Legea nr. 647/1945

Articolul 1

Bunurile de orice fel, confiscate prin hotărîri rămase definitive, pronunțate de Tribunalul Poporului în temeiul

legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945 , pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul tarii sau de orice crime de război, se administrează și se lichidează potrivit dispozițiunilor legii de fața.

Articolul 2

Hotărîrile Tribunalului Poporului, împreună cu toate datele, informațiunile și actele referitoare la bunurile confiscate, se vor trimite deindata, spre executare, Parchetului Tribunalului Ilfov, prin îngrijirea acuzatorului public șef.

Articolul 3

Parchetul Tribunalului Ilfov, va proceda de urgenta la identificarea și inventarierea bunurilor confiscate, făcînd în acest scop toate cercetările necesare.

Pentru bunurile aflate în circumscripția altui tribunal, Parchetul Tribunalului Ilfov va putea face cercetări direct sau prin intermediul parchetului tribunalului respectiv.

În timpul cercetărilor, parchetul va putea lua măsurile de asigurare și conservare ce va crede de cuviință. Împotriva măsurilor asiguratorii, cei interesanti pot uza de căile de atac prevăzute de dreptul comun.

Articolul 4

Autoritățile și instituțiile publice de orice fel, sînt obligate să execute măsurile ordonate de parchet și sa comunice toate datele cerute în vederea identificarii și luării în posesie a bunurilor confiscate.

Institutiunile de utilitate publică și cele particulare sînt, de asemenea, obligate sa dea, la cererea parchetului, orice informațiuni, chiar dacă aceasta le este interzis prin lege sau statute.

Articolul 5

Parchetul Tribunalului Ilfov va publică în Monitorul Oficial și în doua ziare mai răspândite hotărîrea Tribunalului Poporului, care se executa, cu somatiunea de a se face declarațiunile prevăzute în alineatul următor.

În termen de 30 zile de la data ultimei publicațiuni, toți acei care dețin, cu orice titlu, bunurile celui condamnat, cat și ale persoanelor intrand în prevederile

art. 16, alin. 2 din Legea nr. 312 din 24 Aprilie 1945 , precum și acei care datoresc acestora, cu orice titlu, bani sau alte prestațiuni, ori au încheiat acte juridice, intrand în prevederile art. 16, alin. 1 din acea lege, sînt obligați să le declare Parchetului Tribunalului Ilfov, sau parchetului tribunalului de la domiciliul declarantului.

Declarația se va face, după caz, în doua sau trei exemplare, din care unul, vizat, se va restitui declarantului, al doilea se va păstra la parchetul tribunalului unde s-a făcut declarația, iar al treilea exemplar se va trimite Parchetului Tribunalului Ilfov.

Articolul 6

Pe măsura identificarii bunurilor confiscate, Parchetul Tribunalului Ilfov va întocmi procese-verbale, în dublu exemplar, în care va trece numele persoanei căreia a aparținut bunul confiscat, precum și toate datele necesare identificarii bunului.

Dispozitivul hotărîrii Tribunalului Poporului, completat cu procesele-verbale întocmite potrivit alineatului precedent, constituie titlul executoriu al Statului.

Parchetul Tribunalului Ilfov va cere tribunalului situației imobilului confiscat transcrierea procesului-verbal încheiat, iar acolo unde exista cărți funciare, intabularea dreptului Statului. Un exemplar de pe procesul-verbal, va trimite Ministerului Justiției.

Articolul 7

Luarea în posesie efectivă a bunurilor confiscate se va face, în temeiul procesului-verbal întocmit conform art. 6, prin parchetul tribunalului situațiunii bunurilor, încheindu-se proces-verbal, în triplu exemplar, din care unul se păstrează la parchetul tribunalului respectiv, al doilea se înmânează deținătorului bunului, iar al treilea se înaintează Ministerului Justiției, Direcția contabilității.

În caz de opunere din partea deținătorilor, înlăturarea acestor piedici la executare se va face după normele prevăzute de

art. 67 din Legea nr. 394 din 23 Iunie 1943 , pentru accelerarea judecaților.

Contestațiile la executare, sau - după executare - acțiunile în revendicare, se vor judeca potrivit normelor de drept comun.

Articolul 8

Ministerul Justiției va putea retine în folosință sa bunurile ce va socoti de cuviință și va comunică Presedintiei Consiliului de Miniștri inventarul celorlalte bunuri, care urmează a fi atribuite în folosință sau lichidate potrivit normelor de drept comun.

Sumele nete rezultate din administrarea sau exploatarea bunurilor, după deducerea cheltuielilor curente de regie și administrație, se vor vărsa la Administrația financiară pentru a fi făcute venit la Stat, cu excepția sumelor provenite din administrarea și exploatarea bunurilor reținute de Ministerul Justiției, care vor fi depuse în contul acestui minister.

Pământurile și proprietățile agricole rămîn supuse dispozițiunilor

art. 3, litera b, din Legea nr. 187 din 23 Martie 1945

pentru înfăptuirea reformei agrare.

Articolul 9

Bunurile reținute în folosință Ministerului Justiției vor fi administrate, prin derogare dela dispozițiunile legii contabilității publice, după cum urmează:

Ministerul Justiției va putea numi, prin deciziune, administratori, cărora le va fixa și retributia cuvenită.

Aceștia vor putea fi revocați de Ministerul Justiției, prin deciziune, fără arătare de motive.

Atribuțiunile administratorilor sînt cele prevăzute de codul de procedura civilă pentru sechestrul judiciar, cu derogarile prevăzute de legea de fața.

Cînd printre bunurile confiscate se găsesc acțiuni sau părți sociale de orice fel, administratorul va exercita toate drepturile decurgînd din calitatea de acționar, inclusiv dreptul de participare și vot în adunarea generală și dreptul de opțiune la noile omisiuni.

Executarea bugetului de venituri și cheltuieli se va face conform normelor ce se vor fixa de Ministerul Justiției, prin deciziune.

Administratorii pot fi autorizați de Ministerul Justiției sa angajeze personalul necesar exploatării, în condițiile legii contractelor de muncă.

Gestiunea administratorilor este supusă controlului Ministerului Justiției, în care scop ei sînt obligați a depune semestrial la Direcțiunea contabilității conturile gestiunii, împreună cu toate actele justificative de cheltuieli făcute.

Verificarea gestiunii administratorilor se va face de o comisie de control compusa dintr-un magistrat numit de ministerul justiției, un delegat al Ministerului Finanțelor și un expert contabil numit de Ministerul Justiției.

Rezultatul lucrărilor de verificare și control va fi supus Ministerului Justiției.

Articolul 10

În societățile anonime și în comandită pe acțiuni, dacă Statul dobândește, ca urmare a confiscării pe baza

legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945 , acțiunile prezentând cel puțin jumătate din capitalul social, organele de conducere ale societății, din proprie inițiativă sau la cererea administratorului numit de Ministerul Justiției, va convoca de urgenta adunarea generală, pentru a decide fie dizolvarea și lichidarea societății, fie eventual numirea altor administratori și cenzori.

Lichidarea se va face după prescripțiunile codului comercial. Dacă acțiunile dobândite de stat reprezintă mai puțin de jumătate, însă mai mult de 20 la suta din capitalul social, administratorul numit de Ministerul Justiției va putea cere convocarea adunării generale pentru a decide dacă este locul la schimbarea administratorilor societății.

Prin derogare dela dispozițiunile statutare și ale codului de comerț, Statul poate oferi garanția ca în locul garanției în acțiuni prevăzute de statute pentru noii administratori și cenzori aleși.

Articolul 11

Emiterea de duplicate în locul acțiunilor și obligațiunilor pierdute sau a căror luare în posesie nu s-a putut efectua, precum și operațiunile de transfer în registrul de acționari se vor face de organele societății respective la cererea administratorilor numiți de Ministerul Justiției, după normele de drept comun, emitand totodată certificatele provizorii de efectuarea transferului.

În temeiul acestor certificate, administratorii vor exercita, în numele Statului, dreptul de acționar, fără a mai depune acțiunile la adunările generale sau acele unde legea ar cere aceasta formalitate.

Administratorii societății nu pot refuza transferul în registrul de acționari decât dacă acțiunile au fost înstrăinate înainte de 23 August 1944, prin act cu data certa.

În caz de refuz, administratorul numit de Ministerul Justiției va cere efectuarea transferului pe cale de ordonanța președințială, conform

art. 67 din Legea nr. 394 din 23 Iunie 1943

pentru accelerarea judecaților, data cu citarea părților.

Ordonanțarea președințială, rămasă definitivă, va tine locul certificatului provizoriu de transfer.

Articolul 12

Confiscarea bunurilor în temeiul

legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945

se socotește drept o cauza legală de desființarea contractului de societate, în condițiunile art. 1.523 din codul civil și art. 193 din codul comercial, în cazul în care contractul nu prevede continuarea societății între ceilalți asociați.

Articolul 13

Cheltuielile preliminarii pentru identificarea și luarea în posesie a bunurilor trecute în patrimoniul Statului, în baza

legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945 , se vor suporta de Ministerul Justiției din fondul prevăzut de art. 82 ce va fi alimentat la început dintr-un credit special deschis în acest scop.

Articolul 14

Toți acei care vor da cu rea credința informațiuni neexacte sau vor ascunde acte și fapte cunoscute de ei dintre acelea cerute potrivit art. 4, se vor pedepsi după cum urmează: funcționarii publici cu sancțiunile prevăzute la art. 243 din codul penal, iar celelalte persoane cu pedepsele prevăzute de art. 277 și următorii din codul penal.

Articolul 15

Dispozițiunile prezentei legi se aplică cu efect retroactiv dela publicarea

legii nr. 312 din 24 Aprilie 1945 .