat contractant sau unei autorități locale a acestuia; sau

c) dobinzile sînt plătite: în cazul României, Băncii Naționale a Republicii Socialiste România sau Băncii Române de Comerț Exterior, și în cazul Sri Lankai, Băncii Centrale a Ceylonului (Central Bank of Ceylon); sau

d) dobinzile sînt plătite oricărei alte agenții sau instituții (inclusiv unei instituții financiare) în legătură cu împrumuturi făcute în aplicarea unui acord încheiat la nivel guvernamental între cele doua state contractante.

4. Termenul dobinzi, în sensul prezentului articol, înseamnă venituri din efecte publice, din obligațiuni de împrumut însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

5. Prevederile paragrafelor 1, 2 și 3 ale prezentului articol nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, exercita, în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, o activitate industriala sau comercială (business) prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo și titlurile de creanta în legătură cu care se plătesc dobinzile sînt efectiv legate de acel sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

6. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuși, persoana care plătește dobinzile, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile și aceste dobinzi sînt suportate de sediul permanent sau baza fixa, atunci acele dobinzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor, ținînd cont de creanta pentru care se plătesc, excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma comisionului. La determinarea sumei supuse impozitului nu se va acorda nici o sumă pentru cheltuielile suportate în realizarea acestui comision.

3. Termenul comision, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă o plata facuta unui intermediar (broker), unui agent comisionar general sau către orice altă persoană asimilată unui astfel de intermediar (broker) sau agent de către legislația de impozite a statului contractant din care provin aceste plati.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă primitorul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz sînt aplicabile prevederile art. 7.

5. Comisionul se considera ca provine dintr-un stat contractant, cînd plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuși, persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care activitatea pentru care se face plata a fost contractată și acest comision este suportat de acest sediu permanent, atunci se considera ca acest comision provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, însă dacă persoana care primește redevențele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, în sensul prezentului articol, înseamnă remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau benzilor magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a oricărui brevet de invenție, marca de fabrica sau de comerț, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret, ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații referitoare la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind rezident al unui stat contractant, exercita o activitate industriala sau comercială (business) în celălalt stat contractant din care provin redevențele, prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, sau prestează servicii cu caracter independent în acel celălalt stat folosind o baza fixa situata acolo și dreptul sau bunul în legătură cu care se plătesc redevențele sînt efectiv legate de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau dintre ambii și terțe persoane, suma redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt plătite, excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de debitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținînd cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1.Cistigurile obținute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile menționate la art. 6 și situate în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv cîștigurile din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea vapoarelor sau a avioanelor exploatate în trafic internațional sau a bunurilor mobile ținînd de exploatarea unor astfel de vapoare sau avioane sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Cistigurile obținute în cadrul unui an fiscal din înstrăinarea efectelor și acțiunilor care reprezintă peste 25 la suta din capitalul în acțiuni emise al societății sînt impozabile în statul contractant în care au fost emise efectele și acțiunile.

5. Cistigurile din înstrăinarea oricăror alte bunuri decît cele menționate la paragrafele 1 și 4 ale prezentului articol sînt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

6. Termenul înstrăinare înseamnă vînzarea, schimbul, transferul sau renunțarea la dreptul de proprietate ori stingerea oricăror drepturi componente sau dobindirea acestuia obligatorie, în conformitate cu prevederile oricărei legi în vigoare în statele contractante respective.

Articolul 15

Profesiuni independente

1. Veniturile obținute de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activități cu caracter independent sînt impozabile numai în acel stat, în afară de următoarele împrejurări, cînd astfel de venituri pot fi impuse, de asemenea, în celălalt stat contractant:

a) dacă are la dispoziția sa în mod regulat, în celălalt stat contractant, o baza fixa, în scopul exercitării activității sale; în acest caz, se poate impune în acel celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibila acelei baze fixe; sau

b) dacă șederea sa în celălalt stat contractant durează o perioadă sau perioade însumînd sau depasind în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni; în acest caz, se poate impune în acel celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este obținută din activitatea sa desfășurată în acel stat.

2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea pe cont propriu a activității de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 18 și 19, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd activitatea este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant menționat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în totalitate 183 de zile în cursul oricărui an fiscal, și

b) remunerațiile sînt plătite de către sau în numele celui care a angajat persoana retribuită și care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) remunerațiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care a angajat persoana retribuită o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale prezentului articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru activitatea retribuită exercitată la bordul unei nave sau al unei aeronave în trafic internațional sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliilor de administrație sau de conducere

1. Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație a unei societăți rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Retribuțiile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de funcționar superior de conducere a unei societăți rezidență în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile pe care artiștii profesionisti de spectacole (cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune și interpreții muzicali) sau sportivii le obțin din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate sînt impozabile în statul contractant în care acele activități sînt exercitate.

2. Veniturile realizate din astfel de activități, desfășurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante, sînt scutite reciproc de impozite.

3. Cînd venitul rezultat din activitățile personale exercitate de un artist sau de un sportiv nu revine acestora, ci unei alte persoane, acel venit poate fi impus, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 și 16, în statul contractant în care se desfășoară activitatea artistului sau a sportivului.

Articolul 19

Funcții publice

1. a) Remunerația, alta decît o pensie, plătită de un stat contractant unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate acelui stat contractant se impune numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, o astfel de remunerație se va impune numai în celălalt stat dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar persoana fizica este rezidență a acelui celălalt stat contractant și dacă:

(i) este un național al acelui stat, sau

(îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. Orice pensie, plătită, de către sau din fonduri constituite de un stat contractant, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acelui stat, sînt impozabile numai în acest stat.

3. Prevederile art. 16, 17 și 20 se aplică remunerației și pensiilor pentru servicii prestate în legătură cu o activitate industriala sau comercială (business) desfășurată de un stat contractant.

4. În sensul prezentului articol, termenul stat contractant include o autoritate locală a oricărui stat contractant, Banca Centrala a Ceylonului și Banca Naționala a Republicii Socialiste România.

Articolul 20

Pensii și rente, altele decît cele publice

1. Orice pensie (alta decît o pensie menționată la art. 19) sau renta obținută de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celălalt stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.

2. Termenul pensie înseamnă o sumă plătită periodic pentru serviciile prestate în trecut sau sub forma de compensații pentru boli dobîndite în timpul efectuării serviciilor.

3. Termenul renta înseamnă o sumă stabilită platibila periodic, la date fixe, pe timpul vieții sau pe o perioadă specificată sau determinabilă, cu obligația de a face în schimb plati în bani sau în echivalent banesc, pentru deplina și corespunzătoare compensare.

Articolul 21

Profesori

Un profesor care se afla temporar într-un stat contractant, pentru o perioadă care nu depășește 2 ani, în scopul de a preda sau de a conduce cercetări la o universitate, institut (college), școala sau alta instituție de învățămînt și care este sau imediat anterior acestei vizite a fost rezident al celuilalt stat contractant se scutește, în primul stat contractant menționat, de impozitul aferent remunerației primite pentru aceste predari sau cercetări.

Articolul 22

Studenți, stagiari și persoane trimise la specializare

1. O persoana fizica care a fost rezidență a unuia dintre statele contractante și este prezenta temporar în celălalt stat contractant numai:

a) ca student la o universitate recunoscută, institut (college) sau școala în acel celălalt stat; sau

b) ca stagiar de întreprindere (business apprentice); sau

c) ca primitor al unei burse, alocații sau recompense de la o organizație de învățămînt, științifică, de caritate sau de cult cu scopul principal de a studia sau de a face cercetări; se scutește de impozit în acel celălalt stat pentru o perioadă de 6 ani cu privire la:

(i) remiterile din străinătate în scopul întreținerii sale, pentru învățămînt, studii, cercetare sau calificare;

(îi) burse, alocații sau recompense; și

(iii) orice remunerații primite din străinătate.

2. Aceeași scutire se acordă veniturilor obținute de persoanele mai sus menționate din munca retribuită prestată în primul stat contractant menționat pentru a-și suplimenta mijloacele de întreținere, învățămînt, calificare și alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la 2 ani de la sosirea sa în acel prim stat contractant.

3. Un rezident al unuia dintre statele contractante, care este prezent în celălalt stat contractant în cadrul unor înțelegeri cu autoritățile acelui celălalt stat sau cu orice agenție ori instituție din acel stat numai în scopul formării profesionale, al studiilor ori al orientarii profesionale, se scutește de impozit pe o perioadă care nu depășește 2 ani în acel celălalt stat cu privire la remunerația primită de el pentru formarea profesională, cercetare sau studii.

Articolul 23

Alte venituri

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sînt menționate în mod expres în articolele anterioare ale prezentei convenții, în legătură cu care acesta este supus impozitului în acel stat, se impun numai în acel stat.

Articolul 24

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

2. Averea constituită din bunuri mobile, făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi, este impozabilă în statul contractant în care este situat sediul permanent.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, navele și aeronavele exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de nave și aeronave, sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.

Articolul 25

Evitarea dublei impuneri

1. Legile în vigoare în fiecare dintre statele contractante vor continua sa guverneze impunerea veniturilor și averii în statele respective, cu excepția cazului cînd în prezenta convenție sînt prevederi exprese contrare. Cînd veniturile sau averea sînt obiect de impunere în ambele state contractante, se acordă înlesnire pentru dubla impunere în conformitate cu prevederile următoarelor paragrafe ale prezentului articol.

2. Sub rezerva prevederilor legislației sri lankeze cu privire la acordarea drept credit față de impozitul sri lankez a impozitului plătibil într-un teritoriu în afară Sri Lankai (care nu afectează principiul general din aceasta convenție), impozitul român plătibil potrivit legislației României și în conformitate cu prevederile convenției, fie direct sau prin deducere, asupra beneficiilor, veniturilor sau cistigurilor impozabile realizat din surse situate în România (excluzînd în cazul dividendelor impozitul plătibil cu privire la beneficiile din care se plătesc dividendele) sau asupra averii situate în România, se va acorda drept credit față de orice impozit din Sri Lanka calculat referitor la aceleași feluri de venituri sau avere în legătură cu care se calculează impozitul sri lankez.

Creditul nu poate depăși impozitul sri lankez (asa cum a fost calculat înainte de acordarea oricărui astfel de credit) corespunzător venitului obținut din surse din România sau averii situate în România.

3. În cazul României, impozitul sri lankez plătit de un rezident român pe venitul care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, poate fi impus în Sri Lanka se scade din impozitul român plătibil în conformitate cu legislația română de impozite.

Beneficiile plătite de întreprinderile de stat române bugetului de stat sînt considerate ca impozit român.

4. În vederea acordării drept credit a impozitului plătibil în Sri Lanka sau România, după caz, se considera ca acesta include și impozitul care în alte condiții ar fi plătibil într-un stat contractant dacă n-ar fi fost redus sau dacă nu s-ar fi acordat scutirea de acel stat, în cadrul prevederilor legale, pentru stimulente fiscale.

5. În sensul prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cîștigurile unui rezident al unui stat contractant care sînt impuse în celălalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenție se considera ca provin din surse situate în acel celălalt stat.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligații legate de impunere, care să fie diferita sau mai mare ori mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat aflați în aceeași situație.

2. Întreprinderile unui stat contractant nu vor fi supuse în celălalt stat contractant, pentru beneficiile atribuite sediilor permanente pe care le au în acel celălalt stat, nici unei impuneri care să fie diferita, mai mare sau mai împovărătoare decît impunerea la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile acelui celălalt stat pentru aceleași beneficii.

3. În sensul acestui articol, termenul impunere înseamnă impozitele care constituie obiectul prezentei convenții.

4. Nici o prevedere din prezentul articol nu trebuie interpretată ca obligind pe fiecare stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant acele deduceri personale, înlesniri sau reduceri la stabilirea impozitelor pe care le acorda rezidenților proprii.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie prezentat într-un termen de 3 ani de la prima notificare a măsurilor întreprinse ce au dus la impunerea care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa dea o soluție corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii care apar cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații, pe măsura ce va fi necesar pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții sau a legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin prezenta convenție, în măsura în care impunerea pe care impunerea pe care ele o prevăd nu este contrară prevederilor convenției, precum și pentru prevenirea evaziunii fiscale.

Schimbul de informații nu este limitat de art. 1.

Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca un secret, în același mod ca și o informație obținută în condițiile legislației interne a acelui stat, și va fi facuta cunoscută numai persoanelor sau autorităților (inclusiv tribunale și organe administrative) care au atribuții în legătură cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea judiciară sau rezolvarea apelurilor în legătură cu impozitele care constituie obiectul convenției. Persoanele și autoritățile menționate trebuie să folosească informațiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informațiile în procesele publice la tribunale sau în hotărîrile judecătorești.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a da informații care nu pot fi obținute în cadrul prevederilor legislației sau în cadrul procedurii administrative normale ale acelui stat sau ale celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui orice secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Agenți diplomatici și funcționari consulari

Nici o prevedere a prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază agenții diplomatici sau funcționarii consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional, fie în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Colombo.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare la schimbul instrumentelor de ratificare și prevederile ei se vor aplica cu privire la impozitele aferente oricărui an de impunere care începe la sau după prima zi a lui ianuarie al anului calendaristic în care prezenta convenție intră în vigoare.

Articolul 31

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată, însă fiecare stat contractant poate, la sau înainte de 30 iunie al oricărui an calendaristic după cel puțin 5 ani următori anului în care s-a făcut schimbul instrumentelor de ratificare, sa denunțe convenția prin nota scrisă, transmisă celuilalt stat contractant pe cale diplomatică; într-o astfel de eventualitate, prezenta convenție încetează sa mai fie în vigoare pentru orice an de impunere începînd la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic următor celui în care s-a remis nota de denunțare.

Drept care subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma, am semnat prezenta convenție.

Facuta în dublu exemplar în București la 19 octombrie 1984, în limbile română, sinhala și engleza, cele trei texte avînd aceeași valabilitate. În caz de divergenta interpretarea acestei convenții, textul în limba engleza are precădere.