Codul Comercial
CODUL COMERCIAL Cu modificările pînă la 23 august 1940
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul civil
Titlu
PRELIMINAR
Articolul 1
În materie comercială, se aplică legile comerciale. Unde acestea nu dispun, se aplică dreptul civil.
Strămutarea proprietății unui imobil, constituirea sau strămutarea unui drept real asupra unor astfel de bunuri se fac potrivit regulilor dreptului civil.
Articolul 2
Se considera fapte de comerț:
1. operațiunile de interpunere în schimb de mărfuri, producte sau titluri de credit, cum este cumpărarea spre revindere sau spre închiriere și vînzarea precedată de o cumpărare spre revindere, fără deosebire dacă mărfurile sau productele sînt revandute sau închiriate în starea în care au fost cumpărate ori după ce se vor fi lucrat ori transformat;
2. cumpărările spre revindere sau spre închiriere și vînzările precedate de cumpărări spre revindere de imobile urbane, în scop de speculatiune comercială;
3. operațiunile pe termen asupra titlurilor de credit;
4. primirile în consignație de mărfuri sau producte în scop de vânzare;
5. operațiunile de banca sau schimb;
6. cambia, biletul la ordin și cecul;
7. întreprinderile de asigurări;
8. întreprinderile de furnitura;
9. întreprinderile de fabrici, de constructiuni, de mine, de exploatarea energiilor naturale, de radiodifuziune; de transporturi, de expeditiuni, de remorcaj, de depozitare de mărfuri sau producte agricole, de spectacole publice, de imprimerie; de editura, de comision, de agenții de afaceri, de informațiuni și de publicitate;
10. operațiunile relative la constituirea societăților comerciale, precum și operațiunile asupra părților și acțiunilor societăților comerciale;
11. operațiunile privitoare la navigațiune pe apa sau în aer.
Sînt de asemenea fapte de comerț operațiunile accesorii celor precedente.
Articolul 3
Sînt prezumate fapte de comerț orice alte acte și obligațiuni ale unui comerciant, afară numai dacă din act nu rezultă ca acesta este străin comerțului.
Articolul 4
Nu se poate considera fapt de comerț vînzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pământul sau, sau cel cultivat de dânsul.
Articolul 5
Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sînt supuși, în ce privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comerciantului și de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Cartea I Despre persoane
Partea I Despre comercianți
Titlul I Dispozițiuni generale
Articolul 6
Sînt comercianți acei care fac fapte de comerț în nume propriu, avînd comerțul ca o profesiune obișnuită, precum și societățile comerciale.
Asociații cu răspundere nelimitată dintr'o societate comercială nu devin numai prin aceasta calitate, comercianți.
Articolul 7
Acei care exercită individual o industrie sau un comerț, ce nu depășește limitele unei simple meserii ori ale micului trafic, stabil sau ambulant, nu sînt supuși obligațiunilor privitoare la ținerea registrelor comerciale și la formele de publicitate prevăzute în acest cod.
Articolul 8
Statul, tinutul, comuna și celelalte instituțiuni publice pot face fapte de comerț și pentru acestea sînt supuse legilor comerciale, însă nu dobîndesc calitatea de comerciant.
Articolul 9
Cel care nu este capabil nu poate dobândi calitatea de comerciant afară de cazul cînd continuarea comerțului a fost autorizata în interesul incapabilului, potrivit dispozițiunilor de mai jos.
Tutorul sau curatorul pot fi autorizați sa continue negotul însă nu mai vremelnic de instanța tutelara și în condițiunile de ea fixate, în interesul incapabilului:
Actele de autorizare vor fi depuse la Oficiul registrului de comerț pentru a fi înscrise și publicate.
Înainte de înscriere și publicare, nu se poate continua comerțul, afară de cazul cînd, în mod expres, se va permite aceasta în actul de autorizare.
Articolul 10
Autorizarea de a continua un comerț poate fi revocată în orice timp de instanța tutelara.
Actul de revocare se trimite din oficiu de instanța tutelara Oficiului registrului comerțului pentru a fi înscris și publicat.
În nici un caz, revocarea nu poate vătăma drepturile câștigate de cei de al treilea, nici chiar pentru operațiunile în curs de executare.
Articolul 11
Cînd prin contractul de căsătorie, vreunul din soți va avea vreun drept asupra bunurilor câștigate de celălalt soț, care ar fi comerciant, aceste bunuri și veniturile lor vor rămîne totuși exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale ale soțului comerciant.
Titlul II Despre registrul comerțului
Articolul 12
În capitala fiecărui județ, va funcționa prin îngrijirea Camerei de comerț și de industrie, Oficiul registrului comerțului.
Conducerea Oficiului este încredințată unuia din judecătorii tribunalului, delegat în condițiunile legii pentru organizarea judecătorească. Personalul Oficiului va fi pus la dispoziție de Camera de comerț și de industrie.
Oficiul va tine registrele întocmite potrivit normelor ce se vor fixa prin regulament, pentru înscrierea datelor și actelor a căror publicitate este cerută de lege.
Articolul 13
Înscrierile și mențiunile, în registrul comerțului se vor face numai în baza unei încheieri a judecătorului Oficiului, sau hotărîrii instanței de apel.
Articolul 14
Încheierile și hotărîrile instanțelor judecătorești, referitoare la actele și faptele supuse înscrierii, vor dispune și efectuarea acestor înscrieri.
Grefierii sînt obligați a trimite Oficiului, în termen de cincisprezece zile dela data de cînd au devenit executorii, copii legalizate de pe hotărîrile ce urmează a fi menționate în registru.
Articolul 15
Oricine este obligat ca mai înainte de începerea comerțului, sa ceara înscrierea în registrul comerțului, la Oficiul în circumscripția căruia urmează sa exercite acest comerț, iar societatea comercială la Oficiul sediului social.
Articolul 16
Cererea de înscriere a unui comerciant va cuprinde:
1. numele, prenumele și naționalitatea comerciantului;
2. data și locul nașterii;
3. actele de autorizare pentru exercițiul comerțului, în cazurile prevăzute de lege;
4. arătarea regimului matrimonial sub care este căsătorit;
5. obiectul comerțului;
6. sediul întreprinderii (localitatea, strada și numărul), al sucursalelor sau agentiilor din țara sau străinătate;
7. firma comercială și emblema întrebuințată în comerț;
8. comerțul ce a exercitat și locul unde l-a exercitat, dacă a mai fost comerciant, cu arătarea dacă a fost declarat falit, în țara sau străinătate sau dacă a beneficiat de un concordat în țara sau străinătate.
Se vor alătură cererii de înscriere, acte în dovedirea datelor trecute în declarațiune.
Cererea de înscriere va fi facuta personal sau prin împuternicit cu procura specială și autentică, Oficiul va înscrie în registru toate datele din cerere:
Comerciantul va semna în prezenta judecătorului în registrul comerțului. Semnatura în registru poate fi înlocuită prin prezentarea acesteia în forma legalizată.
Articolul 17
Cererea de înscriere a unei societăți în nume colectiv și în comandită simpla va cuprinde datele arătate în art. 129, aceea a unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, datele arătate în art. 135, iar aceea a unei societăți cu răspundere limitată, datele arătate de art. 129 și art. 167.
Articolul 18
Vor fi menționate în registrul comerțului:
1. regimul matrimonial, dacă contractul matrimonial a intervenit ulterior înscrierii în registru;
2. hotărîrea de despărțenie;
3. cererile de restituirea bunurilor dotale, de imparteala în caz de încetare a comunității, de înlocuirea acestui regim precum și hotărîrile date asupra acestor cereri;
4. cererea sotiei privitoare la separatiunea de bunuri și hotărîrea prin care se decide aceasta separatiune;
5. hotărîrile de punere sub interdictiune sau curatela a comerciantului;
6. brevetele de inventiune exploatate și mărcile de fabrica sau de comerț întrebuințate;
7. donatiunea, vînzarea, locațiunea sau gajul fondului de comerț și orice alt act care implica o schimbare sau o încetare a firmei ori a fondului de comerț;
8. numele, prenumele, naționalitatea, data și locul nașterii împuternicitului cu drept de reprezentare; dacă dreptul de reprezentare este mărginit la o anumită sucursala ori agenție, mențiunea se va face numai în registrul unde este înscrisă sucursala sau agenția;
9. încetarea comerțului din orice cauza cat și toate modificările privitoare la faptele a căror înscriere sau menționare în registru, este cerută de lege.
Mențiunile se vor face la cererea comerciantului, în cazurile prevăzute de pct. 2, 6, 8 și 9; la cerere oricăruia din soți, în cazul punctului 1; la cererea celui ce are interes, în cazurile de la punctele 3, 4, 5 și 7. Comerciantul este obligat a face cererea în termen de cincisprezece zile socotite de la data căsătoriei, în cazul prevăzut de punctul 1; de la rămânerea definitivă a hotărîrii, în cazul prevăzut de punctul 2 și de la intervenirea încetării sau modificării, în cazul prevăzut de punctul 9.
În cazul prevăzut de art. 14, alin. 2, mențiunile se vor face și din oficiu.
Articolul 19
Comerciantul care are mai multe sucursale sau agenții, trebuie să ceara înscrierea acestora la Oficiul registrului comerțului fiecărei sucursale sau agenții.
În cerere, pe lîngă datele prevăzute de art. 16, se va arata și Oficiul unde a fost înscrisă firma sediului principal,
La cererea de inseriere, comerciantul va alătură copii legalizate de pe toate actele și autorizările care se afla depuse la Oficiul sediului central
Oficiul registrului comerțului sucursalei, sau agenției va transmite Oficiului registrului sediului principal, un extras de pe înregistrarea efectuată pentru a fi menționată în registrul respectiv.
Modificările inscrierilor făcute în registrul sediului principal; privind actul constitutiv sau statutul, vor trebui menționate și în registrul Oficiului sediului sucursalei sau agenției.
Articolul 20
Comerciantul care are sediul, principal al comerțului sau în străinătate și voiește sa înființeze o sucursala în țara, va fi supus tuturor dispozițiunilor referitoare la înscrierea, menționarea și publicarea actelor și faptelor, la care sînt supuși comercianții din țara.
Toate aceste formalități se vor face la Oficiul registrului comerțului sucursalei.
Articolul 21
Orice înscriere sau mențiune în registrul comerțului, pentru care n'a fost fixat vreun termen, va trebui cerută în termen de cincisprezece zile dela data actului sau faptului ce va trebui înscris sau menționat.
Articolul 22
Înscrierile și mențiunile a din registrul comerțului sînt opozabile celui de al treilea dela data publicării în Monitorul Oficial, afară de cazul cînd legea dispune altfel.
Cine are obligațiunea de a cere o înscriere sau mențiune nu poate opune celui de al treilea actele sau faptele neînscrise sau nemenționate și nepublicate în Monitorul Oficial.
Articolul 23
Oricine se socotește pagubit printr'o înscriere sau mențiune efectuată, are dreptul sa ceara radierea.
Judecătorul se va pronunța printr'o încheiere în urma citarii părților.
Articolul 24
În contra oricărei încheieri a judecătorului, se poate face apel în termen de cincisprezece zile dela pronunțare.
Tribunalul va judeca de urgenta în camera de consiliu.
Termenul de recurs în contra hotărîrii tribunalului este de cincisprezece zile dela pronunțare.
Articolul 25
Registrul comerțului este public.
Oficiul este obligat sa libereze, pe cheltuiala aceluia care a făcut cererea, copii legalizate de pe înscrierile sau mențiunile făcute și de pe actele prezentate, precum și certificate constatatoare ca un anumit act sau fapt nu este înscris sau menționat în registru.
Articolul 26
Publicitatea prevăzută de acest titlu nu înlocuiește publicitatea pe care acest cod sau alte legi o prevăd în mod special pentru validitatea și opozabilitatea drepturilor recunoscute prin ele.
Articolul 27
Comerciantul este obligat a menționa pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife, prospecte și orice alte publicațiuni întrebuințate în comerț firma și numărul de ordine al ei din registrul comerțului.
Articolul 28
Un registru central al comerțului va fi păstrat la Uniunea camerelor de comerț și de industrie.
Oficiile registrului comerțului vor comunică Uniunii, înscrierea sau mențiunea efectuată, în termen de cincisprezece zile dela data ei.
Titlul III Despre firme și embleme
Articolul 29
Firma se compune din numele și prenumele comerciantului, scrise în întregime, sau din numele și inițială prenumelui acestuia.
Nicio mențiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerțului ori situațiunii titularului, nu poate fi adăugată firmei. Se vor putea face mențiuni care să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerțului sau.
Articolul 30
Firma unei societăți în nume colectiv trebuie să cuprindă numele și prenumele cel puțin al unuia dintre asociați, cu mențiunea "Societate în nume colectiv", scrisă în întregime.
Firma unei societăți în comandită simpla trebuie să cuprindă numele și prenumele cel puțin a unuia dintre asociații comanditati cu mențiunea "Societate în comandită", scrisă în întregime.
Dacă numele și prenumele unei persoane străine de societate figurează cu consimțămîntul sau în firma unei societăți în nume colectiv ori în comandită simpla, aceasta devine răspunzătoare nelimitat și solidar de toate obligațiunile societății. Aceeași regula este aplicabilă și comanditarului al cărui nume figurează în firma unei societăți în comandită.
Articolul 31
Firma unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se compune dintr'o denumire proprie, care va fi însoțită de mențiunea scrisă în întregime "Societate pe acțiuni", ori "Societate în comandită pe acțiuni".
Articolul 32
Firma unei societăți cu răspundere limitată se compune din numele și prenumele cel puțin a unuia dintre asociați, sau dintr'o denumire care să arate obiectul întreprinderii.
Ea va fi însoțită de mențiunea scrisă în întregime "Societate cu răspundere limitată".
Articolul 33
Firma societăților constituite în străinătate, care înființează în țara o sucursala, va trebui sa cuprindă și mențiunea sediului principal din străinătate.
Articolul 34
Orice firma individuală ori socială trebuie să se deosebeasca lămurit de acele înscrise în același registru pentru același comerț.
Articolul 35
Oficiul registrului comerțului trebuie să refuze înscrierea unei firme care poate produce confuziune cu altele înscrise mai înainte.
Articolul 36
Nicio firma nu va putea cuprinde o denumire întrebuințată de întreprinderile înființate conform legilor speciale, sau de acele puse sub supravegherea autorității publice.
Articolul 37
Firma nu poate fi instrainata deosebit de fondul de comerț la care este întrebuințată.
Articolul 38
Dobanditorul cu orice titlu al unui fond de comerț, cu excepția societăților comerciale, va putea sa continue exploatarea sub firma anterioară, menționând în cuprinsul ei calitatea de succesor, dacă proprietarul precedent ori moștenitorii săi au consimțit expres la aceasta.
Articolul 39
Orice emblema va trebui să se deosebeasca de emblemele înscrise în același registru al comerțului, pentru același fel de comerț.
Ea nu poate să consiste din numele unei persoane sau din denumirea întreaga ori prescurtata a unei societăți, fără consimțămîntul acestora.
Emblema aparține comerciantului, dela data înscrierii acesteia în registrul comerțului.
Dacă sînt mai multe cereri, Oficiul registrului comerțului va înscrie pe cea dintâi înregistrată, exceptându-se cazurile de rea credința.
Emblemele nu vor putea fi folosite pe table de reclama ori unde ar fi așezate, pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife, prospecte, afișe, publicațiuni și la orice alta întrebuințare, dacă nu vor fi însoțite în mod vizibil de firma comerciantului.
Dacă emblema cuprinde vreo denumire, firma va fi scrisă în litere nu mai mici de o treime a literelor cu care este scrisă emblema.
Titlul IV Despre îndatoririle comerciantului
Capitolul 1 Registrele comerciale
Articolul 40
Registrele obligatorii pentru comercianți sînt: jurnalul și inventarul.
Corespondenta și documentele trimise de comerciant se vor numerota în ordinea iesirii și se vor păstra în copie.
Societățile pe acțiuni, cele în comandită pe acțiuni, precum și orice întreprindere exercitând comerțul de banca, vor fi obligate sa țină și registrul cartea mare.
Articolul 41
Orice comerciant este obligat sa înscrie în registrul jurnal, zi după zi și cu referire la documentele justificative, debitele și creditele, operațiunile comerțului sau, negocierile, acceptarile sau girurile titlurilor de credit și în general tot ce primește sau plătește sub orice titlu, trecând pe măsura ridicării lor, și sumele întrebuințate drept cheltuieli de întreținere.
Cînd un comerciant întrebuințează pentru înregistrările contabile un sistem mecanic, operațiunile vor fi trecute în forma impusa de aplicarea sistemului utilizat.
Articolul 42
În registrul inventar, fiecare comerciant este obligat sa înscrie la începutul comerțului, capitalul inițial pus în comerț, întreaga sa avere mobila și imobilă, precum și datoriile sale.
Articolul 43
Comerciantul este obligat sa întocmească anual inventarul în termen de 3 luni dela data închiderii exercițiului.
Inventarul va cuprinde descrierea și evaluarea amănunțită a activului și pasivului întreprinderii, iar într'un post separat, de evidenta, evaluarea totală a celorlalte bunuri și datorii străine comerțului.
Activul și pasivul vor fi trecute în inventar după valoarea lor reală din momentul inventarierii, creanțele dubioase se vor trece după valoarea lor probabila, iar cele ce nu se pot incasa, numai pentru memorie.
Toate posturile din inventar vor fi exprimate în moneda tarii.
Pentru elementele care nu au suferit schimbări, inventarul se poate referi la cel precedent, rectificandu-se însă evaluarile, de va fi nevoie.
Pe baza datelor din inventar și a registrelor, comerciantul va întocmi un bilanț lămurit și îndeajuns de amănunțit, pentru a infatisa situația exactă a întreprinderii, precum și contul de profit și pierderi.
Inventarul, bilanțul și contul de profit și pierderi vor fi trecute în registrul inventar și semnate de comerciant, în termen de 3 luni dela data închiderii exercițiului anual.
Articolul 44
Registrele comerciale vor fi ținute în limba română sau în una din limbile europene vii și scrise cu caractere latine, după ordinea datei fiecărei operațiuni, fără a se lasă vreun loc în alb și fără a se face ștersături sau adăugiri.
Cînd sînt necesare îndreptări, ele vor fi astfel făcute încît cuvintele îndreptate să poată fi cetite.
Registrele societăților pe acțiuni, în comandită pe acțiuni și cu răspundere limitată vor fi ținute numai în limba română.
Articolul 45
Registrul jurnal și inventar vor fi numerotate pe fiecare pagina, iar cartea mare va fi numerotată astfel încît paginile fața în fața sa poarte același număr. Toate aceste registre vor fi parafate pe fiecare pagina, de judecătorul delegat al Oficiului registrului comerțului, unde este înscrisă firma, iar în localitățile unde nu este un Oficiu al registrului comerțului, de judecătorul de pace respectiv.
Judecătorul va constata pe ultima pagina numărul filelor ce compun fiecare registru, menționând al catelea, registru s'a prezentat.
Articolul 46
Jurnalul, inventarul și cartea mare vor fi prezentate autorităților arătate în articolul precedent, la sfîrșitul fiecărui exercițiu anual, spre încheiere și viza. Registrul inventar poate fi prezentat în termen de trei luni dela încheierea exercițiului.
Articolul 47
Cînd unul din registre a fost terminat în cursul unui an, va fi prezentat de îndată spre a fi vizat pentru încheiere.
Articolul 48
Cînd prin întrebuințarea unui sistem mecanic înregistrările se fac pe foi volante, comerciantul va prezenta aceste foi numerotate spre parafare, viza și datare. Pe fiecare foaie, va trebui să fie menționată firma comerciantului căruia aparține.
Articolul 49
La Oficiul registrului comerțului, se va tine un registru în care se va înscrie numele comercianților care au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum și numărul filelor fiecăruia.
Tot astfel se va urma și cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere și viza.
Dacă numerotarea și viza au fost făcute de judecătorie, judecătorul, la finele fiecărui an, este obligat sa trimită un tablou Oficiului registrului, cuprinzînd mențiunile arătate în alin. 1 și 2 ale acestui articol.
Articolul 50
Înscrierea în registre facuta de funcționarul împuternicit cu ținerea lor, sau de o altă persoană însărcinată cu contabilitatea, are același efect ca și aceea facuta de comerciant.
Cînd un comerciant se servește de un contabil, acesta va fi obligat sa contrasemneze operațiunile registrului.
Articolul 51
Comercianții sînt obligați a păstra registrele obligatorii timp de cinci ani dela data ultimei înregistrări, iar corespondenta cat și documentele comerciale primite și copiile de pe cele trimise, timp de cinci ani dela data lor.
Capitolul 2 Limitele concurentei
Secțiunea I Concurenta neleala
Articolul 52
Constitue un act de concurenta neleala, orice act de concurenta contrar uzurilor oneste în materie comercială sau industriala.
Sînt în special socotite acte de concurenta neleala, cele prevăzute de articolele 53-61 inclusiv.
Articolul 53
Săvârșește un act de concurenta neleala acel care comunică sau răspândește în public, asupra propriei sale întreprinderi, afirmatiuni, menite sa induca în eroare și sa creeze întreprinderii sale o situațiune de favoare, în dăuna altor concurenți.
Sînt în deosebi socotite astfel, afirmatiunile referitoare la calitatea sau cantitatea unor mărfuri ori prestațiuni, modul de achiziție, originea și condițiunile de desfacere a mărfurilor, situațiunea financiară și a creditului, modul de fabricatiune sau negociere, distincțiunile, raporturile personale, vechimea sau întinderea întreprinderii, motivul vânzării ori prestării, ori stocul de mărfuri existente.
Articolul 54
Săvârșește un act de concurenta neleala acel care întrebuințează în comerț o firma, o emblema, o desemnare specială sau ambalaje de natura a produce confuziune cu acele folosite legitim de un altul.
Articolul 55
Săvârșește un act de concurenta neleala acel care produce, importa, exporta, intrepoziteaza, vinde sau pune în vânzare, mărfuri purtînd false indicatiuni asupra originei lor.
Prin indicatiuni false asupra originei mărfurilor, se înțeleg orice indicatiuni de natura a face să se creadă ca mărfurile au fost produse într'o anumită localitate, într'un anumit teritoriu sau în cuprinsul unui anumit Stat.
Nu se socotește indicatiune falsa asupra originei mărfurilor, denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic și indica în comerț numai natura lui, afară de cazul cînd denumirea este însoțită de o mențiune, care ar putea face să se creadă în originalitatea lui.
Cînd o întreprindere comercială cu sediul în străinătate fabrica sau permite să se fabrice în țara produsele, va fi obligată sa arate pe produs și ambalaj ca este fabricat în România.
Articolul 56
Săvârșește un act de concurenta neleala, acel care în scop de concurenta comunică sau răspândește asupra situațiunii proprietarului unei întreprinderi, sau asupra mărfurilor ei, afirmatiuni mincinoase de natura sa pagubeasca bunul mers al întreprinderii sau creditul proprietarului.
Comunicarea facuta confidențial este socotită un act de concurenta neleala, numai cînd autorul comunicării stia ca faptele nu corespund adevărului.
Se socotește mincinoasă orice afirmatiune pentru care nu se înfățișează legiuita dovada.
Articolul 57
Săvârșește un act de concurenta neleala, acel care în afaceri comerciale oferă, promite sau acorda, mijlocit sau nemijlocit, daruri ori alte avantaje, persoanei din serviciul unei întreprinderi, sau reprezentanților acesteia, pentru, a putea, prin purtarea neleala a acestora, cunoaște sau folosi clientela, afla procedurile sale industriale, ori obține orice alt folos pentru el ori pentru altă persoană, în dăuna unui concurent.
Articolul 58
Orice salariat, angajat exclusiv în serviciul unei întreprinderi, nu poate fără consimțămîntul patronului sau sa lucreze la alt concurent.
Este oprit de asemenea patronului, sa întrebuințeze serviciile altuia, cînd știe ca acesta este angajat exclusiv în serviciul unei întreprinderi concurente.
Sînt exceptați lucrătorii la domiciliu.
Articolul 59
Este oprit celui din serviciul unei întreprinderi, cat timp raporturile de serviciu sînt în vigoare, ca fără de autorizare sa desvaluie un secret de fabrica sau comerț, care i-a fost încredințat sau l-a aflat, datorită situațiunii sale în întreprindere și care ar putea fi folosit de un altul în scop de concurenta.
De asemenea nimeni nu poate incredinta altuia sau folosi în propria sa întreprindere, un secret de fabrica sau comerț ce i-a ajuns la cunoștința:
1. printr'un act contrariu legii sau uzurilor oneste;
2. prin faptul ca i s'a încredințat în mod special secretul, constând mai ales din planuri, instrucțiuni tehnice, desenuri, modele, tipare, retete, clisee, mostre sau liste de furnizori;
3. prin îndeplinirea unei însărcinări ce i-a fost încredințată de o instanța judecătorească sau de o alta autoritate publică.
Articolul 60
Este interzisă încheierea de contracte, prin care o persoană, în afaceri comerciale, asigura avantajos predarea unei marfi sau facerea unei prestațiuni, cu condițiunea aducerii de către client a altor cumpărători pentru a încheia cu ei contracte asemănătoare.
Contractele încheiate între comerciant și client sau între acesta și un al treilea, sînt nule.
Articolul 61
Sînt interzise contractele prin care cumpărătorul unor mărfuri sau beneficiarul unor prestațiuni, urmează a primi un premiu care depinde exclusiv de o tragere la sorți sau de alt hazard.
Articolul 62
Comerciantul, care săvârșește un act de concurenta neleala, va fi obligat sa înceteze sau sa înlăture actul și de va fi locul, sa plătească, daunele pricinuite.
Articolul 63
Dacă un fapt prevăzut de acest titlu a fost săvârșit de un funcționar însărcinat cu anumite operațiuni, răspunderea pentru daunele pricinuite se extinde și asupra proprietarului întreprinderii sau societății comerciale, care nu vor putea fi dispensați de aceasta răspundere, decât atunci cînd vor putea dovedi ca potrivit uzantelor de afaceri, nu erau în măsura sa prevină comiterea faptului.
Doua sau mai multe persoane răspunzătoare de daune pot fi condamnate împreună sau separat.
Articolul 64
Acțiunile isvorand dintr'un act de concurenta neleala sînt de competența tribunalului, în circumscriptiunea căruia se găsește sediul principal al comerțului paritului; în lipsa unui sediu principal, este competent tribunalul domiciliului paritului.
Dacă paritul nu are sediul comercial sau domiciliul în țara, este competent tribunalul domiciliului reclamantului și, în lipsa acestui domiciliu, tribunalul în circumscriptiunea căruia, faptul s'a săvârșit. Cînd actul de concurenta neleala este săvârșit prin comunicări sau imprimate, trimise din localități unde dispozițiunile legii de fața nu sînt în vigoare, se socotește ca loc al săvîrșirii faptului localitatea din țara unde comunicarea sau imprimatul a sosit sau a fost răspândit.
Articolul 65
Exercițiul acțiunii în daune, al aceleia pentru încetarea ori înlăturarea actului de concurenta neleala cat și dreptul de a face plângere în vederea deschiderii acțiunii penale, aparține celor pagubiti.
Dreptul de a face plângere în vederea deschiderii acțiunii penale cat și de a cere încetarea sau înlăturarea actului de concurenta neleala aparține și Camerei de comerț și de industrie cum și organizațiilor cu personalitate juridică chemate sa apere interese profesionale.
Articolul 66
Persoanele interesate prevăzute în articolul precedent vor putea cere președintelui tribunalului competent potrivit art. 64, luarea măsurilor necesare pentru păstrarea unui drept care s'ar păgubi prin întîrziere.
În cazul art. 55, mărfurile vor putea fi sechestrate. Sechestrul poate fi condiționat de depunerea unei cauțiuni; el va fi ridicat dacă în termen de o luna, nu s'a introdus o acțiune civilă.
Articolul 67
Prin hotărîrea data asupra fondului, instanța poate dispune ca mărfurile sechestrate în cazul art. 66, alin. 2, să fie vândute după distrugerea falselor indicatiuni.
Din produsul vânzării, se vor acoperi mai întîi despăgubirile acordate.
Articolul 68
Odată cu pronunțarea, instanța judecătorească va putea incuviinta publicarea hotărîrii rămasă definitivă, într'unul sau mai multe ziare pe cheltuiala celui ce a săvârșit actul.
Locul și termenul, în care publicarea urmează a fi facuta, se vor fixa prin hotărîre.
Articolul 69
Acțiunea civilă isvorand dintr'un act de concurenta neleala se prescrie prin un an din ziua cînd partea indreptatita a avut cunoștința de act și de persoana celui ce l-a săvârșit.
În cazul cînd actul de concurenta neleala este sancționat penaliceste, acțiunea civilă se prescrie în același termen ca și acțiunea penală.
Secțiunea II Lichidari și soldari de mărfuri
Articolul 70
Lichidarea totală însoțită de o publicitate specială prin anunțuri, afișe, insigne, prospecte, are de scop vînzarea completa a stocului de mărfuri ce compun un comerț și implica, pentru acel care lichidează, încetarea comerțului sau în localitate.
Schimbarea firmei și vînzarea unui fond de comerț nu pot motiva o cerere de lichidare totală.
Lichidarea parțială implica renunțarea la comerțul de genul de mărfuri pe care titularul vrea să le desfaca.
Vînzările judiciare și vînzările voluntare prin licitație publică nu sînt considerate lichidari.
Vînzările cu rabat, în loturi sau partide sînt considerate lichidari.
Articolul 71
Nicio lichidare nu va putea fi anunțată sau deschisă, fără autorizația Camerei de comerț și de industrie, în circumscripția căreia urmează a se face.
Autorizațiunea va fi obligatoriu data, în caz de deces sau disolvare a unei societăți comerciale.
Pentru a putea dobândi autorizația, cu excepțiunea cazurilor arătate în aliniatul precedent, comerciantul va trebui sa dovedească ca exercita comerțul sau, în specialitatea mărfurilor de natura celor care urmează să fie lichidate, în localitatea în care se face lichidarea:
1. de cel puțin trei ani în caz de lichidare totală;
2. de cel puțin un an în caz de lichidare parțială.
Termenele prevăzute mai sus vor putea fi reduse prin decizia Camerei de comerț și de industrie.
Articolul 72
Cererea de autorizare, cu arătarea locului unde se găsesc mărfurile și motivele lichidării, va fi însoțită de inventar, bilanț, precum și de o lista amănunțită a creditorilor și debitorilor.
Creditorii vor fi anuntati în prealabil despre aceasta.
Camera de comerț și de industrie se va pronunța în termen de cincisprezece zile dela înregistrarea cererii; altfel cererea se va socoti aprobată.
Articolul 73
În contra deciziunii Camerei de comerț și de industrie, comerciantul va putea face apel în termen de zece zile dela comunicare, la tribunalul în circumscripția căruia se afla sediul comerțului pentru care s'a cerut lichidarea.
Tribunalul va judeca apelul cu precădere, în camera de consiliu, în termen de cincisprezece zile dela înregistrarea lui.
Articolul 74
Este interzis a se aduce la lichidare, mărfuri comandate anterior depunerii cererii de lichidare și neprimite încă.
Camera de comerț și de industrie, va putea însă permite și vînzarea unor astfel de mărfuri, dacă comerciantul va dovedi ca marfa comandata n'a depășit nevoile sale, sau a fost plătită.
Comanda mărfurilor neprimite sau plătite trebuie justificată cu factura sau scrisoarea de comanda cu data de cel puțin sasezeci zile înainte de înaintarea cererii pentru autorizare, iar cantitatea marfurilor anterior comandate sau plătite sa nu fie mai mare de 20% din stocul mărfurilor existente în magazin și inventariate, în caz de lichidare totală, sau de 20% din genul de mărfuri pe care comerciantul vrea să le desfaca, în caz de lichidare parțială.
Articolul 75
Orice reaprovizionare cu mărfuri este interzisă după depunerea cererii de autorizare.
Autorizația de lichidare va fi refuzată sau retrasă dacă se va spori stocul de mărfuri existente în vederea și în cursul lichidării.
Articolul 76
Orice publicațiune relativă la o lichidare, trebuie să arate lămurit și vizibil firma comerciantului sau a societății comerciale.
Articolul 77
Este oprit a se aduce la cunoștința publicului, ca mărfurile, ce se desfac, provin dela un faliment.
Articolul 78
Comerciantul, care a obținut autorizațiune pentru lichidare totală, nu mai poate face o alta lichidare înainte de trei ani, începînd dela data cînd a obținut autorizația Camerei de comerț și de industrie pentru prima lichidare.
Acest termen va putea fi prescurtat prin deciziunea Camerei de comerț și de industrie, luată în plenul Camerei.
Articolul 79
Lichidarea totală se va putea face numai în localitatea și la sediul în care se afla inventariate mărfurile, pentru care s'a cerut lichidarea.
Articolul 80
Durata lichidărilor este fixată pînă la șase luni, cu începere din ziua cînd a fost acordată autorizațiunea de lichidare. Acest termen va putea fi prelungit de Camera de comerț și de industrie dacă se dovedește ca lichidarea n'a putut fi terminată din împrejurări independente de voința comerciantului.
Articolul 81
Soldarile de sezon nu pot avea loc, decât la epocile fixate de Camera de comerț și de industrie în circumscriptiunea carei a se afla sediul întreprinderilor.
Mărfurile care fac obiectul acestor soldari trebuiesc să fie deosebite în mod vizibil de celelalte mărfuri.
Titlul V Despre auxiliarii comerțului
Capitolul 1 Dreptul de reprezentare
Secțiunea I Dispozițiuni generale
Articolul 82
Actul conferind dreptul de reprezentare, trebuie să fie înscris la Oficiul registrului comerțului, din circumscriptiunea căruia se afla sediul principal al întreprinderii reprezentatului.
Articolul 83
Reprezentarea data pentru anumite operațiuni împuternicește pe reprezentant să facă toate actele necesare pentru îndeplinirea lor.
Reprezentarea pentru îndeplinirea unui act pentru care legea cere forma scrisă, trebuie să fie data prin act scris.
Împuternicirea de a încheia operațiuni pe credit trebuie să fie expresă.
Lipsa acestor cerințe o poate opune numai reprezentatul.
Articolul 84
Reprezentarea poate fi oricînd revocată sau restrânsă. Renunțarea la dreptul de revocare sau restrangere este nulă, în afară de cazurile cînd legea dispune altfel.
Reprezentatul nu va putea revoca sau restrânge reprezentarea, cînd este data și în interesul reprezentantului.
Revocarea sau restrangerea reprezentării, adusă la cunoștința reprezentantului, nu are efect față de cel de al treilea dacă nu a fost înscrisă în registrul comerțului, chiar în cazurile în care nu a fost data cu îndeplinirea acestei formalități.
Revocarea sau restrangerea reprezentării, data pentru afaceri ce urmează să fie încheiate cu anumite persoane, nu este valabilă dacă nu a fost adusă la cunoștința acestora.
Articolul 85
Reprezentarea încetează prin moartea sau incapacitatea reprezentantului.
În caz de moarte a reprezentantului moștenitorii continuatori ai afacerilor sale trebuie să aducă acest fapt la cunoștința reprezentatului, iar pînă atunci, sa îngrijească de interesele sale.
Reprezentarea încetează de asemenea prin decesul sau incapacitatea reprezentatului, dacă nu rezultă contrariul din actul prin care s'a acordat reprezentarea sau din natura afacerii.
Secțiunea II Prepușii
Articolul 86
Prepus este cel însărcinat de un comerciant din țara sau străinătate, cu comerțul sau cu o ramura a comerțului sau într'unul sau mai multe locuri determinate.
Prepusul nu poate substitui o altă persoană în drepturile sale.
Articolul 87
Actul de reprezentare trebuie înscris în registrul comerțului, în circumscriptiunea unde are sediul întreprinderea, la care prepusul are a îndeplini însărcinarea. Odată cu aceasta, prepusul va depune semnatura sa la Oficiu, conform art. 16.
În lipsa înscrierii și a publicării în Monitorul Oficial, dreptul de reprezentare se socotește general, iar limitarile reprezentării nu vor avea tărie față de cei de al treilea, afară numai dacă reprezentatul nu dovedește ca aceștia le cunoșteau în momentul în care a fost încheiată afacerea.
Articolul 88
Prepusul poate să îndeplinească toate operațiunile necesare exercițiului comerțului cu care a fost însărcinat. El poate intenta orice acțiune și sta în judecata în numele reprezentatului, pentru obligațiunile decurgînd din actele săvîrșite în exercițiul comerțului cu care a fost însărcinat. Aceste drepturi vor putea fi restrânse prin actul de reprezentare.
Prepusul va putea instraina și ipoteca imobilele reprezentatului și contracta împrumuturi în numele și pe contul acestuia, numai cu autorizarea expresă și scrisă.
Articolul 89
Prepusul nu poate să facă operațiuni comerciale sau sa ia parte, pe socoteala sa proprie ori a altuia, la un comerț de natura aceluia la care este prepus, fără consimțămîntul expres al reprezentatului.
În caz de abatere, prepusul răspunde de daune, iar reprezentatul are dreptul sa reclame beneficiile ce ar rezultă din aceste operațiuni.
Dacă în momentul acordării reprezentării, prepusul se găsea în una din situațiunile prevăzute de primul aliniat, se presupune ca reprezentatul a avut cunoștința de aceasta și și-a dat consimțămîntul.
Articolul 90
Prepusul este răspunzător, împreună cu reprezentatul, pentru neobservarea dispozițiunilor privitoare la înscrierea firmei și ținerea registrelor comerțului cu care este însărcinat.
Articolul 91
Dacă sînt mai mulți patroni, aceștia sînt obligați solidar. Dacă sînt mai mulți prepuși, se prezuma ca fiecare dintre ei poate lucra separat.
Articolul 92
Prepusul, la încheierea actelor, este obligat, sa adauge la semnatura sa, pe lîngă numele și prenumele sau firma reprezentatului, mențiunea "prin procura" sau o alta asemenea. În lipsa unei asemenea mențiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea pot exercita însă și împotriva acelui reprezentat; acțiunile care isvorasc din actele prepusului, privitoare la exercițiul comerțului cu care a fost însărcinat.
Articolul 93
Dispozițiunile art. 84, 87 și 89 se aplică și procuristilor cărora reprezentatul le-a delegat facultatea de a semna pentru el cu anumite puteri, fără a-i fi însărcinat însă în mod stabil cu exercițiul comerțului.
Secțiunea III Comisii-călători și comisii pentru comerț
Articolul 94
Comisii-călători trebuiesc sa arate clienților cu care contractează în numele reprezentatului, actul prin care li se acordă reprezentarea.
Comisii-călători nu pot substitui alte persoane în drepturile lor.
În lipsa unei dispozițiuni exprese, ei nu pot primi prețul mărfurilor vândute dacă nu fac personal predarea, nici sa acorde amânări de plată sau reduceri de preț pentru operațiunile încheiate.
Comisii-călători pot primi reclamatiuni în ce privește vitiile mărfurilor și sînt obligați a lua orice măsuri de conservare și apărare a intereselor reprezentatului.
Articolul 95
Comisii pentru comerț, însărcinați cu vînzarea mărfurilor cu ridicată sau cu amănuntul, pot primi prețul mărfurilor vândute în locul unde se exercită comerțul și în momentul predării, dacă reprezentatul nu a adus la cunoștința clientelei un alt mod de efectuarea plății.
În afară de magazin sau de locul unde se exercită comerțul, ei nu pot sa pretindă prețul, dacă nu înfățișează o împuternicire sau nu predau chitanța semnată de patron.
Articolul 96
Comisii-călători și comisii pentru comerț nu pot exercita fără autorizare specială, pe cont propriu sau pe contul altuia, un comerț avînd același obiect ca acel al reprezentatului.
Capitolul 2 Agenții de comerț
Articolul 97
Agent de comerț este acel însărcinat în mod stabil; de unul sau mai mulți comercianți din țara sau străinătate, de a trata încheierea de contracte comerciale într'o regiune determinata.
Articolul 98
În afară de stipulațiune contrară, agentul de comerț nu poate primi însărcinarea de a trata în regiunea determinata prin contract, operațiuni pentru mai mulți comercianți care își fac concurenta și nici comerciantul nu se poate folosi, în același timp, în aceeași regiune și pentru același comerț, de mai mulți agenți.
Articolul 99
Agentul de comerț trebuie să îndeplinească obligațiunile ce decurg din însărcinarea ce i-a fost data; în conformitate cu instrucțiunile primise.
El mai este obligat:
1. sa procure comerciantului pentru care lucrează, informațiunile ce l-ar putea interesa, privitoare la regiune;
2. sa țină în registrele sale părțile separate pentru operațiunile fiecărui comerciant;
3. sa țină mărfurile în asa fel, încît să se poată identifica acelea ce aparțin fiecărui comerciant.
Articolul 100
Operațiunea tratata de agent se socotește abandonată, dacă comerciantul primind înștiințarea, nu comunică terțului, direct sau prin intermediul agentului, acceptarea sa în timp util.
Articolul 101
Agentul nu poate fără autorizare specială, sa primească plata și nici sa acorde reduceri sau amânări pentru creanțele comerciantului.
El poate primi reclamatiuni privitoare la vitiile mărfurilor și cere orice măsuri de asigurare în interesul comerciantului, fiind însă obligat a înștiința în ambele cazuri, de îndată, pe comerciant.
Articolul 102
Agentul are dreptul la un comision pentru contractele încheiate prin intermediul sau, sub condițiunea executării lor.
În caz de executare parțială din partea clientului, agentul are dreptul la plata comisionului numai în proporție cu suma încasată de comerciant.
Agentul are de asemenea dreptul la comision pentru contractele încheiate, dar neexecutate din culpa comerciantului, sau la executarea cărora părțile au renunțat.
Agentul nu are dreptul la comision cînd renunțarea este cauzată prin culpa sa, sau orice alte motive, care dacă ar fi fost cunoscute la încheierea contractului, comerciantul nu ar fi acceptat propunerea.
Afară de clauza contrară, agentul împuternicit sa trateze în mod exclusiv într'o anumită regiune, afacerile unui comerciant, are dreptul la comision, chiar pentru afacerile încheiate de comerciant în acea regiune fără intervenția sa.
Articolul 103
Contul comisioanelor va fi lichidat la sfîrșitul fiecărui semestru și se va trimite agentului împreună cu contul și copiile facturilor ce au fost trimise clienților.
Cheltuielile, făcute cu ocazia îndeplinirii însărcinării agentului, sînt în sarcina sa, afară de convenție contrară.
Articolul 104
Cînd însărcinarea primită de agent este fără termen, atît acesta cat și comerciantul pot denunta contractul, printr'o înștiințare facuta celeilalte părți cu trei luni înainte; în caz de culpa grava, preavizul nu mai este necesar.
Articolul 105
În caz de încetarea sau de desființarea contractului de agenție, agentul are drept la comision pentru afacerile încheiate înainte de încetarea sau desființarea contractului, cu obligațiunea pentru acesta, ca la cererea comerciantului, sa presteze serviciile pentru completa și regulată executare a afacerilor în curs.
Articolul 106
Dispozițiunile articolelor 98, 99, 101, 102 și 104 se aplică și celor însărcinați în mod stabil de unul sau mai mulți comercianți, din țara sau străinătate, sa încheie contracte în numele lor într'o regiune determinata.
Capitolul 3 Mijlocitorii
Articolul 107
Mijlocitorul este ținut:
1. să facă cunoscut cu imparțialitate părților, împrejurările ce pot să le determine a încheia afacerile;
2. sa păstreze probele de mărfuri pînă la exercitarea contractelor de vânzare încheiate pe baza lor;
3. sa răspundă de existenta titlurilor și de autenticitatea ultimei semnături a titlurilor la ordin pe care le preda;
4. sa predea cumpărătorului, o lista semnată de el de titlurile negociate, cu arătarea numărului și a seriei lor;
5. sa nu mijloceasca pentru persoane notoriu insolvabile sau pentru cele a căror incapacitate îi este cunoscută.
Articolul 108
Mijlocitorul nu reprezintă pe părți pentru încheierea operațiunilor.
Articolul 109
Mijlocitorul are dreptul la comision, dacă contractul se încheie datorită intervenției sale sau dacă se îndeplinește condițiunea suspensivă căreia a fost subordonat contractul.
El păstrează dreptul la comision chiar dacă părțile au renunțat la contractul încheiat.
În lipsa de convențiune sau de obiceiu al locului, comisionul se va plati pe jumătate de fiecare dintre părți.
Dacă mijlocitorul, la încheierea operațiunii, a lucrat ca reprezentant al uneia dintre părți, nu are dreptul la comision.
Mijlocitorul nu poate pretinde plata cheltuielilor făcute cu ocazia încheierii operațiunii, afară de convențiune contrară.
Articolul 110
Mijlocitorul care declara unuia dintre contractanți ca cealaltă parte este de acord a încheia contractul, răspunde personal de executarea lui, dacă n'a arătat numele contractantului, iar dacă mijlocitorul executa contractul, el este subrogat în drepturi împotriva contractantului nearatat.
Dacă după încheierea contractului, contractantul nearatat se face cunoscut el însuși sau este arătat de mijlocitor, fiecare dintre contractanți se poate indrepta direct împotriva celuilalt, răspunderea mijlocitorului rămînînd însă întreaga.
Articolul 111
Prin derogare dela dispozițiunile art. 40, mijlocitorul este obligat sa țină numai următoarele registre:
1. un registru pe care va arata pe scurt, momentul încheierii contractului, clauzele principale ale acestuia;
2. un registru jurnal în care va trece în mod cronologic și amănunțit operațiunile încheiate prin intermediul sau.
Dispozițiunile prevăzute pentru registrele obligatorii se vor aplica și acestora.
Oricare dintre părțile contractante poate cere mijlocitorului o copie de pe înscrierile făcute în registre.
Articolul 112
Instanța judecătorească va putea ordonă mijlocitorului, chiar din oficiu, să prezinte registrele și corespondenta pentru constatarea faptelor referitoare la neînțelegerile ivite între contractanți, și, de va fi locul, sa dea lămuriri.
Articolul 113
Acțiunea mijlocitorului pentru plata comisionului se prescrie prin trecerea unui an din momentul încheierii contractului, iar în cazul prevăzut de art. 109, din momentul îndeplinirii condițiunii.
Titlul VI Despre actele juridice privind fondul de comerț
Articolul 114
Contractele care au de obiect fondul de comerț, se vor dovedi numai prin act scris.
Articolul 115
Dobanditorul unui fond de comerț ia asupra sa toate obligațiunile și datoriile privitoare la fond, pe care le cunoștea sau trebuia să le cunoască în momentul transmisiunii, în limitele valorii fondului transmis, fără ca prin convențiunea părților, să se poată deroga dela aceasta dispozițiune.
Transmitatorul rămîne solidar răspunzător cu dobanditorul, de obligațiunile și datoriile care privesc fondul de comerț, timp de trei ani, dacă pentru acestea, legea nu prevede o prescripție mai scurta.
Termenul de prescripțiune curge, pentru creanțele ajunse la scadenta, dela data publicării în Monitorul Oficial a înscrierii actului de transmitere în registrul comerțului, iar pentru celelalte, dela data exigibilitatii lor.
De asemenea trec asupra dobânditorului și creanțele, în lipsa de clauza contrarie.
Cel ce înstrăinează un fond de comerț în care sînt cuprinse și imobile sau drepturi reale imobiliare le va specifică în act dacă părțile au convenit la înstrăinarea lor.
Articolul 116
Dobanditorul unui fond de comerț va face cunoscut debitorilor transmisiunea prin cărți poștale recomandate; din momentul primirii, aceștia nu mai pot plati valabil decât în mainele dobânditorului.
Articolul 117
Cînd se aduce ca aport într'o societate în nume colectiv sau în comandită simpla un fond de comerț, creanțele și datoriile trec asupra societății conform articolului 115.
Articolul 118
În caz de vânzare a unui fond de comerț, vânzătorul păstrează un privilegiu asupra fondului, pentru restul prețului datorat, cu obligațiunea aratarii sumei datorite în înscrierea facuta în registrul comerțului.
Înscrierea efectuată conserva drepturile de privilegiu timp de trei ani dela data sa. Ea garantează în același rang cu capitalul, dobânzile datorite pe termen de un an. Efectul înscrierii încetează, dacă nu a fost reinoit, la expirarea acestui termen.
Articolul 119
Clauza dintr'un contract de locațiune, prin care este interzisă cesiunea acestuia, nu este opozabilă dobânditorului unui fond de comerț, dacă dobanditorul continua sa exercite în imobilul închiriat, același comerț.
Articolul 120
Gajul unui fond de comerț, cînd nu cuprinde și mărfuri, se constituie prin înscrierea contractului în registrul comerțului, fără să fie nevoie a se transfera posesiunea.
Înscrierea registrului va cuprinde:
1. data contractului;
2. numele, prenumele, domiciliul debitorului și al creditorului;
3. suma creanței garantate și a dobânzilor;
4. data scadentei;
5. bunurile și drepturile pe care părțile înțeleg să le cuprindă în gaj;
6. sediul sucursalelor, dacă acestea sînt cuprinse în gaj.
Articolul 121
Dispozițiunile prevăzute pentru contractele de gaj se aplică și gajului unui fond de comerț.
Pentru executarea gajului se vor observa dispozițiunile art. 370, 384 și 385.
Ordonanța de vînzarea a gajului va trebui comunicată și creditorilor înscriși în registrul comerțului.
Aceleași formalități vor fi îndeplinite și în cazul în care vânzătorul, pentru realizarea creanței cale privilegiate, voiește a urmări fondul de comerț.
Articolul 122
Rangul privilegiului vânzătorului și al drepturilor creditorilor gajisti se determina prin data înscrierii în registrul comerțului.
Privilegiile și gajurile înscrise în aceeași zi au același rang. Dispozițiunile art. 118, alin. 2 se aplică și gajului unui fond de comerț.
Articolul 123
Schimbarea sediului fondului de comerț, în aceeași localitate sau în alta, fără consimțămîntul vânzătorului neachitat integral sau al creditorilor gajisti, atrage exigibilitatea creanțelor dacă din aceasta schimbare, rezultă o depreciere a valorii fondului de comerț.
Articolul 124
Toate constituirile de drepturi asupra imobilelor, ce intră în compunerea unui fond de comerț, se vor face potrivit normelor din Codul civil.
Partea II Despre societăți comerciale
Titlul I Dispozițiuni generale
Articolul 125
Societățile comerciale au de obiect unul sau mai multe acte de comerț și se deosebesc în următoarele feluri:
1. societatea în nume colectiv, ale carei obligațiuni sociale sînt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea solidară și nemărginită a tuturor asociaților;
2. societatea în comandită simpla, ale carei obligațiuni sociale sînt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea solidară și nemărginită a unuia sau mai multor asociați comanditati; comanditarii răspund numai pînă la concurenta aportului lor;
3. societatea pe acțiuni, ale carei obligațiuni sociale sînt garantate cu patrimoniul social, iar asociații sînt obligați numai la plata acțiunilor lor;
4. societatea în comandită pe acțiuni al carei capital social este împărțit în acțiuni, iar obligațiunile sociale sînt garantate prin patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociatului sau asociaților comanditati;
5. societatea cu răspundere limitată, ale carei obligațiuni sociale sînt garantate cu patrimoniul social, iar asociații, în număr limitat, răspund numai cu cota lor de capital.
Articolul 126
Societățile comerciale sînt persoane juridice.
Articolul 127
Societățile care au drept obiect acte civile dar îmbracă forma societăților pe acțiuni sînt socotite societăți comerciale și sînt supuse dispozițiunilor prezentului cod.
Titlul II Despre constituirea societăților
Capitolul 1 Societățile în nume colectiv și în comandită simpla
Articolul 128
Contractul pentru constituirea unei societăți în nume colectiv sau în comandită simpla trebuie ca fie dovedit prin act autentic sau printr'o declarațiune semnată de toți asociații, în persoana ori prin reprezentanți cu procura autentică și specială, în prezenta judecătorului Oficiului registrului comerțului, în jurisdicția căruia societatea își stabilește sediul.
Articolul 129
Actul autentic sau declarațiunea va cuprinde:
1. numele, prenumele sau firma, domiciliul asociaților și naționalitatea lor;
2. felul, firma și sediul societății;
3. obiectul societății;
4. capitalul social, cu arătarea aportului fiecărui asociat, în numerar; creanțe sau alte bunuri, valoarea lor și modul evaluării;
5. asociații care au administrarea și reprezentarea societății, cu arătarea limitei puterilor lor;
6. partea fiecărui asociat la beneficii și pierderi;
7. localitățile din țara ori străinătate unde societatea are sucursale sau agenții;
8. durata societății.
Articolul 130
În termen de 15 zile dela data actului autentic, administratorii sau oricare din asociați vor cere judecătorului Oficiului înscrierea actului.
Judecătorul, după verificarea îndeplinirii condițiunilor prevăzute de articolele precedente, va dispune înscrierea actului în registrul comerțului și publicarea lui în Monitorul Oficial.
Înscrierea și publicarea vor cuprinde mențiunile arătate în articolul precedent.
În caz de constituire prin declarațiune, înscrierea se va face din oficiu, iar publicarea la staruinta administratorilor sau oricăruia din asociați.
Din ziua publicării în Monitorul Oficial, societatea este legal constituită.
Articolul 131
Reprezentanții societății sînt obligați să depună la Oficiul registrului comerțului, semnăturile lor, în termen de 15 zile dela data publicării în Monitorul Oficial, dacă au fost numiți prin contractul de societate, iar cei aleși în timpul funcționarii societății, în termen de 15 zile dela alegere.
Articolul 132
Dacă societatea înființează o sucursala sau agenție în afară de circumscriptiunea județului în care se afla sediul ei, administratorii sînt obligați sa ceara înainte de a începe sa funcționeze, înscrierea sucursalei sau agenției în registrul comerțului din localitatea unde aceasta va funcționa.
Reprezentanții sucursalei sau agenției vor depune semnatura lor la Oficiu, conform art. 16.
Articolul 133
Cînd nu s'au îndeplinit formalitățile de constituire sau publicitate prevăzute în art. 128-130, oricare dintre asociați are dreptul sa ceara:
1. constatarea pe cale judecătorească a existenței societății; sentinta, va trebui sa cuprindă mențiunile arătate prin art. 129 și va tine loc de contract de societate;
2. înscrierea societății în registrul comerțului și publicarea ei în Monitorul Oficial;
3. disolvarea societății.
Disolvarea societății nu va mai putea fi cerută, dacă a fost introdusă mai înainte o cerere pentru recunoașterea pe cale judecătorească a existenței sale.
Lipsa formalităților sus-zise nu va putea fi opusă de către asociați celor de al treilea.
Asociații și toți cei care mai înainte de constituirea legală a societății au lucrat în numele ei, răspund direct, nelimitat și solidar, pentru operațiunile sociale la care au luat parte. Ceilalți asociați răspund numai în limita contractului de societate.
Capitolul 2 Societatea pe acțiuni și în comandită pe acțiuni
Articolul 134
Societatea pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se va constitui prin unul sau mai multe acte semnate de toți asociații, sau prin subscripție publică.
Capitalul societății nu poate fi mai mic de un milion lei, iar numărul acționarilor mai mic de șapte.
Articolul 135
Actul constitutiv și statutele societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, vor fi autentificate și vor trebui sa cuprindă:
1. numele, prenumele sau firma, naționalitatea și domiciliul fundatorilor;
2. firma și sediul societății, a sucursalelor și agentiilor;
3. felul și obiectul societății;
4. capitalul social și cel vărsat;
5. valoarea bunurilor aduse ca aporturi în natura în societate și numărul acțiunilor acordate pentru acestea, precum și avantajele rezervate fiecărui fundator;
6. avantajele acordate diferitelor categorii de acțiuni;
7. numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu arătarea dacă sînt nominative sau la purtător și numărul fiecărei categorii;
8. numărul, numele, prenumele și naționalitatea administratorilor, garanția ce sînt obligați sa o depună, puterile lor și drepturile speciale de administrare și de reprezentare acordate unora dintre ei. În societățile în comandită pe acțiuni, numele și prenumele sau firma, domiciliul și naționalitatea comanditatilor, arătându-se care dintre ei au administrarea și reprezentarea societății;
9. numărul, numele și naționalitatea censorilor;
10. modul distribuirii beneficiilor;
11. condițiunile pentru validitatea deliberărilor adunării generale și modul exercitării dreptului de vot, dacă s'a derogat la dispozițiunile legii;
12. durata societății;
13. părțile de capital ale comanditarilor în societatea în comandită pe acțiuni;
14. operațiunile încheiate de fundatori pe contul societății ce se constitue și pe care societatea urmează să le ia asupra sa și sumele ce trebuiesc plătite pentru acele operațiuni.
Articolul 136
Cînd societatea se constitue prin subscripție publică, fondatorii vor întocmi un prospect care va cuprinde datele prevăzute de art. 135 cu excepțiunea punctelor 8 și 9 și va fixa data închiderii subscripției.
Prospectul semnat de fundatori, în forma autentică, va trebui depus înainte de publicare la Oficiul registrului comerțului în circumscripția căruia se va stabili sediul societății.
Judecătorul Oficiului, constatând îndeplinirea condițiunilor de mai sus, va autoriza publicarea prospectului.
Articolul 137
Subscrierile de acțiuni se vor face pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului fundatorilor, vizate de judecătorul Oficiului.
Subscrierea va arata: numele, prenumele sau firma și domiciliul subscriitorului, numărul în litere al acțiunilor subscrise, data subscrierii și declarațiunea expresă ca subscriitorul cunoaște și accepta prospectul sau proiectul de statut.
Prospectele de emisiune, care nu cuprind toate mențiunile legale, sînt nule. Subscriitorul nu va putea invoca aceasta nulitate, dacă a luat parte la adunarea constitutivă sau dacă a exercitat drepturile și îndatoririle de acționar.
Participările la beneficiile societății, rezervate de fundatori în folosul lor, deși acceptate de subscriitori, nu au efect dacă nu vor fi aprobate de adunarea constitutivă.
Articolul 138
Cel mai târziu în cincisprezece zile dela data închiderii subscrierii, fondatorii vor convoca adunarea constitutivă, printr'o înștiințare publicată în Monitorul Oficial, cu cincisprezece zile înainte de ziua fixată pentru adunare. Publicarea va cuprinde locul și data adunării, care nu poate trece peste doua luni dela data închiderii subscrierii și arătarea amănunțită a chestiunilor care vor face obiectul discutiunilor.
Articolul 139
Societatea se poate constitui numai dacă întregul capital a fost subscris și fiecare subscriitor a vărsat în numerar jumătate din valoarea acțiunilor subscrise la Banca Naționala, Casa de Depuneri și Consemnațiuni sau la una din Administrațiunile financiare din țara.
Acțiunile ce reprezintă alte aporturi decât numerar, vor trebui acoperite integral. Aporturi în creanțe nu sînt admise.
Articolul 140
Dacă subscrierile publice depășesc capitalul social, fondatorii sînt obligați ca mai înainte de convocarea adunării constitutive, împreună și sub președinția judecătorului Oficiului registrului din circumscripția unde societatea urmează a fi înscrisă, sa proceadă la atribuirea acțiunilor între subscriitori, în limita capitalului social.
Reducerile se vor face proporțional pentru toate subscrierile ce întrec minimul de cinci acțiuni.
Dacă prin aplicarea dispozițiunilor aliniatului precedent, subscrierile ar depăși capitalul social, repartizarea se va face prin tragere la sorți.
Sumele ce reprezintă surplusul de capital subscris și redus conform normelor de mai sus, se vor restitui subscriitorilor în termen de cel mult cincisprezece zile dela data repartizării.
Articolul 141
Fondatorii sînt obligați sa întocmească o lista a subscriitorilor care au drept sa participe la adunarea constitutivă, cu arătarea numărului acțiunilor fiecăruia.
Aceasta lista va fi afișată la locul unde se va tine adunarea, cu cel puțin cinci zile înainte de adunare.
Articolul 142
Adunarea alege un președinte, un secretar și doi scrutatori.
Participarea subscriitorilor se va constata prin liste de prezenta semnate de fiecare din ei și vizate de președinte și secretar.
Oricare subscriitor are dreptul să facă observatiuni asupra listei afișate de fundatori, înainte de a se intră în ordinea de zi a adunării, care va decide.
Articolul 143
În adunarea constitutivă, fiecare subscriitor are dreptul la un vot, oricare ar fi numărul acțiunilor subscrise. El poate fi reprezentat și prin procura specială. Nimeni nu poate reprezenta mai mult de 5 subscriitori.
Subscriitorii care au adus aporturi, altele decât numerar, nu au drept de vot în deliberările referitoare la aporturile lor, chiar dacă ei sînt și subscriitori de acțiuni în numerar, ori se prezintă ca mandatari ai altor subscriitori.
Pentru validitatea deciziunilor, este necesară prezenta a jumătate din numărul subscriitorilor și primirea lor de către majoritatea absolută a celor prezenți.
Articolul 144
Adunarea constitutivă, dacă exista aporturi în natura, avantaje rezervate fundatorilor, operațiuni încheiate de fundatori pe contul societății ce se constitue și pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, numește unul sau mai mulți experți care își vor da avizul asupra evaluărilor.
Dacă majoritatea cerută nu poate fi întrunită, desemnarea experților se va face de președintele tribunalului, la staruinta oricărui subscriitor.
Articolul 145
Nu vor putea fi numiți experți:
1. rudele sau afinii pînă în gradul ai patrulea inclusiv, ori sotii acelor care au adus aporturi în natura, sau ai fundatorilor;
2. persoanele ce primesc sub orice formă pentru funcțiunile ce îndeplinesc, altele decât acelea de expert, un salariu sau o remunerație, dela fundatori sau dela cei ce au adus aporturi în natură.
Articolul 146
După ce experții au depus raportul, fondatorii convoacă din nou adunarea constitutivă, conform dispozițiunilor stabilite în articolele precedente.
Adunarea constitutivă are următoarele obligațiuni:
1. verifica existenta vărsămintelor;
2. determina valoarea aporturilor altele decât numerar; aproba participările la beneficii ale fundatorilor și operațiunile încheiate în contul societății;
3. discuta și aproba statutul societății, dacă nu a fost acceptat în momentul subscrierii;
4. numește pe administratori și censori;
5. întocmește actul constitutiv al societății cu concursul membrilor prezenți, care reprezintă în acest scop și pe asociații absenți și desemnează pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actului și îndeplinirea formalităților cerute pentru constituirea societății.
Dacă valoarea aporturilor în natura, stabilită de experți este inferioară cu o cincime aceleia arătate de fundatori în prospect, oricare asociat se poate retrage, anuntand pe fundatori pînă în ziua fixată pentru adunarea constitutivă.
Acțiunile revenind subscriitorilor care s'au retras, pot fi reluate de fundatori sau alte persoane pe cale de subscripție publică, în termen de 30 de zile.
Articolul 147
Dacă nu este posibil ca adunarea constitutivă să se termine în aceeași zi, ședința va continua în zilele următoare, fără întrerupere.
Articolul 148
Oricare subscriitor, care declara în adunarea constitutivă că nu este pe deplin lămurit, poate cere o singura amânare.
Pentru o amânare pînă la 3 zile este necesar votul subscriitorilor unei pătrimi din capitalul reprezentat în adunare; pentru o amânare pînă la o luna, este necesar votul subscriitorilor reprezentând majoritatea capitalului, iar pentru o amânare și mai lungă, acel al subscriitorilor reprezentând trei pătrimi din capital. În orice caz, aceasta amânare nu poate fi mai lungă de doua luni.
Articolul 149
Actul constitutiv și statutul societății, atît în cazul constituirii prin unul ori mai multe acte subscrise de toți asociații, cat și în cazul constituirii prin subscripție publică, trebuiesc depuse împreună cu toate documentele, sub îngrijirea și răspunderea fundatorilor, în termen de 15 zile dela data autentificării la tribunalul în jurisdicția căruia este stabilit sediul societății, odată cu cererea de autorizare pentru funcționarea societății.
În același timp, se vor depune: dovada efectuării vărsămintelor, actele relative la proprietatea aporturilor altele decât numerar, iar în cazul în care printre ele figurează și imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sînt grevate; actele constatatoare ale operațiunilor încheiate pe contul societății și aprobate de adunarea constitutivă.
Articolul 150
Președintele tribunalului, primind cererea pentru autorizarea de funcționare a societății, va fixa un termen de înfățișare, va cere avizul Camerei de comerț și de industrie în ce privește utilitatea societății, suficienta capitalului față de scopul urmărit, moralitatea fundatorilor și administratorilor.
În caz de constituire simultană, tribunalul va dispune facerea unei expertize, conform art. 144. Pe lîngă persoanele arătate în art. 145, nu vor putea fi numiți experți rudele și afinii pînă la gradul al patrulea inclusiv ai administratorilor, directorilor și censorilor, soțul vreunuia dintre aceștia, sau acel care primește dela administratori, directori sau censori, un salariu sau o remunerație cu orice titlu, afară de acela de expert.
După ascultarea reprezentanților societății și a concluziunilor Ministerului Public, tribunalul, în urma verificării îndeplinirii condițiunilor cerute de lege pentru, constituirea societății, va putea da autorizațiunea de funcționare; el va putea încă sa arate modificările ce urmează a se aduce statutului.
În contra sentinței tribunalului, se poate face apel în termen de 15 zile dela pronunțare.
Articolul 151
Sentinta va fi depusa în termen de 15 zile dela data cînd a rămas definitivă, împreună cu actul constitutiv și statutul la Oficiul registrului comerțului sediului social, pentru a fi înscrise. Sentinta, actul constitutiv și statutul vor fi publicate în Monitorul Oficial.
Din ziua publicării în Monitorul Oficial, societatea este legal constituită.
Dispozițiunile art. 131 și 132 se vor aplica atît societăților pe acțiuni, cat și celor în comandită pe acțiuni.
Articolul 152
Vărsămintele deduse pentru constituirea societății vor fi restituite persoanelor însărcinate cu încasarea lor prin actul constitutiv, iar în lipsa unei asemenea dispozițiuni, persoanelor desemnate printr'o deciziune a consiliului de administrație, după prezentarea certificatului Oficiului registrului, din care rezultă înscrierea societății și dovada publicării în Monitorul Oficial.
Dacă constituirea societății n'a avut loc, restituirea vărsămintelor se va face direct subscriitorilor.
Articolul 153
Societatea nu se considera legal constituită, mai înainte de îndeplinirea formalităților prescrise de art. 149 și 151.
În aceste cazuri, asociații pot cere să fie eliberați de obligațiunea ce decurge din subscriptiunile lor după trecerea de 3 luni dela expirarea termenului prevăzut de art. 149 sau dela expirarea termenului prevăzut de art. 151, alin. 2.
De asemenea oricare dintre ei poate proceda la îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege.
Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităților de publicitate, nu se mai poate pretinde de niciunul dintre ei, eliberarea de obligațiunea ce decurge din subscripție, chiar dacă cererea sa ar fi anterioară.
Dispozițiunile art. 113, aliniat prim și ultimele doua aliniate, se aplică și societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni.
Articolul 154
Semnatarii actului constitutiv acei care aduc la constituirea societății aporturi, altele decât numerar, cum și acei ca e au un rol determinant la constituire, sînt considerați fundatori.
Fondatorii sînt obligați sa predea administratorilor documentele și corespondenta referitoare la constituirea societății.
Articolul 155
Fondatorii sînt răspunzători nelimitat și solidar, față de cei de al treilea, atît pentru neîndeplinirea formalităților legale prevăzute pentru constituirea societății, cat și pentru obligațiunile luate cu ocaziunea constituirii societății.
Ei iau asupra lor consecințele actelor și cheltuielile necesare constituirii, iar, dacă din orice cauza societatea nu se va constitui, ei nu se pot indrepta, contra subscriitorilor.
Articolul 156
Fondatorii și primi administratori sînt solidar răspunzători, din momentul constituirii societăți, față de societate și de cei de al treilea, conform art. 177, pentru:
1. subscrierea integrală a capitalului social și vărsămintele prescrise de lege sau statut;
2. existenta aporturilor altele decât numerar;
3. sinceritatea publicațiilor făcute în vederea constituirii societății.
Fondatorii sînt răspunzători de asemenea de valabilitatea operațiunilor încheiate pe contul societății înainte de constituire și luate de aceasta asupra sa.
Adunarea generală nu va putea da descărcare fundatorilor și primilor administratori, pentru răspunderea ce o au prin acest articol și acel precedent, timp de cinci ani.
Articolul 157
Nu vor putea fi fundatori, persoanele arătate prin art. 235, precum și persoanele care sînt sau au fost administratori, censori sau directori ai unei întreprinderi falite.
Articolul 158
Fondatorii nu își vor putea stipula decât o participație din beneficiul net, care să nu depășească șase la suta din suma totală a acestuia, după deducerea cotelor de amortizare și rezerva, conform art. 281, sub condițiunea aprobării adunării constitutive.
Acest beneficiu nu poate fi acordat pentru un termen mai mare de cinci ani, iar plata lui va fi facuta pe baza bilanțului aprobat de adunare.
În caz de sporire a capitalului social, dreptul fundatorilor va putea fi exercitat numai asupra beneficiului corespunzător capitalului inițial.
Vor putea beneficia de dispozițiunile acestui articol numai fondatorii cărora li s'a recunoscut acest drept prin actul constitutiv.
Articolul 159
Drepturile fundatorilor vor fi reprezentate prin titluri fără valoare nominală, denumite părți de fundator. Ele nu vor putea fi înstrăinate timp de doi ani dela emiterea lor.
Părțile de fundator nu acorda proprietarului lor calitatea de asociat. Ele nu dau dreptul a lua parte la adunarea generală, nici a discuta bilanțul.
Articolul 160
Deciziunile adunării generale a acționarilor, referitoare la, regimul părților de fundator, la avantajele acordate, la durata, la cuantumul, la modul de calcul al beneficiilor, la răscumpărarea drepturilor acestora, sau acelea privitoare la disolvarea anticipata a societății, care să nu fie determinata, de reducerea capitalului social, vor trebui aprobate și de adunarea purtatorilor de părți de fondator, pentru a fi valabile și opozabile lor.
Articolul 161
Adunarea purtatorilor de părți de fundator va fi convocată de administratori și prezidata de posesorul celui mai mare număr de părți de fundator prezent în adunare.
Dispozițiunile, prevăzute pentru adunarea generală a acționarilor, se vor aplica și adunării purtatorilor de părți de fundator.
Fiecare purtător de părți de fundator va avea dreptul la atâtea voturi câte părți are.
Articolul 162
În caz de disolvare anticipata a societății, dacă deciziunea este aprobată de adunarea purtatorilor de părți de fundator, drepturile acestora față de societate sînt stinse.
În caz contrar, deciziunea de disolvare rămîne valabilă, însă purtatorii de părți de fundator au dreptul sa ceara daune dela societate, dacă disolvarea s'a făcut în frauda drepturilor lor.
Acțiunea în daune va fi exercitată în numele purtatorilor părților de fundator, de reprezentantul acestora ales în adunarea lor.
Aceasta acțiune se prescrie prin trecere a șase luni, dela data adunării generale a acționarilor, care a hotărît disolvarea anticipata.
Capitolul 3 Societățile cu răspundere limitată
Articolul 163
Societatea cu răspundere limitată se va constitui prin act autentic, care va cuprinde mențiunile cerute pentru societatea în nume colectiv, precum și repartizarea părților sociale numite cote.
Prestațiunile de muncă și creanțele nu pot fi aduse ca aport.
Cotele vor fi în întregime acoperite, iar bunurile ce reprezintă aporturi în natura vor fi transmise în momentul constituirii societății. Cotele nu vor putea fi reprezentate prin titluri.
Administratorii vor elibera la cerere un certificat constatator al drepturilor asociaților, dar cu mențiunea că nu poate servi ca titlu pentru transmisiunea drepturilor constatate, sub sancțiunea nulității transmisiunii.
Articolul 164
Dacă în afară de cote, asociații sau vreunul dintre ei se obliga față de societate și la prestațiuni periodice în natura, actul constitutiv va determina conținutul, durata și modalitățile prestatiunilor, remuneratiunea cuvenită și sancțiunile în contra asociaților care nu vor îndeplini obligațiunile luate.
Articolul 165
În societatea cu răspundere limitată, numărul asociaților nu poate trece de douăzeci.
Capitalul social nu poate fi mai mic de 500.000 lei, iar participările asociaților pot fi neegale, dar nu mai mici de 10.000 lei.
În caz de aporturi în natura, acestea vor putea reprezenta maximum 80% din capitalul social.
Articolul 166
Actul autentic va fi depus conform art. 149 la tribunalul în jurisdicțiunea căruia societatea și-a stabilit sediul, pentru a se obține autorizarea de funcționare conform art. 150.
Dispozițiunile art. 131, 132 și 153 se vor aplica și societăților cui răspundere limitată.
Articolul 167
Înscrierea în registrul comerțului va cuprinde pe lîngă mențiunile arătate în art. 129 și clauza care, în limita art. 300, acorda asociaților dobânzi pentru aporturile lor, chiar în lipsa de beneficii.
Titlul III Despre funcționarea societăților comerciale
Capitolul 1 Dispozițiuni comune
Articolul 168
În lipsa de stipulațiune contrară, bunurile aduse ca aport în societate devin proprietatea societății.
Asociatul, care întârzie sa aducă, aportul social, este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă miza a fost stipulată în numerar, este obligat și la plata dobânzii legale, din ziua în care trebuia să facă vărsămîntul.
Articolul 169
În timpul duratei societății, creditorii particulari ai asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul social, iar după disolvarea societății, asupra părții ce i s'ar cuveni prin lichidare.
Ei pot totuși popri în timpul duratei societății, părțile ce s'ar cuveni asociaților prin lichidare sau sechestrare și vinde acțiunile debitorului lor.
Articolul 170
Participarea la beneficii acordată personalului ajutator al societății, ca plata totală sau parțială a muncii lui, nu-i atribuie numai prin aceasta calitatea de asociat.
Articolul 171
Dividendele se vor plati asociaților în proporție cu părțile lor sociale, în afară de stipulațiuni contrarii.
Nu se vor putea distribui dividende decât din beneficiile reale.
Dividendele, plătite contra dispozițiunilor de mai sus, nu se vor restitui dacă asociații le-au încasat cu buna credința și potrivit bilanțurilor aprobate din care rezultau.
În societățile cu răspundere limitată, asociații sînt obligați sa restituie chiar dividendele percepute cu buna credința, distribuite fără sa fi existat beneficii reale.
Acțiunea în restituirea dividendelor, încasate în contra dispozițiunilor acestui articol, se prescrie în termen de trei ani dela data distribuirii lor.
Pentru părțile sociale nu se pot plati dobânzi.
Articolul 172
Dacă se constata o micșorare a capitalului social acesta va trebui reîntregit sau redus mai înainte de a se putea face vreo repartiție sau distribuție de beneficii.
Articolul 173
Dreptul la beneficii al asociatului, care aduce ca aport în societate munca sa proprie, va trebui stabilit prin actul constitutiv.
În lipsa de stipulațiune în actul constitutiv, cuantumul sau va fi calculat făcându-se media beneficiilor acordate părții sociale celei mai mici și celei mai mari.
Articolul 174
Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului social, afară de restrictiunile arătate în contractul de societate.
Ei sînt obligați sa ia parte la toate adunările societății și la consiliile de administrație.
Articolul 175
Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea, nu-l pot transmite cînd aceasta facultate nu li s'a acordat, în mod expres.
În caz contrariu, societatea nu este obligată față de cei de al treilea, dar poate pretinde dela cel substituit, beneficiile rezultate din operațiune.
Articolul 176
Obligațiunile și răspunderea administratorilor sînt reglementate de dispozițiunile relative la mandat și de cele speciale prevăzute în acest cod.
Articolul 177
Administratorii sînt solidar răspunzători față de societate:
1. de realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;
2. de existenta reală a dividendelor plătite;
3. de existenta registrelor cerute de lege și de regulată lor ținere;
4. de exactă îndeplinire a deciziunilor adunărilor generale;
5. în general, de stricta observare a îndatoririlor ce legea, actul constitutiv și statutul le impun și care nu au caracterul unei însărcinări speciale și personale.
Acțiunea în răspundere contra administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății, potrivit normelor prevăzute în Cartea III.
Articolul 178
În orice act, scrisoare, sau publicațiune, emanând dela societate, pe lîngă mențiunile din art. 27, trebuie să se arate lămurit felul și sediul societății.
Pentru societatea cu răspundere limitată, va trebui arătat și capitalul nominal, iar pentru societatea pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, se va arata și capitalul efectiv vărsat, astfel cum rezultă din ultimul bilanț aprobat.
Capitolul 2 Societățile în nume colectiv
Articolul 179
Dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulațiuni contrare în contractul social.
Cînd contractul social nu cuprinde nicio numire de administrator, fiecare asociat va avea dreptul de administrațiune.
Articolul 180
Dacă contractul social dispune ca administratorii sa lucreze împreună, deciziunea trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenta, între administratori, vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută a părților sociale.
Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o paguba mare societății, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalți care se găsesc în imposibilitate chiar momentană de a lua parte la administrație.
Articolul 181
Asociații, care reprezintă majoritatea absolută a părților sociale, pot alege unul sau mai mulți administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala lor retributiune, afară numai dacă actul constitutiv nu dispune altfel.
Aceeași majoritate poate decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor afară de cazul în care administratorii au fost numiți prin contractul social.
Articolul 182
Dacă un administrator ia inițiativa unei operațiuni care depășește, limitele operațiunilor obișnuite comerțului ce exercita societatea, trebuie să înștiințeze pe ceilalți administratori înainte de a o încheia, sub sancțiunea suportării pierderilor ce ar rezultă din aceasta.
În caz de opozițiune a vreunuia din ei, va decide majoritatea absolută a asociaților, determinata după părțile sociale.
Operațiunea, încheiată în contra opozitiunii facuta, este valabilă față de terții cărora nu li se va fi comunicat aceasta opozițiune.
Articolul 183
Asociatul, care într'o operațiune determinata, are pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nicio deliberare sau deciziune privind aceasta operațiune.
Asociatul, care contravine dispozițiunilor de mai sus, este răspunzător de daunele cauzate societății, dacă fără votul sau nu s'ar fi obținut majoritatea cerută.
Articolul 184
Asociatul, care fără consimtimantul scris al celorlalți asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul sau sau în acela al unei alte persoane, este obligat sa restitue societății beneficiile ce au rezultat și sa plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.
Articolul 185
Niciun asociat nu poate lua din fondurile societății mai mult decât i s'a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să facă, în interesul societății.
Asociatul, care contravine acestei dispozițiuni, este răspunzător de sumele luate și de daune.
Se va putea stipula prin contractul social, ca asociații pot lua din casa societății anumite sume, pentru cheltuielile lor particulare.
Articolul 186
Asociații nu pot lua parte ca asociați cu răspundere nelimitată, în alte societăți concurente sau avînd același obiect, nici să facă operațiuni pe contul lor sau al altora, în același fel de comerț sau într'unul asemănător, fără consimțămîntul celorlalți asociați.
Consimtimantul se socotește dat, dacă participarea sau operațiunile, fiind anterioare contractului de societate, au fost cunoscute de ceilalți asociați și aceștia nu au interzis continuarea lor.
În caz de nesocotire a acestei dispozițiuni, societatea, în afară de dreptul de a exclude pe asociat, poate să decidă ca acesta a lucrat pe contul ei sau sa ceara despăgubiri.
Acest drept se stinge după trecerea a trei luni din ziua cînd societatea a avut cunoștința, fără sa fi luat vreo hotărîre.
Articolul 187
Cînd o parte socială aparține mai multor persoane, acestea sînt obligate solidar față de societate.
Ele trebuiesc în acest caz sa desemneze un reprezentant comun, pentru exercitarea drepturilor decurgînd din partea lor socială.
Articolul 188
Asociatul, care a adus ca aport una sau mai multe creanțe, nu este liberat cat timp societatea nu a obținut plata sumei pentru care au fost aduse.
Dacă plata nu s'a putut obține prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de suma datorită cu dobînda legală din ziua scadentei creanțelor.
Articolul 189
Asociații sînt obligați nelimitat și solidar pentru operațiunile îndeplinite în numele societății, de persoanele care o reprezintă.
Hotărîrea judecătorească obținută în contra societății este opozabilă fiecărui asociat.
Articolul 190
Pentru aprobarea bilanțului și pentru deciziunile referitoare la răspunderile administratorilor, este necesar votul asociaților reprezentând majoritatea părților sociale.
Cînd contractul prevede cazurile de retragere a unui asociat, se vor aplica dispozițiile art. 323 și 325.
Articolul 191
Cesiunea părților sociale este admisă dacă a fost permisă prin contractul social.
Cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societății din partea sa socială, nici nu transfera cesionarului drepturile pe care asociatul le avea prin contract, în administrația societății.
Fața de terți, cedentul rămîne răspunzător potrivit art. 323.
Capitolul 3 Societățile în comandită simpla
Articolul 192
Administrațiunea societății în comandită se va incredinta unuia sau mai multor asociați comanditati.
Articolul 193
Comanditarul nu poate trata sau încheia operațiuni pe contul societății, decât în baza unei procuri speciale pentru operațiuni determinate data de reprezentanții societății și înscrisă în registrul comerțului. În caz contrar, comanditarul devine răspunzător față de cel de al treilea nelimitat și solidar, pentru toate obligațiunile societății contractate dela data operațiunii încheiate de el.
Comanditarul poate îndeplini servicii în administrațiunea interna a societății, face acte de supraveghere, participa la numirea și revocarea administratorilor în cazurile prevăzute de lege, sau acorda în limitele contractului de societate, autorizatiuni administratorilor pentru operațiunile ce depășesc puterile lor.
Comanditarul are de asemenea dreptul de a cere copie de pe bilanț și de pe contul de profit și pierderi și de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale și a celorlalte documente justificative.
Articolul 194
Dispozițiunile art. 179, 180, alin. 1, 181, 183, 187, 188, 190 și 191, se vor aplica și societăților în comandită simpla, iar dispozițiunile art. 184, 185, 186 și 189, asociaților comanditati.
Capitolul 4 Societățile pe acțiuni
Secțiunea I Despre acțiuni
Articolul 195
În societatea pe acțiuni, capitalul social este reprezentat prin acțiuni care pot fi nominative sau la purtător.
Felul acțiunilor va fi determinat prin actul constitutiv și statut; în caz contrariu, ele vor fi la purtător.
Acțiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mica decât valoarea lor nominală.
Fondatorii nu pot emite acțiuni, înainte de constituirea legală a societății.
Orice înstrăinare de acțiuni facuta, de subscriitori, înainte de constituirea legală a societății, este nulă chiar dacă a fost facuta sub rezerva constituirii ei. Nulitatea va putea fi opusă numai de dobanditor. Acțiunile neplătite în întregime sînt întotdeauna nominative.
Capitalul social nu va putea fi sporit și nu se vor putea emite noi acțiuni, pînă nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedenta.
Articolul 196
Valoarea nominală a unei acțiuni nu va putea fi mai mica; de 500 lei.
Titlurile acțiunilor vor cuprinde:
1. denumirea și durata societății;
2. data actului constitutiv, numărul din registrul comerțului sub care se afla înscrisă societatea și numărul Monitorului Oficial în care s'a făcut publicarea;
3. capitalul social, numărul acțiunilor și numărul de ordine, valoarea nominală a acțiunilor și vărsămintele efectuate;
4. numărul acțiunilor privilegiate, dacă atare acțiuni au fost emise, cu arătarea totalului voturilor atribuite lor;
5. avantajele acordate fundatorilor.
Pentru acțiunile nominative, se va mai arata numele, prenumele sau firma și domiciliul acționarului.
Acțiunile ce reprezintă alte aporturi decât numerar vor purta și mențiunea netransmisibilitatii lor timp de 2 ani dela data constituirii societății.
Titlurile trebuie să poarte semnatura a 2 administratori cînd sînt mai mulți, sau a unicului administrator.
Un singur titlu va putea fi emis pentru mai multe acțiuni.
Articolul 197
Acțiunile trebuie să fie de o egala valoare; ele acorda posesorilor drepturi egale.
Se pot crea totuși acțiuni privilegiate, care dau titularului dreptul de a fi plătit la repartiția beneficiilor anuale sau la împărțirea fondului social, înaintea acțiunilor ordinare, sau cu o cota deosebită arătată prin statut.
Aceste privilegii pot fi cumulate.
Articolul 198
Proprietatea acțiunilor nominative se transmite prin declarațiunea facuta în registrul de acțiuni al emitentului subscrisă de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor și mențiunea facuta pe titlu.
Proprietatea acțiunilor la purtător se transfera prin simpla tradițiune a titlului.
Articolul 199
Subscriitori și cesionarii ulteriori sînt răspunzători solidar de plată integrală a acțiunilor timp de 3 ani, socotiți dela data cînd s'a făcut mențiunea de transmisiune în registrul societății.
Niciun varsamant nu se poate cere dela titularii precedenti înainte de a se fi executat ultimul titular.
Articolul 200
Cînd actionarii nu vor fi efectuat plata vărsămintelor ce datorează, societatea îi va invita să-și îndeplinească aceasta obligațiune, printr o somațiune colectivă publicată de doua ori, la un interval de 15 zile, în Monitorul Oficial și într'un ziar răspândit.
Cînd nici în urma acestei somațiuni, actionarii nu vor efectua vărsămintele, consiliul de administrație va putea decide anularea acțiunilor.
Aceasta deciziune se va publică în Monitorul Oficial, cu specificarea numărului de ordine al acțiunilor anulate.
În locul acțiunilor anulate, vor fi emise noi acțiuni, purtînd același număr, care vor fi vândute prin bursa, pe prețul curent.
Sumele obținute din vânzare vor fi întrebuințate pentru acoperirea cheltuielilor de publicațiune și vânzare, a dobânzilor de întîrziere și a vărsămintelor neefectuate; restul va fi înapoiat acționarului.
Dacă prețul obținut nu este îndestulător pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societății sau dacă vînzarea nu are loc din lipsa de cumpărători, societatea va putea să se îndrepte contra subscriitorilor și cesionarilor, conform articolului precedent.
Dacă în urma îndeplinirii acestor formalități, nu se vor fi realizat sumele datorate societății, se va proceda de îndată la reducerea capitalului, în proporție cu diferența dintre capitalul existent și capitalul social.
Articolul 201
Orice acțiune da dreptul la un vot în adunările societății.
Actul constitutiv sau statutul pot limita numărul voturilor aparținînd acționarilor care poseda mai mult de o acțiune.
Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sînt la client cu vărsămintele ajunse la scadenta.
Se vor putea emite acțiuni privilegiate, ce dau dreptul la mai multe voturi, în baza unei dispozițiuni din actul constitutiv sau statut, ori a unei deciziuni a adunării generale extraordinare.
Pentru emiterea acestor acțiuni, vor trebui observate următoarele condițiuni:
1. acțiunile cu vot privilegiat nu pot depăși sasea parte din capitalul social;
2. ele vor fi nominative și vor trebui acoperite integral la emisiune;
3. o acțiune cu vot privilegiat nu va putea da dreptul la mai mult de 3 voturi;
4. ele vor putea fi transmise numai cu consimtimantul consiliului de administrație, ratificat de adunarea generală a tuturor acționarilor și de adunarea specială a posesorilor de acțiuni cu vot privilegiat.
Articolul 202
Acțiunile sînt indivizibile.
Cînd o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligată sa înscrie transmisiunea atîta timp cat acele persoane nu vor desemna un reprezentant unic, pentru exercitarea drepturilor rezultând din titlu.
De asemenea, cînd o acțiune la purtător aparține mai multor persoane, acestea trebuie să desemneze un reprezentant comun.
Atît timp cat o acțiune este proprietatea indiviză a mai multor persoane, acestea sînt răspunzătoare în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.
Articolul 203
Societatea nu va putea dobândi propriile sale acțiuni, nici acorda împrumuturi sau avansuri asupra lor.
Articolul 204
Cînd fondul societății este, prin chiar regulată sa exploatare, expus la micșorare sau dispariție, ori dacă averea societății se compune din drepturi cu durata limitată, în temeiul unor sarcini de reversiune sau răscumpărare statutul societății poate prevedea creiarea unui fond de rezerva special, care să servească la retragerea din circulațiune a unui număr de acțiuni prin tragere la sorți, la valoarea lor nominală, fixându-se epoca la care va începe amortizarea acțiunilor.
Statutul va prevedea eliberarea de acțiuni de folosință, în locul acțiunilor retrase și va determina partea din beneficiul anual ce se rezerva acestor titluri, care vor păstra dreptul de vot, numai în ce privește întocmirea bilanțului social.
În caz de lichidare, acțiunile de folosință au dreptul de a participa la împărțirea patrimoniului social, după deducerea valorii nominale a acțiunilor ordinare, dacă statutul nu stabilește un criteriu diferit de repartiție în ce privește excedentul.
Acțiunile odată retrase, vor fi anulate și nu vor putea fi repuse în circulație.
Articolul 205
Cînd o societate a fost constituită în mod simultan, dacă fondatorii oferă spre vânzare acțiunile lor pe cale de publicitate, vor trebui sa întocmească un prospect cuprinzînd pe lîngă datele arătate în art. 135 și contul de profit și pierderi rezultând din ultimul bilanț, dividendele acordate, obligațiunile emise și garanțiile date.
Prospectul, semnat de fundatori și administratori în forma autentică, va fi depus la Oficiul registrului comerțului dela sediul societății. Judecătorul Oficiului constatând îndeplinirea condițiunilor de mai sus, va autoriza publicarea prospectului.
Anunțurile, avînd același cuprins cu prospectul, vor fi publicate în cel puțin două ziare, din cele mai răspândite dela sediul societății.
Dispozițiunile art. 137 alin. 1 și 2, se vor aplica în mod corespunzător și cumparatorilor de acțiuni.
Prospectele, care nu cuprind toate mențiunile prevăzute mai sus vor fi nule, iar vînzările se vor declara astfel la cererea cumpărătorului, afară numai dacă acesta nu și-a exercitat drepturile și îndatoririle de acționar.
Articolul 206
Acțiunile, reprezentând alte aporturi decât numerar, nu vor putea fi transmise, nici date în gaj, timp de doi ani dela constituirea legală a societății.
Ele sînt nominative în tot acest interval.
Aceasta dispozițiune nu se va aplica în caz de fuziune a mai multor societăți, dacă au trecut doi ani dela emiterea de acțiuni reprezentând alte aporturi decât numerar din partea uneia din ele.
Articolul 207
Situația acțiunilor trebuie să fie publicată odată cu bilanțul anual.
Ea trebuie să arate dacă acțiunile au fost integral plătite, numărul acțiunilor pentru care s'a cerut fără rezultat efectuarea vărsămintelor, numărul acțiunilor amortizate, numărul celor care reprezintă aporturi în natura, în tot timpul cat ele nu sînt transmisibile, precum și al celor privilegiate.
Secțiunea II Despre adunările generale
Articolul 208
Adunările generale sînt ordinare și extraordinare.
Cînd actul constitutiv sau statutul nu dispun altfel, ele se vor tine la sediul societății și în locul ce se va indica în convocare.
Articolul 209
Adunarea ordinară se întrunește cel puțin odată pe an, în cel mult șase luni dela încheierea exercițiului social.
În afară de dezbaterea altor chestiuni puse la ordinea zilei, adunarea generală este obligată:
1. sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilanțul, după ascultarea raportului administratorilor și censorilor și sa fixeze dividendul;
2. sa aleagă pe administratori și censori;
3. sa fixeze retribuțiunea cuvenită pentru exercițiul în curs, administratorilor ci censorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv sau statut;
4. să se pronunțe asupra gestiunii administratorilor;
5. sa hotărască desființarea, gajarea sau locațiunea uneia sau mai multora din întreprinderile principale.
Articolul 210
Pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare, este necesară prezenta asociaților care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social, iar deciziunile să fie luate cu majoritate absolută, cînd în actul constitutiv sau statute nu se prevede o majoritate mai mare.
Dacă o adunare este în neputință de a lucra din cauza numărului insuficient, adunarea ce se va întruni după o a doua convocare, poate să delibereze asupra chestiunilor puse la ordinea zilei celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital reprezentată de asociații prezenți, cu majoritate.
Articolul 211
Adunarea extraordinară se întrunește ori de câte ori este nevoie a se lua o deciziune pentru:
1. prelungirea duratei societății;
2. mărirea capitalului;
3. emiterea de acțiuni privilegiate;
4. schimbarea obiectului principal al societății;
5. schimbarea felului societății;
6. mutarea sediului în străinătate;
7. fuziunea cu alte societăți;
8. reducerea capitalului social sau reîntregirea sa prin emisiune de noi acțiuni;
9. desființarea acțiunilor acordate acțiunilor;
10. disolvarea anticipata a societății;
11. emisiunea de obligațiuni;
12. oricare alta modificare a actului constitutiv, ori a statului sau oricare deciziune pentru care este cerută aprobarea adunării extraordinare.
Articolul 212
Pentru ținerea valabilă a adunării extraordinare, cînd actul constitutiv sau statutul nu dispun altfel, va trebui:
1. la prima convocare, prezenta acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar deciziunile să fie luate cu votul unui număr de asociați, care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social;
2. în convocările următoare, prezenta acționarilor reprezentând jumătate din capitalul social, iar deciziunile să fie luate cu votul a unei treimi din capitalul social.
Articolul 213
Adunarea generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispozițiunile din statut.
Termenul de întrunire în niciun caz nu poate fi mai mic de 13 zile dela publicarea convocării.
Convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial și într'unul din ziarele răspândite din localitatea în care se afla sediul societății sau din cea mai apropiată localitate.
Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu arătarea explicita a tuturor chestiunilor care vor face obiectul desbaterilor adunării.
Cînd în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea statutului, convocarea va trebui sa cuprindă textul integral al propunerilor.
Articolul 214
În înștiințarea pentru prima adunare generală, se va putea fixa ziua și ora pentru cea de a doua adunare, cînd cea dintâi nu s'ar putea tine.
A doua adunare nu se poate întruni în chiar ziua fixată pentru prima adunare.
Dacă ziua pentru a doua adunare nu este arătată în înștiințarea publicată pentru prima adunare, termenul prevăzut în art. 213 va putea fi redus la 8 zile.
Articolul 215
Acționarul, care a depus la societate o acțiune, poate cere sa i se comunice prin scrisoare recomandată, data și ordinea de zi a adunării sau deciziunile ce au fost luate cu acea ocaziune, dacă nu a fost prezent în adunare.
Cheltuielile necesare vor fi depuse de acesta cu anticipatie.
Articolul 216
Administratorii sînt obligați sa convoace de îndată adunarea generală la cererea acționarilor, reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cota mai mica, dacă, actul constitutiv sau statutul dispun astfel și dacă cererea cuprinde dispozițiuni ce intră în atribuțiunile adunării.
Adunarea va avea loc în termen de o luna dela cerere.
Dacă administratorii nu convoacă adunarea, tribunalul după ce va asculta pe aceștia, va putea ordonă convocarea, desemnând dintre acționari, persoana care o va prezida.
Articolul 217
Actionarii exercita dreptul lor de vot în adunarea generală proporțional cu numărul acțiunilor ce poseda.
În lipsa de dispozițiune contrară în actul constitutiv sau statut, fiecare acționar ca și cel care poseda pînă la cinci acțiuni, are drept la un vot pentru fiecare acțiune; acționarul care poseda dela cinci pînă la o suta acțiuni mai are dreptul la câte un vot pentru fiecare cinci acțiuni ce depășesc primele cinci, iar cel ce poseda peste o suta are dreptul la încă un vot pentru fiecare 25 acțiuni ce depășesc prima suta.
Dacă o societate a emis acțiuni privilegiate conform art. 197, posesorii de acțiuni ordinare, vor exercita dreptul lor de vot în adunările generale, proporțional cu numărul acțiunilor ce poseda, fără aplicarea dispozițiunilor din aliniatul precedent.
Articolul 218
În adunarea care va hotărî prelungirea duratei societății, sau desființarea privilegiilor acordate acțiunilor, posesorii de acțiuni cu vot privilegiat, nu-și vor putea exercita dreptul de privilegiu; în acest caz, se vor aplica dispozițiunile aliniatului 2 al articolului precedent, atît pentru acțiunile ordinare, cat și pentru cele privilegiate.
Articolul 219
Actionarii, reprezentând întreg capitalul social, vor putea, dacă nici unul dintre ei nu se opune, sa țină o adunare generală și sa ia orice deciziuni de competența adunării fără observarea formalităților cerute pentru convocarea ei.
Articolul 220
În adunările generale, actionarii care poseda acțiuni la purtător, au drept de vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin statut sau prin înștiințarea de convocare, cu cel puțin cinci zile înainte de adunare. Censorii vor constata printr'un proces-verbal depunerea la timp a acțiunilor. Acțiunile vor rămîne pînă după adunarea generală.
Articolul 221
La acțiunile grevate de un drept de uzufruct sau de gaj, dreptul de vot aparține uzufructuarului și proprietarului, în caz de gaj, care vor trebui însă sa aducă, pentru deciziunile supuse adunărilor generale extraordinare, consimțămîntul nudului proprietar sau al creditorului gagist.
Creditorul gagist sau uzufructuar, după cererea facuta în timp util de acționar, este obligat să le depună la sediul societății, în vederea exercitării dreptului de vot. Cînd depunerea n'a fost facuta, acționarul se va adresa președintelui tribunalului competent, care se va pronunța printr'o încheiere data cu execuțiune provizorie. Încheierea va tine loc de depunerea acțiunilor.
Articolul 222
Actionarii nu vor putea fi reprezentați în adunările generale decât prin alți acționari, în baza unei procuri speciale.
Actionarii care nu au capacitatea legală, precum și persoanele juridice pot fi reprezentați prin reprezentanții lor legali, care la rândul lor, pot da procura specială altor acționari.
Procurile vor fi depuse în original în termenul în care actionarii sînt obligați să depună acțiunile, sau în termenul prevăzut de statute. Ele vor fi reținute de societate, făcându-se mențiune despre aceasta în procesul-verbal.
Actul constitutiv sau statutele pot deroga dela dispozițiunile privitoare la reprezentarea numai prin acționari.
Administratorii și funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității deciziunii, dacă fără votul acestora, nu s'ar fi obținut majoritatea cerută.
Articolul 223
Administratorii nu pot vota în baza acțiunilor ce poseda nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o chestiune în care persoana sau administrația lor ar fi în discutiune.
Ei pot vota bilanțul și contul de profit și pierderi, dacă, fiind posesorii a cel puțin jumătate din capitalul social, nu se poate forma majoritatea legală fără votul lor.
Articolul 224
Asociatul, care într'o determinata operațiune, are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane; un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină dela deliberările privind acea operațiune.
Asociatul care contravine acestei dispozițiuni, este răspunzător de daunele produse societății, dacă fără votul sau, nu s'ar fi obținut majoritatea cerută.
Articolul 225
Dreptul de vot nu va putea fi cesionat. Orice convențiune relativă la exercitarea într'un anumit fel a dreptului de vot este nulă.
Articolul 226
În ziua și la ora arătate în convocare; ședința se va deschide de către președintele consiliului de administrație sau de acela care îi tine locul.
Președintele va desemna, dintre principalii acționari, un secretar și doi scrutatori, care vor verifica lista de prezenta a acționarilor, arătând capitalul pe care-l reprezintă fiecare, procesul-verbal întocmit de censori pentru constatarea numărului acțiunilor depuse și îndeplinirea tuturor formalităților cerute de lege și statut pentru ținerea adunării. În urma, se va trece la ordinea de zi.
Articolul 227
Deciziunile adunărilor se iau prin vot pe fața.
Oricare ar fi dispozițiunile actului constitutiv și statutului, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administrație și a censorilor, pentru revocarea lor și pentru luarea deciziunilor referitoare la răspunderea administratorilor numai în cazul cînd este cerut de un număr de acționari reprezentând cel puțin a cincea parte din capitalul prezent în adunare.
Articolul 228
Un proces-verbal semnat de președinte, scrutatori și secretarul ședinței va constata îndeplinirea, formalităților de convocare, data și locul adunării, actionarii prezenți, numărul acțiunilor, desbaterile în rezumat, deciziunile luate, iar la cererea acționarilor, declarațiunile făcute de ei în ședința.
Pe lîngă procesul-verbal, se vor alătură actele referitoare la convocare, precum și listele de prezenta ale acționarilor.
Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.
Deciziunile adunării vor fi depuse în termen de 15 zile la Oficiul registrului comerțului pentru a fi menționate în extras în registru și publicare în Monitorul Oficial.
Ele nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalități.
Articolul 229
Deciziunile luate de adunarea generală în limitele legii, actului constitutiv sau statutului, sînt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Deciziunile adunării generale centrare actului constitutiv, statutului sau legii, pot fi atacate în justiție în termen de cincisprezece zile dela data publicării în Monitorul Oficial de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra, cerând să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
Acțiunea în anulare se va introduce la tribunalul locului unde societatea își are sediul, acționarul fiind obligat să depună la grefa cel puțin o acțiune.
Dacă au fost făcute mai multe acțiuni în anulare, ele pot fi conexate.
Cererea se va judeca în camera de consiliu.
În contra hotărîrii tribunalului, se poate face apel în termen de cincisprezece zile dela pronunțare.
Hotărîrea rămasă definitivă, prin care se anulează deciziunea adunării generale, va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial. Ea va fi opozabilă tuturor acționarilor.
Articolul 230
Odată cu intentarea acțiunii de anulare, reclamantul poate cere președintelui tribunalului suspendarea executării deciziunii atacate, ori de câte ori ea este invederat contrară legii, actului constitutiv sau Statutului. Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant, la darea unei cauțiuni.
În contra ordonanței de suspendare, se poate face apel la completul tribunalului în termen de cinci zile dela pronunțare.
Articolul 231
Oricare dintre administratorii și censorii societății poate ataca în justiție deciziunile adunării generale pentru motivele și în condițiunile arătate în articolele precedente.
Dacă deciziunea este atacată de toți administratorii, societatea va fi reprezentată în justiție de persoana desemnată de președintele tribunalului, dintre actionarii ei, care va îndeplini oficiul cu care a fost însărcinată, pînă ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege altă persoană.
Articolul 232
Actionarii care nu sînt de acord cu deciziunile luate de adunare, privitoare la schimbarea obiectului principal, la mutarea sediului principal în străinătate sau la felul societății, au dreptul de a se retrage din societate și de a obține plata acțiunilor ce poseda, la alegerea lor, fie în proporție cu activul social ce ar rezultă după ultimul bilanț probat, fie după cota medie din ultimul trimestru a bursei sediului societății.
Actionarii care au fost prezenți la adunare vor putea face declarațiune de retragere la sediul social, în termen de trei zile dela, data deciziunii luate, iar acei ce au lipsit în termen de cincisprezece zile, dela data publicării deciziunii, sub sancțiunea decăderii.
Odată cu declarațiunea de retragere, ei vor depune și acțiunile ce poseda.
Articolul 233
Dacă sînt mai multe categorii de acțiuni cu drepturi diferite, adunarea generală nu va putea delibera asupra unei chestiuni ce ar putea prejudicia drepturile uneia din categorii, fără ca mai înainte să fie convocați în adunare specială purtatorii de acțiuni din categoria interesată, pentru ca aceștia să-și dea adeziunea.
Adunările speciale vor fi convocate de administratori și prezidate de posesorul celui mai mare număr de acțiuni din acea categorie, prezent la adunare.
Acestor adunări, li se aplică dispozițiunile privitoare la adunările extraordinare.
Secțiunea III Despre administrațiunea societății
Articolul 234
Societatea pe acțiuni administrată de unul sau mai mulți administratori temporari și revocabili.
Cînd sînt mai mulți administratori, ei constitue un consiliu de administrație.
Unicul administrator, președintele consiliului de administrație și cel puțin jumătate din numărul administratorilor vor fi români.
Numirea și înlocuirea administratorilor aparțin exclusiv adunării generale.
Primii administratori pot fi numiți prin actul constitutiv, însă termenul mandatului lor nu poate trece peste patru ani.
Dacă nu s'a stabilit durata mandatului prin actul constitutiv sau statut, el se înțelege dat pentru doi ani.
Administratorii sînt reeligibili, cînd actul constitutiv sau statutul nu dispun altfel.
Articolul 235
Nu pot face parte din consiliul de administrație și nu pot fi nici directori, nici reprezentanți ai societății, iar dacă au fost aleși, decad de drept din oficiul lor, faliții, incapabilii, cei condamnați pentru concurenta neleala ori pentru faptele prevăzute de art. 250, pentru gestiune frauduloasă, pentru vreuna din infracțiunile prevăzute în titlul IV, cartea IV a acestui cod, pentru abuz de încredere, fals, înșelăciune, mărturie mincinoasă, mituire, sau pentru alte infracțiuni, pentru care sînt pedepsiți cu pedeapsa degradării civice sau interdictiunii corecționale:
Articolul 236
Fiecare administrator va trebui să depună o garanție pentru administrația sa; care să reprezinte a suta parte din capitalul social, dacă acesta este mai mic de lei 10.000.000.
Cînd capitalul social este mai mare de 10.000.000 lei, se va adauga la garanția arătată prin aliniatul precedent, o sumă care să reprezinte a trei-suta parte din restul capitalului social.
Actul constitutiv sau statutul vor putea prevedea însă, ca aceasta garanție sa nu depășească suma de lei 500.000.
Garanția se va depune înainte de intrarea în funcțiune a administratorilor; ea poate fi depusa și de un al treilea.
Garanția va fi depusa în acțiuni ale societății, socotite la valoarea nominală, sau în titluri de Stat ori garantate de Stat, socotite la cursul zilei.
Dacă garanția nu va fi depusa înainte de data la care trebuia sa într'o în funcțiune, administratorul este considerat demisionat.
Garanția rămîne în casa societății și nu va putea fi restituită administratorului, decât, după ce adunarea generală a aprobat bilanțul ultimului exercițiu, în care administratorii funcționat și i-a dat descărcare.
Articolul 237
Semnăturile administratorilor vor fi depuse la Oficiul registrului comerțului, conform art. 16, numai odată cu prezentarea certificatului eliberat de censori, din care rezultă depunerea garanției.
Articolul 238
Pentru valabilitatea deciziunilor consiliului de administrație, este necesară prezenta personală a cel puțin jumătate din numărul administratorilor, dacă actul constitutiv nu precede un număr mai mare.
Deciziunile se iau cu majoritatea absolută a membrilor prezenți.
Articolul 239
Consiliul de administrație poate numi, dintre membrii săi, unul sau mai mulți administratori delegați, determinând fiecăruia limitele puterilor și retribuțiunea acordată.
Consiliul de administrație poate, de asemenea delega parte din puterile sale unui comitet de direcție, compus din membri, aleși dintre administratori, fixându-le în același timp și retribuțiunea.
Dacă statutele încuviințează, directorul general poate face parte din comitetul de direcție.
Deciziunea consiliului, în ce privește suma necesară retributiunii administratorilor-delegați sau a comitetului de direcție, va trebui să fie ratificată de adunarea generală, dacă depășește prevederile statutului sau dacă statutul nu prevede nimic în aceasta privinta.
Deciziunile comitetului de direcție se iau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi.
Comitetul de direcție este obligat sa comunice la fiecare ședința a consiliului, registrul sau de deliberări.
În comitetul de direcție; votul nu poate fi dat prin delegațiune.
Majoritatea membrilor comitetului de direcție vor fi români.
Articolul 240
Numirea funcționarilor societății se face de consiliul de administrație, afară de dispozițiuni contrare în actul constitutiv sau statut.
Consiliul de administrație poate oricînd revoca persoanele numite în comitetele de direcție și pe administratorii-delegați.
Articolul 241
Nimeni nu poate funcționa în mai mult de 8 consilii de administrație.
Prohibițiunea din aliniatul precedent nu privește cazurile cînd cel ales în consiliul de administrație este proprietar a cel puțin o pătrime din totalul acțiunilor sau este administrator al unei societăți ce deține pătrimea arătată.
Acela care nu va respecta dispoziția de mai sus va pierde de drept calitatea sa de administrator obținută prin depășirea numărului legal în ordinea cronologică a numirilor și va fi condamnat în folosul Statului la plata tantiemelor și a celorlalte beneficii ce i se cuvin cat și la restituirea sumelor încasate.
Acțiunea împotriva administratorilor va putea fi exercitată de către orice acționar sau de Ministerul Public.
Administratorii-delegați, membrii comitetului de direcție și directorii unei societăți pe acțiuni nu vor putea fi, fără autorizarea consiliului de administrație, administratori, membri în comitetul de direcție, censori sau asociați, cu răspundere nelimitată, în alte societăți concurente sau, avînd același obiect, nici exercita același comerț sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocării și răspunderii de daune.
Articolul 242
În primii doi ani dela constituirea societății; administratorii nu vor putea, fără aprobarea adunării generale, încheia contracte, în baza cărora societatea urmează sa dobândească imobile; instalatiuni și în general bunuri destinate a servi în mod durabil exploatării obiectului social, pe un preț ce depășește în total sau în parte o zecime din capitalul social.
Adunarea generală mai înainte de a lua vreo hotărîre, va numi unul ori mai mulți experți pentru evaluarea bunurilor.
Deciziunea adunării va trebui să fie luată cu majoritatea cerută pentru adunările extraordinare.
Aceste dispozițiuni nu se vor aplica, atunci cînd dobândirea de bunuri imobiliare constitue însuși obiectul societății.
Articolul 243
Administratorii sînt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiunilor potrivit prevederilor art. 176 și 177 din prezentul cod.
Comitetul de direcție, în lipsa lui, administratorii delegați, iar cînd nu sînt administratori delegați, toți administratorii, răspund față de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul ajutator, cînd dăuna nu s'ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusa de îndatoririle funcțiunii lor.
Comitetul de direcție sau administratorii-delegați vor trebui sa înștiințeze consiliul de toate abaterile constatate în efectuarea obligației lor de supraveghere.
Administratorii societății sînt solidar răspunzători cu predecesorii imediați ai lor, dacă avînd cunoștința de neregularitățile săvîrșite de aceștia, nu le denunta censorilor.
În societățile care au mai mulți administratori, răspunderea pentru actele săvîrșite sau pentru omisiuni nu, se întinde și la administratorii, care au făcut să se constate în registrul deciziunilor consiliului, împotrivirea lor și au încunoștințat despre aceasta în scris pe censori.
Pentru deciziunile luate în ședințele la care administratorul nu a asistat, el rămîne răspunzător, dacă în termen de o luna de cînd a luat cunoștința de acestea, nu a făcut împotrivirea în formele arătate mai sus.
Articolul 244
Administratorul care are într'o anumită operațiune, direct sau indirect, interese contrarii intereselor societății, trebuie să înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori și pe censori și sa nu ia parte la nicio deliberare privitoare la aceasta operațiune.
Aceeași obligațiune o are administratorul, în cazul în care într'o anumită operațiune, sînt interesate sotia, rudele sau afinii săi pînă la gradul al patrulea.
Administratorul care nu va respecta dispozițiunea de mai sus este răspunzător de dăuna ce ar rezultă pentru societate.
Articolul 245
Consiliul de administrație se întrunește ori de câte ori trebuinta o va cere.
El trebuie să se întrunească cel puțin odată pe luna la sediul societății, iar comitetul de direcție, cel puțin odată pe săptămîna.
Convocările pentru întrunirile consiliului de administrație vor cuprinde locul unde se va tine ședința și ordinea de zi, neputându-se lua nicio deciziune asupra chestiunilor neprevăzute, decât în caz de urgenta și cu condițiunea ratificării în ședința următoare de către membrii absenți.
La întrunirile consiliului de administrație, administratorii delegați și directorii vor prezenta rapoarte sosite despre operațiunile ce au executat, iar comitetul de direcție va reprezenta registrul deliberărilor sale.
La ședințele consiliului de administrație, vor fi convocați și censorii.
De fiecare ședința, se va întocmi un proces-verbal care va cuprinde ordinea deliberărilor, deciziunile luate, numărul de voturi întrunite și opiniile separate.
Articolul 246
Executarea operațiunilor societății poate fi încredințată unuia sau mai multor directori funcționari ai societății.
Directorii nu vor putea fi membri în consiliul de administrație al societății.
Ei sînt răspunzători față de societate și de cei de al treilea ca și administratorii, pentru îndeplinirea îndatoririlor lor, conform dispozițiunilor art. 177 și 243, chiar dacă ar exista o convențiune contrară.
Articolul 247
Salariile fixe și orice alte alocatiuni nu vor putea fi acordate administratorilor și censorilor, decât în baza unei deciziuni a adunării generale.
Articolul 248
Oricare acționar are dreptul sa denunțe censorilor faptele ce crede ca trebuiesc censurate, iar aceștia simt obligați să le verifice, și, dacă le găsesc întemeiate, să le aibă în vedere la întocmirea raportului către adunarea generală.
Dacă denunțarea este facuta de acționari ce reprezintă cel puțin a zecea parte din capitalul social sau o cota mai mica, dacă statutul prevede astfel, censorii sînt obligați să prezinte asupra faptelor denuntate observațiunile și propunerile lor.
Dacă censorii socotesc fundata și urgenta reclamatiunea asociaților reprezentând o zecime din capitalul social, sînt obligați sa convoace imediat adunarea generală. În caz contrariu, ei trebuie să refere la prima adunare. Adunarea trebuie să ia o deciziune asupra celor reclamate.
A zecea parte din capital se dovedește prin depunerea acțiunilor la Banca Naționala, Casa de Depuneri, Administrațiile financiare sau în mainele censorilor.
Titlurile vor rămîne depuse pînă după întrunirea adunării generale și vor servi și la legitimarea participării acționarilor la aceasta adunare.
Articolul 249
Acțiunea în răspundere contra fundatorilor, administratorilor și directorilor aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută de art. 210.
Deciziunea va putea fi luată chiar dacă chestiunea răspunderii acestora nu figurează în ordinea de zi.
Adunarea cu aceeași majoritate, desemnează persoana însărcinată sa exercite acțiunea în justiție.
Dacă adunarea decide sa pornească acțiune în răspundere contra administratorilor, mandatul acestora încetează de drept și adunarea va proceda la înlocuirea lor.
Dacă acțiunea se pornește împotriva directorilor, aceștia sînt suspendați de drept din funcțiune, pînă la pronunțarea justiției.
Articolul 250
Cînd sînt banueli fundate ca administratorii sau censorii au săvârșit grave nereguli în îndeplinirea îndatoririlor lor, actionarii reprezentând a 8-a parte din capitalul social sau o cota mai mica dacă statutul prevede astfel, pot denunta tribunalului faptele, justificând proprietatea acestei părți în modul arătat prin art. 248.
Ei sînt obligați să facă dovada ca sînt proprietarii acțiunilor de cel puțin șase luni.
Tribunalul, dacă socotește necesar a se lua măsuri înainte de întrunirea adunării generale, ascultând în camera de consiliu pe administratori și censori, poate dispune printr'o încheiere cercetarea registrelor societății prin unul sau mai mulți experți, pe cheltuiala acționarilor reclamanți, fixând termenul înlăuntrul căruia să se depună raportul de expertiza și garanția pentru cheltuieli.
Cercetarea registrelor are loc numai după depunerea garanției.
Tribunalul, după examinarea raportului în camera de consiliu, dacă admite cererea, va ordonă măsurile provizorii urgente ce le va crede necesare și va dispune convocarea imediata a adunării generale, desemnând dintre acționari, persoana care o va prezida.
Hotărîrea tribunalului este executorie provizoriu.
Dacă tribunalul constata ca banuiala nu a fost intemeiata, va putea ordonă ca hotărîrea sa să fie publicată în întregime în Monitorul Oficial și într'un ziar răspândit, pe cheltuiala acționarilor reclamanți.
Articolul 251
În caz de vacanta a unuia sau mai multor administratori, ceilalți administratori intruniti cu censorii și deliberând în prezenta, a două treimi și cu majoritatea absolută, procedează, dacă actul constitutiv sau statutul nu dispun altfel, ia numirea provizorie pînă la convocarea adunării generale.
Cînd este un singur administrator și acesta voește să se retragă, adunarea generală va trebui să fie convocată. În caz de moarte sau de împiedicare fizica a acestuia, numirea provizorie se va face de către censori, însă adunarea generală va fi convocată de urgenta pentru numirea definitivă a administratorului.
Articolul 252
Dacă administratorii constata pierderea unei jumătăți din capitalul social, sînt obligați sa convoace adunarea generală pentru a hotărî reconstituirea capitalului, limitarea lui la suma rămasă, sau disolvarea societății.
În cazul cînd nici în a doua convocare, nu s'a întrunit quorumul cerut de art. 212, administratorii vor cere tribunalului comercial numirea unui expert, care va verifica pierderea din capitalul social. Tribunalul pe baza expertizei, constatând pierderea prevăzută în aliniatul precedent, va da o încheiere, autorizând administratorii sa convoace adunarea generală, care va avea sa hotărască limitarea capitalului la suma rămasă, cu orice număr de acționari prezenți.
Secțiunea IV Despre censori
Articolul 253
Societatea pe acțiuni va avea trei pînă la cinci censori și tot atâția supleanți.
Ei sînt aleși la început de adunarea constitutivă. Durata mandatului lor este de trei ani și pot fi realeși.
Censorii trebuie să-și exercite personal mandatul lor.
Cel puțin unul dintre ei trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil înscris în corpul contabililor autorizați și experților contabili din România.
Majoritatea censorilor și a supleanților vor fi români.
Censorii sînt obligați să depună în termenul arătat în art. 236, a treia parte din garanția cerută pentru administratori.
Articolul 254
Censorii trebuie să fie asociați cu excepția censorilor-contabili.
Nu pot fi censori, iar dacă au fost aleși, decad din oficiul lor:
1. rudele sau afinii pînă la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor;
2. persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcțiuni decât aceia de censori, un salariu sau o remunerație dela administratori sau dela societate;
3. persoanele cărora le este interzisă funcțiunea de administrator conform art. 235.
Censorii sînt retribuiți cu o indemnizatiune fixa determinata de statut sau de adunarea generală care ia numit.
Articolul 255
În caz de moarte, împiedicare fizica sau legală, încetare sau renunțare la mandat, a unuia sau mai multor censori, supleantul cel mai în vîrsta îl înlocuiește.
Dacă în acest mod, numărul censorilor nu se poate completa; censorii rămași numesc alte persoane în locurile vacante pînă la întrunirea celei mai apropiate adunări generale.
În cazul în care nu mai rămîne în funcțiune niciun censor, administratorii vor convoca de urgenta adunarea generală, care va proceda la numirea altor censori.
Articolul 256
Censorii sînt obligați sa supravegheze gestiunea societății, sa verifice dacă bilanțul și contul de profit și pierderi sînt întocmite în conformitate cu registrele, dacă acestea din urma sînt regulat ținute și dacă evaluarea patrimoniului s'a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanțului.
Despre toate acestea, precum și asupra propunerilor pe care le vor crede necesare asupra bilanțului repartiției beneficiilor, censorii vor da adunării generale un raport amănunțit.
Adunarea generală nu va putea aproba bilanțul și contul de profit și pierderi, dacă acestea nu sînt însoțite de raportul arătat mai sus.
Articolul 257
Censorii sînt obligați de asemenea:
1. să facă, în fiecare luna și pe neașteptate, inspecții casei și sa verifice existenta titlurilor sau valorilor ce sînt proprietatea societății sau au fost primite în gaj, cauțiune ori depozit;
2. sa convoace adunarea ordinară și extraordinară, cînd n'au fost convocate de administratori;
3. sa ia parte la adunările ordinare și extraordinare, putând face să se insereze în ordinea de zi propunerile ce le vor crede necesare;
4. să constate regulată depunerea cauțiunii din partea administratorilor;
5. sa vegheze ca dispozițiunile legii, actului constitutiv sau statutului, să fie îndeplinite de administratori și lichidatori.
Censorii vor aduce la cunoștința administratorilor neregularitățile în; administrație și violarile prescripțiunilor legale și statutare pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoștința adunării generale.
Articolul 258
Censorii au dreptul să obțină în fiecare luna dela administratori o situație despre mersul operațiunilor.
Censorii iau parte la adunările administratorilor fără drept de vot.
Este interzis censorilor sa comunice acționarilor în particular sau persoanelor străine, datele referitoare la operațiunile sociale, constatate cu ocaziunea executării mandatului lor.
Articolul 259
Pentru îndeplinirea obligațiunii prevăzută de art. 256, alin. 2, censorii vor delibera împreună; ei însă vor putea face, în caz de neînțelegere, rapoarte separate, care vor trebui să fie prezentate adunării generale.
Pentru celelalte obligațiuni impuse de lege, censorii vor putea lucra separat.
Censorii vor trece într'un registru special deliberările lor, precum și constatările făcute în exercițiul oficiului lor.
Articolul 260
Întinderea și efectele răspunderii censorilor sînt determinate de regulile mandatului.
Revocarea lor se va putea face însă numai de adunarea generală cu votul cerut la adunările extraordinare.
Dispozițiunile art. 177, 241 și 249 se aplică și censorilor.
Secțiunea V Despre emiterea de obligațiuni
Articolul 261
Societatea pe acțiuni nu va putea emite obligațiuni la purtător sau nominative pentru o sumă, care ar trece peste capitalul vărsat și existent, conform celui din urma bilanț aprobat.
Va putea, cu toate acestea, sa emita obligațiuni chiar pentru o sumă mai mare, cînd excedentul va fi garantat prin titluri emise de stat, de tinuturi, sau de comune și care vor fi fost depuse la Casa de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, unde vor sta pînă la stingerea obligațiunilor emise.
De asemenea, va putea sa emita obligațiuni chiar pentru o sumă mai mare decât capitalul vărsat, garantand emiterea prin constituire de ipoteci, asupra imobilelor societății numai cu condițiunea ca valoarea lor sa nu treacă de două treimi din valoarea acestora.
Articolul 262
Cînd emisiunea de obligațiuni este garantată prin ipoteca, adunarea generală va decide numai după evaluarea bunurilor date în garanție, prin experți numiți de tribunal.
Deciziunea adunării, la care se va alătură raportul experților, va fi depusa la grefa tribunalului pentru îndeplinirea celor prevăzute în art. 307.
Articolul 263
Nicio societate nu va putea emite obligațiuni mai înainte ca întreg capitalul social sa fi fost vărsat.
Valoarea nominală a unei obligațiuni nu va putea fi mai mica de 500 lei.
Obligațiunile din aceeași emisiune trebuie să fie de o egala valoare și acorda posesorilor lor drepturi egale.
Societatea nu va emite obligațiuni care să fie plătite prin tragere la sorți cu o sumă superioară valorii lor nominale, dacă prețul de rambursare nu este același pentru toate obligațiunile din aceeași emisiune.
Articolul 264
Pentru a proceda la emisiunea de obligațiuni prin subscripție publică, administratorii vor publică un prospect vizat de judecătorul Oficiului, care va cuprinde:
1. numele, obiectul, sediul și durata societății;
2. capitalul social și rezervele;
3. data actului constitutiv, a modificărilor ce i s'au adus și data publicării lor;
4. situația patrimoniului social după ultimul bilanț aprobat;
5. categoriile de acțiuni emise de societate;
6. suma totală a obligațiunilor ce urmează să fie emise și a celor care au mai fost emise, modul de rambursare, valoarea nominală a obligațiunilor, dobînda lor, arătarea dacă sînt nominative sau la purtător, precum și garanția ipotecară ce eventual se acordă emisiunii;
7. sarcinile ce grevează imobilele societății;
8. data la care a fost publicată deciziunea adunării care a aprobat emisiunea.
Articolul 265
Subscripția obligațiunilor va fi facuta pe exemplarele prospectului de emisiune.
Valoarea obligațiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsată.
Titlurile obligațiunilor trebuie să cuprindă enuntarile arătate în prospect, numărul de ordine și tabloul plăților în capital și dobânzi.
Titlurile vor fi semnate în conformitate cu dispozițiunile art. 196.
Articolul 266
Cînd se emit obligațiuni cu garanții ipotecare, adunarea care a aprobat emisiunea va desemna persoana care se va prezenta în numele societății, înaintea instanței competente, pentru autentificarea actului și înscrierea garanției ipotecare.
Inscripția se va lua în numele masei purtatorilor de obligațiuni și va preceda emiterea titlurilor.
Dispozițiunile relative la alegerea de domiciliu pentru luarea inscripțiunilor ipotecare nu sînt aplicabile.
Articolul 267
Purtatorii de obligațiuni din aceeași emisiune se pot întruni în adunare generală pentru a delibera asupra intereselor lor.
Adunarea va fi convocată pe cheltuiala societății care a emis obligațiunile, din inițiativa administratorilor, censorilor, a reprezentanților purtatorilor de obligațiuni, dacă aceștia au fost numiți, sau după cererea unui număr de purtători care să reprezinte a zecea parte din titlurile emise și neamortizate.
Dispozițiunile prescrise pentru adunarea ordinară a acționarilor se vor aplica și adunării purtatorilor de obligațiuni în ce privește formele, condițiunile, termenele convocării, depunerea titlurilor și votarea.
Societatea emitenta nu poate participa la deliberările adunării purtatorilor de obligațiuni, în baza, obligațiunilor ce poseda.
Purtatorii de obligațiuni vor putea fi reprezentați prin mandatari, alții decât administratorii, censorii sau funcționarii societăți.
Articolul 268
Adunarea purtatorilor de obligațiuni regulat constituită, poate:
1. sa numească un reprezentant al purtatorilor de obligațiuni și unul sau mai mulți supleanți, nu dreptul de a-i reprezenta față de societate și în justiție, fixându-le retributia;
2. sa îndeplinească toate actele de supraveghere și de apărare a intereselor lor comune sau sa autorize un reprezentant cu îndeplinirea lor;
3. sa constitue un fond care va putea fi luat din dobânzile cuvenite purtatorilor de obligațiuni, pentru a face fața cheltuielilor necesare apărării drepturilor lor, stabilind în același timp regulile pentru gestiunea acestui fond;
4. să se opună la orice modificare a statutului societății sau a condițiunilor împrumutului prin care s'ar putea aduce o atingere drepturilor purtatorilor de obligațiuni;
5. să se pronunțe asupra emiterii de noi obligațiuni.
Deciziunile adunării purtatorilor de obligațiuni vor fi depuse în termen de 15 zile la tribunal, pentru a se îndeplini formalitățile prevăzute prin art. 307.
Articolul 269
Pentru validitatea deliberărilor prevăzute în articolul precedent, punctele 1, 2 și 3; deciziunea trebuie să fie luată cu o majoritate reprezentând cel puțin o treime din titlurile emise, neamortizate și nedetinute de societate.
Pentru celelalte deliberări indicate la punctele 4 și 5, este necesară prezenta în adunare a purtatorilor reprezentând cel puțin două treimi din titlurile neamortizate, în care nu se vor socoti cele deținute de societate, și votul favorabil a cel puțin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare.
Articolul 270
Deciziunile luate de adunare în conformitate cu contractul de societate, statutul și legea, sînt obligatorii chiar pentru purtatorii, care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Deciziunile contrarii contractului, statutului sau legii, pot fi atacate în justiție de către purtatorii, care nu au luat parte la adunare sau au votat contra, cerând să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, în termenul și cu efectele arătate prin art. 229, 230 și 231.
Opoziția se va face la tribunalul locului unde societatea își are sediul și se va judeca în contradictoriu cu, reprezentantul purtatorilor de obligațiuni sau, în lipsa acestuia, în contradictoriu cu administratorii societății.
Articolul 271
Reprezentantul purtatorilor de obligațiuni nu poate lua parte la administrația societății. El va putea însă asista la adunările generale și cere copie de pe actele la care au drept și actionarii.
El reprezintă pe purtatorii de obligațiuni în fața tuturor instanțelor judecătorești.
Articolul 272
Acțiunile individuale ale purtatorilor de obligațiuni împotriva societății nu sînt admise, cînd asupra aceluiași obiect este în curs sau intervine ulterior, o acțiune a reprezentantului sau dacă acțiunea individuală este în contrazicere cu o deciziune a adunării purtatorilor de obligațiuni, luată în limitele art. 268.
Articolul 273
Toate operațiunile referitoare la tragerea la sorți a obligațiunilor, trebuie să se facă în prezenta reprezentantului purtatorilor de obligațiuni, iar în lipsa, a persoanei desemnate de tribunal.
Articolul 274
Purtatorii de obligațiuni provenind din mai multe emisiuni, vor putea fi convocați, conform art. 267, pentru a delibera asupra intereselor lor comune.
Deciziunile lor vor fi valabile numai dacă vor fi adoptate de adunarea generală a purtatorilor de obligațiuni din aceeași emisiune, votand separat.
Secțiunea VI Despre registrele sociale și despre bilanț
Articolul 275
În afară de registrele arătate la art. 40, societățile pe acțiuni trebuie să țină:
1. un registru al acționarilor, în care se va arata numele și prenumele sau firma și domiciliul acționarilor cu acțiuni nominative, precum și vărsămintele făcute asupra acțiunilor;
2. un registru al întrunirilor și de liberarilor adunărilor generale;
3. un registru al întrunirilor și deliberărilor consiliului de administrație;
4. un registru al întrunirilor și deliberărilor comitetului de direcție;
5. un registru al deliberărilor și constatărilor făcute de censori în exercitarea mandatului lor;
6. un registru al obligațiunilor, care va arata totalul obligațiunilor emise, și al celor amortizate, precum și numele, prenumele sau firma și domiciliul titularilor, cînd ele sînt nominative.
Registrele arătate la punctele 1, 2, 4 și 6 vor fi ținute sub îngrijirea consiliului de administrație, cel arătat la punctul 4 sub îngrijirea comitetului de direcție, cel arătat la punctul 5 sub îngrijirea censorilor.
Dispozițiunile art. 44, 45 și 49 se vor aplica și acestor registre.
Articolul 276
Administratorii sînt obligați sa pună la dispozițiunea acționarilor registrele prevăzute sub punctele 1 și 2, ale articolului precedent și sa elibereze la cerere, pe cheltuiala acestora, extracte de pe ele,
De asemenea sînt obligați sa pună la dispozițiunea purtatorilor de obligațiuni, în aceleași condițiuni, registrul prevăzut la punctul 6 din articolul precedent.
Articolul 277
Administratorii trebuie să prezinte censorilor cel puțin cu o luna înainte de ziua hotarita pentru întrunirea adunării generale, bilanțul exercițiului precedent, cu contul de profit și pierderi, însoțit de raportul lor și de documentele justificative.
Articolul 278
Bilanțul și contul de profit și pierderi vor trebui sa arate în mod lămurit și sincer situația patrimonială a societății, beneficiile realizate sau pierderile încercate.
Pentru alcătuirea bilanțului, se vor observa dispozițiunile ce urmează, precum și normele fundamentale ale unei ordonanțe contabilitati și intocmiri de bilanț:
1. capitalul social, fondurile de rezerva și cele de amortizare precum și fondurile speciale se vor înscrie ca posturi deosebite la pasiv;
2. debitele și creditele societății se vor înscrie deosebit în bilanț, după diferitele lor categorii, reduse la valoarea ce o au în momentul închiderii exercițiului social, neadmitandu-se compensări între partidele aceleeasi persoane. Se vor trece de asemenea creanțele dubioase și amortizarile corespunzătoare;
3. titlurile de credit, proprietatea societății, se vor înscrie pe prețul de dobîndire sau cel curent în momentul închiderii exercițiului social, dacă prețul-curent este inferior celui dintaiu;
4. mărfurile, materiile prime, produsele în curs de fabricatiune și bunurile destinate vânzării vor fi evaluate pe prețul lor din ziua închiderii exercițiului social iar dacă acesta este mai mare decât acel de cumpărare sau decât prețul de cost, după acest din urma preț;
5. bunurile folosite în mod permanent la exploatare ca: imobile, mașini, concesiuni, brevete, procedeuri de fabricatiune, mărci de fabrica sau de comerț și altele de aceeași natura, nu pot fi trecute pentru o valoare mai mare decât prețul de dobîndire sau de instalare, cu obligațiunea facerii unei amortizari corespunzătoare deprecierii lor, sau a prevederii unui fond de reînnoire, ținându-se seama de durata presupusa a întrebuințării lor utile;
6. cheltuielile pentru constituirea, organizarea și administrarea societății vor fi trecute în contul de profit și pierderi, la cheltuieli. Cu toate acestea, cheltuielile prevăzute prin actul constitutiv, statut ori deciziunile adunărilor generale pentru organizarea, pentru extinderea ulterioară a întreprinderii sau pentru schimbarea exploatării, vor fi repartizate pe o perioadă de cel mult cinci ani dela efectuarea lor, cu obligațiunea de a se trece la cheltuieli în fiecare an, partea aferentă;
7. participatiunile, pe care societatea le are în alte întreprinderi se vor arata, trecandu-se în contul de profit și pierderi, beneficiile realizate sau pierderile suferite;
8. obligațiunile emise de societate vor fi înscrise la pasiv pentru suma totală necesară achitării lor. Dacă rambursarea se, face pe un preț mai urcat decât cel de emisiune, diferența va trebui să fie prevăzută la activ. În posturile de cheltuieli, va trebui să se treacă suma anuală pentru amortizare, care să acopere amortizarile din acea epoca, astfel ca pînă la sfîrșitul duratei stabilite pentru amortizare, posturile din bilanț sa dispara;
9. se va forma un post deosebit pentru toate alocatiunile prevăzute de art. 247;
10. De asemenea se va forma în bilanț la pasiv, un post deosebit pentru fondul de pensie al personalului, căruia îi va corespunde la activ, un post cuprinzînd valorile în care s'a plasat acel fond.
Articolul 279
Din beneficiile nete ale societății, se va prelua în fiecare an cel puțin 5 la suta, pentru formarea unui fond de rezerva, pînă ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.
Dacă fondul de rezerva după constituirea sa, se va fi micșorat din orice cauza, va trebui să fie completat în același mod.
Este de asemenea atribuit acestui fond de rezerva, chiar dacă a atins suma prevăzută mai sus, excedentul obținut prin emiterea acțiunilor pe un curs mai mare decât valoarea lor nominală, fie la constituire; fie în timpul funcționarii societății, dacă acest excedent nu este întrebuințat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.
Pe lîngă rezerva legală obligatorie, se vor putea înființa și altele, dacă aceasta e necesar pentru a se asigura într'un mod durabil prosperitatea societății sau repartizarea unui dividend cat mai uniform în diferitele exercitii anuale.
În caz de emitere de obligațiuni, cînd capitalul va fi redus din cauza pierderilor stabilite de adunare, rezerva legală va continua să fie facuta, ținându-se seama de capitalul social, existent în momentul emiterii lor.
Articolul 280
Prin o stipulație expresă, în actul constitutiv sau statut se pot prevedea dobânzi în favoarea acțiunilor prin o preluare din capital, în acele societăți industriale, în care este necesar un spațiu de timp pentru pregătirea întreprinderii, pînă la începerea unei exploatări normale, care nu va putea depăși trei ani. Procentele nu vor putea fi mai mari de cinci la suta.
În acest caz cifra procentelor ce vor trebui plătite va fi calculată în cheltuielile de prima instalatie și trecută împreună cu acestea în sarcina bilanțurilor care se vor solda cu beneficii.
Articolul 281
Participările la beneficii ce s'ar cuveni fundatorilor și administratorilor vor fi preluate din beneficiile nete, după deducerea cotelor de amortizare și a rezervelor legale și statutare, potrivit bilanțului aprobat de adunarea generală.
Cuantumul participațiunilor fundatorilor nu va putea depăși prevederile art. 158, iar participatiunile administratorilor nu vor putea întrece 10% din beneficiile nete.
Aceste din urma participatiuni nu se pot acorda decât dacă sînt prevăzute în actul constitutiv sau statut sau, în lipsa, într'o deciziune a adunării generale extraordinare, luată cu majoritatea prevăzută la art. 212.
Deciziunea trebuie reînnoită în caz de reducere sau sporire a capitalului.
Ceea ce s'a încasat cu nerespectarea dispozițiunilor de mai sus trebuie restituit.
De restul beneficiilor, va, dispune adunarea generală.
Articolul 282
Bilanțul va rămîne depus în copie, împreună cu raportul administratorilor și censorilor la sediul social și la acel al sucursalelor în cele cincisprezece zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a fi cercetate de acționari.
Actionarii vor putea cere pe cheltuiala lor, copii de pe bilanț, de pe raportul consiliului de administrație și al censorilor către adunarea generală.
Articolul 283
Administratorii sînt obligați în cincisprezece zile dela data adunării generale, să depună o copie de pe bilanț, însoțită de contul de profit și pierderi, la Oficiul registrului comerțului, alăturând raportul lor, acel al censorilor și procesul-verbal al adunării generale pentru a fi menționate în registru.
Bilanțul și contul de profit și pierderi vor fi publicate în Monitorul Oficial.
Articolul 284
Aprobarea bilanțului de adunare nu împiedica exercițiul acțiunii în responsabilitate în contra administratorilor, directorilor censorilor.
Capitolul 5 Societățile în comandită pe acțiuni
Articolul 285
Societatea în comandită pe acțiuni este reglementată de dispozițiunile referitoare la societățile pe acțiuni, cu excepția dispozițiunilor de mai jos.
Articolul 286
Administrația societății este încredințată, unuia sau mai multor asociați comanditati.
Asociaților comanditati, li se vor aplica dispozițiunile art. 184-187.
Pentru asociații comanditari, se vor observa dispozițiunile prevăzute în art. 193-199.
Articolul 287
În societatea în comandită pe acțiuni, administratorii vor putea fi revocați de adunarea generală a acționarilor prin o deciziune luată cu majoritatea cerută pentru adunările extraordinare.
Adunarea generală, cu aceeași majoritate, alege altă persoană în locul administratorului revocat, mort, sau care a încetat din oficiul sau conform art. 235.
Numirea va trebui aprobată și de ceilalți administratori, dacă sînt mai mulți.
Noul administrator devine asociat comanditat.
Administratorul revocat rămîne răspunzător nelimitat față de cei de al treilea, pentru obligațiunile ce a contractat în timpul administrației sale, putând însă exercita dreptul de regres în contra societății.
Articolul 288
Asociații comanditati, care sînt administratori nu pot lua parte la deliberările adunărilor generale pentru alegerea censorilor, chiar dacă poseda acțiuni ale societății.
Capitolul 6 Societățile cu răspundere limitată
Articolul 289
Deciziunile asociaților se iau în adunarea generală.
Statutul va putea sa substituie votului dat în adunarea asociaților, votarea prin corespondenta.
Articolul 290
Adunarea decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a cotelor.
Pentru deciziunile avînd de obiect modificările actului constitutiv sau ale statutului este necesar votul tuturor asociaților, afară de dispozițiuni contrare.
Articolul 291
Cînd actul constitutiv și statutul nu dispun altfel, dreptul de vot se stabilește după valoarea cotelor, fiecare diviziune de doua mii lei din capitalul social dând dreptul la un vot.
Un asociat nu va putea exercita dreptul sau de vot în deliberările adunărilor asociaților, referitoare la aporturile sale în natura sau la actele juridice încheiate între ei și societate.
Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o deciziune valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată, din nou poate decide asupra ordinei de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capital reprezentată de asociații prezenți.
Articolul 292
Adunarea asociaților are în atribuțiunile sale:
1. sa aprobe bilanțul și sa proceadă la repartiția beneficiului net;
2. sa desemneze pe administratori și censori, să-i revoace și să le dea descărcare de activitatea lor;
3. sa decidă urmărirea administratorilor și censorilor; pentru daunele pricinuite societății, desemnând și persoana însărcinată sa o exercite;
4. sa modifice statutul.
În acest din urmă caz, dacă actul constitutiv sau statutul prevăd dreptul de retragere a asociatului pentru modificările aduse acestuia, se aplică dispozițiunile art. 322 și 323.
Articolul 293
Administratorii sînt obligați sa convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin odată pe an, sau de câte ori o impun interesele societății:
Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, vor putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.
Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în statut, iar în lipsa unei dispozițiuni speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin zece zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Articolul 294
Dispozițiunile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ce privește dreptul de a ataca deciziunile adunării generale, se vor aplica și societăților cu răspundere limitată.
Articolul 295
Societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală.
Administratorii nu pot primi fără autorizarea adunării asociaților, oficiul de administratori în alte societăți concurente sau avînd același obiect, nici face același fel de comerț, ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul unui al treilea, sub sancțiunea revocării și răspunderii de daune.
Dispozițiunile art. 179, 180; 181 și 183, se vor aplica și societăților cu răspundere limitată.
Articolul 296
Societatea, trebuie să țină sub îngrijirea administratorilor un registru al asociaților, în care va înscrie, numele, prenumele și domiciliul fiecărui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul cotelor sau orice alta modificare privitoare la acestea.
Administratorii răspund personal și solidar de orice dăuna pricinuită prin nerespectarea acestei dispozițiuni.
Registrul va putea fi cercetat de asociați și creditori.
Articolul 297
Statutul poate prevedea numirea unuia, pînă la trei censori, aleși de adunarea asociaților.
Dacă numărul asociaților trece de cincisprezece, numirea censorilor este obligatorie.
Dispozițiunile prevăzute pentru censorii societăților pe acțiuni se vor aplica și censorilor din societățile cu răspundere limitată.
În lipsa de censori, fiecare din asociații, care n'au administrațiunea societății, va exercita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv.
Articolul 298
Societatea cu răspundere limitată nu va putea emite obligațiuni.
Articolul 299
Bilanțul societății va fi întocmit după normele prescrise pentru societatea pe acțiuni. El va fi aprobat de adunarea asociaților și depus de administratori în termen de cincisprezece zile la Oficiul registrului comerțului, pentru a fi menționat în registru și publicat în Monitorul Oficial.
Dispozițiunile prevăzute pentru fondurile de rezerva în societatea pe acțiuni, ca și acelea privitoare la reducerea capitalului social, se vor aplica și societăților cu răspundere limitată.
Articolul 300
Prin actul constitutiv sau statut, se va putea stipula plata unei dobânzi de 5 la suta pentru cote și pentru o perioadă de maximum trei ani, dacă este necesar un spațiu de timp pentru pregătirea întreprinderilor pînă la începerea unei exploatări normale.
Procentele acordate pentru acest interval nu vor putea depăși 15 la suta din capitalul social.
În acest caz, cifra procentelor va trebui calculată în cheltuielile de prima instalatie și trecută în sarcina bilanțurilor care se vor solda cu beneficii.
Articolul 301
Cotele pot fi transferate la asociați.
Transferarea către străini nu este permisă decât dacă este aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
Articolul 302
În cazul dobîndirii unei cote prin succesiune sau în baza unei convențiuni matrimoniale, nu se vor aplica dispozițiunile de mai sus, dacă actul constitutiv sau statutul nu dispun altfel.
Cotele ce reprezintă alte aporturi decât numerar nu vor putea fi transferate timp de doi ani dela data constituirii societății.
Articolul 303
Cotele se pot divide între moștenitorii rămași, cu condițiunea ca fracțiunile sa nu aibe o valoare mai mica de doua mii lei fiecare și ca numărul asociaților sa nu treacă peste maximum legal.
În cazul în care s'ar depăși maximum legal de asociați, din cauza numărului succesorilor, aceștia vor fi obligați sa desemneze un număr de titulari ce nu va depăși maximul legal.
Articolul 304
Cotele ce implica și obligațiunea de prestațiuni periodice în natura nu sînt transferabile nici divizibile, fără consimțămîntul adunării generale.
În caz de moarte a titularului unor asemenea cote, adunarea generală va putea sa plătească în termen de doua luni moștenitorilor, valoarea cotelor aparținînd decedatului, conform ultimului bilanț aprobat, dacă societatea nu prefera sa continue cu aceia. dintre moștenitorii care consimt.
Articolul 305
Transferarea cotelor trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociați al societății.
Transferarea are efect față de cel de al treilea, numai din momentul înscrierii ei în registrul comerțului.
Titlul IV Despre modificarea contractului de societate, actului constitutiv sau statutului societății
Capitolul 1 Dispozițiuni generale
Articolul 306
În societățile în nume colectiv, în comandită, simpla și cu răspundere limitată, modificarea contractului de societate, sau actului constitutiv, se face numai cu consimțămîntul tuturor asociaților, prin act autentic sau prin declarațiune în fața judecătorului Oficiului registrului comerțului.
Actul va fi depus în termen de 15 zile dela data autentificării, la Oficiul registrului comerțului, pentru a fi înscris și publicat în Monitorul Oficial.
În caz de modificare a actului constitutiv prin declarațiune, înscrierea se va face din oficiu, iar publicarea la staruinta asociaților.
Articolul 307
În societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, deciziunile adunării generale referitoare la modificarea actului constitutiv sau a statutului trebuiesc depuse în termen de 15 zile dela data lor, la tribunal, pentru verificarea legalității lor.
Tribunalul, luînd concluziunile Ministerului Public, se pronunța asupra cererii.
În contra hotărîrii, se poate face apel în termen de 15 zile dela pronunțare.
După rămânerea definitivă a hotărîrii, deciziunea adunării generale va fi depusa la Oficiul registrului comerțului, pentru a fi înscrisă și publicată în Monitorul Oficial.
Numai după îndeplinirea acestor formalități, deciziunea va fi opozabilă celor de al treilea.
Articolul 308
Creditorii particulari ai asociaților într'o societate în nume colectiv, în comandită simpla și cu răspundere limitată pot face opozițiune în contra deciziunii privitoare la prelungirea societății peste termenul fixat pentru durata sa, dacă au drepturi stabilite printr'un titlu executoriu anterior.
Opozițiunea se va face la tribunal, în termen de treizeci de zile dela data publicării deciziunii.
Opozițiunea-suspenda față de oponenți efectul prelungirii societății.
Cînd opoziția a fost admisă printr'o hotărîre rămasă definitivă asociații trebuie să decidă în termen de o luna dela data ei, dacă înțeleg sa renunțe la prelungire sau sa excludă din societate pe asociatul debitor al oponentului.
În acest din urmă caz, partea socială cuvenită asociatului debitor va fi calculată pe baza ultimului bilanț aprobat.
Capitolul 2 Reducerea sau sporirea capitalului social
Articolul 309
Reducerea capitalului social va putea fi facuta numai după trecerea a doua luni din ziua în care deciziunea a fost publicată în Monitorul Oficial.
Deciziunea va trebui să respecte minimum de capital legal atunci cînd legea îl fixează, sa arate motivele pentru care se face reducerea și procedeul ce va fi utilizat pentru, efectuarea sa.
Orice creditor al societății, anterior deciziunii, va putea face opozițiune la tribunal, în termenul arătat mai sus.
Opozițiunea suspenda executarea deciziunii pînă la retragerea sau respingerea sa printr'o hotărîre definitivă.
Articolul 310
Cînd societatea a emis obligațiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului prin restituiri făcute acționarilor din sumele plătite în contul acțiunilor, decât în proporție cu valoarea obligațiunilor amortizate.
Articolul 311
Deciziunile adunării extraordinare pentru sporirea capitalului social se vor publică în Monitorul Oficial și într'un ziar mai răspândit, acordându-se pentru exercițiul dreptului de preferinta un termen de cel puțin o luna, cu începere din ziua publicării în Monitorul Oficial.
Articolul 312
Societatea pe acțiuni nu va putea spori capitalul social, conformându-se dispozițiunilor prevăzute pentru constituirea societății.
În caz de subscripție publică, prospectul purtînd semnăturile autentice a doi dintre administratori, va trebui prezentat Oficiului registrului comerțului, pentru îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 136 și va cuprinde:
1. data și numărul înscrierii societății în registrul comerțului;
2. firma și sediul societății;
3. capitalul social și diferitele categorii de acțiuni;
4. numele și prenumele administratorilor, censorilor și domiciliul lor;
5. Ultimul bilanț aprobat, contul este profit și pierderi și raportul censorilor;
6. dividendele plătite în ultimii cinci ani sau dela constituire, dacă dela această dată, au trecut mai puțin de 5 ani;
7. obligațiunile emise de societate;
8. deciziunea adunării generale privitoare la noua emisiune de acțiuni valoarea totală a acestora, numărul și valoarea lor nominală, felul lor, relatiuni privitoare la aporturi altele decât în numerar și avantajele acordate acestora, data dela care se vor plati dividendele, precum și diferitele privilegii acordate.
Subscriitorul va putea invoca nulitatea prospectului ce nu cuprinde toate mențiunile arătate, dacă nu a exercitat în niciun mod drepturile și obligațiunile sale de acționar.
Articolul 313
Administratorii sînt solidar răspunzători, în caz de sporire a capitalului social, de exactitatea celor arătate în prospect, în publicațiunile făcute de societate sau în cererile adresate Oficiului registrului comerțului, în vederea sporirii capitalului.
Articolul 314
Dacă sporirea capitalului social se face prin aporturi în natura, adunarea extraordinară, care a hotărît aceasta, va numi unul sau mai mulți experți conform art. 144 și 150.
După depunerea raportului de expertiza, adunarea extraordinară convocată din nou, avînd în vedere concluziunile experților, poate hotărî sporirea capitalului.
Deciziunea adunării va trebui sa cuprindă descrierea aporturilor în natura, numele persoanelor ce le efectuează și numărul acțiunilor ce se vor emite în schimb.
Articolul 315
Acțiunile emise pentru sporirea capitalului vor fi oferite spre subscriere în primul rând celorlalți acționari, în proportiune cu numărul acțiunilor ce poseda și cu obligațiunea ca aceștia să-și exercite dreptul lor de preferinta în termenul hotărît de societate.
După expirarea acestui termen, acțiunile vor putea fi subscrise de public.
Articolul 316
Adunarea generală va putea totuși în interesul societății, sa ridice acționarilor dreptul de subscriere a noilor acțiuni, în total sau în parte.
Convocarea va trebui sa cuprindă în acest caz, motivele maririi capitalului, persoanele cărora urmează a se atribui noile acțiuni, numărul de acțiuni atribuit fiecăreia dintre ele, valoarea de emisiune a acțiunilor și bazele fixării acesteia.
Pentru luarea deciziunii este necesară prezenta a trei pătrimi din capitalul social și votul unui număr de asociați, care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social.
Articolul 317
Dreptul de preferinta nu va putea fi de asemenea exercitat dacă noile acțiuni reprezintă alte aporturi decât în numerar.
Articolul 318
Deciziunea adunării care hotărăște sporirea capitalului nu va avea efect dacă nu a fost adusă la îndeplinire în termen de un an dela data sa.
Deciziunea adunării nu va putea fi înscrisă în registrul comerțului decât după ce se va verifica de tribunal îndeplinirea condițiunilor legale, subscrierea acțiunilor, efectuarea vărsământului de 50 la suta pentru fiecare acțiune subscrisă și transmiterea aporturilor în natură.
Pînă la înscrierea acestei deciziuni în registrul comerțului și publicarea ei în Monitorul Oficial, nu se va putea face mențiune în actele societății de sporirea capitalului, nici emite noi acțiuni.
În caz de sporire a capitalului, se vor aplica dispozițiunile articolelor 199-200.
Articolul 319
Societatea cu răspundere limitată își va spori capitalul social conformându-se regulelor privitoare la constituirea acestor societăți.
Titlul V Despre excluderea asociaților
Articolul 320
Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simpla și cu răspundere limitată:
1. asociatul, care pus în întîrziere, nu aduce aportul ce s'a obligat sa pună în societate;
2. asociatul cu răspundere nelimitată, declarat în stare de faliment, sau legalmente incapabil;
3. asociatul cu răspundere nelimitată, care se amesteca, fără drept în administrație ori contravine dispozițiunilor art. 184 și 186;
4. asociatul administrator care comite frauda în dăuna societății sau se servește de semnatura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Dispozițiunile acestui articol se aplică și comanditatilor în societatea în comandită pe acțiuni.
Articolul 321
Excluderea se pronunța prin hotărîre judecătorească, după cererea societății sau oricărui asociat.
Cînd excluderea se cere de un asociat, se va cita societatea și asociatul parit.
Hotărîrea definitivă de excludere se va depune în termen de cincisprezece zile la Oficiul registrului comerțului, pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărîrii se va publică în Monitorul Oficial.
Articolul 322
Asociatul exclus răspunde de pierderi și are dreptul la beneficii pînă în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor pînă ce acestea nu sînt repartizate conform prevederilor contractului de societate.
Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
Articolul 323
Asociatul exclus rămîne obligat față de cei de al treilea pentru operațiunile făcute de societate pînă în ziua publicării sale.
Dacă în momentul excluderii, sînt operațiuni în curs de executare, asociatul este obligat sa suporte consecințele și nu-și va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operațiuni.
Titlul VI Despre disolvarea și fuziunea societăților
Capitolul 1 Disolvarea societatilor
Articolul 324
Produc disolvarea societății și dau dreptul fiecărui asociat sa ceara lichidarea acesteia:
1. trecerea timpului stabilit pentru durata societății;
2. imposibilitatea realizării obiectului social sau realizarea acestuia;
3. deciziunea asociaților;
4. falimentul;
5. reducerea capitalului social în cazul arătat de art. 252 sau micșorarea capitalului social sub minimum legal, afară numai dacă asociații nu decid completarea lui;
6. societățile pe acțiuni se disolva și cînd numărul acționarilor se va fi redus sub șapte, dacă au trecut mai mult de șase luni, dela reducerea lui și n'a fost completat.
Disolvarea societăților comerciale trebuie să fie înscrisă în, registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial, afară de cazul prevăzut la punctul 1.
Înscrierea și publicarea se va face conform art. 306 și 307, cînd disolvarea va avea loc în baza unei deciziuni a adunării generale și în termeni de cincisprezece zile dela data rămînerii definitive a hotărîrii, în cazul în care disolvarea a fost pronunțată de justiție.
Articolul 325
Societățile în nume colectiv și cu răspundere limitată se disolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau moartea unuia dintre asociați cînd numărul asociaților s'a redus la unul singur și nu exista clauza de continuare cu moștenitorii.
În societatea în comandită simpla sau pe acțiuni, dacă este un singur asociat comanditat, moartea sa atrage disolvarea societății, dacă nu exista clauza de continuare a acesteia cu moștenitorii.
Societatea se disolva de asemenea și prin incapacitatea, excluderea, retragerea sau falimentul singurului comanditat.
În societățile în comandită simpla, cu un singur asociat comanditar, moartea acestuia produce disolvarea societății, dacă nu exista clauza de continuare a acesteia cu moștenitorii. Societatea se desființează și prin retragerea, excluderea sau falimentul singurului comanditar.
Articolul 326
În societățile în nume colectiv, dacă un asociat încetează din vieata și dacă nu exista convențiune contrară, societatea trebuie să găsească partea ce se cuvine moștenitorilor, după ultimul bilanț aprobat, în termen de trei luni dela notificarea morții asociatului, dacă asociații rămași nu prefera sa continue societatea cu moștenitorii care consimt la aceasta.
Aceeași dispozițiune se aplică și societăților în comandită simpla în caz de moarte a unuia dintre asociații comanditati, afară de cazul cînd moștenitorii săi nu prefera sa rămînă în societate în calitate de comanditari.
Moștenitorii rămîn răspunzători potrivit art. 322 pînă la publicarea schimbărilor intervenite.
Articolul 327
Societatea fiind disolvata, administratorii vor trebui sa înceapă procedura de lichidare, dacă legea, actul constitutiv, statutul, adunarea generală sau autoritatea judecătorească, care a pronunțat disolvarea, nu hotărăște altfel.
Din momentul disolvarii, administratorii nu mai pot întreprinde noi operațiuni; în caz contrar, ei sînt personal și solidar răspunzători pentru operațiunile ce vor fi întreprins.
Prohibițiunea începe din ziua expirării termenului fixat pentru durata societății ori dela data la care disolvarea a fost decisa de asociați sau declarata prin hotărîre judecătorească.
Articolul 328
Disolvarea societății înainte de expirarea termenului hotărît pentru durata sa, are efect față de cei de al treilea numai după trecerea a treizeci de zile dela publicarea în Monitorul Oficial.
Cei de al treilea pot face opoziție în contra disolvarii în condițiunile prevăzute de art. 309.
Articolul 329
În caz de disolvare a societății prin deciziunea asociaților, aceștia vor putea reveni asupra hotărîrii luate cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, atîta vreme cat nu s'a făcut nicio repartiție din activ.
Aceasta hotărîre va fi înscrisă în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial după îndeplinirea formalităților cerute de art. 307.
Capitolul 2 Fuziunea societăților
Articolul 330
Fuziunea mai multor societăți se hotărăște de fiecare societate în parte.
Fiecare din societățile care au hotărît fuziunea trebuie să îndeplinească formalitățile prevăzute de art. 306 sau 307 după felul societății.
Bilanțul, întocmit cu aceasta ocaziune de fiecare societate, va fi depus odată cu cererea de înscriere a deciziunii de fuziune, la Oficiul registrului comerțului pentru a menționat în registru.
Societatea care încetează de a exista în urma fuziunii, va depune pentru a fi înscrisă în registrul comerțului, o declarațiune de modul cum a hotărît sa stinga pasivul sau.
Articolul 331
Fuziunea nu poate avea efect decât după 3 luni dela publicarea în Monitorul Oficial, afară numai dacă nu se va justifica plata tuturor datoriilor sociale sau depunerea sumei corespunzătoare potrivit art. 386, sau consimtimantul tuturor creditorilor.
Certificatul constatator ca s'a efectuat depunerea va trebui să fie publicat în conformitate cu dispozițiunile articolului precedent.
În cursul termenului de mai sus, oricare creditor al societăților care fuzionează, va putea face opozițiune la tribunal.
Opozițiunea suspenda executarea fuziunii, pînă la rămânerea definitivă a hotărîrii.
Dacă termenul arătat expira fără, a se fi făcut opozițiune, fuziunea va fi executată și societatea, care rămîne în fiinta sau acea care rezultă din fuziune, va avea drepturile și va lua asupra-și obligațiunile societății stinse.
Titlul VII Despre lichidarea societăților
Capitolul 1 Dispozițiuni generale
Articolul 332
Chiar dacă actul constitutiv sau statutul prevăd normele referitoare la lichidarea și repartiția patrimoniului social, trebuiesc observate următoarele reguli:
1. pînă la intrarea în funcțiune a lichidatorilor, administratorii continua oficiul lor, cu excepțiunea celor prevăzute de art. 327;
2. actul de numire a lichidatorilor sau sentinta care-i tine locul și orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuiesc depuse prin îngrijirea lichidatorilor la Oficiul registrului comerțului pentru a fi înscrise de îndată și publicate în Monitorul Oficial.
Numai după îndeplinirea formalităților de mai sus, lichidatorii vor depune semnatura lor, conform art. 16 și vor intră în funcțiune.
În urma efectuării publicării prevăzute mai sus, nicio acțiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia, decât în numele lichidatorilor sau contra lor.
În afară de dispozițiunile prezentului titlu, se aplică societăților în lichidare toate regulile stabilite prin actul constitutiv, prin statutul societății sau prin lege, în măsura în care nu sînt incompatibile cu lichidarea.
Toate actele emanând dela societate trebuiesc sa arate ca aceasta este în lichidare.
Articolul 333
Lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii.
Ei sînt datori, îndată după intrarea în funcțiune, ca împreună cu administratorii societății să facă un inventar și sa încheie un bilanț, care să constate situația exactă a activului și pasivului social și să le semneze.
Lichidatorii sînt obligați sa primească și sa păstreze registrele ce li s'au încredințat de administratori; patrimoniul și scriptele societății și sa țină un registru cu toate operațiunile lichidării în ordinea datei lor.
Lichidatorii își îndeplinesc mandatul lor sub controlul censorilor.
Articolul 334
În afară de puterile mai intinse ori mai restrânse conferite lor de către asociați, cu aceeași majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
1. sa stea în judecata și să fie acționați în interesul lichidării;
2. să execute și sa termine operațiunile de comerț referitoare la lichidare;
3. sa vândă prin licitațiune publică, imobilele și orice avere mobiliară a societății vînzarea bunurilor nu se va putea face în bloc;
4. să facă transactiuni și sa încheie compromisuri;
5. sa lichideze și sa încaseze creanțele societății, chiar în caz de faliment al debitorului, dând chitanța;
6. sa contracteze obligațiuni cambiale, să facă împrumuturi neipotecare și în general sa îndeplinească actele necesare pentru lichidarea afacerilor sociale.
Ei nu pot însă, în lipsa de dispozițiuni speciale în actul social sau în actul lor de numire, sa constitue ipoteci asupra bunurilor societății, dacă nu vor fi autorizați prin ordonanța președintelui tribunalului, data, după ce se va lua și avizul censorilor.
Lichidatorii, care întreprind noui operațiuni comerciale ce nu sînt necesare scopului lichidării, sînt răspunzători personal și solidar de executarea lor.
Articolul 335
Lichidatorii nu pot plati asociaților nicio suma asupra părților ce li s'ar cuveni din lichidare, pînă ce mai întîi nu vor fi achitati creditorii societății.
Asociații vor putea cere însă ca sumele reținute să fie depuse în conformitate cu dispozițiunile art. 386 și să se facă repartitiuni asupra acțiunilor sau părților sociale, chiar în timpul lichidării dacă, afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligațiunilor societății, ajunse sau care vor ajunge la scadenta, mai rămîne un disponibil de cel puțin 10 la suta din cuantumul lor.
În contra deciziunilor lichidatorilor, creditorii societății pot face opozițiune conform art. 308.
Articolul 336
Lichidatorii care probează prin prezentarea bilanțului, ca fondurile de care dispune societatea nu sînt suficiente sa acopere pasivul exigibil, trebuie să ceara asociaților sumele necesare, dacă aceștia sînt obligați să le procure, după felul societății, sau dacă sînt debitori față de societate, pentru vărsămintele neefectuate asupra acțiunilor sau părților lor sociale.
Articolul 337
Lichidatorii, care cu proprii lor bani au achitat datoriile societății, nu vor putea sa exercite în contra societății drepturi mai mari decât acelea ce aparțineau creditorilor plătiți.
Articolul 338
Creditorii societății au dreptul în primul rând sa exercite contra, lichidatorilor acțiunile care izvorăsc din creanțele ajunse la termen, pînă la concurenta bunurilor existente în patrimoniul societății.
Ei au de asemenea dreptul de a exercita o acțiune personală contra asociaților pentru plata sumelor datorate din valoarea, acțiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor ce s'au obligat a pune în societate.
Articolul 339
După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceara judecătorului Oficiului registrului comerțului radierea firmei societății din registru.
Lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedica declararea în stare de faliment a societății.
Articolul 340
După aprobarea socotelilor și terminarea repartiției, registrele și scriptele societății în nume colectiv, comandită simpla sau cu răspundere limitată, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre copartasi, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.
În societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, acestea vor fi depuse la Oficiul registrului comerțului, unde orice parte interesată va putea lua cunoștința de ele, cu autorizațiunea judecătorului Oficiului.
Registrele tuturor societăților vor fi păstrate, timp de cinci ani.
Capitolul 2 Lichidarea societăților în nume colectiv, în comandită simpla și cu răspundere limitată
Articolul 341
Numirea lichidatorilor în societățile în nume colectiv, în comandită simpla și cu răspundere limitată va fi facuta de toți asociații, afară de clauza contrară cuprinsă în contractul social.
Dacă nu se va putea întruni unanimitatea voturilor, numirea lichidatorilor va fi facuta de tribunal după cererea oricărui asociat ori administrator, cu ascultarea tuturor asociaților și administratorilor.
În contra acestei hotărîri, se poate face apel de asociați sau administratori în termen de cincisprezece zile de, la pronunțare.
Articolul 342
După terminarea lichidării societății în nume colectiv, comandită simpla sau cu răspundere limitată, lichidatorii trebuie să întocmească bilanțul de lichidare și sa propună repartiția activului între asociați.
Asociatul nemulțumit poate face opozițiune la tribunal în termen de cincisprezece zile dela notificarea bilanțului și a proiectului de repartiție.
În instanța de judecată a opozitiunii, chestiunile referitoare la lichidare vor fi separate de acelea ale repartiției, față de care lichidatorii pot rămîne străini.
După expirarea acestui termen, bilanțul și repartiția se considera aprobate și lichidatorii sînt liberați.
Capitolul 3 Lichidarea societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni
Articolul 343
Numirea lichidatorilor în societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni se face de adunarea generală, care hotărăște lichidarea dacă actul constitutiv sau statutul nu dispun altfel.
Adunarea generală hotărăște cu majoritatea prevăzută pentru modificarea statutului.
Dacă majoritatea nu a fost obținută, numirea se face de tribunal la cererea oricăruia din administratori sau asociați, cu ascultarea societății și a celor care au cerut-o. În contra acestei hotărîri se poate face apel în termen de 15 zile dela pronunțare.
Articolul 344
Administratorii vor prezenta lichidatorilor o dare de seama asupra gestiunii pentru un timpul trecut dela cel din urma bilanț aprobat ci pînă la începerea lichidării.
Lichidatorii au dreptul sa aprobe darea de seama și sa ridice sau sa susțină contestațiunile la care ar putea da loc.
Articolul 345
Cînd unul sau mai mulți administratori sînt numiți lichidatori, darea de seama asupra gestiunii administratorilor se va depune la Oficiul registrului comerțului și se va publică în Monitorul Oficial împreună cu bilanțul final de lichidare.
Cînd gestiunea trece peste durata unui exercițiu social, darea de seama nu trebuie alăturată la primul bilanț, pe care lichidatorii îl prezintă adunării generale.
Orice acționar poate, în termen de cincisprezece zile dela publicare, să facă opozițiune la tribunal.
Toate opozițiunile făcute vor fi întrunite pentru a fi soluționate printr'o singura hotărîre.
Orice acționar are dreptul sa intervină în instanța, iar hotărîrea va fi opozabilă și acționarilor intervenienți.
Articolul 346
Dacă lichidarea se prelungește pentru durata exercițiului social, lichidatorii sînt obligați sa întocmească bilanțul anual, conformându-se dispozițiunilor, legii, actului constitutiv și statutului.
Articolul 347
După terminarea lichidării, lichidatorii întocmesc bilanțul final, arătând partea ce se cuvine fiecărei acțiuni în repartiția activului social.
Bilanțul semnat de lichidatori și însoțit de raportul censorilor se va depune pentru a fi menționat, la Oficiul registrului comerțului și se va publică în Monitorul Oficial.
Orice acționar va putea face opozițiune conform art 345.
Articolul 348
Dacă termenul arătat mai sus a expirat fără să se facă vreo, opozițiune, bilanțul se considera aprobat de toți actionarii; și lichidatorii sînt liberați, sub rezerva repartizării activului social.
Independent de expirarea termenului, chitanța de primirea a acelei din urma repartiții tine loc de aprobarea contului și a repartiției făcute.
Articolul 349
Sumele cuvenite acționarilor, neîncasate în cele doua luni dela publicarea bilanțului; vor fi depuse; conform art. 386, cu arătarea numelui proprietarului sau numerelor acțiunilor, dacă ele sînt la purtător.
Plata se va face persoanei arătate sau posesorilor acționarilor, reținându-se titlul.
Titlul VIII Dispozițiuni referitoare la societățile constituite în străinătate.
Articolul 350
Toate societățile, constituite potrivit legilor române și avînd sediul principal în România, sînt supuse tuturor obligațiunilor și se bucura de toate drepturile prevăzute în legi pentru societățile comerciale.
Societățile constituite potrivit legilor române și avînd sediul principal în România, pot dobândi imobile, rurale, necesare pentru stabilimente comerciale și industriale precum și cele necesare pentru exploatările industriale ce intră în obiectul întreprinderii lor.
Articolul 351
Societățile constituite în țara străină, care au sediul sau obiectul principal în România, vor trebui sa îndeplinească formele de constituire prevăzute de legile române, fiind supuse în timpul funcționarii, acestor legi.
Articolul 352
Societățile constituite în țara străină vor putea sa stabilească o sucursala ori o reprezentanta în țara, dacă vor dovedi ca în țara unde sînt constituite se observa reciprocitatea pentru societățile române de același fel.
Dovada reciprocității se va face printr'o declarațiune a guvernului lor.
Ele sînt obligate să depună și sa înscrie la Oficiul registrului comerțului în circumscripția căruia se afla, sediul sucursalei sau reprezentantei și sa publice în Monitorul Oficial actul constitutiv, statutul, modificările aduse acestora și bilanțul.
Ele vor trebui de asemenea sa publice numele persoanelor, care reprezintă în orice mod societatea în țara.
Reprezentanții vor trebui să depună o copie de pe procura, împreună cu semnatura lor la Oficiul registrului comerțului sucursalei sau reprezentantei. Aceștia trebuie să aibă depline puteri pentru a reprezenta societatea în toate afacerile în legătură cu activitatea din România.
Aceste persoane sînt răspunzătoare față de cei de al treilea ca și administratorii societăților constituite în România
Articolul 353
Societățile pe acțiuni, în comandită pe acțiuni și cu răspundere limitată, legal constituite în străinătate, pentru a-și înființa o sucursala sau o reprezentanta în România vor trebui să obțină și autorizarea guvernului român.
Cererea pentru autorizare va trebui să fie însoțită de următoarele acte:
1. statutul societății și actele dovedind existenta legală a acesteia;
2. declarațiunea de reciprocitate prevăzută de articolul precedent;
3. o declarațiune ca societatea se va supune legilor române;
4. o declarațiune a societății, autentificată de autoritatea competentă a tarii respective; prin care se va arata ca cauțiunea ce se va fixa de guvern va servi numai la garantarea operațiunilor făcute de societate în România, pentru despăgubirea cu preferinta a creditorilor din țara.
Autorizațiunea se acordă printr'un jurnal al Consiliului de Miniștri; ea nu se poate acorda înainte ca societatea sa fi depus cauțiunea fixată în prealabil de Consiliul de Miniștri, pentru garantarea operațiunilor ce societatea va face în țara. Cauțiunea va fi depusa potrivit art. 386 și va consta din titluri de credit ale Statului Roman după cursul zilei cînd se va face consemnarea. Recipisa se va trimite după acordarea autorizațiunii, tribunalului sediului din țara al societății.
Articolul 354
Sucursalele sau reprezentantele societăților pe acțiuni, în comandită pe acțiuni, sau cu răspundere limitată constituite în țara, străină și funcționînd în România vor trebui:
1. sa publice în fiecare an un bilanț asupra operațiunilor din țara, întocmit conform dispozițiunilor prescrise pentru societățile pe acțiuni.
2. sa înainteze Ministerului Economiei Naționale bilanțurile ce vor publică la sediul lor principal,
Articolul 355
Societățile, constituite în străinătate de un tip diferit de cel arătat în acest cod, sînt supuse dispozițiunilor prevăzute pentru societățile pe acțiuni în ce privește autorizarea, publicarea și răspunderea lor luată de cei de al treilea.
Articolul 356
Pînă la îndeplinirea formalităților arătate în acest titlu, cei care lucrează în numele societății constituită în țara străină, sînt răspunzători potrivit dispozițiunilor art. 133.
Articolul 357
Guvernul va putea cerceta oricînd activitatea societăților constituite în țara străină, și cere, prin Ministerul Public, tribunalului competent, retragerea autorizațiunii în cazurile următoare:
1. dacă funcționarea n'a început în termenul fixat prin-autorizarea data, sau în lipsa unui atare termen, în șase luni dela data acesteia;
2. dacă prin orice împrejurare, s'ar micșora, cauțiunea fără ca societatea sa o fi completat, în termen de treizeci zile dela somația facuta de Ministerul Economiei Naționale;
3. dacă se va constata ca societatea face operațiuni străine de acele prevăzute în actul constitutiv;
4. dacă aceste societăți nu vor observa condițiunile prevăzute prin autorizare, dispozițiunile prezentului titlu, sau legile în vigoare în România;
5. dacă ar inceta reciprocitatea;
6. dacă societatea a încetat de a funcționa în țara sa de origine;
7. dacă prin orice împrejurare, capitalul societății pe acțiuni se va fi redus la jumătatea sumei arătate prin cererea de autorizare.
Tribunalul va hotărî, ascultând pe reprezentanții societății și Ministerul Public.
Împotriva sentinței tribunalului, se va putea face apel în termen de cincisprezece zile dela pronunțare.
Articolul 358
În caz de încetare a operațiunilor în România, pentru a obține liberarea cauțiunii, societatea va face o publicațiune în Monitorul Oficial și în doua ziare răspândite din țara, care se va repeta după un interval de o luna.
Creditorii societății vor putea face opozițiune la ridicarea cauțiunii în termen de treizeci de zile dela cea din urma publicațiune.
Opozițiunea va fi facuta la tribunalul unde se afla recipisa.
În contra hotărîrii tribunalului, se va putea face apel în termen de cincisprezece zile dela pronunțare.
Dacă nu s'a făcut nicio opozițiune sau dacă cele făcute sînt respinse, iar hotărîrea a rămas definitivă, cauțiunea va putea fi ridicată de societate.
Articolul 359
Societățile constituite în țara străină sînt răspunzătoare de toate obligațiunile contractate de administratorii sau reprezentanții lor, chiar dacă aceștia cu ocaziunea contractarilor, ar fi depășit puterile ce li se conferise.
Articolul 360
Nicio societate constituită în țara străină, nu va putea face în România operațiuni la care nu este indreptatita în țara în care iti are sediul principal.
Titlul IX Despre prescripțiune
Articolul 361
Toate acțiunile de natura socială se prescriu prin trecere de trei ani, dacă societatea este legal constituită.
Termenul curge dela data nașterii acțiunii.
Pentru acțiunile de natura socială, decurgînd din lichidarea societății, termenul curge dela aprobarea bilanțului final de lichidare.
Cartea II Despre obligațiuni și contracte
Titlul I Dispozițiuni generale
Articolul 362
Trimiterea de tarife, prețuri-curente și altele similare nu constitue o propunere de contractare.
Faptul de a expune mărfuri cu arătarea prețului se socotește însă ca o propunere de contractare.
Articolul 363
În obligațiunile comerciale, datoriile lichide și exigibile de sume de bani produc dobânzi de plin drept.
Articolul 364
Retractul litigios nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr'un fapt de comerț.
Articolul 365
Dacă se datorește o marfa, determinata numai prin speta sa, va trebui predată o marfa de o calitate cel puțin mijlocie.
Articolul 366
Instanțele judecătorești nu vor putea acorda termene de, grație în contractele comerciale-bilaterale, în cazurile admise de legile civile.
Partea, care a cerut în justiție rezoluțiunea unui contract bilateral nul, va putea cere ulterior executarea; însă partea, care a făcut cerere de executare, o va putea înlocui prin cerere de rezolutiune.
Nu pot fi socotite valabile prestațiunile făcute după intentarea acțiunii în rezoluțiunea contractului, afară numai dacă prin convențiunea părților, nu se fixase nici un termen de executare.
Articolul 367
Dacă într'un contract sinalagmatic, o parte nu-și îndeplinește la timp prestatiunea sa, cealaltă parte poate să-i fixeze un termen potrivit pentru îndeplinirea obligațiunii, cu declarațiunea expresă ca; după trecerea și a acestui termen, contractul se va socoti reziliat de plin drept.
Partea, în favoarea căreia rezilierea a avut loc prin expirarea termenului ce a fixat, are dreptul la despăgubiri.
Articolul 368
Cînd din natura sa din cuprinsul unui contract sinalagmatic, rezultă ca prestatiunea uneia dintre părți trebuie să se îndeplinească fix, la o anumită data, sau numai înlăuntrul unui termen determinat (termen esențial), și acea parte nu-și îndeplinește obligația la timp, rezilierea contractului are loc de plin drept în favoarea celeilalte părți, în afară de cazul în care, aceasta din urma nu prefera să execute contractul.
În acest din urmă caz, partea trebuie să facă cunoscut în scris celuilalt contractant în doua zile dela expirarea termenului, voința sa de a se executa contractul.
Articolul 369
Președintele tribunalului și, acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de pace, poate ordonă la cererea uneia din părți, ca atît calitatea cat și starea în care se afla marfa, să fie constatate de unul sau mai mulți experți, pe care îi va numi din oficiu.
Prin aceeași ordonanța, se va putea dispune sechestrarea mărfii sau depunerea ei într'un depozit public sau în lipsa, într'un alt loc ce se va desemna.
Dacă, prin păstrarea mărfii, s'ar putea aduce pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, se va putea ordonă chiar vînzarea ei pe socoteala celui căruia îi aparține, în condițiunile ce se vor determina prin ordonanța.
Ordonanța de vânzare va trebui comunicată, înainte de punerea ei în executare, celeilalte părți sau reprezentantului sau, dacă unul din aceștia se afla în localitate; în caz contrar ordonanța va fi comunicată în termen de 3 zile dela executarea ei.
Partea care nu s'a folosit de dispozițiunile de mai sus va trebui în caz de contestatiune, sa stabilească atît identitatea mărfii cat și viciile ei.
Articolul 370
Vânzarea mărfurilor care au un preț curent, se va face printr'un mijlocitor oficial la bursa locului unde se găsesc acestea.
Creditorul exista bursa în localitate, mărfurile vor fi vândute prin licitațiune publică, după formele prevăzute de procedura civilă.
Creditorul care, procede la executare poate cumpara bunurile puse în vânzare.
După efectuarea vânzării, comerciantul trebuie să notifice debitorului prețul realizat.
Articolul 371
În contractele cu prestațiuni succesive, neîndeplinirea unei prestațiuni din partea unui contractant da drept celuilalt sa ceara rezilierea contractului pentru toate prestațiunile neefectuate, osebit de despăgubirile ce i s'ar cuveni.
Articolul 372
Obligațiunile comerciale nu pot fi atacate în resciziune pentru micimea prețului.
Articolul 373
În obligațiunile comerciale, codebitorii sînt ținuți solidar în lipsa de stipulațiune contrară.
Aceeași solidaritate exista și față de fidejusorul, chiar necomerciant, care garantează o obligație comercială.
Articolul 374
Pentru determinarea justului preț sau a prețului curent fac dovada cotele oficiale ale bursei sau mercurialele locului unde contractul a fost încheiat sau acelea ale locului mai apropiat.
În lipsa acestora, este admisă orice alta proba.
Articolul 375
În lipsa de stipulațiune contrară, se socotește ca părțile au acceptat unitățile monetare, cele de măsurat, modul de calcul al termenelor și acel al distantelor întrebuințate în locul unde trebuie să se execute contractul.
Articolul 376
În lipsa de convențiune scrisă contrară, debitorul unei sume de bani, pentru o datorie comercială trebuie să facă plata sumei datorate, pe riscul și cu cheltuiala sa, la sediul întreprinderii creditorului în momentul încheierii contractului.
Dacă după încheierea contractului creditorul își schimba sediul întreprinderii, va incunostiinta pe debitor despre aceasta și dacă prin schimbarea urmată se sporesc riscurile sau cheltuielile plății, ele vor privi pe creditor.
Cînd plata trebuie să se facă odată cu predarea mărfii, ea se va face la o locul indicat pentru predare.
Articolul 377
În materie comercială, orice mijloc de proba este admis, afară de excepțiunile prevăzute prin dispozițiuni speciale.
Dacă legea comercială cere proba scrisă, proba cu martori este admisibilă, în cazurile cînd este admisă de codul civil.
Aceeași regula se aplică și atunci cînd părțile contractante au stabilit prin înscris ca orice modificare a contractului trebuie să rezulte dintr'un act scris.
Articolul 378
Data actelor și contractelor comerciale trebuie să arate: locul, ziua, luna și anul.
Data înscrisurilor sub semnatura privată poate fi stabilită față de cei de al treilea prin toate mijloacele de proba.
Articolul 379
Registrele obligatorii, regulat ținute, pot face proba în justiție, între comercianți, dacă operațiunile sînt comerciale pentru ambele părți, în cazurile în care este admisă proba cu martori.
Registrele obligatorii, care nu sînt investite cu formele prevăzute de lege sau nu sînt ținute în regula, nu vor fi primit să facă proba în justiție, spre folosul celui ce le-a ținut. Registrele chiar netinute în regula fac proba contra comercianților. Partea însă, care voește să se refere la ele, nu poate scinda conținutul acestora.
Articolul 380
În cursul unei contestatiuni, oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părți, sau chiar din oficiu, poate ordonă înfățișarea registrelor, spre a extrage din ele numai ceea ce este privitor la litigiu.
Articolul 381
Comunicarea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părți decât în afaceri de succesiune, comunitate de bunuri, societate, faliment și asociație în participație pentru întreg comerțul.
Articolul 382
Pentru garanția creanțelor lichide și exigibile ale comercianților, rezultând din operațiuni comerciale pentru ambele părți, creditorul are un drept de retentiune, ce va putea, fi exercitat asupra titlurilor de credit sau bunurilor mobile corporale, aparținînd debitorului și aflate în posesiunea sa ori a titlurilor reprezentative ale acestora
Retentiunea se poate exercita și asupra bunurilor și titlurilor de credit aflate în posesiunea creditorului, dacă acesta cu buna credința a socotit ca aparțin debitorului sau și întru cat creanta sa are legătură cu bunurile și titlurile reținute.
În caz de insolvabilitate sau de faliment al debitorului, dreptul de retentiune se poate exercita și pentru creanțele neajunse la scadenta.
Articolul 383
Dreptul de retentiune nu poate fi exercitat:
1. dacă deținerea se găsește în contrazicere cu instrucțiunile privitoare la destinațiunea bunurilor date de debitor înainte sau în momentul remiterii lor; ori cu obligațiunile luate de creditor relativ la întrebuințarea acestora;
2. dacă creditorul are o alta garanție reală sau personală îndestulătoare, sau dacă aceasta este oferită de debitor.
Articolul 384
Creditorul care se folosește de dreptul de retentiune trebuie să înștiințeze de îndată pe debitor.
Creditorul, care are un titlu executor, trebuie să notifice debitorului, iar în caz de faliment al acestuia, judecătorului sindic, titlul și cuantumul-creanței, cu înștiințarea ca în caz de neplata, se va cere vînzarea bunurilor reținute.
Tribunalul sau judecătoria locului domiciliului creditorului, după valoarea creanței, va autoriza vînzarea bunurilor.
Instanța competența va emite o ordonanța de vânzare, care va fi comunicată debitorului; iar în caz de faliment al acestuia, judecătorului sindic, care va putea face contestatiune în termen de zece zile dela comunicare.
Contestatiunea nu suspenda executarea. Debitorul sau judecătorul sindic vor putea cere însă suspendarea, după depunerea unei cauțiuni lăsate la aprecierea instanței.
În contra hotărîrii data asupra contestatiunii sau aceea de respingerea cererii de vânzare, se poate face apel în termen de opt zile dela pronunțare.
Dacă prin natura lor, bunurile, sînt supuse stricăciunii sau micsorarii iminente a valorii, creditorul va putea cere vînzarea chiar fără titlu executoriu; în acest caz, sumele rezultate din vânzare se vor consemna.
Dispozițiunile art. 370 se aplică și vânzării bunurilor asupra cărora s'a exercitat dreptul de retentiune.
Articolul 385
Asupra sumei realizate prin vânzare, creditorul are un drept de preferinta pentru capital, dobânzi și cheltuieli de executare.
Articolul 386
Cînd legea prevede obligațiunea depunerii unei sume de bani, ea se va face în mod valabil la Casa de Depuneri și Consemnațiuni, ori la Administrația financiară a locului unde aceasta a înțeles să se facă depunerea.
Articolul 387
În materie comercială, acțiunile se prescriu prin trecerea a 5 ani, dacă legea nu a stabilit un termen mai scurt.
Prescripția în materie comercială curge și împotriva încăpabililor.
Articolul 388
Acțiunea pentru revocarea actelor comerciale, făcute în frauda creditorilor, se prescrie în termen de cinci ani.
Termenul curge dela data actului atacat.
Articolul 389
Dreptul de a executa hotărîrile comerciale se prescrie prin trecerea a zece ani din momentul în care acestea au rămas definitive.
Titlul II Despre contractul de vânzare
Capitolul 1 Dispozițiuni generale
Articolul 390
Vânzarea facuta pe un preț nedeterminat în contract este valabilă dacă părțile au convenit asupra unui alt mod de a-l determina în urma, sau este determinabil în orice alt mod.
Articolul 391
Vânzarea unei marfi este valabilă și atunci cînd este facuta pe adevăratul preț sau pe prețul curent.
Dacă vînzarea unei marfi, care are un preț de bursa sau de piața, este facuta fără referire la acest preț, se presupune ca s'a făcut pe prețul curent.
Prețul se determina după lista bursei sau mercurialele locului din ziua în care contractul a fost încheiat, iar dacă aceasta zi a fost sărbătoare, din ziua precedenta.
În lipsa cotei bursei sau mercurialelor locului, prețul se va stabili prin orice mijloace de proba.
Articolul 392
Determinarea prețului poate fi încredințată unei terțe persoane desesizate prin contract sau care se va alege în urma.
Dacă aceasta nu voiește sau nu poate primi însărcinarea, părțile trebuiesc sa proceadă la o noua numire, iar cînd nu se învoiesc asupra numirii, ea se va face de președintele tribunalului locului executării, printr'o ordonanța supusă apelului la tribunal, care va judeca de urgenta în camera de consiliu.
Articolul 393
Vânzarea lucrului altuia este valabilă.
Vânzătorul este obligat sa dobândească lucrul și sa-l predea cumpărătorului; în caz contrar, răspunde de daune.
Articolul 394
Mărfurile vândute și predate de către comerciant în exercițiul comerțului sau, trec în proprietatea cumpărătorului de buna credința, chiar atunci cînd acestea nu constituiau proprietatea vânzătorului și chiar dacă fuseseră pierdute sau furate.
Dacă marfa, este un titlu de credit la purtător pierdut sau furat, se vor aplica, dispozițiunile legii speciale.
Articolul 395
Măsurarea, cantarirea și cheltuielile de predare privesc pe vînzător, cele de ridicare pe cumpărător, iar cheltuielile și taxele actului pe ambele părți.
Articolul 396
Dacă marfa, urmează să fie expediată dela o piața la alta și părțile nu s'au învoit în alt mod vânzătorul trebuie să îngrijească de expediere pe socoteala cumpărătorului.
În vînzarea dela o piața la alta de lucruri fungibile, proprietatea și riscurile transportului trec asupra cumpărătorului, din momentul predării mărfii cărăușului, afară numai dacă prin convențiune expresă, vânzătorul nu ia asupra sa riscurile transportului.
Clauza prin care vânzătorul ia asupra sa cheltuielile transportului și asigurării nu modifica regula precedenta.
Articolul 397
În caz de neexecutare a unui contract de vânzare comercială de lucruri mobile, dăuna datorită de partea care n'a executat obligațiunea reprezintă diferența între prețul convenit și acel curent al locului, din ziua în care trebuia să se facă predarea, în afară de dovada unor daune mai mari.
În vînzarea cu prestațiuni succesive, lichidarea daunelor se determina după prețul locului, din ziua fixată pentru fiecare prestațiune.
Articolul 398
Dacă cumpărătorul de lucruri mobile nu își îndeplinește obligațiunea sa, vânzătorul, în afară de cazurile cînd urmează să se aplice art. 367 și 369, poate, fie să depună lucrul vândut într'un depozit public, fie sa-l vândă pe socoteala și cheltuiala cumpărătorului.
Vânzarea se va face prin licitațiune publică sau pe prețul curent, dacă lucrul are un preț la bursa sau pe piața, de agentul însărcinat cu asemenea operațiuni și cu dreptul pentru vînzător de a cere condamnarea cumpărătorului la plata diferenței dintre prețul obținut și acel convenit la prima vânzare, precum și daune.
Dacă neexecutarea contractului provine din partea vânzătorului cumpărătorul are dreptul de a face să se cumpere lucrul prin intermediul unui agent însărcinat cu asemenea operațiuni și sa pretindă diferența dintre prețul plătit și acela convenit cu primul vînzător, cum și de a cere daune.
Vânzarea sau cumpărarea prevăzută prin aliniate; precedente se va face în 8 zile dela expirarea termenului prevăzut prin contract.
Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este obligată sa încunoștiințeze în prealabil prin carte poștală recomandată despre aceasta, pe cealaltă parte contractantă.
Articolul 399
În vînzarea comercială, cumpărătorul trebuie să denunțe viciile mărfii în doua zile dela primirea ei, cînd viciile sînt aparente și în doua zile dela data descoperirii sau de cînd ar fi putut să le descopere, cînd ele sînt ascunse.
Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a pretinde daune pentru vitiile constatate dacă nu a făcut denunțarea în termenele prevăzute mai sus.
Cumpărătorul nu va putea cere daune pentru vitiile descoperite după trecerea a șase luni dela primirea mărfii și nici dacă în termen de trei luni dela denunțare, nu a intentat acțiune în daune.
Articolul 400
Dacă rămânerea este comercială pentru, ambele părți, cumpărătorul unor mărfuri determinate în mod generic, provenind din alta piața, nu poate cere rezoluțiunea vânzări pentru vitiile care nu micșorează valoarea mărfurilor cu mai mult de 5% sau chiar cu mai mult decât aceasta, dacă uzurile admit o toleranta mai mare.
Cumpărătorul are dreptul la o reducere de preț, determinata după efectuarea unei expertize ordonată de tribunal, conform art. 369.
Articolul 401
Dispozițiunile referitoare la contractul de vânzare sînt aplicabile și contractului prin care o persoană dobândește dreptul de a vinde în mod exclusiv pe cont propriu produsele altuia.
Capitolul 2 Dispozițiuni speciale
Articolul 402
În vînzarea în rate, vânzătorul care cere rezoluțiunea contractului, trebuie să restitue ratele încasate, micsorate cu suma reprezentând scăderea de valoare a lucrului, prin întrebuințarea facuta sau stricăciunile pricinuite, precum și daunele suferite de vînzător.
Clauza care face mai rea situațiunea cumpărătorului, este nulă.
Articolul 403
Vânzarea este valabilă și atunci cînd vânzătorul deși preda cumpărătorului obiectul, își rezerva totuși proprietatea, pînă la achitarea integrală a prețului.
Articolul 404
Vânzarea pe încercate se prezuma a fi facuta sub condițiune suspensivă:
Vânzătorul este obligat să permită încercarea în termenul stabilit de contract sau de uz.
Cînd încercarea trebuie să se facă la vînzător, contractul este desființat, dacă cumpărătorul nu procede la încercare în termenul fixat de contract sau de uz. În lipsa unor atari termene, vânzătorul poate să, someze pe cumpărător sa proceadă, la încercare într'un termen fixat potrivit împrejurărilor; trecând acest termen, vânzătorul este liberat.
Dacă marfa se găsește la cumpărător și acesta nu se pronunța; înăuntrul termenului stabilit prin contract, fixat de uz, sau acela arătat prin somațiune, tacerea sa este socotită aprobare.
Articolul 405
Vânzarea este facuta după mostra, cînd aceasta trebuie să servească de comparatie exclusiva pentru calitatea mărfii.
În acest caz, mostra trebuie să fie păstrată în modul convenit de părți sau stabilit de uzuri.
Dacă marfa nu este conformă mostrei, cumpărătorul are dreptul sa ceara rezoluțiunea contractului.
Articolul 406
Constitue o vânzare C. I. F., contractul în virtutea căruia se vinde o marfa determinata în genere, pe un preț ce cuprinde în afară de valoarea ei, fostul transportului la locul de destinație și cheltuielile de încărcare și asigurare ale mărfii și prin care vânzătorul își ia obligațiunea de a o incarca pe un vas la o anumită data sau într'un termen hotărît.
Articolul 407
În lipsa de stipulațiune contrară, vânzătorul C. I. F. este obligat a incarca marfa conform uzurilor portului de încărcare.
Vânzătorul are dreptul de a fractiona în mai multe locuri marfa și a o transporta separat.
Dacă contractul de vânzare prevede că transportul se va face pe un anumit vas sau dacă numele vasului a fost comunicat cumpărătorului, vânzătorul nu va mai avea dreptul sa încarce marfa pe un alt vas.
Articolul 408
Dacă potrivit contractului, vânzătorul este obligat a face să se verifice cantitatea, calitatea și starea mărfii, verificarea se va face în momentul încărcării de experți numiți, fie de instanța judecătorească a portului de încărcare, fie de autoritatea consulară și va face dovada deplina față de cumpărător.
Articolul 409
Dacă prin caz fortuit vânzătorul C.I.F. este împiedicat sa încarce marfa în termenul convenit, iar în lipsa acestuia, în termenul determinat de uzuri, contractul se reziliază fără a se putea pretinde daune din partea cumpărătorului.
Vânzătorul este obligat să facă cunoscut cazul fortuit, prin carte poștală recomandată, în termen de 3 zile socotite din ultima zi în care trebuia să se efectueze încărcarea.
Articolul 410
Riscurile trec asupra cumpărătorului C.I.F. din momentul încărcării mărfii; iar dreptul de a dispune de aceasta, din momentul predării titlurilor reprezentative.
Din momentul încărcării mărfii, vânzătorul nu mai poate să mai facă vreo modificare în compunerea loturilor.
Articolul 411
Vânzătorul C.I.F. este socotit ca și-a îndeplinit obligațiunea sa relativă la transportul mărfurilor dacă face dovada cu polița de încărcare.
Data încărcării, arătată prin polița de încărcare sau în documentele ce o înlocuiesc în mod valabil, face să se prezume ca încărcarea a avut loc în mod efectiv la data stabilită prin contract, dacă cumpărătorul nu face dovada contrară.
Articolul 412
Dacă documentul de încărcare, potrivit uzurilor locale are numai mențiunea "primit pentru încărcare", cumpărătorul C.I.F. poate să pretindă dovada ca încărcarea a fost facuta la data stabilită în document dacă acesta nu cuprinde și mențiunea scrisă de căpitan ca mărfurile au fost încărcate la data stabilită.
Articolul 413
Dacă mărfurile vândute C.I.F.provin dintr'un oraș interior sau dintr'un port fluvial, vânzătorul are dreptul de a prezenta o polița de încărcare directa, în care caz, data plecării dela punctul de origine va fi socotită ca data a încărcării.
Articolul 414
Cumpărătorii nu are dreptul sa pretindă o polița de încărcare directa, prevăzând efectuarea transportului, parte pe uscat, parte pe mare, dacă prin contractul de vânzare s'a convenit transportarea numai pe mare a mărfurilor vândute.
Articolul 415
Dacă vânzătorul prezintă o polița de încărcare directa, aceasta trebuie să fie emisă la punctul de încărcare și pentru întreg parcursul, astfel încît să asigure cumpărătorului posibilitatea de a se adresa oricăruia, dintre cărăuși pentru a-i pretinde direct daune pentru pagubele pricinuite cu ocaziunea efectuării transportului.
Articolul 416
Polița de încărcare și documentele ce o pot înlocui în condițiunile arătate în articolele precedente, trebuie să prevadă transportul mărfii pe itinerarul stabilit în contractul de vânzare sau în caz contrar pe calea întrebuințată în mod obișnuit pentru felul mărfii vândute.
Dacă stipulatiunile poliței de încărcare sau ale documentului ce o înlocuiește, nu s'ar potrivi asupra unui punct esențial cu condițiunile relative la transport, prevăzute prin contractul de vânzare, cumpărător nu va avea dreptul de a socoti aceste acte ca neindeplinind condițiunile convenționale și cere rezilierea contractului.
Articolul 417
Obligațiunea vânzătorului C.I.F. de a asigura marfa este considerată ca îndeplinită dacă a obținut dela o societate de asigurare o polița proband existenta unui contract de asigurare în beneficiul cumpărătorului.
Fiecare lot va forma obiectul unei asigurări separate.
Asigurarea trebuie să acopere toate riscurile la care este expusă marfa încărcată.
Vânzătorul nu va fi însă obligat să asigure marfa contra riscului de razboiu, dacă contractul de vânzare nu conține o stipulațiune specială în acest, sens.
În vederea asigurării, valoarea mărfii va fi stabilită în conformitate. cu uzurile speciale privitoare la felul mărfii vândute, iar în lipsa lor, pe baza facturii, la care se va adauga navlul și 10% ca profit.
Articolul 418
Vânzătorul poate înlocui polița de asigurare printr'un certificat, care să reproduca clauzele prevăzute de lege și sa transfere posesorului sau drepturile rezultând din polița de asigurare.
Articolul 419
Dacă vânzătorul nu a asigurat marfa încărcată sau a asigurat-o parțial, cumpărătorul va putea proceda la efectuarea asigurării în întregime sau la completarea acesteia, scăzând prima plătită din prețul cumpărării și instiintand despre aceasta pe vînzător.
Articolul 420
Vânzătorul este obligat sa predea de îndată cumpărătorului documentele și anume: polița de încărcare, factura, polița de asigurare și eventual actul de expertiza.
Predarea documentelor are drept efect transmiterea dreptului de a dispune de marfa.
Articolul 421
Cumpărătorul, la primirea documentelor și după o prealabilă verificare a lor, trebuie să plătească prețul conform conventiunii.
Articolul 422
Sub rezerva dispozițiilor art. 408, cumpărătorul are dreptul, după luarea în primire a documentelor, sa stabilească starea mărfurilor la predarea lor și sa denunțe vânzătorului lipsurile sau vitiile acestora.
Denunțarea se va face conform dispozițiunilor art. 399.
Dispozițiunile art. 400 se aplică și în vînzările C.I.F.
Articolul 423
Dacă marfa a fost vândută "franco bord". (Free on board F.O.B.), cu indicarea unui loc determinat, transportul mărfii privește pe cumpărător.
Vânzătorul este obligat sa predea marfa la locul de încărcare și sa ia pentru încărcare, măsurile care după lege sau uzuri cari în sarcina expeditorului.
Marfa este socotită predată prin încărcarea sa pe vas.
Faptul ca transportul privește pe cumpărător nu ridica acestuia dreptul de a examina marfa la sosirea sa, la destinație și de a se prevala de dispozițiunile art. 399 și 400.
Articolul 424
Dacă marfa care trebuie transportată dintr'un loc în altul a fost vândută "franco" într'un loc determinat, ea nu este socotită predată decât la sosirea sa în acel loc.
Articolul 425
Acțiunile derivând din contractul de vânzare C.I.F., se prescriu prin trecerea unui termen de doi ani, socotit dela data emisiunii poliței de încărcare.
Capitolul 3 Despre vînzarea pe credit a mașinilor industriale, agricole și autovehiculelor
Articolul 426
În vînzările pe credit a mașinilor agricole; industriale și autovehicule, se aplică, în lipsa de stipulațiuni contrarii, dispozițiunile prezentului capitol sub condițiunea îndeplinirii formalităților mai jos arătate.
Articolul 427
Prin mașini agricole se înțeleg: treeratoarele, locomobilele, plugurile cu aburi, seceratoarele-treeratoare, seceratoarele legatoare, motoare și altele asemenea, al căror preț de cumpărare este de cel puțin 25.000 lei.
Prin mașini industriale, se înțeleg: mori automatice și mori taranesti, motoare de benzina, de titeiu, etc., instalatiuni de fabricat textile, instalatiuni pentru fabricat sau rafinat uleiul, instalatiuni pentru fabrici de caramida, instalatiuni pentru irigații, instalatiuni pentru fabrici de zahăr, ciment și fabrici de spirt, mașini pentru prelucrat lemnul, mașini pentru ateliere mecanice, ca: strunguri, raboteuze, mașini de riftuit și orice alte asemenea, al căror preț de cumpărare este de cel puțin 25.000 lei.
Prin autovehicule se înțeleg: automobilele, autobuzele, autocamioanele, autotractoarele de remorca, precum și motocicletele, afară de bicicletele prevăzute cu motor auxiliar.
Articolul 428
În toate aceste vânzări proprietatea lucrului vândut este păstrată vânzătorului pînă, la, plata în întregime a prețului de cumpărare și a accesoriilor arătate în contract, cu toate ca lucrul a fost predat cumpărătorului.
Articolul 429
Vânzarea se face prin act autentic, care va cuprinde:
a) numele vânzătorului, cumpărătorului și domiciliul lor;
b) condițiunile vânzării, prețul și modalitatea de plată,;
c) o descriptie amănunțită a masinii industriale sau agricole, cu un inventar de tot ce cuprinde, precum și tipul, seria și numărul masinii, iar pentru autovehicule: fabrica, tipul, seria, numărul de ordine al motorului și orice alte mențiuni pentru individualizare.
Articolul 430
Vânzătorul va trebui sa transcrie actul din care rezultă vînzarea.
a) pentru mașinile industriale și agricole, într'un registru special la tribunalul domiciliului vânzătorului și primăria comunei în circumscripția căreia vor fi așezate sau folosite de cumpărător.
Cînd comuna este capitala de județ, transcrierea se va face în registrul tribunalului respectiv;
b) pentru autovehicule, într'un registru special, la tribunalul în circumscripția căruia se afla sediul comerțului vânzătorului.
Articolul 431
Pentru transcrierile arătate la articolul precedent, se va înființa pe lîngă fiecare tribunal, un registru special pentru mașini industriale, agricole și autovehicule, iar pe lîngă fiecare comuna, un registru pentru mașini industriale și agricole.
Articolul 432
Mașinile și autovehiculele a căror proprietate a fost rezervată conform acestei legi își vor păstra caracterul lor mobiliar, chiar dacă, prin destinațiunea lor sau în alt mod ar fi considerate ca imobile.
Articolul 433
Transcrierea actului va putea fi cerută de oricare din părțile contractante.
Actul se va transcrie în întregime, iar cînd autentificarea s'a făcut la același tribunal, se va trece în extract.
Mențiune de transcrierea efectuată se va face și pe actul de vânzare.
Articolul 434
Păstrarea proprietății vânzătorului, stipulată prin actul de vânzare, este opozabilă celor de al treilea timp de 5 ani dela data ultimei transcrieri a actului de vânzare.
Curgerea acestui termen se suspenda pe toată durata procedurii de executare a actului de vânzare și a procedurii de faliment a cumpărătorului.
Articolul 435
Toate riscurile de orice natura, prevăzute și neprevăzute, chiar de forta majoră, precum și daunele către terți, rezultate din accidentele produse de mașini și autovehicule, trec asupra cumpărătorului din momentul predării masinii sau autovehiculului.
Articolul 436
Vânzătorul va putea să asigure pe cumpărător pentru orice sinistru întâmplat masinii sau autovehiculului, or pentru cazurile de răspundere civilă față de cei de al treilea, decurgînd din daunele produse de masina sau autovehicul.
Vânzătorul are dreptul a fi despăgubit de cumpărător pentru primele și cheltuielile asigurării.
Articolul 437
Sumele datorate ca indemnizare și acele provenite din rechizitionari se cuvin vânzătorului pînă la concurenta prețului datorat iar restul, de va mai fi, se cuvine cumpărătorului.
Articolul 438
Neplata ratelor la termenele arătate în contractul de vânzare da dreptul vânzătorului:
1. sa proceadă la vînzarea masinii sau autovehiculului, în formele mai jos arătate, ori
2. sa considere contractul reziliat, putând relua masina sau autovehiculul dela cumpărător, după ce i se va stabili în prealabil starea și valoarea printr'un expert.
Articolul 439
Vânzătorul va putea procede la executare numai dacă cumpărătorul nu a plătit doua rate consecutive.
După neplata unei rate, vânzătorul este obligat sa pună în întîrziere pe cumpărător, printr'o notificare în care va arata pretentiunile bănești, precum și calea de executare ce înțelege sa o aleagă și care nu mai poate fi schimbată.
Cînd nici rata următoare nu a fost achitată, vânzătorul va putea proceda la executare fără alta înștiințare,
Articolul 440
Dacă numai ultima rata este datorită, vânzătorul va pune în întîrziere pe cumpărător, în chipul arătat mai sus, și dacă în termen de 15 zile dela data notificării, rata nu este achitată, vânzătorul va putea proceda la executare, conform art. 438.
Articolul 441
Cînd vânzătorul procede la vânzare, va face o cerere judecătorului locului unde se afla masina sau autovehiculul, alăturând actul de vânzare și dovada de punere în întîrziere.
Judecătorul, primind cererea; după ce va constata temeinicia ei, va ordonă:
a) sechestrarea masinii la cumpărător sau la orice alt tertiu detentor și numirea unui custode care poate fi facuta chiar în persoana detentorului;
b) va fixa termenul de vânzare, condițiunile și prețul dela care va începe, precum și locul vânzării, ordonand publicarea lor, într'unul din ziarele locale mai răspândite din județ, iar în lipsa, într'un ziar mai răspândit din capitala județului apropiat.
Câte o copie de pe ordonanța și cerere vor fi comunicate cumpărătorului în termen de 5 zile dela data ordonanței.
Termenul de vânzare nu va putea fi mai scurt de 15 zile, nici mai lung de 30 zile dela data ordonanței.
Articolul 442
Cumpărătorul poate face opunere la ordonanța de vânzare în termen de 5 zile libere, dela comunicare. Opunerea va fi facuta numai pe motiv de plată a creanței dovedită prin act scris.
Vânzarea poate fi suspendată pînă la judecata opunerii, prin darea unei cauțiuni fixată de judecător, după împrejurări.
Articolul 443
Dacă oponentul, la ziua fixată pentru judecata opunerii, nu face dovada plății sumei datorate, judecătorul va ordonă efectuarea vânzării, rămînînd cumpărătorului dreptul de a-și stabili pe cale principala, orice alte pretențiuni ar putea avea.
Cartea de judecată este executorie.
Articolul 444
În contra hotărîrii data asupra opunerii, se poate face apel la tribunal în termen de 15 zile dela pronunțare.
Apelul va fi depus la judecătorie.
Executarea poate fi suspendată prin darea unei cauțiuni fixată, după împrejurări, termenul de recurs în contra hotărîrii tribunalului este de 15 zile dela comunicare.
Recursul se va depune la tribunal și va fi înaintat Curții de Apel, care va judeca ca instanța de casare.
Articolul 445
Suma rezultată din vânzare va fi depusa la judecătorie și atribuită vânzătorului pînă la concurenta capitalului datorat, dobânzilor, primelor de asigurare plătite și accesoriilor, după scăderea taxelor și cheltuielilor de urmărire, iar prisosul se va da cuprinzatorului.
Dacă vânzătorul nu este acoperit, încheierea judecătorului de lichidare va servi drept titlu cu efect de lucru judecat în afară de drepturile rezervate cumpărătorului prin art. 443.
Articolul 446
În caz de executare, conform punctului 2 al articolului 438, vânzătorul va face o cerere judecătorului de pace, după competența stabilită de art. 141, alăturând actul de vânzare și dovada de punere în întîrziere.
Judecătorul, constatând temeinicia cererii, va ordonă sechestrarea masinii și va numi un expert pentru a stabili starea și valoarea ei.
Aceasta ordonanța se va comunică cumpărătorului, care poate face opunere la plata, în condițiunile prevăzute de art. 442.
Îndată după depunerea raportului de expertiza, judecătorul va fixa un termen, dispunând citarea vânzătorului și cumpărătorului, pentru ca, față de ei, să se stabilească valoarea masinii a carei reluare se cere.
Articolul 447
În contra hotărîrii, data asupra opunerii și celei prin care se fixează valoarea conform articolului precedent, se va putea face apel și recurs, conform art. 444.
Articolul 448
Dacă vânzătorul, pentru restul de preț și accesoriile lui, va nu este acoperit prin luarea masinii sau autovehiculului, după valoarea fixată de judecată, încheierea judecătorului va servi drept titlu cu efect de lucru judecat, în afară de drepturile rezervate cumpărătorului prin art. 443.
Articolul 449
Cumpărătorul decade din beneficiul termenului dacă înstrăinează masina sau autovehiculul în întregime sau în parte. În acest caz, vânzătorul este în drept sa preceada la executare, conform art. 438, sechestrand masina la detentor, indeplinind formele numai față de primul cumpărător.
Articolul 450
Radierea transcripțiunii prevăzută de art. 430 va putea fi facuta după cererea ambelor părți.
Cumpărătorul însă va putea cere și singur radierea dacă prezintă din partea vânzătorului o declarație autentică de achitare în întregime a masinii sau autovehiculului, ori dacă dovada plății este facuta, prin chitanța, autentică.
Articolul 451
Dispozițiunile acestui capitol nu sînt aplicabile vânzărilor pe credit cînd cumpărătorul, la rândul sau, exercita comerțul de autovehicule.
Titlul III Despre mandat și comision
Capitolul 1 Mandatul comercial
Articolul 452
Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale în numele și pe socoteala mandantului.
Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.
Articolul 453
Deși conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde și la afacerile care nu sînt comerciale, afară dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.
Dacă mandatarul, nu are instrucțiuni decât asupra unor părți ale afacerii, mandatul se socotește liber pentru celelalte.
Mandatul pentru o anumită afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executării lui, chiar dacă nu sînt anumite arătate.
Articolul 454
Dacă mai mulți mandatari sînt numiți prin același act, fiecare dintre ei poate lucra separat, cînd prin însărcinare data nu se arata ca ei trebuie să lucreze împreună.
Dacă prin actul de numire se prevede că ei trebuie să lucreze împreună și mandatul nu este acceptat de toți, se socotește refuzat.
Răspunderea mandatarilor obligați sa lucreze împreună este solidară.
Dacă mandatul a fost dat de mai mulți mandanti, aceștia sînt obligați solidar față de mandatar.
Articolul 455
Mandatarul trebuie să înștiințeze fără întîrziere pe mandant de executarea mandatului.
Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel cerut după natura operațiunilor, este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a depășit limitele puterilor sale.
Articolul 456
Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce îi sînt încredințate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, din vitiul sau natura lor.
Mandatarul, în caz de urgenta, poate proceda la vînzarea lucrurilor în conformitate cu art. 369, instiintand de îndată pe mandant.
Articolul 457
Comerciantul, care nu vrea sa primească o însărcinare pentru o operațiune din cele ce formează obiectul comerțului sau, este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz, este încă, dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s'au expediat și sa îngrijească de dânsele în socoteala mandantului, pînă ce acesta va putea lua măsurile necesare.
De asemenea în caz de întîrziere, el va putea cere sechestrul judiciar și chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 369 din acest cod.
Articolul 458
Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului față de cel ce a făcut transportul, altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în polițele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama. îngrijiri urgente, mandatarii poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 369 din acest cod.
Articolul 459
Afară de stipulațiune contrară, mandantul este obligat sa procure mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului și să-i plătească sumele ce i se cuvin care în lipsa de convențiune, se vor stabili de justiție după uzurile locului, în care contractul de mandat a fost executat.
Remuneratiunea este datorată și dacă mandatul, nu poate fi executat din culpa mandantului.
Articolul 460
Mandatarul, pentru garantarea tuturor creanțelor isvorite din contractul de mandat, în care se cuprind și avansurile cheltuielile și dobânzile, are potrivit art. 382, 383, 384 și 385 un drept de retentiune asupra bunurilor și titlurilor de credit ce se găsesc în posesiunea sa; sau de care poate să dispună în baza titlurilor, pe care le deține, aparținînd mandantului.
Vânzarea va putea fi cerută chiar în lipsa de titlu executor.
Articolul 461
Mandatarul este obligat la plata dobânzii legale pentru sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care trebuia să le trimeata sau să le consemneze.
Dacă mandatarul schimba destinația sumelor primite pe socoteala mandantului, trebuie să, plătească pe lîngă dobînda legală din ziua în care trebuia să le trimită și daunele provenind din neîndeplinirea mandatului.
Capitolul 2 Comisionul
Articolul 462
Contractul de comision are de obiect tratarea și încheierea de afaceri comerciale în numele comisionarului și pe socoteala comitentului.
Articolul 463
Comisionarul este obligat direct față de persoana, cu care a contractat.
Între comitent și terți nu exista nici drepturi, nici obligațiuni. Cu toate acestea, comitentul poate exercita acțiunile aparținînd comisionarului, subrogandu-se în drepturile sale.
Articolul 464
Comisionarul, autorizat a vinde pe credit, este obligat sa încunoștiințeze pe comitent, arătându-i persoana cumpărătorului și termenul acordat; altfel, se presupune ca operațiunile s'au făcut pe bani gata, proba contrară nefiind admisă.
Articolul 465
În raporturile dintre comitent și comisionar sau creditorii acestuia, proprietatea bunurilor dobândite de comisionar pe socoteala comitentului trece direct la acesta din urma, chiar din momentul dobîndirii.
Articolul 466
Comisionarul se poate îndepărta dela instrucțiunile primite pentru executarea mandatului cînd socotește ca comitentul, cunoscînd condițiunile schimbate, și-ar fi dat aprobarea și nu este timp suficient pentru a cere și obține autorizarea sa prealabilă.
În afară de acest caz, orice operațiune a comisionarului încheiată, cu violarea sau depășirea puterilor primite, rămîne în sarcina sa, dacă comitentul nu o ratifica; comisionarul poate fi obligat și la despăgubiri.
Articolul 467
Cînd comisionarul este însărcinat sa vândă sau sa cumpere titluri de credit circulând în comerț, devize sau mărfuri cotate la bursa, ori avînd curs în târguri, dacă comitentul nu a dispus altfel, el însuși poate să-i procure pe prețul cerut, ca vînzător, lucrurile ce trebuia sa cumpere sau sa retina pentru sine după prețul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia sa vândă în socoteala comitentului.
Comisionarul, care se comporta el însuși ca vînzător, sau cumpărător are dreptul la comision.
Dacă în cazurile mai sus arătate, comisionarul după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscut comitentului, persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca vînzarea sau cumpărarea s'a făcut pe contul sau și sa ceara dela comisionar executarea contractului.
Articolul 468
Comisionarul nu răspunde de îndeplinirea obligațiunilor luate de persoanele cu care a contractat.
Cînd comisionarul își ia aceasta răspundere, are dreptul la plata unui comision special numit "pentru garanție" "pentru credit", sau alte asemănătoare, care în lipsa de convențiune, se va stabili după cazurile locului în care contractul de comision a fost executat.
Articolul 469
Comisionarul, pe lîngă registrele prevăzute de art. 40, trebuie să țină și un registru cu partide separate pentru fiecare comitent, cuprinzînd toate operațiunile și însărcinările date.
Dispozițiunile înscrise pentru registrele comerciale obligatorii se aplică și acestui registru.
Articolul 470
Dispozițiunile privitoare la contractul de comision, sînt aplicabile și comerciantului, care nefiind comisionar, se însărcinează în exercițiul comerțului sau, cu operațiuni de comision izolate.
Articolul 471
În afară de dispozițiunile acestui capitol, se vor aplica raporturile dintre comitent și comisionar, și acele privitoare la mandat.
Titlul IV Despre contractul de consignație
Articolul 472
Contractul de consignație este convențiunea prin care una din părți, numita consignant încredințează celeilalte părți numita consignatar, mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantului.
Bunurile ce se încredințează consignatarului se pot preda acestuia, toate deodată sau treptat, prin note sau facturi succesive, emise pe temeiul contractului.
Articolul 473
Contractul de consignație, cum și orice convențiuni privitoare la modificarea, transformarea sau desființarea lui, se pot dovedi numai prin proba scrisă.
Articolul 474
Contractul de consignație nu transmite consignatarului proprietatea bunurilor ce i-au fost încredințate.
El este revocabil de către consignant în orice moment, chiar dacă a fost încheiat pe o durată determinata afară de stipulațiune contrară în act.
Consignantul păstrează toate drepturile asupra bunurilor încredințate și continua a putea dispune oricînd de ele, afară de stipulațiune contrară în act.
Articolul 475
Consignantul poate relua și ridica, oricînd, chiar dacă contractul a fost încheiat pe o durată determinata, toate sau parte din bunurile încredințate consignatarului, fără necesitatea unui preaviz.
Reluarea bunurilor se va putea face de consignant pe cale de ordonanța presidentiala în conformitate cu dispozițiunile din codul de procedura civilă Carol al II-lea.
Ordonanța presidentiala se va da fără citarea părților, dacă contractul de consignație este autentic; cu citarea părților, dacă contractul este sub semnatura privată. În acest ultim caz, termenul pentru citarea părților se va fixa pentru a doua zi dela primirea cererii.
Consignantul are dreptul de a ridica oricînd bunurile, pe aceasta cale chiar dacă în contract s'ar fi stipulat o clauza de preaviz.
Articolul 476
Consignatarul este obligat a lua toate măsurile unui bun comerciant, pentru conservarea în buna stare a bunurilor ce i-au fost încredințate.
El răspunde de orice lipsa, pierdere sau deteriorare, provenite din culpa sa, sau a agenților și prepușilor săi.
Articolul 477
Consignatarul este obligat a asigura bunurile ce i-au fost încredințate la o societate acceptată de consignant.
Asigurarea se va face de consignatar pentru o valoare cel puțin egala cu prețul bunurilor, prevăzut în contract sau în notele și facturile respective, și astfel ca toate riscurile să fie acoperite, începînd din momentul expedierii bunurilor de către consignant.
Consignatarul este de asemenea obligat a plati cu regularitate primele de asigurare.
În caz de neasigurare sau de anularea asigurării din cauza neplatii la termen a primelor, consignatarul se considera, de drept, în culpa și va răspunde de orice lipsuri sau pagube produse prin caz fortuit sau forta majoră.
Asigurările de orice fel, contractate de consignatar, cu privire la bunurile predate în consignație, se considera de plin drept ca încheiate în favoarea consignantului, cu condițiunea ca acesta sa notifice asiguratorului, existenta consignatiei înainte de plată despăgubirilor.
Articolul 478
În vederea identificarii bunurilor date în consignație, consignatarul este obligat a păstra mărfurile primite în ambalajele lor originale și a conserva intacte etichetele, mărcile și orice alte semne exterioare, astfel cum au fost aplicate de consignant.
În cazul cînd contractul de consignație prevede un anumit loc de depozitare sau inmagazinare a bunurilor încredințate, consignatarul este oprit a muta sau a depozita în alt loc acele bunuri.
Cînd convenția nu prevede un anumit loc de depozitare, consignatarul poate inmagazina sau depozita mărfurile încredințate lui numai în localuri a căror folosință o are în baza de acte scrise cu data certa sau vizate de Administrația financiară, fiind obligat a face cunoscut deindata consignantului, locul de depozitare a mărfurilor și orice mutare a lor.
Articolul 479
Consignantul este în drept a controla și verifica, oricînd, mărfurile încredințate consignatarului și a proceda la inventarierea lor. Pentru exercitarea acestui drept, consignantul va obține, oricînd, la cerere, ordonanța presidentiala, potrivit dispozițiunilor art. 475.
Articolul 480
Consignatarul este obligat a comunică în scris consignantului vitiile aparente sau ascunse ale bunurilor încredințate.
În caz de necomunicare, se considera ca bunurile au fost primite de consignatar în buna stare.
Comunicarea vitiilor aparente se va face în termen de 2 zile, ori de câte ori un timp mai lung n'ar fi necesar, din cauza condițiunilor în care se afla bunurile trimise.
Comunicarea vitiilor ascunse se va face în termen de doua zile dela descoperirea lor.
Odată termenele de mai sus expirate, consignatarul nu mai poate fi primit sa invoce exonerarea sa, pe temeiul acestor vitii.
Articolul 481
Toate cheltuielile de conservare, și desfacere a bunurilor, predate în consignație, privesc pe consignatar, afară de stipulațiune contrară.
Articolul 482
Consignatarul nu poate vinde sau instraina bunurile ce i-au fost încredințate în consignație, decât în condițiunile prevăzute în contract.
Consignantul poate modifica oricînd în mod unilateral, condițiunile de vânzare, dacă contractul nu prevede altfel. Modificările sînt obligatorii pentru consignatar din momentul. în care îi vor fi aduse la cunoștința în scris.
În tacerea contractului asupra condițiunilor de vânzare și în lipsa de dispozițiune scrisă din partea consignantului, consignatarul nu poate vinde bunurile ce i-au fost încredințate, decât contra numerar și la prețurile curente ale pieței.
Articolul 483
În cazul cînd prin contract, nu s'a prevăzut retributia sau beneficiul consignatarului, acesta va avea dreptul numai la suprapreturile ce va obține din vânzări; adică la diferența între prețurile efectiv realizate din vînzările făcute și prețurile prevăzute în contractul de consignație sau notele, facturile și dispozițiile consignantului.
În cazul în care nici prin contract, nici prin actele, facturile sau dispozițiile consignantului, nu s'a prevăzut niciun preț, iar vînzarea se va face de către consignatar la prețul curent, conform art. 482 alin. 3, consignatarul se va putea adresa justiției pentru fixarea retributiei sale.
Articolul 484
În caz de vânzare pe credit a bunurilor date în consignație, creanta pentru prețul datorat aparține consignantului.
Fața de debitori și de terți, consignatarul va putea face, în mod valabil, orice acte asupra creanței și, în special, va putea primi plata, urmări încasarea ei și lua orice măsuri de asigurare.
La prima cerere a consignantului, consignatarul este obligat a notifica debitorului originea și natura creanței. Din momentul comunicării acestei notificări, consignatarul nu va mai putea face nici un act valabil cu privire la creanta respectiva, acest drept aparținînd numai consignantului.
Înainte de notificare sau în caz de refuz din partea consignatarului de a notifica, consignantul va putea popri oricînd sumele datorate în mâinile debitorilor, fără dare de cauțiune.
Articolul 485
Dacă prin contract, se acordă consignatarului dreptul de a face vânzări pe credit, fără a se preciza condițiunile, consignatarul va putea acorda credite numai către comercianții din ramura respectiva pe termene de maximum 90 zile, pe bază de cambii acceptate sau bilete la ordin.
Articolul 486
Consignantul este oricînd în drept a interzice consignatarului vînzările pe credit către anumite firme sau persoane anume determinate, chiar dacă prin contract, consignatarul a fost împuternicit a face vânzări pe credit, cu sau fără restrictii. Oprirea este obligatorie pentru consignatar din momentul în care îi va fi adusă la cunoștința în scris.
Articolul 487
În lipsa de stipulațiune contrarie, consignatarul este solidar răspunzător față de consignant, de plată la termen a prețului mărfurilor vândute de el pe credit.
Articolul 488
Consignatarul este obligat a contabiliza toate operațiunile referitoare la bunurile încredințate lui în consignație, în asa mod încît controlul și verificarea lor să se poată face cu usurinta.
Prin contractul de consignație, se poate stipula obligațiunea pentru consignatar de a tine unul sau mai multe registre speciale pentru trecerea operațiunilor referitoare la bunurile încredințate în consignație.
Registrele speciale pentru operațiunile de consignație, vor fi vizate și ținute după normele prevăzute de codul de comerț.
În cazul cînd contractul prevede obligațiunea pentru consignatar de a tine registre speciale, el este obligat a prezenta oricînd aceste registre la prima cerere a consignantului. Pentru a proceda la examinarea și verificarea registrelor speciale de consignație, consignantul este în drept a obține ordonanța presidentiala în modul prevăzut de art. 475.
Articolul 489
Consignatarul este obligat a înștiința pe consignant, la epocile prevăzute în contract, de toate vînzările făcute de el din bunurile ce i-au fost încredințate în consignație. Înștiințarea va trebui sa arate în mod precis, bunurile vândute contra numerar și cele vândute pe credit, indicandu-se pentru acestea din urma, numele și adresa exactă a fiecărui debitor, suma datorată, termenul de plată acordat și cambiile sau garanțiile primite.
În caz de tăcere a contractului, consignatarul este obligat a face înștiințarea vânzărilor cel mai târziu la finele fiecărei săptămâni pentru toate operațiunile săptămânii respective.
Articolul 490
Consignatarul este obligat a remite și preda consignantului, la epocile prevăzute în contract, prețul tuturor bunurilor vândute de el contra numerar și toate sumele rezultate din încasarea creanțelor provenite din vînzarea acestor bunuri, pînă la concurenta, prețurilor lor, precum și cambiile și garanțiile primite dela cumpărător.
În cazul cînd contractul nu prevede epoca remiterii, consignatarul este obligat a preda consignantului, cel mai târziu la finele fiecărei săptămâni, toate sumele de bani, cambiile și garanțiile mai sus prevăzute.
Pînă la remiterea lor, consignatarul nu poate face niciun act de dispoziție asupra sumelor de bani sau a valorilor rezultate din vînzarea bunurilor deținute de el în consignație, fiind simplu depozitar al lor.
Articolul 491
Consignatarul nu poate exercita față de consignant niciun drept de retenție, nici asupra bunurilor încredințate lui în consignație, nici asupra sumelor sau valorilor rezultate din vînzarea acelor bunuri.
Articolul 492
În caz de faliment al consignatarului, consignantul va putea revendica bunurile încredințate sau prețul lor, care nu fusese plătit în bani sau altfel.
Articolul 493
Părțile pot conveni ca consignatarul să fie obligat a preda consignantului cambii sau orice alte garanții pentru asigurarea valorii bunurilor încredințate și a exactei indepliniri a îndatoririlor contractuale, fără ca prin aceasta, să se schimbe caracterele și efectele contractului de consignație.
În caz de ridicare a bunurilor încredințate, consignantul poate păstra cambiile și celelalte garanții ce i-au fost date pentru asigurarea plății prețului mărfurilor ce se va constata ca au fost vândute sau lipsesc, a sumelor încasate, dar neremise de consignatar, cum și a daunelor cauzate.
Titlul V Spre contractul de expediție
Articolul 494
Prin contractul de expediție, expeditorul comisionar se obliga față de comitent sa proceadă în numele sau propriu, dar pe socoteala comitentului, la încheierea contractului de transport cu un cărăuș și la îndeplinirea prestatiunilor accesorii expedierii.
Articolul 495
Chiar dacă expeditorul comisionar ia asupra sa obligațiunea, sa îndeplinească operațiunile privitoare la predarea lucrurilor la jocul de destinație, se prezuma că nu înțelege sa ia asupra sa o obligațiune directa față de destinatar.
Articolul 496
Expeditorul comisionar este răspunzător de pagubele ce s'ar produce lucrurilor; dacă nu procede cu diligenta unui bun comerciant la luarea în primire și păstrarea lor, la alegerea cărăușului și comitentilor intermediari și, în general, la executarea expedierii.
Dacă fără motive temeinice, expeditorul comisionar se abate dela modul de transport indicat de comitent, răspunde și de accidentele datorite cazurilor fortuite, dacă nu dovedește ca pierderea sau vătămarea lucrurilor ori întârzierea transportului s'ar fi întâmplat, chiar dacă s'ar fi conformat instrucțiunilor primite.
Articolul 497
Expeditorul comisionar; în lipsa de convențiune, are dreptul la un comision pentru încheierea contractului de transport și la plata prestatiunilor accesorii îndeplinite de el, după uzurile locului unde contractul de transport a fost încheiat, cum și la restituirea cheltuielilor făcute pe socoteala comitentului.
Comisionul, prestațiunile accesorii și cheltuiala cuvenită expeditorului comisionar, vor putea fi determinate global dela început.
Articolul 498
Comitentul poate revoca ordinul de expediere pînă în momentul cînd expeditorul comisionar a încheiat contractul de transport, inapoind acestuia cheltuielile făcute.
Din momentul încheierii contractului de transport, expeditorul comisionar este obligat să execute, la cererea comitentului, dreptul de contra-ordin admis în materie de transport.
Articolul 499
În afară de convențiune contrară, expeditorul comisionar poate efectua el însuși transportul, fie cu mijloacele sale proprii, fie cu ale altora, cu condițiunea de a înștiința fără întîrziere pe comitent.
În acest caz, el ia asupra sa răspunderea cărăușului și are dreptul la prețul transportului, în afară de comision. Prețul transportului va fi calculat după tarifele legale sau uzuale în vigoare pentru mijlocul de transport întrebuințat, iar în lipsa acestora, va fi stabilit de instanța judecătorească.
Articolul 500
Termenul de prescripțiune al acțiunilor izvorand din contractul de expediție este de un an, socotit din ziua predării lucrurilor la locul de destinație sau din ziua în care ar fi trebuit să se facă predarea lor, iar pentru acțiunea referitoare la transporturile care încep să se termina afară din Europa, termenul este de 18 luni.
Articolul 501
Regulile prevăzute pentru contractul de comision se aplică și contractului de expediție, întru cat nu se dispune altfel prin titlul de fața.
Titlul VI Despre contractul de transport
Capitolul 1 Transportul lucrurilor
Articolul 502
Prin contractul de transport de lucruri, cărăușul își ia obligațiunea sa transporte dela un loc la altul mărfuri sau alte lucruri în schimbul unui preț.
Articolul 503
Expeditorul, la cerere, va da cărăușului, în momentul încredințării lucrurilor pentru transport, o scrisoare de trasura sau o polița de încărcare, dacă transportul se face pe apa, în doua exemplare, care să cuprindă:
1. data și locul predării;
2. numele și domiciliul expeditorului;
3. numele și domiciliul cărăușului;
4. locul destinației, numele și domiciliul destinatarului;
5. natura, greutatea, cantitatea sau numărul lucrurilor de transportat și dacă acestea sînt în lăzi sau pachete, felul ambalajului, numărul și sigiliile sau mărcile puse pe el;
6. prețul transportului, data și locul plății, cum și persoana care trebuie să plătească;
7. termenul înăuntrul căruia trebuie să fie executat transportul;
8. determinarea de către expeditor a valorii lucrurilor cînd acestea sînt de preț;
9. documentele predate cărăușului pentru a fi alăturate scrisorii de trasura;
10. celelalte stipulațiuni convenite între părți.
Expeditorul se poate desemna ca destinatar.
Expeditorul este răspunzător de inexactitatea și insuficienta declarațiunilor trecute în scrisoarea de trasura.
Un exemplar al scrisorii de trasura cu semnatura expeditorului rămîne la cărăuș și intovaraseste lucrurile de transportat pînă la destinație; al doilea exemplar, denumit duplicat, cu semnatura cărăușului, trebuie să fie predat expeditorului.
Articolul 504
Scrisoarea de trasura poate fi la ordin sau la purtător.
În ambele cazuri, cărăușul este scutit de obligațiunea înștiințării revazuta de art. 512, afară de cazul în care expeditorul a indicat în scrisoarea de trasura un domiciliatar la locul de destinație.
Articolul 505
Proprietatea bunurilor ce fac obiectul transportului se transfera cînd scrisoarea de trasura este la ordin, prin girul duplicatului scrisorii de trasura.
Forma și efectele girurilor, anularea și înlocuirea scrisorii de trasura sau a poliței de încărcare sînt carmuite de dispozițiile privitoare la cambie și biletul la ordin.
Ultimul giratar al unui șir neintrerupt de giruri, care este posesor al titlului, este socotit proprietar. Debitorul care îndeplinește obligațiunea rezultând din titlu, este liberat, afară numai dacă nu a fost frauda sau greșeală grava din partea sa.
Articolul 506
În lipsa de scrisoare de trasura, cărăușul trebuie să elibereze la cererea expeditorului o recipisa de primire, semnată de el, cuprinzînd indicatiunile cerute pentru scrisoarea de trasura.
Articolul 507
Dacă sînt mai multe colete, cărăușul are dreptul sa ceara expeditorului scrisori de trasura diferite.
Articolul 5
O8
Expeditorul trebuie să predea cărăușului lucrurile de transportat în locul și conform condițiunilor contractului sau uzurilor locale, fiind răspunzător de daunele pricinuite prin întîrziere, dacă este în culpa.
Dacă pentru executarea transportului sînt necesare documente vamale fiscale sau polițienești, expeditorul este obligat să le predea cărăușului, fiind răspunzător față de acesta, de pagubele care ar putea rezultă din lipsa, insuficienta sau neregularitatea lor.
Articolul 509
Dacă termenul, în care trebuie făcut transportul, n'a fost determinat de părți, se va ține seama de uzul locului de plecare, iar în lipsa, transportul se va face potrivit împrejurărilor.
Articolul 510
Expeditorul poate suspenda transportul și cere restituirea lucrurilor sau predarea lor altei persoane decât aceleia arătate în scrisoarea de trasura, ori dispune cum va crede de cuviință, fiind obligat sa plătească cărăușului cheltuielile și daunele care sînt consecința imediata și directa a acestui contra-ordin.
Pentru a exercita dreptul de contra-ordin trebuie prezentată scrisoarea de trasura semnată de cărăuș sau recipisa de primire, dacă un asemenea document a fost eliberat; modificările ce decurg din contra-ordin trebuiesc trecute pe scrisoare sau pe recipisa sub o noua semnatura a cărăușului.
Dreptul de contra-ordin încetează din momentul în care destinatarul a cerut predarea lucrurilor, conform art. 515.
Cărăușul răspunde de daunele izvorite din executarea contra-ordinelor date de actul care nu se găsește în condițiunile prevăzute de acest articol.
Articolul 511
Dacă începutul sau continuarea transportului sînt impiedecate sau peste măsura întârziate, prin caz fortuit, cărăușul trebuie să încunoștiințeze de îndată pe expeditor, luînd măsuri pentru paza lucrurilor. Expeditorul are facultatea sa dispună de lucruri conform articolului precedent, plătind numai cheltuielile făcute de cărăuș și prețul transportului în proporție cu parcursul efectuat.
Dacă împrejurările fac imposibila cererea de instrucțiuni dela expeditor sau dacă instrucțiunile date nu sînt îndestulătoare, ori nu se pot executa, cărăușul poate depozita lucrurile la un al treilea, iar dacă acestea sînt supuse stricăciunii, să le vândă conform art. 369.
Cărăușul trebuie să încunoștiințeze imediat pe expeditor de depozitul făcut sau de vânzare sub sancțiunea răspunderii de daune.
Dacă transportul a fost întrerupt prin pierderea totală a lucrurilor, datorită unui caz fortuit, cărăușul nu mai are dreptul la prețul transportului chiar pentru parcursul efectuat.
Articolul 512
Cărăușul trebuie să pună lucrurile transportate la dispozițiunea destinatarului în locul și la termenul indicate de contract sau de uzuri, în lipsa de stipulațiuni contractuale.
Dacă contractul sau uzurile nu dispun altfel, se prezuma ca predarea trebuie să aibă loc la domiciliul destinatarului.
Dacă predarea trebuie să se facă în alt loc decât domiciliul destinatarului, cărăușul trebuie să încunoștiințeze pe destinatar de sosirea lucrurilor îndată ce au ajuns la destinație.
Articolul 513
După ajungerea la destinație a lucrurilor transportate sau după trecerea zilei în care ele trebuiau sa ajungă, destinatarul pretinzand redarea poate exercita toate drepturile izvorind din contractul de transport.
Dacă scrisoarea de trasura este la ordin sau la purtător, posesorul ei este obligat sa înapoieze cărăușului duplicatul scrisorii de trasura la predarea mărfurilor.
Articolul 514
Destinatarul are dreptul sa verifice pe cheltuiala sa, în momentul predării, starea în care se afla lucrurile transportate, chiar dacă n'ar prezenta semne exterioare de stricăciune.
Dacă se va stabili existenta unor stricăciuni, cheltuielile făcute vor fi înapoiate.
În lipsa de convențiune contrară, stricăciunile vor fi verificate în modul arătat de art. 369.
Articolul 515
Destinatarul nu poate obține predarea lucrurilor transportate înainte de a plati cărăușului sumele datorite, potrivit contractului de transport și rambursurile cu care expeditorul a grevat transportul.
În caz de neînțelegere asupra cuantumului sumelor datorate, dacă destinatarul plătește suma ce crede ca datorește și depline diferența pînă la suma pretinsa de cărăuș la una din institutiunile de credit arătate prin, art. 386, cărăușul este dator să-i predea lucrurile.
Dacă scrisoarea de trasura este la ordin, sau la purtător, cel care cere predarea trebuie să înapoieze cărăușului duplicatul scrisorii de trasura.
Articolul 516
Cărăușul trebuie să ceara deindata instrucțiuni expeditorului, dacă destinatarul nu poate fi găsit sau refuza ridicarea lucrurilor ori se ivesc neintelegeri între mai mulți destinatari la predarea lor.
Expeditorul poate dispune de lucrurile transportate conform art. 510. inapoind cărăușului daunele care sînt urmarea directa a împiedicării predării, în afară de dreptul cărăușului de a proceda la depozitarea sau vînzarea lucrurilor transportate potrivit art. 511, sau dacă este cazul potrivit art. 517.
Dacă destinatarul, după ce a cerut predarea, întârzie sa ridice lucrurile, sau dacă se ivesc neintelegeri în ce privește primirea lucrurilor transportate, cărăușul poate depozita lucrurile transportate sau în cazul cînd lucrurile sînt supuse stricăciunii, să le vândă, potrivit art. 369, încunoștiințând în prealabil în ambele cazuri, pe destinatar.
Dacă întârzierea în operațiunile de predare se datorește destinatarului, cărăușul poate pretinde daune.
Articolul 517
Cărăușul are asupra lucrurilor transportate un drept de retentiune pentru toate creanțele rezultând din contractul de transport, cu dreptul de a proceda la vînzarea lor, chiar dacă nu are titlu executoriu împotriva debitorului.
Dacă destinatarul a cerut sa i se facă predarea lucrurilor, cărăușul care voiește sa exercite dreptul de retentiune trebuie să-l înștiințeze conform art. 384.
Înștiințarea se va face expeditorului dacă lucrurile n'au ajuns la destinație sau dacă destinatarul nu poate fi găsit ori nu voiește sa ridice lucrurile transportate sau dacă sînt neintelegeri între mai mulți destinatari.
Articolul 518
Cărăușul care preda lucrurile fără a incasa dela destinatar sumele ce i se datoresc lui, cărăușilor anteriori sau expeditorului, ori fără a pretinde depunerea sumei asupra căreia exista neintelegeri pierde dreptul de regres și rămîne răspunzător față de expeditor și cărăușii anteriori, pentru sumele ce li se cuveneau. În toate cazurile însă, cărăușul are acțiune în contra destinatarului, chiar dacă acesta a ridicat lucrurile transportate.
Articolul 519
Cărăușul este răspunzător de pierderea și stricăciunea lucrurilor ce i-au fost încredințate, din momentul primirii lor, pînă la acel al predării, dacă nu dovedește ca pierderea sau stricăciunea a provenit din caz fortuit, din natura sau vitiurile lucrurilor, din impachetare ori din fapta expeditorului sau a destinatarului.
Cînd cărăușul primește lucrurile fără nicio rezerva, se prezuma ca acestea nu prezintă vitii aparente de impachetare.
Pentru lucrurile care prin natura lor suferă în timpul transportului o micșorare în greutate sau măsura, cărăușului răspunde de lipsuri numai pentru ceea ce depășește scăderea fireasca a lor. Se va ține seama de scăderea pentru fiecare colet în parte.
Articolul 520
Cărăușul este răspunzător pentru neefectuarea transportului sau întârzierea în predare, dacă nu dovedește ca acestea au provenit din caz fortuit, din fapta expeditorului sau din aceea a destinatarului.
În caz de întîrziere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 508 și 509, cărăușul pierde o parte din prețul transportului, în proporție cu durata întârzierii și întreg prețul transportului dacă întârzierea a durat indoitul timpului hotărît pentru efectuarea lui, afară de daunele mai mari de care este răspunzător, dacă s'ar proba ca au provenit din aceasta cauza.
Articolul 521
Paguba provenită din pierdere sau stricăciune se calculează după prețul curent al lucrurilor transportate în locul de destinație și în momentul prețului, scăzându-se cheltuelile ce nu au mai fost făcute ca urmare a stricăciunii sau pierderii, iar în acest din urmă caz, și prețul transportului.
Articolul 522
Cărăușul răspunde de pierderea sau stricăciunea obiectelor, prețioase, banilor sau titlurilor de credit, numai dacă au fost declarate și în limita valorii arătate la predare.
În caz de pierdere sau stricăciune a bagajelor unui călător, predate cărăușului fără arătarea conținutului, cuantumul despăgubirii se determina după împrejurări.
Articolul 523
Cărăușul este răspunzător de faptul subordonaților săi, al cărăușilor următori, sau persoanelor cărora le-a încredințat efectuarea transportului.
Articolul 524
Răspunderea cărăușului, pentru încasarea rambursurilor cu care expeditorul a grevat transportul și pentru îndeplinirea operațiunilor vamale e reglementată de dispozițiunile privitoare la mandat.
Articolul 525
Acțiunile împotriva cărăușului, izvorind din contractul de transport, se sting prin plata transportului sau prin primirea lucrurilor, dacă odată cu plata sau cu primirea, nu s'au făcut rezerve; se exceptează cazurile de dol sau de culpa grava, cum și acțiunea în daune, derivând din întârzierea transportului dacă aceasta se intenteaza în cincisprezece zile dela primirea lucrurilor.
Se exceptează de asemenea acțiunile privitoare la rectificarea prețului de transport încasat fără drept și acțiunea pentru despăgubiri în caz de pierderi parțiale sau stricăciuni constatate în mod legal înainte de luarea în primire.
Acțiunea împotriva cărăușului pentru pierderile parțiale sau stricăciunile ce nu se puteau constata în momentul predării, va putea fi intentată chiar după ridicarea lucrurilor transportate, dacă se dovedește ca acestea au avut loc în timpul executării contractului de transport și cu condițiunea ca cererea pentru verificare să fie facuta îndată după descoperirea lor și cel mai târziu, în termen de șapte zile dela primirea, lucrurilor de către destinatar.
Articolul 526
Dacă cărăușul, luînd asupra sa un transport, se însărcinează sa transporte lucrurile nu numai pe liniile sale de exploatare, ci și pe acelea ale altui cărăuș predandu-le acestuia, se prezuma ca ia asupra sa pentru transportul ce urmează a se face pe celelalte linii numai răspunderea unui expeditor comisionar.
Articolul 527
Cărăușul care ia asupra sa un transport cumulativ, este răspunzător de executarea lui pînă la predarea lucrurilor la locul destinației. Fiecare cărăuș următor, cînd ia lucrurile în primire, devine responsabil solidar cu primul cărăuș pentru întreg transportul, potrivit contractului original.
Cărăușul, care a fost chemat sa răspundă de fapte care nu sînt ale sale, se poate întoarce împotriva oricăruia dintre ceilalți cărăuși. Dacă se poate determina care din ei este autorul daunei, acesta este ținut la despăgubirea totală; în caz contrar, cărăușii suporta despăgubirea în părți proporționale sumei ce ar fi avut de încasat din transport, exceptându-se acei care pot dovedi ca dăuna nu s'a întâmplat în timpul transportului pe liniile lor de exploatare.
Articolul 528
Cărăușii următori au, dreptul sa ceara a se menționa, pe scrisoarea de trasura sau într'un act separat, starea în care se afla lucrurile în momentul cînd le sînt încredințate; în lipsa unei asemenea arătări se presupune ca au primit lucrurile în buna stare și conform scrisorii de trasura.
Articolul 529
Dacă sînt mai mulți cărăuși, cel din urma dintre ei reprezintă pe cei anteriori, în ce privește încasarea sumelor datorate din contractul de transport și exercițiul dreptului de retentiune asupra lucrurilor transportate.
Cînd cărăușul nu îndeplinește aceste obligațiuni, este răspunzător față de cărăușii precedenti pentru sumele datorate lor.
Capitolul 2 Transportul de persoane
Articolul 530
Cărăușul este răspunzător de daunele imediate și directe izvorand din neexecutarea transportului, din executarea lui în alte condițiuni decât cele stabilite sau din întârzierea executării lui, dacă nu dovedește ca acestea au provenit din un caz fortuit sau din fapta călătorului.
Articolul 531
Cînd transportul este împiedicat sau peste măsura întârziat prin caz fortuit, călătorul are facultatea sa ceara desființarea contractului și înapoierea prețului.
Același drept îl are călătorul cînd transportul a fost împiedicat sau peste măsura întârziat din cauze pentru care cărăușul răspunde potrivit articolului precedent.
Călătorul care renunța la contract din alte motive, pierde prețul stabilit pentru transport.
Articolul 532
Cărăușul este răspunzător de accidentele suferite de un călător în timpul transportului, dacă nu dovedește ca acestea sînt datorite călătorului sau unui caz fortuit.
Orice clauza care inlatura sau micșorează aceasta responsabilitate este nulă.
Articolul 533
În transportul cumulativ, fiecare cărăuș răspunde de fapta sa proprie, însă dăuna pentru neexecutarea sau întârzierea transportului se calculează după valoarea întregului transport.
Articolul 534
Călătorul poate ceda drepturile sale ce izvorăsc din contractul de transport, mai înainte de începerea transportului, fără a fi obligat sa încunoștiințeze pe cărăuș, dacă contrariul nu rezultă din convențiune sau din natura transportului.
Articolul 535
Dispozițiunile art. 523 se aplică și transportului de persoane.
Capitolul 3 Dispozițiuni speciale pentru serviciile publice ori de transport
Articolul 536
Întreprinderile de transport de lucruri sau de persoane, care îndeplinesc un serviciu public sînt obligate sub sancțiunea răspunderii de daune, sa primească și să execute cererile de transport, cu condițiunea ca transportul să poată fi executat prin mijloacele obișnuite ale întreprinderii.
Articolul 537
Cărăușul trebuie să execute transporturile în ordinea cererilor, afară numai dacă prin natura specială a transportului nu ar fi necesară o ordine diferita. În cazul mai multor cereri simultane de transport, se va da preferinta aceleia care necesita un parcurs mai lung.
Articolul 538
Transporturile trebuiesc primite și executate conform dispozițiunilor legale și regulamentare speciale cărora sînt supuse întreprinderile de transport, potrivit tarifelor și condițiunilor de serviciu cuprinse în actele de concesiune, în limitele și în formele prevăzute prin acestea și aduse la cunoștința publicului.
Articolul 539
Orice stipulațiuni care ar exclude sau ar margini obligațiunile și răspunderile stabilite prin art. 519, 520, 521, 523, 524, 52a, 527, 530 și 532, sînt nule și de nul efect, chiar dacă ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare afară de cazul cînd prin tarife speciale s'ar stabili ca prețul transportului este mai mic decât acela cuprins în tarifele ordinare.
Articolul 540
Erorile comise în aplicarea tarifelor legale sau regulamentare, generale sau speciale, vor fi rectificate din oficiu, iar diferența se va restitui părții pagubite. Orice clauza contrarie e nulă.
Capitolul 4 Dispozițiuni finale
Articolul 541
Acțiunile, care izvorăsc din contractul de transport de lucruri sau persoane, precum și acțiunea pentru înapoierea prețului de transport plătit fără a fi fost datorat, se prescriu prin un an.
Acțiunile care izvorăsc din transporturile, care încep sau se termina în afară de Europa, se prescriu prin douasprezece luni.
Termenul curge dela predarea lucrurilor sau dela sosirea persoanei la destinație.
Cînd predarea sau sosirea nu a avut loc, termenul curge din ziua în care ar fi trebuit să aibă loc.
Articolul 542
Dispozițiunile articolului precedent ce aplica și în raporturile dintre cărăuși în transporturile cumulative.
În aceste transporturi, prescripțiunea se întrerupe prin acțiunea exercitată de expeditor sau destinatar, în contra oricăruia dintre cărăușii obligați să efectueze transportul chiar dacă carausul nu a primit marfa.
Articolul 543
Transporturile de lucruri sau persoane pe cale ferată, pe apa sau prin aer, fiind supuse dispozițiunilor prezentului titlu, întru cat nu se dispune altfel prin legi speciale.
Titlul VII Despre depozitele bancare
Articolul 544
Banca care primește în depozit o sumă de bani, dobândește proprietatea sumei și are obligațiunea de a o restitui în aceeași moneda, la cererea depunatorului sau la data hotarita prin contract.
Contractul, vărsămintele sau restituirile vor fi dovedite prin act scris.
Articolul 545
Restituirile se fac la locul unde a fost primit depozitul.
Dobânzile sînt datorate din ziua de lucru ce urmează depunerii, pînă în ajunul zilei, în care deponentul dispune de suma.
Articolul 546
În depozitele bancare de titluri de credit, proprietatea rămîne depunatorului, dacă acesta nu a manifestat printr'o clauza expresă scrisă intenția de a o transmite băncii.
Articolul 547
Depozitele bancare de titluri de credit a căror administrare a fost încredințată unei bănci în schimbul unui comision, sînt supuse dispozițiunilor mandatului.
Depozitele bancare de titluri de credit, încredințate unei bănci pentru o întrebuințare determinata, sînt supuse dispozițiunilor privitoare la contractul de comodat.
Articolul 548
În contractele de locațiune de casete de păstrare, banca răspunde numai în caz de violarea casetei.
Titlul VIII Despre deschiderea de credit bancar
Capitolul 1 Dispozițiuni generale
Articolul 549
Prin contractul de deschidere de credit, banca pune la dispozițiunea unei anumite persoane, pe un termen anumit sau fără termen, o sumă determinata pe care aceasta o poate ridica deodată sau treptat, cu facultatea de a întregi cuantumul aceleeasi sume, prin unul sau mai multe vărsăminte.
Indicarile și vărsămintele se fac la sediul băncii.
Articolul 550
Asupra sumelor folosite de persoana căreia i s'a deschis creditul, se datorește și comision în afară de dobânzi.
Comisionul se datorește chiar dacă nu s'a făcut uz de creditul deschis.
Articolul 551
Dacă pentru deschiderea de credit s'a dat o garanție reală, a carei valoare se micșorează cu cel puțin o treime, banca are dreptul sa ceara întregirea garanției în termen de doua luni, iar în caz contrar, sa denunțe contractul sau sa reducă creditul.
Capitolul 2 Deschiderea de credit bancar pentru plati în favoarea unui al treilea
Articolul 552
În executarea unei obligațiuni de a face o plata prin mijlocul deschiderii unui credit bancar dispunatorul trebuie să obțină dela banca, ca suma necesară să fie pusă. la dispozițiunea acreditatului, la timpul, în locul și cu modalitățile stabilite în contractul din care săvârșește aceasta obligațiune.
Dispunatorul nu este liberat pînă cînd, plata nu a fost integral efectuată de banca, în condițiunile stabilite.
În raporturile sale cu dispunatorul, acreditatul nu are dreptul a se folosi de creditul deschis, decât dacă îndeplinește, contra prestatiunea datorată dispunatorului.
Creditul deschis în favoarea unui al treilea, este transferabil numai cu consimțămîntul dispunatorului.
Articolul 553
Banca ce ia asupra sa deschiderea de credit în favoarea unui al treilea, trebuie printr'o scrisoare de aviz, sa o aducă la cunoștința persoanei desemnate sa primească plata și sa ceara îndeplinirea contraprestatiunii datorată dispunatorului la timpul, în locul și cu modalitățile stabilite în contract și în instrucțiunile succesive.
Cînd creditul deschis servește pentru achitarea unor mărfuri vândute, iar prin contract nu s'au arătat documentele ce trebuiesc predate băncii, aceasta trebuie să pretindă dela acreditat, următoarele acte: polița de încărcare, de asigurare și factura mărfurilor vândute. Aceste documente pot fi înlocuite numai cu acelea arătate în vînzarea C.I.F.
Articolul 554
Din momentul ce banca a adus la cunoștința acreditatului deschiderea de credit, ea este obligată direct și irevocabil față de acesta, nu-i poate opune decât excepțiunile rezultând din textul însuși al înștiințării.
Articolul 555
Banca trebuie să depună în executarea obligațiunii luate și cu apărarea dispunatorului sau; diligenta unui bun comerciant, iar în afară de dispozițiune contrară, ea răspunde și pentru fapta băncilor ce și le substitue în executarea contractului.
Articolul 556
Banca are dreptul înapoierea sumelor plătite și cheltuielilor făcute, cu dobânzile din ziua efectuării plății; precum și la un comision dela data aducerii la cunoștința acreditatului a obligațiunilor luate.
Articolul 557
Dispozițiunile acestei secțiuni se aplică și în cazul în care s'a convenit ca dispunatorul sa emita o cambie în favoarea unui al treilea pe care o banca se obliga sa o accepte. În acest caz, dispunatorul se liberează față de acreditat prin achitarea, cambiei.
Banca care a acceptat cambia este creditoare față de dispunator din momentul acceptării; dobânzile curg însă din momentul plății.
Titlul IX Despre contractul de cont-curent
Articolul 558
La contractul de cont-curent, creanțele reciproce ale contractanților sînt înscrise într'un cont ei formează partide indivizibile de credit și debit pînă la încheierea contului, al cărui sold singur constitue o creanta, exigibilă și disponibilă.
Articolul 559
Existenta contului-curent nu exclude drepturile la comision și restituirea cheltuielilor pentru operațiunile trecute în contul-curent. Aceste drepturi se înscriu în cont.
Articolul 560
Înscrierea unei creanțe în cont-curent nu împiedica, exercițiul acțiunilor și al excepțiunilor referitoare la validitatea operațiunilor care au dat loc rimeselor.
Dacă operațiunea este anulată, postul este stornat.
Articolul 561
Acela, care a înscris într'un cont-curent o creanta, garantată prin gaj sau ipoteca, are dreptul a se folosi de aceasta garanție pînă la concurenta soldului creditor constatat la închiderea contului.
Dacă o creanta garantată de un fidejusor sau de un coobligat a fost înscrisă în cont, aceștia rămîn obligați conform contractului pentru cuantumul datoriei garantate sau solidar față de corentistul, care la închiderea contului, are un sold creditor.
Articolul 562
Înscrierea unei creanțe împotriva unei terțe persoane, dacă nu e intovarasita, de o rezervă expresă cu privire la insolvabilitatea debitorului, este socotită definitivă pe riscul aceluia care a primit-o.
Dacă exista clauza "sub rezerva încasării" expresă sau subinteleasa creanta nu a fost plătită, primitorul poate restitui titlul, stornand partida din cont, sau să-și valorifice drepturile împotriva celui de al treilea în baza titlului. În caz de stornare, corentistul va putea adauga spesele.
Înscrierea în cont a unui titlu de credit este prezumată facuta "sub rezerva încasării".
Articolul 563
Încheierea contului cu lichidarea soldului respectiv, are loc la termenele stabilite prin contract, iar în lipsa, la finele fiecărui trimestru.
Soldul creditor constitue o creanta lichidă și exigibilă la care se va socoti dobînda conventionala dela data încheierii, dacă este trecută într'un cont nou. Dacă soldul nu este trecut într'un nou cont, se va socoti în lipsa de stipulațiune contrară, dobînda legală.
Articolul 564
Numai soldul obținut la încetarea contractului de cont-curent poate fi supus executării sau popririi.
Articolul 565
Acțiunea pentru rectificarea erorilor de calcul, făcute cu ocaziunea stabilirii soldului, a omisiunilor, a inscrierilor duble și altora asemenea, se va intenta în termen de un an dela comunicarea extrasului de cont-curent.
Articolul 566
Contractul de cont-curent se desființează de drept la expirarea termenului convenit.
În lipsa de termen, fiecare parte poate desfiinta contractul la încheierea contului, instiintand pe cealaltă parte cu 15 zile înainte de încheierea lui.
Falimentul unuia din corentisti atrage desființarea contractului.
În caz de moarte sau incapacitate, contractul de cont-curent continua cu moștenitorul sau reprezentantul incapabilului, dacă și celălalt corentist consimte.
Articolul 567
Dispozițiunile din acest titlu se aplică depozitelor în cont-curent, deschiderii de credit în cont-curent, precum și celorlalte contracte de conturi-curente bancare în care se pot face rimese reciproce, chiar dacă se știe de mai înainte ca soldul final va fi creditor sau debitor numai pentru una din părți.
Titlul X Despre contractul de report
Articolul 568
În contractul de report, reportatorul primește în proprietate titlurile de credit pe o anumită suma și se obliga în același timp a transfera reportatului proprietatea a tot atator titluri, de aceeași specie, la o anumită scadenta, în schimbul unei sume determinate.
Contractul de report se perfectează prin predarea titlurilor, iar dacă sînt nominative, prin îndeplinirea formalităților necesare pentru transmiterea lor.
Articolul 569
În lipsa de stipulațiune contrarie, drepturile accesorii ale titlurilor, cum sînt dobânzile și dividendele ajunse la scadenta în timpul duratei reportului, se cuvin reportatorului:
Dacă titlurile dau dreptul la premii sau prime ori sînt supuse unei trageri la sorți, reportatorul trebuie să aducă la cunoștința reportatului în scris; cel mai târziu în ziua precedenta tragerii la sorți; numerele titlurilor pe care i le atribue. Dacă acele numere nu ies la sorți, reportatorul redobândește dreptul de a dispune de ele. Dacă ies la sorți, el trebuie să le predea fără întîrziere reportatului, bineînțeles sub condițiunea de a i se plati prețul convenit.
Articolul 570
Reportatorul este obligat sa exercite opțiunea pe socoteala reportatului în timpul reportului, dacă titlurile acorda un asemenea drept.
Reportatul trebuie să pună la dispoziția reportatorului fondurile necesare; cu cel puțin trei zile înainte de scadenta termenului de opțiune, dacă reportatul nu îndeplinește aceasta obligațiune, reportatorul trebuie să vândă dreptul de opțiune pe socoteala și în beneficiul reportatului.
Articolul 571
Dacă în timpul reportului, urmează a se efectua vărsăminte asupra titlurilor, reportatul trebuie să pună la dispozițiunea reportatorului sumele necesare, cu cel puțin trei zile înainte de scadenta vărsămintelor. În caz contrar, reportatorul poate proceda la lichidarea silită a contractului.
Articolul 572
Lichidarea reportului se va face înlăuntrul celei de a doua zi de lucru ce urmează scadentei.
Dacă în termenul arătat mai sus niciuna din părți nu procede la lichidare, operațiunea se considera parasita.
Lichidarea reportului poate fi amânată prin acordul părților, fără ca aceasta să fie socotită ca un nou contract de report.
Articolul 573
Dacă la scadenta termenului reportului, părțile lichidează diferențele, făcînd plata și reinoesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau felul lor, sau pe un alt preț, atunci se socotește ca părțile au încheiat un nou contract.
Titlul XI Despre asociatiunea în participație
Articolul 574
Prin contractul de asociațiune în participație, un comerciant acorda o participare la beneficiile și pierderile unui întreg comerț sau uneia ori mai multor operațiuni comerciale, aceluia care aduce bunuri sau depune vreo activitate în întreprindere.
Contractul de asociațiune în participație se dovedește prin act scris.
Comerciantul poate să-și asocieze și alte persoane, afară de clauza contrară în contractul de asociație existent.
Articolul 575
Asociatiunea în participație nu constitue o persoană juridică. Cei de al treilea nu dobîndesc drepturi și nu se obliga decât față de comerciantul care a acordat o participare.
Articolul 576
Bunurile aduse de participant trec în proprietatea comerciantului, afară numai dacă, în chiar contractul de asociațiune, s'a prevăzut o clauza contrară. Aceasta clauza nu va fi opozabilă terților, decât dacă s'a făcut mențiune în registrul comerțului și s'a făcut cuvenită publicare.
Cu toate acestea, întru cat privește raporturile dintre ei, asociații pot sa stipuleze, ca lucrurile ce au adus, sa li se restitue în natura, avînd dreptul la repararea daunelor suferite în cazul cînd restituirea nu s'ar putea face.
Articolul 577
Prin contractul de asociațiune în participație, se poate prevedea ca exercitarea comerțului, pentru care s'a acordat o participare, se va face de comerciant, în total sau în parte și prin mijlocirea participantului sau participanților, ca reprezentanți ai săi.
Contractul poate determina amestecul și controlul, pe care participanții au dreptul sa-l exercite în mersul operațiunilor comerciale la care sînt asociați.
În orice caz, participantul are dreptul sa pretindă darea socotelilor la sfîrșitul asociațiunii sau la încheierea fiecărui exercițiu anual, dacă asociatiunea durează mai mult de un an. Participantul poate verifica exactitatea acestor conturi, controland registrele și documentele justificative.
Articolul 578
Dacă prin contract, nu s'a stabilit modul de distribuire a beneficiilor și de participare la pierderi, se vor aplica dispozițiunile privitoare la contractul de societate. în lipsa de dispozițiune contrară, participantul răspunde de pierderi numai în limitele aportului sau.
Articolul 579
La încheierea fiecărui exercițiu anual, trebuie să se stabilească contul de profit și pierderi și, să se pună la dispozițiunea participantului, beneficiile ce i se cuvin.
Participantul nu este obligat sa restitue beneficiile încasate în cazul în care s'au ivit ulterior pierderi.
În cazul cînd aportul participantului s'a micșorat prin aceste pierderi, beneficiile din anii următori nu se vor distribui pînă nu se va reconstitui aportul, afară de dispoziția contrară în contractul de asociație.
Articolul 580
La încetarea contractului, comerciantul va trebui sa termine afacerile în curs, la care este interesat participantul, iar acesta va participa la beneficiile și pierderile rezultând dintr'însele.
Titlul XII Despre depozitul mărfurilor și productelor în magazinele generale
Articolul 581
Magazinele generale trebuie să elibereze la cererea depunatorului o recipisa de depozit, unita cu un varant (buletin de gaj), pentru mărfurile și productele depozitate.
Aceste titluri se vor elibera dintr'un registru cu matca, ținut după ordinea inscrierilor.
Recipisa de depozit se poate separa de varant.
Depunatorul nu va putea în niciun caz sa ridice numai unul din aceste titluri.
Articolul 582
Recipisa de depozit și varantul pot să fie eliberate pe numele depunatorului sau al unui tertiu.
Articolul 583
Fiecare din cele doua titluri trebuie să cuprindă:
1. denumirea magazinului general și locul unde funcționează;
2. numărul curent din registru și data emiterii;
3. numele și prenumele, profesiunea și domiciliul depunatorului sau ale persoanei desemnate de acesta;
4. natura, cantitatea și greutatea lucrurilor depuse cu denumirile întrebuințate în comerț și orice alte elemente menite sa stabilească identitatea lor;
5. mențiunea plății taxelor și impozitelor datorate Statului pentru import sau export, precum și mențiunea poliței de asigurare;
6. termenul fixat pentru păstrarea lucrurilor depozitate.
Ambele titluri vor purta semnatura reprezentantului magazinului general.
Articolul 584
Magazinele generale, la cererea depunatorului, vor certifica valoarea și calitatea lucrurilor depozitate, după examinarea lor de experții lor, făcându-se mențiune de aceasta pe titlul de depozit.
Articolul 585
Posesorul recipisei de depozit și al varantului legitimat conform art. 586, are dreptul sa ceara ca lucrurile depozitate sa, fie împărțite în mai multe loturi pe cheltuiala sa și pentru fiecare lot, sa i se elibereze o recipisa deosebită, împreună cu varantul respectiv, în locul titlurilor inițiale; care vor fi retrase și anulate.
Giratarul ambelor titluri va putea să obțină dela magazinele generale noi titluri pe numele sau, plătind cheltuielile necesare și inapoind pe cele vechi.
Articolul 586
Recipisa de depozit și varantul, unite sau separate, pot fi transferate prin gir cu formele efectele dreptului cambial.
Girul către aceeași persoana a celor două titluri, transfera dreptul de a dispune deplin de lucrul depozitat; girul numai al varantului conferă giratarului dreptul de gaj asupra lucrului, iar girul numai al recipisei de depozit transfera dreptul de a dispune de lucru, cu respectarea drepturilor posesorului varantului.
Articolul 587
Primul gir separat al varantului va cuprinde:
1. suma împrumutată și dobânzile cuvenite;
2. scadenta sumei împrumutate.
Mențiunile de mai sus se vor trece pe recipisa de depozit și vor fi semnate de giratar.
Acest gir se va inregistra la magazinele generale, iar cuprinsul lui se va reproduce pe matca corespunzătoare, certificându-se pe recipisa de depozit și pe varant îndeplinirea acestor formalități.
Articolul 588
Girul varantului, care nu arata suma împrumutată, grevează întreaga valoare a lucrului depozitat, cu rezerva regresului în contra celui vinovat din partea posesorului recipisei de depozit, care a plătit o sumă ce nu se datora.
Articolul 589
Asupra lucrului depozitat în magazinele generale, nu se poate înființa sechestru, nici proceda la o executare silită, dacă au fost eliberate recipisa de depozit și varantul, exceptându-se cazurile de litigii asupra dreptului de moștenire și de opozițiune facuta conform procedurii din dreptul cambial, pentru anularea titlului sustras, pierdut sau distrus.
Articolul 590
Posesorul recipisei de depozit, separată de varant, poate ridica lucrurile depozitate, chiar înainte de scadenta datoriei pentru care a fost constituit gajul, depunând la magazinele generale capitalul și dobânzile calculate pînă la scadenta. Aceasta suma se va plati posesorului varantului în schimbul restituirii acestuia.
Posesorul recipisei de depozit, separată de varant, poate pe răspunderea magazinelor generale, sa ridice chiar numai o parte din lucruri, dacă sînt fungibile, depunând la magazinele generale o sumă proporțională cu totalul datoriei garantate prin varant și cu cantitatea mărfii ridicate.
Articolul 591
Magazinele generale vor permite posesorului recipisei de depozit sau al varantului sa examineze lucrările depuse, sa ridice probele obișnuite și sa ia, măsurile necesare de conservare.
Articolul 592
Dacă lucrurile depuse sînt fungibile, magazinele generale pot, cu autorizațiunea expresă a depunatorilor, să le amestece cu alte lucruri de aceeași natura și calitate.
Depunatorii nu pierd în acest caz proprietatea mărfii, iar magazinele generale pot preda, din masa totală, fără autorizarea celorlalți depunatori, partea ce se cuvine fiecăruia.
Articolul 593
Dacă magazinele generale au continuat sa păstreze lucrurile și după expirarea termenului convenit, depunatorul nu poate fi obligat să le ridice decât după o luna dela punerea sa în întîrziere.
Dacă depunatorul nu ridica lucrurile se va proceda la vînzarea lor prin licitațiune publică.
Articolul 594
Cînd se produc alterări de natura a indreptati teama unei deprecieri a lucrurilor, magazinele generale trebuie să încunoștiințeze de îndată pe depunator. Dacă acesta nu ia măsurile necesare, magazinele generale pot proceda la vînzarea lucrurilor prin licitațiune publică. Suma realizată, după scăderea cheltuielilor și a celor datorate magazinelor generale, va fi ținuta la dispozițiunea persoanei care are dreptul la ridicarea lucrurilor.
Articolul 595
Dacă depunatorul nu ridica lucrurile în termenul fixat prin contract, sau dacă depozitarea fiind facuta fără termen a trecut un an dela data depozitului, magazinele generale pot proceda la vînzarea lucrurilor în condițiunile articolului precedent după încunoștiințarea depunatorului.
Articolul 596
Posesorul varantului neplătit la scadenta și protestat potrivit dispozițiunilor legii asupra cambiei și a biletului la ordin, împotriva persoanei care a girat pentru prima oara separat varantul, poate cere vînzarea lucrurilor date în gaj, după 8 zile dela data protestului. Locul de plată, în ce privește formalitățile protestului, este sediul magazinelor generale, în lipsa de stipulațiune contrară.
Girantul, care a plătit pe posesor, poate proceda la vânzare, după zece zile dela scadenta, fără obligațiunea unei puneri în întîrziere.
Vânzarea pentru neplata nu este suspendată în cazurile arătate, prin art. 589 și nici în caz de faliment, incapacitate sau deces al împrumutatului sau al proprietarului mărfii.
Posesorul varantului exercita dreptul sau și asupra sumelor rezultând din asigurarea lucrurilor depozitate.
Articolul 597
Posesorul varantului nu poate urmări bunurile debitorului nici să se îndrepte împotriva girantilor, dacă nu a exercitat mai intaiu drepturile sale asupra gajului.
Termenul pentru exercițiul acțiunii de regres în contra girantilor, curge din ziua în care s'a făcut vînzarea lucrului depozitat.
Articolul 598
Cererea de executare se va adresa administrațiunii magazinului general, care este datoare a fixa vînzarea în cel puțin 5 zile și în cel mult 10 zile dela data cererilor.
Administrațiunea magazinului poate, cu consimțămîntul proprietarului mărfii și al creditorului urmăritor, sa împartă marfa în mai multe loturi, care se vor vinde în aceeași zi sau succesiv, fără însă a trece peste termenul de 10 zile.
Articolul 599
Vânzarea va fi anunțată prin publicațiuni într'un ziar din localitate și prin afipte la depozit, la Camera de Comerț și la Bursa din localitate, sau în lipsa, la cea mai apropiată.
Publicațiunile și afiptele nu vor indica nici numele posesorului, nici al creditorului urmăritor; ele vor conține însă toate arătările necesare pentru a stabili cantitatea și calitatea mărfurilor.
Administrația magazinului general va dispune luarea probelor: mărfurilor ce se vand, probe ce vor fi expuse în timpul publicațiilor cat și în zilele de vânzare.
Articolul 600
Vînzările cerute de către posesorul varantului nu vor fi suspendate pe cale de contestație la instanțele judecătorești. În caz de contestatiune, pe motiv de falsificarea varantului în baza căruia s'a cerut vînzarea, președintele tribunalului va putea ordonă consemnarea prețului rezultat din vânzare.
Articolul 601
Vânzarea se va face fără chemarea părților, înaintea unui delegat al administrațiunii magazinului general, asistat de un mijlocitor oficial de mărfuri din localitate sau, în lipsa, din localitatea cea mai apropiată și care va semna procesele-verbale de licitație.
Articolul 602
Toate incidentele și contestațiunile ridicate în contra sau asupra vânzării se vor rezolva imediat de către delegatul administrației emitente. El are dreptul de a exclude dela licitație pe concurentii ce nu vor depune cauțiunea determinata prin publicații sau afipte sau care nu vor fi executat angajamentele anterioare.
Articolul 603
Vânzarea se va face prin licitație publică în sălile de vânzare ce se vor fixa de către administrație.
Ea se va efectua prin oferte sigilate, sau oral, după cum se va cere de către proprietarul mărfurilor și de creditorul gagist, dacă sînt de acord, iar în caz contrar, după cum va găsi cu cale administrația.
Licitația se va confirma imediat și fără supralicitatie asupra celui care va fi oferit prețul cel mai mare.
Articolul 604
Din prețul obținut la licitație, se va plati suma garantată prin varant-capital și dobânzi cu privilegiu și preferinta asupra oricăror alte creanțe, deducandu-se numai:
1. drepturile vamale și taxele de transport;
2. cheltuielile vânzării, taxele de manipulatie, magazinaj, asigurare și altele făcute pentru conservarea mărfii.
Prisosul se va remite posesorului recipisei, cînd va fi prezent; în lipsa, se va consemna la Casa de Depuneri și Consemnațiuni.
Articolul 605
Sumele se remit celor în drept numai contra restituirii documentelor cu mențiunea pe verso ca sumele sînt primite.
În caz cînd sumele rezultate nu acoperă complet suma garantată prin varant, atunci varantul se înapoiază posesorului, după ce se va menționa pe el de către administrația, emitenta suma plătită în contul gajului.
Articolul 606
Posesorul varantului decade din acțiunea sa contra girantilor, dacă la scadenta nu face protest de neplata, sau dacă în termen de 15 zile dela data protestului nu cere vînzarea lucrului depozitat. El păstrează însă, acțiunea în contra primului debitor, care a despărțit varantul de recipisa de depozit și contra girantilor recipisei de depozit. Aceasta, acțiune se prescrie în termen de un an dela data decăderii din acțiunea în contra girantilor varantului.
Articolul 607
Magazinele generale răspund de păstrarea lucrurilor depozitate, dacă nu se dovedește ca pierderea, scaderile sau stricăciunile sînt consecința naturii lucrurilor, impachetarii sau a unui caz fortuit.
Articolul 608
Dispozițiile legii asupra, cambiei și biletului la ordin se aplică recipisei de depozit și varantului în măsura în care aceste dispozițiuni sînt compatibile cu aceste titluri.
Titlul XIII Despre contractul de asigurare
Capitolul 1 Dispozițiuni generale
Articolul 609
Prin contractul de asigurare, asiguratorul se obliga ca în schimbul unei prime, sa despăgubească pe asigurat sau beneficiarul asigurării de daunele suferite prin producerea unui sinistru prevăzut în contract ca risc acoperit, iar în asigurările asupra vieții, în contra accidentelor sau bolii, sa plătească asiguratului sau beneficiarului poliței o sumă de bani fixa sau sub forma de renta, la împlinirea unui termen sau întâmplări.
Articolul 610
Acela care propune asiguratorului încheierea, prelungirea, modificarea unui contract de asigurare sau repunerea lui în vigoare, în cazul în care a fost suspendat, poate să revoace propunerea; fără a fi obligat la înapoierea cheltuielilor făcute și fără a putea avea vreo pretentiune față de asigurator, dacă în termen de 15 zile socotite dela data primirii propunerii de către asigurator, acceptarea acestuia n'a fost comunicată propunatorului.
Acceptarea asiguratorului poate rezultă din o declarațiune expresă, din trimeterea poliței, din cererea de plată a primei sau orice alte acte, din care se poate constata voința de a contracta.
Cînd este nevoie de un examen prealabil prin medici sau experți oferta leagă pe propunator timp de treizeci de zile dela data primirii acesteia de către asigurator.
Articolul 611
Contractul de asigurare trebuie să, fie dovedit prin act scris.
Orice modificare sau adăugire adusă contractului trebuie de asemenea să fie probată prin act scris.
Polița de asigurare, pe care asiguratorul este obligat sa o dea asiguratului, va cuprinde:
1. firma și sediul asiguratorului cum și celelalte mențiuni ce după lege trebuiesc sa figureze în actele întreprinderilor de asigurare;
2. numele, prenumele și domiciliul asiguratului;
3. obiectul sau persoana asigurata;
4. riscurile acoperite;
5. durata asigurării, adică timpul de cînd începe și cînd se sfârșește acoperirea riscurilor;
6. suma asigurării;
7. prima.
Asiguratorul este de asemenea obligat sa elibereze, la cererea și pe cheltuiala contractantului, duplicat sau copie de pe polița de asigurare, purtînd mențiunea respectiva.
Clauzele stabilind nulități sau decăderi, altele de cat cele prevăzute de lege, cuprinse în polița de asigurare, nu vor fi valabile, dacă nu sînt scrise cu caractere mai evidente, astfel încît ca reiasă în raport cu restul condițiunilor de asigurare.
Articolul 612
Agenții de asigurare, împuterniciți sa încheie contracte, pot îndeplini toate actele referitoare la încheierea, modificarea sau desființarea lor și incasa primele ajunse la scadenta, dacă prin actul de reprezentanta, nu s'a dispus altfel.
Agenții de asigurare, care nu sînt împuterniciți sa încheie contracte, pot primi oferte de asigurare și alte declarațiuni scrise ale asiguraților pentru asigurările încheiate sau ce voiesc sa, încheie cu asiguratorul, precum și de a incasa primele ajunse la scadenta.
Articolul 613
Asigurarea poate fi contractată nu numai în beneficiul contractantului, ci și în acela al unei alte persoane.
Asigurarea facuta "pentru contul cui va aparține", "pentru contul cui de drept", ori cu alți termeni similari, este socotită încheiată pe contul aceluia căruia îi va aparține interesul asigurat în momentul sinistrului.
Articolul 614
Aceia, care fără împuternicire, încheie un contract de asigurare pentru altul, este răspunzător față de asigurator de plată primei.
Ratificarea ulterioară a contractului de către tertiu este valabilă chiar dacă, s'a făcut după sinistru.
Articolul 615
În asigurarea pentru altul ori "pentru contul cui va aparține", atît contractantul cat și tertiul; trebuie să respecte condițiunile de asigurare, fără prejudiciul obligațiunilor ce fiecare din ei are a îndeplini personal.
Drepturile rezultând din contract pot fi exercitate de cel interesat, numai dacă este în posesiunea poliței de asigurare.
Tertiul are acțiune contra contractantului pentru a-i preda polița în schimbul achitării primelor plătite ai eventualelor cheltuieli făcute de contractant pentru eliberarea poliței.
Articolul 616
Polița de asigurare poate fi nominativă, la purtător sau la ordin și va fi transmisă sau data în gaj, conform dispozițiunilor dreptului comun prevăzut pentru fiecare din aceste titluri. Dispozițiunile referitoare la forma girului din legea asupra cambiei și biletului la ordin. se aplică și girului unei polițe de asigurare la ordin.
Asiguratorul va putea opune, prezentatorului, excepțiunile referitoare la validitatea obligațiunii, la forma, titlului cum și cele personale purtatorului.
Articolul 617
Acela care propune, asigurare acte obligat să facă cunoscut asiguratorului, înainte de încheierea contractului, toate împrejurările esențiale privitoare la persoana sa și la riscul de acoperit.
În caz de asigurare pentru altul trebuiesc declarate și împrejurările esențiale referitoare la tertiu.
Articolul 618
Orice declarațiune falsa sau gresita, orice reticenta din partea asiguratului dau loc la nulitatea contractului de asigurare cînd declarațiunea sau reticenta au fost de asa natura încît asiguratorul, dacă ar fi cunoscut adevarata stare a lucrurilor, nu și-ar fi dat consimțămîntul sau nu și l-ar fi dat în aceleași condițiuni chiar dacă declarațiunea sau reticenta, sînt referitoare la împrejurări care nu au avut influența asupra realizării riscului.
Se prezuma esențiale împrejurările asupra cărora, asiguratul a fost întrebat cu ocazia încheierii contractului printr'un chestionar sau alt act scris, alăturat poliței de asigurare ca parte integrantă a ei.
În caz de anulare a contractului, primele achitate rămîn dobândite asiguratorului care are dreptul și la plata primelor pînă în momentul cînd a cunoscut cauza de nulitate contractului.
Asiguratorul decade din dreptul de a invoca nulitatea dacă nu și-a manifestat voința sa printr'o carte poștală recomandată adresată asiguratului în termen de 30 zile socotit din ziua în care a cunoscut falsitatea sau inexactitatea declaratiunii ori reticenta.
Cînd sinistrul se produce înaintea acestei manifestări de voința, asiguratul de buna credința va avea drept la o despăgubire redusă în proporție cu cuantumul primelor plătite față de primele ce ar fi trebuit să fie achitate dacă declarațiunea ar fi fost în conformitate cu realitatea, ținându-se seama de tariful asiguratorului din momentul încheierii contractului.
Dispoziția aliniatului precedent nu se aplică cînd asiguratorul dovedește ca dacă ar fi cunoscut adevarata stare a lucrurilor, nu și-ar fi dat consimțămîntul.
Dacă asigurarea cuprinde mai multe riscuri, contractul rămîne în vigoare pentru acele riscuri cu privire la care, inexactitatea declaratiunii sau reticenta sînt fără importanța, dacă asiguratul dovedește ca asiguratorul le-ar fi asigurat și separat în aceleași condițiuni.
Articolul 619
Cunoștința pe care agentul neîmputernicit sa încheie contracte a avut-o sau o capata despre anumite circumstanțe nedeclarate în scris sau neexact declarate în scris de către asigurat, ori de altcineva pentru el, nu produce consecințe juridice în sarcina asiguratorului.
Articolul 620
Omiterea sau falsa declarațiune facuta de contractant în condițiunile arătate în articolele precedente poate fi opusă de asigurator tertiului, în favoarea căruia asigurarea a fost contractată.
Articolul 621
Contractul de asigurare este nul dacă nu a existat risc sau dacă înainte de încheierea contractului, riscul incetase de a exista, ori interesul asigurat disparuse sau dăuna se și produsese.
În acest caz prima plătită trebuie să fie restituită asiguratului, reținându-se de către asigurator cheltuielile făcute.
Dacă asiguratul cunoștea aceste cauze de nulitate, asiguratorul are dreptul sa retina primele încasate pînă în momentul în care a aflat cauza nulității și sa, pretindă plata cheltuielilor efectuate.
Dacă riscul încetează după încheierea contractului, acesta se reziliază, de plin drept, din momentul în care asiguratorul este înștiințat despre aceasta, iar prima este datorată numai pe anul în curs.
Dacă contractul de asigurare trebuie să între în vigoare la o dată ulterioară încheierii sale, iar riscul a încetat înaintea acestei date, asiguratorul trebuie să restitue prima, din care va retine numai cheltuielile făcute.
Articolul 622
Cînd prin faptul sau, asiguratul agravează riscurile astfel încît dacă noua stare de lucruri ar fi existat la data contractului, asiguratorul n'ar fi contractat sau ar fi contractat cu o primă mai ridicată, asiguratul trebuie să încunoștiințeze imediat pe asigurator printr'o carte poștală recomandată.
Cînd riscurile sînt agravate fără faptul asiguratului, acesta trebuie să încunoștiințeze pe asigurator prin. carte poștală recomandată într'un termen de 5 zile din momentul în care a avut cunoștința de faptul care a agravat riscul.
În ambele cazuri, asiguratorul are facultatea fie de a rezilia contractul fie de a propune o alta prima încunoștiințând pe asigurat la domiciliul prevăzut în contract, printr'o carte poștală recomandată.
Dacă asiguratul nu accepta noua prima în termen de cinci zile, contractul este reziliat de plin drept.
Asiguratorul are dreptul de a reclama o despăgubire în cazul rezilierii pentru agravarea riscului prin faptul asiguratului.
Cu toate acestea, asiguratorul nu se va putea prevala de agravarea riscurilor dacă au trecut 30 zile de cînd a cunoscut agravarea și nu și-a manifestat voința de a rezilia contractul sau de a mari prima, printr'o carte poștală recomandată adresată, asiguratului, ori a continuat a percepe primele.
Dela data cînd asiguratul a agravat riscul prin faptul sau, sau a cunoscut agravarea, asigurarea este suspendată pînă la facerea incunostiintarilor prevăzute mai sus.
Dacă sinistrul are loc după facerea incunostiintarilor însă înainte ca asiguratorul sa fi reziliat sau sa fi stabilit o noua prima cu asiguratul se aplică dispozițiunile art. 618.
Dispozițiunile acestui articol nu se aplică în asigurarea daunelor rezultând dintr'un transport.
Articolul 623
În asigurarea mai multor riscuri, dacă transformarea sau mărirea unui risc are loc numai pentru unul ori unele din ele, contractul rămîne în vigoare pentru celelalte, cînd asiguratorul le-ar fi asigurat și separat în aceleași condițiuni.
Articolul 624
Asiguratorul răspunde de daunele cauzate prin simpla culpa a asiguratului.
În lipsa de stipulațiune contrară, asiguratorul răspunde de asemenea de daunele cauzate prin culpa grava a asiguratului.
Asiguratorul nu răspunde însă de daunele cauzate prin dolul asiguratului. Asiguratorul este răspunzător și de daunele cauzate de persoanele de care asiguratul este civilmente răspunzător, conform dreptului comun, oricare ar fi natura și gravitatea culpei acestor persoane.
Articolul 625
Durata contractului de asigurare va fi fixată prin polița, altfel asigurarea se socotește valabilă pentru un an.
Oricare ar fi durata contractului de asigurare, fiecare dintre părțile contractante va putea sa renunțe oricînd la contract, după trecerea primilor zece ani, cu obligațiunea de a preveni pe cealaltă parte prin carte. poștală recomandată sau declarațiune scrisă la sediul asiguratorului cu cel puțin șase luni înainte, iar asiguratului la domiciliul indicat în polița de asigurare.
Dispozițiunea de mai sus nu se aplică asigurărilor asupra vieții
Articolul 626
Dacă în contract este prevăzută reînnoirea tacită, ea va avea efect numai din an în an.
Denunțarea se va putea face după normele prevăzute în articolul precedent cu treizeci de zile înaintea datei expirării contractului sau înaintea sfarsitului fiecărui an de prelungire tacită.
Articolul 627
Cu excepția celei dintâi prime, asiguratul este obligat sa plătească primele și accesoriile la domiciliul sau, în afară de clauza contrarie.
În lipsa de plată la scadenta a unei prime, efectele asigurării se vor suspenda după expirarea unui termen de cincisprezece zile dela data punerii în întîrziere a asiguratului.
Aceasta punere în întîrziere, care transforma prima în portabila, se face printr'o carte poștală recomandată adresată asiguratului sau persoanei însărcinată cu plata primelor, la domiciliul prevăzut în contract.
Asiguratorul poate în cincisprezece zile dela expirarea termenului prevăzut în aliniatul 2, sa comunice asiguratului printr'o carte poștală recomandată ca socotește contractul reziliat de plin drept,
Dacă asiguratorul nu va face în termen încunoștiințarea de reziliere, va fi în drept sa urmărească executarea contractului în justiție.
În caz de reziliere, asiguratorul are dreptul la plata primei anului în curs și a accesoriilor.
Contractul de asigurare suspendat reintra în vigoare la amiaza zilei următoare aceleia, în care toate primele datorate, împreună cu cheltuelile făcute, au fost plătite asiguratorului.
Articolul 628
Asiguratorul nu va putea refuza plata primelor oferite de creditorii ipotecari sau gagisti, terți asigurați sau beneficiari, ori alții care au interes la continuarea asigurării.
Articolul 629
Dacă la determinarea primei s'a ținut seama de circumstanțe, care maresc riscul, dar care au dispărut în urma, cel obligat la plata primei are dreptul să obțină o reducere a primei în conformitate cu tarifele în vigoare ale asiguratorului, dacă asiguratorul nu prefera a rezilia contractul.
Articolul 630
Asiguratorul are dreptul sa compenseze primele ce i se mai datoresc cu suma cuvenită beneficiarului poliței.
Articolul 631
În caz de deces al asiguratului sau de înstrăinare a lucrului asigurat, asigurarea continua de plin drept în profitul moștenitorului sau dobânditorului, cu obligațiunea pentru aceștia de a executa toate obligațiunile, de care asiguratul era ținut prin contract. Asiguratorul, monitorul sau dobanditorul vor putea totuși rezilia contractul.
Asiguratorul va putea rezilia contractul în termen de cincisprezece zile socotite din ziua în care dobanditorul sau moștenitorul a cerut transferarea poliței pe numele sau.
În caz de reziliere, dobanditorul este ținut la plata primei și accesoriilor pe anul în curs.
Dispozițiunile acestui articol nu se aplică atunci cînd polița de asigurare conține clauza "la ordin", "la purtător" ori "pentru contul cui va aparține" sau alte asemenea.
Cînd sînt mai mulți dobanditori sau moștenitori, aceștia sînt solidar răspunzători pentru plata primei.
Articolul 632
Asiguratorul datorește dobânzi dela data cînd s'a stabilit definitiv de comun acord cuantumul despăgubirii, sau dela data intentarii acțiunii.
Capitolul 2 Asigurarea în contra daunelor
Articolul 633
Asigurarea în contra daunelor se poate face de proprietar și de oricine are interes invederat și legitim sau răspundere pentru conservarea lucrului.
Articolul 634
Asiguratul este obligat să facă; cunoscut asiguratorului sinistrul ce a avut loc, în termen de trei zile dela data cînd a luat cunoștința de el și să facă fără întîrziere tot ce-i sta în putinta pentru a împiedica sau micșora daunele.
Asiguratul decade din drepturile sale dacă prin dol sau culpa grava nu îndeplinește aceste obligațiuni.
Dacă asiguratul nu și-a îndeplinit aceste obligațiuni dintr'o alta cauza, asiguratorul are dreptul sa micșoreze indemnizarea în proportiune cu paguba suferită prin neobservarea lor.
Articolul 635
Cheltuelile făcute de asigurat pentru a împiedica sau micșora daunele sînt în sarcina asiguratorului, afară numai dacă au fost; făcute fără chibzuiala și în orice caz pînă la o sumă care, adăugată la despăgubire, sa nu depășească pentru fiecare risc în parte, suma asigurata.
Cînd aceste cheltuieli privesc obiecte asigurate și obiecte neasigurate, asiguratorul înapoiază numai cheltuelile reclamate de natura obiectelor asigurate.
Articolul 636
Asiguratorul este obligat sa despăgubească pe asigurat numai de dăuna materială suferită ca o consecința directa, a sinistrului.
Despăgubirea datorată de asigurator nu va putea depăși valoarea reală a lucrului asigurat în momentul sinistrului, în limitele sumei asigurate.
Asiguratorul nu răspunde de pierderile și deteriorările lucrului asigurat provenite din vitiul sau propriu, dar el răspunde pentru daunele de incendiu care, sînt urmarea incendiului.
Articolul 637
Dacă asigurarea este facuta pentru o sumă care depășește valoarea lucrului asigurat, oricare din părțile contractante are dreptul de a cere în orice timp reducerea sumei. Dacă asiguratorul nu consimte la reducere, va denunta asigurarea cu un preaviz de cincisprezece zile.
Asiguratorul are totuși dreptul la prima în curs în momentul cererii de reducere.
Asigurarea pentru o sumă, care depășește valoarea lucrului asigurat, nu produce efecte față de asigurat, dacă acesta a fost de rea credința; asiguratorul de buna credința are dreptul la prima.
Articolul 638
Dacă asigurarea acoperă numai o parte din valoarea lucrului, asiguratul este considerat propriul sau asigurator pentru excedent și suferă o parte proporțională din dăuna ce se va determina, ținându-se seama de raportul existent între suma asigurata și valoarea reală a lucrului asigurat în ziua sinistrului și în aceeași proportiune de cheltuelile făcute pentru împiedicarea sau micșorarea daunei.
Articolul 639
În cazul mai multor asistari asupra aceluiași risc la diferiți asiguratori, ce nu depășesc valoarea lucrului asigurat, fiecare asigurator este obligat în proportiune cu suma asigurata de el; în raport cu totalul sumelor asigurate la toți asiguratorii și cel mult pînă la concurenta sumei asigurata de el. Asiguratul însă nu poate incasa ca despăgubire o sumă mai mare decât dăuna stabilită potrivit art. 636 și 638.
Dacă mai multe asigurări sînt contractate fără rea credința la aceeași dată sau la date diferite, pentru o sumă totală ce depășește valoarea lucrului asigurat, ele sînt valabile, iar fiecare asigurator este obligat în proportiune cu suma asigurata de el, în raport cu totalul sumelor asigurate la toți asiguratorii și cel mult pînă la concurenta sumei asigurata de el, fără însă ca asiguratul să poată incasa ca despăgubire o sumă mai mare decât dăuna suferită.
Asiguratul însă trebuie să facă cunoscut fiecărui asigurator, odată cu încunoștiințarea sinistrului, existenta celorlalte asigurări contractate, dacă prin convențiune n'a fost obligat la aceasta înștiințare înaintea încheierii asigurării.
Articolul 640
În lipsa de stipulațiune contrară, asiguratorul nu răspunde de daunele de razboiu, nici de daunele provocate de miscari populare, de razboiu civil, eruptii de vulcan, inundații sau cutremure.
Proba ca dăuna nu provine din cauzele arătate în aliniatul precedent incumba asiguratului.
Articolul 641
Cîștigurile pot fi asigurate separat și expres în limitele unei prevederi rationale.
Articolul 642
Despăgubirile datorate de asigurator sînt atribuite direct creditorilor ipotecari, gagisti sau privilegiați.
Plata, facuta altei perstante fără vreo opunere din partea creditorilor ipotecari, gagisti sau privilegiați este totuși valabilă, dacă în polița de asigurare nu se arata ipoteca, gajul sau privilegiul, ori dacă existenta acestora n'a fost notificată asiguratorului cel mai târziu în termen de treizeci de zile dela data sinistrului.
Notificarea facuta după treizeci de zile nu mai are efect dacă între timp s'a plătit dăuna.
Asiguratorul poate să suspende plata, dacă dovedește ca exista asemenea drepturi reale, chiar dacă ele nu i s'au comunicat.
Dacă asiguratul a refăcut bunul sinistrat înainte ca asiguratorul sa fi plătit despăgubirea creditorilor arătați mai sus, ea va putea fi valabil plătită asiguratului.
Articolul 643
În caz de asigurare contra riscului locativ, despăgubirile sînt atribuite proprietarului și vecinilor, trebuind să fie plătite direct acestora proporțional cu pagubele suferite și pînă la cuantumul valorii asigurate.
Asiguratorul care a plătit dăuna este liberat față de proprietarul sau vecinii ce nu și-au notificat pretentiunile în termen de treizeci zile dela data sinistrului.
Articolul 644
Asiguratorul care a plătit indemnizarea de asigurare este subrogat pînă la concurenta acesteia în drepturile și acțiunile asiguratului contra terților, răspunzători de a fi ocazionat sinistrul.
Asiguratorul poate să fie descărcat în tot sau în parte de obligațiunea sa, față de asigurat, dacă subrogarea nu poate avea loc din fapta asiguratului.
Dacă dăuna a fost despagubita numai în parte, asiguratul și asiguratorul au dreptul sa recurgă contra celor de al treilea în proporție cu suma ce datorește fiecăruia.
Asiguratorul nu are dreptul de subrogare, dacă dăuna a fost pricinuită de soțul, descendenții, ascendenții, afinii în același grad sau persoanele din serviciul asiguratului, afară de cazul de rea credința din partea acestora.
Articolul 645
Asiguratorul răspunde în caz de asigurare în contra incendiului de toate daunele sau pierderile pricinuite de incendiu, explozie în legătură cu incendiul, flacari ori combustiune.
În lipsa de clauza contrară, asiguratorul nu răspunde de daunele pricinuite prin simpla acțiune a caldurii, sau a unei substanțe incandescente, dacă nu exista un început de incendiu.
Sînt asimilate cu daunele materiale și directe, daunele pricinuite obiectelor cuprinse în asigurare prin ajutoarele date sau prin măsurile de salvare.
Asiguratorul răspunde de asemenea de pierderea sau dispariția în timpul incendiului a obiectelor asigurate a căror existenta în momentul incendiului va fi fost dovedită, dacă nu probează ca ele nu fost salvate, furate ori dosite.
În materie de transport, asiguratorul răspunde și de daune ocazionate în timpul încărcării lucrurilor, afară de clauza, contrară.
Capitolul 3 Asigurarea de răspundere civilă
Articolul 646
În asigurarea de răspundere, asiguratorul se obliga, în limitele sumei asigurate, la plata prestatiunilor datorate de asigurat unui tertiu, ca o urmare a faptului pentru care asiguratul trebuie să răspundă conform legii.
Articolul 647
Cheltuielile rezultând din orice urmărire în răspundere, îndreptată împotriva asiguratului, sînt în sarcina asiguratorului.
Articolul 648
Asiguratorul răspunde față de tertiu chiar dacă dăuna este datorată culpei asiguratului, dar are dreptul la o scădere din cuantumul despăgubirii ce asiguratul datorește tertiului, dacă dăuna a fost pricinuită prin culpa sa grava, a prepușilor sau persoanelor pentru care trebuie să răspundă civilmente.
Proporțiunea se va fixa de judecată, dacă nu a fost fixată prin polița.
Articolul 649
Asigurarea conferă direct terților vătămați dreptul la despăgubire iar aceștia sînt socotiți beneficiari ai asigurării din momentul sinistrului.
Articolul 650
Nicio recunoaștere de răspundere, nicio transactiune sau alt act, avînd efecte juridice, intervenite între asigurat și tertiul daunat, fără consimtimantul asiguratorului, nu vor putea fi opuse acestuia.
Articolul 651
Asiguratorul nu poate plati altuia decât tertiului vătămat despăgubirea datorată.
Asiguratul poate să ceara asiguratorului sumele ce dovedește ca le-a plătit ca despăgubire tertiului, în limita sumelor din contract și a daunelor pricinuite.
Articolul 652
Asiguratul este obligat sa încunoștiințeze în scris pe asigurator îndată ce a fost îndreptată în contra sa o pretentiune de răspundere.
Capitolul 4 Asigurarea asupra vieții
Articolul 653
Asigurările asupra vieții pot fi încheiate pentru orice suma și la mai mulți asiguratori.
Articolul 654
Asiguratorul nu este subrogat în drepturile reprezentanților asiguratului, contra celor de al treilea ce au ocazionat moartea asiguratului.
Articolul 655
Asigurarea pentru caz de vieata a unei persoane va putea fi contractată și de un al treilea.
Articolul 656
Asigurarea pentru caz de moarte a unui al treilea este valabilă numai dacă contractantul are un interes la existenta celui de al treilea sau dacă acesta își da consimțămîntul scris la încheierea contractului.
Asigurarea pentru caz de moarte a unui minor pînă la doisprezece ani, a unui interzis sau a unei persoane în stare obișnuită de infirmitate mintală, este nulă, iar asiguratorul este obligat la restituirea primelor încasate, retinand din acestea numai cheltuielile, în cazul în care nu este de rea credința.
Asigurarea pentru caz de moarte a unui minor mai mare de doisprezece ani este valabilă dacă este încheiată cu consimțămîntul reprezentantului sau legal, iar aceea a unui minor care a împlinit optsprezece ani este valabil încheiată numai cu consimțămîntul sau.
Articolul 657
Sotii se pot asigura în mod reciproc prin unul și același contract de asigurare.
Articolul 658
În asigurările asupra vieții în favoarea unui al treilea, beneficiarul, chiar generic determinat, dobândește un drept propriu la foloasele asigurării.
Desemnarea beneficiarului va putea fi facuta sau revocată numai de către contractantul asigurării, chiar ulterior inchierii contractului și pînă la moartea sa, prin declarațiune scrisă comunicată asiguratorului, sau prin testament.
Asiguratorul, care plătește suma cuvenită după treizeci de zile dela data morții asiguratului, este liberat dacă cei interesați nu i-au adus în scris la cunoștința testamentul conținînd desemnarea sau schimbarea beneficiarului. Atribuirea foloaselor asigurării prin testament valoreaza instituire de beneficiar.
Se considera ca facuta în profitul unui beneficiar determinat, stipularea, prin care contractul atribue beneficiul asigurării moștenitorilor sau sotiei sale, fără a fi nevoie de trecerea numelui lor în polița de asigurare sau aducerea lui ulterior la cunoștința asiguratorului.
Asigurarea, facuta de unul dintre soți în favoarea celuilalt fără indicare de nume, profita persoanei cu care se găsește căsătorit în momentul exigibilitatii asigurării.
În lipsa aratarii unui beneficiar, beneficiul asigurării se cuvine contractantului, sau în caz de deces al acestuia, moștenitorilor.
Articolul 659
Contractantul asigurării nu va mai putea revoca pe beneficiarul poliței, dacă, a renunțat la facultatea de revocare printr'o comunicare facuta în scris asiguratorului.
Desemnarea beneficiarului devine irevocabilă, prin acceptarea în scris a acestuia, adusă la cunoștința asiguratorului.
Articolul 660
Dreptul de revocare nu poate fi exercitat în timpul vieții contractantului, nici de creditorii acestuia, nici de reprezentanții săi legali.
Articolul 661
După moartea contractantului dreptul de revocare poate fi exercitat de moștenitorii săi, dacă suma asigurata devenind exigibilă, beneficiarul asigurării, pus în întîrziere de a se pronunța, nu accepta asigurarea în termen de trei luni dela primirea încunoștiințării.
Articolul 662
Polița de asigurare asupra vieții va putea fi numai nominativă sau la ordin.
Transmiterea poliței nominative nu este valabilă fără consimțămîntul în scris al asiguratului, fie ca acesta este un tertiu, fie ca este însuși contractantul.
Articolul 663
Asiguratorul are acțiune numai pentru plata primelor datorate pentru primul an al asigurării.
Contractul se reziliază în caz de neplata a primelor pe anul al doilea sau al treilea, fără pretențiuni reciproce.
Articolul 664
Asiguratul, care, după trei ani dela contractare, întrerupe plata primelor, are dreptul să obțină reducerea ascultării în conformitate cu condițiunile stabilite prin polița.
Condițiunile reducerii trebuie să fie indicate de polița în asa fel, încît asiguratul să poată, cunoaște în orice epoca suma la care asigurarea va fi redusă în caz de încetare de plată a primelor.
Articolul 665
În orice formă de asigurare asupra vieții, în care obligațiunea asiguratorului de a plati este certa, dacă primele s'au plătit timp de trei ani întregi și chiar dacă asigurarea s'a redus conform art. 664, contractantul are drept la inapoiere imediata a trei pătrimi din rezerva matematica, calculată conform condițiilor reproduse în polița.
Articolul 666
Beneficiarul contractului de asigurare pierde dreptul, rezultând din acesta, dacă el sau contractantul, cu voința, au pricinuit moartea asiguratului; moștenitorii asiguratului au însă dreptul la rezerva matematica, dacă primele au fost plătite cel puțin timp de trei ani.
În caz de tentativa de omor din partea beneficiarului, contractantul are dreptul de a revoca beneficiul asigurării, chiar dacă beneficiarul acceptase asigurarea facuta în profitul sau.
Articolul 667
În asigurarea pentru caz de moarte, asiguratorul răspunde și în caz de sinucidere a asiguratului, care s'ar intampla după doi ani dela intrarea în vigoare sau dela încetarea eventualei suspendări a contractului.
Dacă sinuciderea are loc în acest interval, asiguratorul este liberat, dacă beneficiarul nu dovedește ca ea s'a produs în împrejurări care exclud libertatea de voința a asiguratorului și cunoștința propriilor sale acte.
Articolul 668
Sînt oprite și nule de drept asigurările asupra vieții, în care prima datorată la începutul asigurării urmează sa crească succesiv în cursul duratei asigurării, în raport cu înaintarea în vîrsta a asiguratorului.
Articolul 669
Sînt socotite asigurări populare, asigurările asupra vieții sau pentru caz de moarte cu prime periodice, fără examen prealabil obligator, al căror cuantum nu depășește asupra uneia și aceleiași persoane, 100.000 lei capital sau 12.000 lei renta.
Afară de stipulație contrară, suma asigurata nu este plătită în caz de moarte, decât dacă aceasta are loc după an an dela data contractului.
Articolul 670
Prin derogare dela art. 632, la asigurările populare, asiguratorul datorește de drept dobânzi după 30 de zile de cînd asiguratul, care are drept la răscumpărare, și-a manifestat printr'o carte poștală recomandată voința de a rascumpara asigurarea.
Articolul 671
Oricare ar fi cauza mortei asiguratului, în contractele de asigurare populare, cu excepția celor prevăzute în art. 674, contractul rămîne valabil.
Orice clauza contrarie este nulă.
Articolul 672
Prin contractul de asigurare a unui grup sau a personalului unei întreprinderi, asiguratorul se obliga sa plătească suma asigurata pentru cazul de moarte sau de vieata al unei persoane determinate numai prin aceea ca aparține grupului sau personalului întreprinderii în schimbul plății unor prime periodice, fără să fie necesar un examen medical prealabil.
Asigurarea este valabilă, cu condițiunea ca moartea sa nu aibă loc înaintea termenului stabilit și ca suma sau renta asigurata sa nu depășească pe acelea ale unei asigurări populare.
Capitolul 5 Asigurările în contra accidentelor sau bolii
Articolul 673
Prin contractul de asigurare în contra accidentelor sau bolii, asiguratorul se obliga sa plătească o sumă sau renta, fie contractantului, fie unui beneficiar, în caz de accident sau boala de felul celor prevăzute în contract.
Asigurărilor contra accidentelor sau bolii, li se aplică dispozițiunile privitoare la asigurările asupra vieții întru cat nu sînt contrare naturii lor.
Articolul 674
Provocarea cu voința de către asigurat, contractant sau beneficiar a accidentului sau bolii anulează contractul.
Dacă boala sau accidentul este urmarea faptului unui tertiu, asiguratorul este subrogat în acțiunea celui care a suferit accidentul sau a moștenitorilor săi contra tertiului, în limita indemnizarii, datorate potrivit contractului.
Articolul 675
Asiguratul sau beneficiarul este obligat sa înștiințeze pe asigurator în termen de cinci zile dela intamplarea acestor evenimente. Asiguratul este obligat sa ia măsuri pentru a evita sau micșora consecințele accidentului sau bolii, urmând instrucțiunile asiguratorului care trebuie să-i anticipeze cheltuielile.
Capitolul 6 Reasigurari
Articolul 676
Prin contractul de reasigurare, reasiguratorul se obliga față de asiguratorul reasigurat, ca în schimbul unei prime, sa achite în tot, sau în parte, sumele pe care asiguratorul va trebui să le plătească în baza unui contract de asigurare.
Articolul 677
Reasigurarea nu stinge obligațiunile asiguratorului față de asigurat și nu stabilește niciun raport juridic între acesta din urma și reasigurator, în afară de convențiunile contrare.
Reasiguratorul urmează soarta asiguratorului, afară de cazul de rea-credința din partea acestuia.
Articolul 678
Dispozițiunile acestui titlu se vor aplica și contractelor de reasigurare, întru cat nu sînt contrare naturii lor.
Capitolul 7 Dispozițiuni finale
Articolul 679
Competența sa judece litigiile izvorite din operațiunile de asigurare, este instanța în circumscripția căreia se găsește sediul principal al întreprinderii sau agenției care a emis polița de asigurare, după alegerea asiguratului.
Procesele între asigurați și asiguratori, privitoare la daune sau orice alte sume ce trebuiesc plătite de societățile de asigurare, se vor judeca de urgenta și cu precădere.
Articolul 680
Acțiunile ce izvorăsc din contractul de asigurare se prescriu în termen de un an, socotit din ziua evenimentului care le-a dat naștere.
Acțiunea pentru plata fiecărei rate a primei se prescrie în termen de un an dela scadenta.
Articolul 681
Nu pot fi modificate prin convențiunea părților dispozițiunile cuprinse în acest titlu, Cap. I-IV, afară de actele pentru care, dreptul de derogare este acordat în mod expres.
Articolul 682
Dispozițiunile acestui titlu se aplică și asigurărilor maritime, fluviale, aeriene și sociale, întru cat dispozițiunile speciale acestor asigurări nu sînt contrare.
Societățile de ajutor mutual sînt supuse legilor și regulamentelor speciale, iar în lipsa, se aplică dispozițiunile acestui titlu compatibile cu principiile mutualitatii.
Titlul XIV Despre contractul de gaj
Articolul 683
Între părțile contractante, gajul se poate dovedi prin orice mijloc de proba; față de cei de al treilea, gajul se dovedește prin act scris.
Articolul 684
Gajul constituit asupra produselor solului, prinse încă de rădăcini sau chiar culese, precum și asupra materiilor industriale prime, în stare de fabricatiune sau fabricate și aflate în fabrici sau depozite, se considera constituit prin singurul efect al conventiunii, dela data, actului, care va indica: numărul, natura, cantitatea și locul unde se afla gajul, fără a se lua din posesiunea debitorului sau celui care constitue gajul, bunurile gajate.
Actul de gaj se va transcrie în termen de cinci zile, în registrul de gajuri dela grefa tribunalului.
În cazul în care gajul se afla în o alta comuna decât reședința tribunalului, grefierul tribunalului va comunică de urgenta primarului respectiv un extract de orice transcriere efectuată, pentru a se face mențiune de ea în registrul primăriei.
Drepturile creditorului gajist vor fi opozabile celor de al treilea numai dela data transcrierii, iar cînd trebuie să se facă mențiune în registrul primăriei, dela data acelei mențiuni.
Articolul 685
Gajul titlurilor la ordin poate fi constituit prin gir cu clauza, "valoarea în garanție" sau o alta asemenea, din care să rezulte voința părților, ca aceste titluri au fost date în gaj, iar dacă nu s'a transmis proprietatea lor.
Gajul asupra creanțelor și drepturilor incorporale netransmisibile prin gir poate fi constituit printr'un înscris autentic sau sub semnatura, privată în forma cesiunilor. În aceste cazuri însă, actul trebuie să conțină mențiunea ca cesiunea se face cu titlul de gaj.
Gajul asupra titlurilor nominative poate fi constituit și printr'un transfer înscris în registrele societății sau institutiunii care le-a emis, cu arătarea "pentru cauza de garanție".
Articolul 686
Gajul constituit de un comerciant, în cadrul comerțului sau, este valabil și în cazul cînd bunurile gajate nu erau proprietatea sa cu condiția ca cel în favoarea căruia a fost constituit să fie de buna credința.
Aceasta dispozițiune se aplică și în cazul cînd bunurile gajate ar proveni dintr'un furt sau ar fi fost pierdute.
Articolul 687
Debitorul poate, cu consimțămîntul creditorului gagist, sa înlocuiască pînă la scadenta creanței, bunurile fungibile cu altele de aceeași cantitate, specie și valoare, făcându-se mențiune de aceasta în înscrisul original.
Articolul 688
Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Dacă efectele date în gaj au sosit la scadenta, creditorul gajist este dator a urmări și incasa valoarea lor.
Cheltuielile făcute îi sînt înapoiate și, după ce își va incasa creanta cu toate accesoriile ei, va da socoteala de ceea ce rămîne.
Articolul 689
În caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s'a constituit gajul, creditorul poate proceda la vînzarea bunurilor gajate, conform art. 384 și 385, chiar în lipsa unui titlu executor.
Ordonanța despre care se face vorbire în art. 384 se va comunică și aceluia care a procurat bunurile date în gaj.
Hotărîrea de respingerea contestației, facuta potrivit dispozițiunilor art. 384, este executorie și exercitarea ei nu poate fi suspendată decât după consemnarea unei sume care să acopere capitalul, dobânzile și cheltuielile, chiar dacă s'ar face osebită cerere.
Cartea III Despre moratoriu și faliment
Partea I Despre moratoriu
Capitolul 1 Cererea de moratoriu
Articolul 690
Comerciantul, care din pricina unor împrejurări extraordinare și neprevăzute ori în alt mod scuzabile, a încetat plățile sau este de prevăzut ca va fi nevoit să le înceteze, va putea cere un moratoriu dacă situațiunea sa patrimonială face să se prezume ca va putea sa plătească toate datoriile după expirarea acestuia.
Articolul 691
Cererea se va adresa tribunalului competent a declara falimentul.
Ea va putea fi facuta și prin împuternicit cu procura specială.
În caz de deces al comerciantului, cererea poate fi facuta de moștenitori, atîta timp cat moștenirea nu s'a confundat cu patrimoniul lui. Cînd sînt mai mulți moștenitori, este necesar consimțămîntul tuturor.
Cînd comerțul se exercită pentru un incapabil, cererea se va face de către reprezentantul acestuia.
Articolul 692
Împreună cu cererea, comerciantul va prezenta:
1. dovada ca este înscris în registrul comerțului sau în registrul bancar, de cel puțin 3 ani;
2. registrele comerciale obligatorii, regulat ținute pe cel puțin 3 ani;
3. lista estimativă a tuturor bunurilor, cu arătarea datelor din cartea funciară ori din registrul de transcripțiuni sau inscriptiuni, dacă are bunuri sau drepturi imobiliare;
4. o lista nominativă a tuturor debitorilor cu arătarea adresei fiecăruia, a sumelor ce ei datorează și a probabilitatilor de încasare;
5. o lista nominativă a tuturor creditorilor cu arătarea adresei fiecăruia, a sumei și cauzei fiecărei datorii, a drepturilor de preferinta precum și a gradului de rudenie cu comerciantul;
6. bilanțul și un tablou de profit și pierderi, ambele pe ultimii trei ani;
7. un tablou de cheltuielile personale din timpul exercițiului comerțului;
8. un certificat din care să reiasă ca comerciantul nu se găsește în una din situațiunile prevăzute de art. 694, Nr. 3 și 4.
Capitolul 2 Admiterea în principiu
Articolul 693
Președintele tribunalului, cu citarea de urgenta a comerciantului, va verifica dacă cererea întrunește condițiunile legale și va putea sa o admită în principiu, printr'o ordonanța.
Articolul 694
Cererea de moratoriu va fi respinsă:
1. dacă comerciantul nu îndeplinește condițiunile cerute de art. 690;
2. dacă comerciantul nu prezintă registrele și dovezile prevăzute de art. 692;
3. dacă comerciantul a fost condamnat pentru bancruta frauduloasă;
4. dacă n'au trecut cel puțin 3 ani dela expirarea unui moratoriu anterior încuviințat.
Articolul 695
Împotriva ordonanței de respingerea cererii de moratoriu, comerciantul poate face apel în termen de 5 zile dela pronunțare, la completul tribunalului.
Articolul 696
Dacă cererea a fost admisă în principiu, președintele, prin ordonanța de admitere:
1. va numi un judecător delegat;
2. va dispune convocarea creditorilor, la reședința tribunalului, fixând și termenul care nu va depăși cincisprezece zile dela data admiterii în principiu;
3. va statornici un termen de cel mult 45 zile pentru cercetarea în fond a cererii de moratoriu;
4. va stabili suma necesară pentru acoperirea cheltuielilor de procedura. Aceasta suma va trebui depusa în termen de doua zile sub sancțiunea decăderii de plin drept din cerere;
5. va dispune efectuarea publicității prevăzute prin art. 698;
6. va numi provizoriu o comisiune de creditori de cel mult trei persoane, care nu vor putea fi rude sau afini, cu comerciantul pînă în gradul al patrulea inclusiv. Vor putea fi desemnate în comisiune și societățile comerciale, acestea urmând a arata pe reprezentanții lor. Comisiunea va avea însărcinarea sa supravegheze exercițiul comerțului.
Mandatul membrilor comisiunii este gratuit.
Însărcinarea primită nu se poate refuza fără just motiv.
Comisiunea de creditori va delega, dacă va fi nevoie unul sau mai mulți dintre membrii săi, care vor putea sta în permanenta la sediul comerțului, avînd dreptul de a verifica activitatea zilnica a comerciantului, raportand în scris comisiunii.
Articolul 697
Un extras al ordonanței de admitere în principiu va fi comunicat judecătorului delegat și comisiunii de creditori.
El trebuie să cuprindă data admiterii în principiu, firma comerciantului care a cerut moratoriu, data și locul fixat pentru adunarea creditorilor și termenul pentru cercetarea în fond a cererii.
Articolul 698
Extrasul prevăzut de articolul precedent va fi trimis spre publicare, afișare sau menționare în termen de 3 zile dela data admiterii în principiu:
1. Monitorului Oficial pentru publicare;
2. Primăriei comunei unde comerciantul își are sediul și sucursalele întreprinderii și bursei celei mai apropiate, spre afișare;
3. Oficiului registrului comerțului pentru facerea mențiunii.
Un asemenea extras va fi afișat la usa tribunalului în același termen.
Constatarea afișării se va face la tribunal de către grefier, iar în celelalte cazuri, de șeful autorității sau institutiunii respective. Procesul-verbal ce se va întocmi se va inainta instanței.
Cînd împrejurările ar cere o publicitate mai întinsă, extrasul se va publică și într'unul sau doua din ziarele cele mai răspândite din localitate sau din cea mai apropiată localitate.
Cînd comerciantul poseda bunuri pentru care este instituit un regim de transcripțiuni, inscriptiuni sau carte funciară, un extras al ordonanței de admitere în principiu se va trimite instanțelor care au în competența lor ținerea registrelor, indicandu-se și bunurile aparținînd comerciantului pentru transcrierea sau notarea admiterii în principiu.
Articolul 699
Judecătorul delegat va trimite de îndată prin scrisoare recomandată sau telegrama comerciantului și fiecărui creditor o încunoștiințare avînd același cuprins ca și extrasul prevăzut în art. 697.
Articolul 700
Judecătorul delegat, după invitarea comerciantului prin scrisoare recomandată, și ajutat de comisiunea de creditori:
1. va alcătui inventarul averii comerciantului, pe baza registrelor, documentelor și datelor pe care le poate culege;
2. va verifica lista creditorilor și debitorilor;
3. va constata suma creanțelor și datoriilor rezultate din cercetarea facuta;
4. va întocmi un raport amănunțit asupra situațiunii patrimoniale conduitei comerciantului, putând, în acest scop, cere lămuriri celor interesați sau să fie ajutat de experți numiți chiar dintre creditori. Raportul va cuprinde și părerea sa motivată asupra admisibilității moratoriului.
Inventarul, tabloul creditorilor și debitorilor și raportul vor fi depuse la grefa, la dispozițiunea interesatilor spre cercetare, cu cel puțin trei zile înainte de ziua fixată pentru adunarea creditorilor.
Capitolul 3 Adunarea creditorilor
Articolul 701
Adunarea creditorilor va avea loc în ziua fixată prin ordonanța președintelui, cei interesați fiind socotiți ca au luat cunoștința de acest termen prin publicitatea facuta potrivit art. 698.
Dacă desbaterile nu pot fi terminate în ziua fixată, continuarea va avea loc în ziua de lucru următoare, creditorii fiind socotiți ca au luat termen în cunoștința chiar dacă au fost absenți, urmandu-se tot astfel pînă, la luarea deciziunii.
Articolul 702
Adunarea creditorilor este prezidata de judecătorul delegat.
Creditorii pot fi reprezentați prin împuterniciți cu procura specială.
Votul prin adeziune este admis. El poate fi exprimat în timpul adunării și în termen de cinci zile dela data procesului-verbal, prevăzut prin art. 706. Semnatura de pe procura sau adeziune va trebui să fie legalizată.
Cei care se pretind creditori și nu figurează în tabloul întocmit de judecătorul delegat, pot lua parte la adunare dacă își stabilesc creanțele lor.
Articolul 703
Nu pot lua parte la vot:
1. soțul, rudele și afinii comerciantului pînă la gradul al patrulea inclusiv;
2. cei care au dobîndit prin cesiune în cele șase luni anterioare deschiderii procedurii, drepturi aparținînd persoanelor arătate la punctul 1;
3. creditorii asupra cărora moratoriul nu are niciun efect, potrivit art. 713.
Creditorii privilegiați și ipotecari vor putea totuși vota dacă renunța la privilegiu sau ipoteca. Renunțarea va putea avea loc și numai pentru o parte din creanta, cu condițiunea, să fie determinata în capital și accesorii suma pentru care se renunța la privilegiu sau ipoteca, iar această sumă sa nu fie inferioară unei treimi din creanta întreaga.
Votul sau adeziunea, date fără vreo declarațiune de renunțare limitată, atrage de drept, renunțarea la privilegiu sau ipoteca pentru întreaga creanta.
Efectele renunțării totale sau parțiale încetează de drept dacă moratoriul n'a fost admis sau, dacă fiind admis, a fost în urma anulat sau revocat.
Renunțarea va fi menționată în registrul de inscriptiuni și transcripțiuni și notată în cartea funciară, în care scop, judecătorul delegat va interveni la autoritatea respectiva trimițând copie de pe procesul-verbal al adunării.
Notarea în cartea funciară se va face cu arătarea ca efectele renunțării sînt supuse dispozițiunilor aliniatului 4 de mai sus.
Ipoteca, la care s'a renunțat în tot sau în parte, va fi radiată sau redusă din oficiu, din cartea funciară dacă a expirat termenul moratoriului, iar notarea renunțării nu a fost radiată între timp.
Articolul 704
După cetirea raportului judecătorului delegat și expunerea reprezentantului comisiunii de creditori, orice creditor va putea arata motivele pentru care socotește ca vreuna din creanțe urmează a fi stearsa din tablou sau ca moratoriul nu trebuie încuviințat.
Debitorul poate contesta la rândul sau creanțele și trebuie să dea lămuririle cerute.
Creditorii contestati pot vota sub rezerva prevăzută de art. 708, aliniatul 2.
Articolul 705
Adunarea va alege o comisiune avînd compunerea, drepturile și îndatoririle aceleia prevăzută prin art. 696, punctul 6.
În timpul executării moratoriului, comisiunea de creditori are de asemenea însărcinarea de a veghea la respectarea de către comerciant a măsurilor luate prin sentinta de încuviințarea moratoriului.
Dacă în timpul duratei moratoriului, comisiunea se descompleteaza din orice cauza, ea va fi completată de președintele tribunalului prin ordonanța data fără drept de apel.
Comisiunea va putea delega unul sau mai mulți reprezentanți cu puterile și îndatoririle prevăzute în art. 696.
Articolul 706
Judecătorul delegat va încheia un proces-verbal care va cuprinde:
1. voturile favorabile și cele contrare propunerii de moratoriu, cu arătarea numelui votantilor;
2. adeziunile date în conformitate cu dispozițiunile art. 702;
3. contestațiile asupra creanțelor și motivele acestora, precum și apărările creditorilor contestati;
4. persoanele alese în comisiunea de creditori dacă o atare comisiune a fost aleasă.
Adeziunile, primite în cele cinci zile ce urmează datei la care procesul-verbal a fost închis în mod provizoriu, vor fi trecute la sfîrșitul procesului-verbal.
După trecerea acestui termen, judecătorul delegat va închide definitiv procesul-verbal.
Articolul 707
Moratoriul trebuie să fie aprobat de majoritatea numerică a creditorilor și care să reprezinte cel puțin jumătate din valoarea totală a creanțelor.
Articolul 708
În ziua fixată potrivit art. 696, tribunalul va cerceta cererea în ședința publică și după expunerea judecătorului delegat asupra situațiunii patrimoniale a comerciantului și cererii de moratoriu, va asculta pe creditori și comerciant.
Tribunalul se va pronunța asupra existenței și cuantumului creanțelor contestate, numai în scopul de a stabili dacă majoritățile cerute pentru obținerea moratoriului sînt întrunite, fără ca aceasta sa constitue autoritate de lucru judecat în acțiunile intentate potrivit dreptului comun.
Dacă cerințele legii sînt împlinite, tribunalul, ținînd seama de împrejurări, va putea incuviinta moratoriul stabilind termenul acestuia, care nu poate depăși un an și lua măsurile conservatorii ce socotește necesare pentru a asigura integritatea patrimoniului comerciantului.
Hotărîrea de încuviințare a moratoriului se da cu execuție provizorie, care nu va putea fi suspendată.
Dacă tribunalul respinge încuviințarea moratoriului, efectele ordonanței de admitere în principiu vor inceta dela darea hotărîrii de respingere.
Articolul 709
Dispozitivul hotărîrii de încuviințare a moratoriului va fi publicat potrivit dispozițiunilor art. 698.
În caz de respingere a moratoriului, dispozitivul hotărîrii va fi publicat potrivit art. 698, punctul 3 și aliniat final. În cazul de renunțare la privilegiu sau ipoteca, hotărîrea de respingerea cererii se va nota în cartea funciară sau în registrul de transcripțiuni și inscriptiuni.
Articolul 710
Creditorii, care s'au opus în instanța la încuviințarea moratoriului, vor putea face apel în contra sentinței în termen de zece zile dela pronunțare. Apelantul, prin chiar petitiunea de apel, este obligat a-și alege domiciliul în orașul de reședința a Curții de Apel.
Comerciantul și creditorii oponenți vor fi citați. Judecătorul delegat va putea fi invitat sa dea informațiuni Curții.
Dacă apelul este admis, Curtea va trimite dosarul tribunalului pentru a proceda potrivit dispozițiunilor art. 725.
Articolul 711
Împotriva sentinței de respingere a moratoriului, comerciantul poate face apel în termen de zece zile dela pronunțare.
Dacă apelul este admis, Curtea va trimite dosarul tribunalului, pentru continuarea procedurii moratoriului.
Capitolul 4 Efectele moratoriului
Articolul 712
Sentinta de încuviințare a moratoriului își va produce efectele față de toți creditorii a căror creanțe sînt anterioare cererii de moratoriu.
Din ziua admiterii în principiu a moratoriului și pînă la expirarea termenului pentru care a fost incuvintat sau în caz contrar, pînă la data hotărîrii, prin care cererea de moratoriu a fost respinsă, nici unul din creditorii arătați în aliniatul precedent nu poate face acte de execuțiune silită, lua măsuri asigurătoare sau obține declararea în faliment.
Se vor putea lua, totuși inscriptiuni, face transcripțiuni și înscrie drepturi în cartea funciară, în temeiul unui titlu anterior admiterii în principiu.
Prescripțiunile, perimarile și decăderile care puteau fi întrerupte prin actele de mai sus, rămîn suspendate.
Articolul 713
Dispozițiunile alin. 1-3 ale articolului precedent nu se aplică creanțelor:
1. pentru contribuțiuni directe și indirecte cuvenite Statului, tinutului și comunei;
2. creanțelor ipotecare sau privilegiate;
3. creanțelor pentru furnituri de alimente făcute comerciantului și familiei sale, în timpul celor șase luni care au precedat cererea de moratoriu;
4. creanțelor pentru alimente datorate în temeiul legii sau unui act juridic;
5. creanțelor pentru salarii pe ultimele șase luni care au precedat cererea de moratoriu;
6. creanțelor supuse dispozițiunilor legii pentru asigurarea plății lucrului efectuat.
Creditorii pentru astfel de creanțe nu vor putea însă cere declararea în faliment dela data deschiderii procedurii și pînă la expirarea moratoriului.
Articolul 714
În cursul moratoriului, comerciantul va putea plati pe creditorii care sînt supuși efectelor acestuia numai în ordinea scadentei creanțelor.
Articolul 715
Creditorii, chiar dacă au aprobat prin votul lor moratoriul, păstrează toate drepturile în contra coobligaților, garantilor comerciantului și celor ținuți pe cale de regres.
Articolul 716
În timpul moratoriului, comerciantul nu va putea instraina sau greva imobilele sale, constitui gajuri și nici dispune de bunurile sale altfel decât în modul impus de natura comerțului sau.
Actele făcute contrar dispozițiunilor de mai sus nu sînt opozabile creditorilor supuși efectelor moratoriului.
Cu toate acestea, în caz de necesitate, debitorul va putea încheia cu titlu oneros asemenea acte cu autorizațiunea tribunalului, data în urma avizului comisiunii de creditori, dacă o asemenea comisiune a fost instituită și, de va fi locul, după o prealabilă expertiza. Prin încheierea de autorizare, se va arata modul de întrebuințare a sumei rezultate.
Împotriva încheierii tribunalului, prin care cererea de autorizare este respinsă, se poate face apel în termen de 10 zile dela pronunțare.
Articolul 717
Dela pronunțarea sentinței de încuviințarea moratoriului încetează oficiul judecătorului delegat și al comisiunii de creditori numita provizoriu.
Din acest moment, va intră în funcțiune comisiunea aleasă de adunarea creditorilor potrivit art. 705, cînd o asemenea comisiune a fost instituită.
Capitolul 5 Prelungirea moratoriului
Articolul 718
Tribunalul va putea acorda o singura prelungire a moratoriului de cel mult șase luni, dacă motivele care au determinat acordarea acestuia subzistă, fără greseala comerciantului.
Cererea de prelungire va trebui facuta în termen de cel mult 30 zile, înainte de expirarea moratoriului, sub sancțiunea decăderii.
Tribunalul, cu citarea membrilor comisiunii de creditori, se va pronunța după ascultarea raportului judecătorului delegat cu aceasta.
Dispozițiunile art. 709-711 inclusiv vor fi aplicabile.
Capitolul 6 Anularea și revocarea moratoriului
Articolul 719
În tot cursul moratoriului, oricare dintre creditori va putea cere tribunalului anularea lui, dacă comerciantul pentru a obține moratoriul, a făcut arătări neadevărate privitoare la situațiunea sa patrimonială.
Articolul 720
Tribunalul va putea revoca moratoriul la cererea oricărui creditor:
1. dacă în cursul lui, comerciantul nesocoteste măsurile prescrise de tribunal;
2. dacă prin actele sale vătăma interesele legitime ale creditorilor;
3. dacă avantajeaza pe unii dintre creditori în dăuna celorlalți;
4. dacă starea sa patrimonială s'a îmbunătățit astfel încît și-ar putea plati datoriile fără ajutorul moratoriului;
5. dacă activul sau nu mai oferă speranta plății integrale a datoriilor sale.
Tribunalul anuland sau revocand moratoriul, va declara în faliment pe comerciant, dacă va constata încetarea plăților.
Articolul 721
Cererile de anulare sau revocare se judeca de tribunalul care a încuviințat moratoriul în camera de consiliu, de urgenta și cu precădere, cu citarea părților și a membrilor comisiunii de creditori.
Termenul de apel este de 10 zile și curge dela pronunțare.
Hotărîrea rămasă definitivă, prin care s'a anulat sau revocat moratoriul, va fi trimisa potrivit dispozițiunilor art. 698, pentru a se radia menționarea sau notarea facuta.
Capitolul 7 Moratoriul societăților comerciale
Articolul 722
La cererea de moratoriu a unei societăți comerciale, se va alătură:
1. dovada legalei constituiri a societății;
2. procesul-verbal al consiliului de administrație pentru societățile pe acțiuni și procesul-verbal al adunării asociaților pentru celelalte societăți, prin care se decide introducerea unei cereri de moratoriu.
Moratoriul poate fi cerut și de o societate în lichidare.
Articolul 723
Asociații cu răspundere nemărginită nu pot lua parte la votarea moratoriului cerut de societate, pentru creanțele ce ar avea împotriva ei și nici cesionarii acestor creanțe dacă cesiunea a intervenit în cele șase luni anterioare cererii de moratoriu.
Articolul 724
Beneficiul moratoriului unei societăți comerciale se întinde și la asociații nemarginit răspunzători.
Capitolul 8 Declararea falimentului
Articolul 725
Tribunalul va declara pe comerciant în faliment dacă este în stare de încetare de plati:
1. cînd ordonanța presidentiala, prevăzută de art. 695 prin care s'a respins cererea de moratoriu a rămas definitivă;
2. cînd cererea de moratoriu a fost respinsă de tribunal, potrivit dispozițiunilor art. 708;
3. cînd moratoriul a fost respins de Curtea de apel potrivit art. 710;
4. cînd hotărîrea prin care s'a pronunțat anularea sau revocarea moratoriului a rămas definitivă, dacă declararea în faliment nu a avut loc potrivit ultimului aliniat din art. 720.
Partea II Despre comercianți
Titlul I Despre declararea în faliment și procedura ei
Articolul 726
Comerciantul, care se afla în stare de încetare de plati, va fi declarat în faliment.
Cînd comerțul se exercită printr'o persoană interpusă, se vor declara, în faliment atît persoana interpusă, cat și aceea pe socoteala căreia se exercită comerțul.
Starea de încetare de plati rezultă a din neîndeplinirea uneia sau a mai multor obligațiuni sau din alte fapte exterioare, care dovedesc ca comerciantul nu mai este în măsura de a face fața obligațiunilor sale.
Articolul 727
Falimentul se declara prin sentinta judecătorească; la propria cerere a comerciantului, la cererea unuia sau a mai multor creditori sau chiar din oficiu.
Competent sa declare falimentul este tribunalul în jurisdicțiunea căruia debitorul își are sediul principal al comerțului sau.
Articolul 728
La cererea unuia sau mai multor creditori, se va putea declara falimentul unui comerciant, decedat sau retras din comerț, pentru fapte care dovedesc o stare de încetare de plati anterioară morții sau retragerii sale.
Sentinta declarativă de faliment nu va putea fi pronunțată, dacă au trecut doi ani dela data retragerii și dacă a trecut un an dela moartea comerciantului.
Moștenitorul poate cere declararea în faliment a defunctului atît timp cat moștenirea nu s'a confundat cu patrimoniul lui. Prin aceasta declarare, încetează de drept efectele separațiunii de patrimonii, care a fost obținută de creditorii succesiunii, potrivit normelor dreptului civil.
Articolul 729
Cînd starea de încetare de plati rezultă din fuga sau ascunderea comerciantului, din închiderea magazinelor, din ascunderea, din sustragerea sau micșorarea frauduloasă a activului de către comerciant, de către moștenitorii săi ori de către administratori, Ministerul Public va incunostinta de îndată tribunalul competent, în vederea declarării în faliment.
Articolul 730
Dacă starea de încetare de plati a unui comerciant este notorie, tribunalul va declara falimentul din oficiu.
Articolul 731
Comerciantul în stare de încetare de plati este obligat sa ceara tribunalului declararea sa în faliment. La cerere, se va alătură registrele comerciale, atît cele obligatorii cat și cele auxiliare; un bilanț semnat de comerciant; o lista estimativă a tuturor bunurilor sale cu indicarea datelor din cartea funciară sau din registrele de transcripțiuni și inscriptiuni ale tribunalului, dacă are bunuri sau drepturi imobiliare; o lista nominativă a tuturor creditorilor, cu arătarea adresei fiecăruia, a sumei și cauzei fiecărei datorii, a drepturilor de preferinta, precum și a gradului de rudenie cu comerciantul; un tablou de profit și pierderi pe, ultimii cinci ani, precum și un tablou de cheltuelile personale din tot timpul comerțului sau, pe cat se va putea.
Articolul 732
Sentinta declarativă de faliment se pronunța în Camera de consiliu.
În afară de cazul cînd falimentul se pronunța, la cererea debitorului tribunalul, înainte de pronunțare, va ordonă înfățișarea comerciantului în Camera de consiliu spre a da lămuriri și, de va crede de cuviință, în contradictoriu cu creditorul reclamant.
Articolul 733
Prin sentinta declarativă de faliment, tribunalul trebuie:
1. sa arate numele judecătorului sindic;
2. sa ordone falitului să depună în termen de douăzeci și patru ore bilanțul, registrele obligatorii și cele auxiliare, dacă nu au fost depuse potrivit art. 731;
3. sa fixeze un termen nu mai mare de treizeci de zile dela pronunțare, înăuntrul căruia, creditorii trebuiesc să prezinte la grefa tribunalului, cererile de verificarea creanțelor lor;
4. sa fixeze ziua și ora, cînd, la reședința tribunalului, se va proceda la încheierea procesului-verbal de verificarea creanțelor. Acest termen nu poate depăși douăzeci zile dela expirarea celui fixat potrivit aliniatului precedent.
Sentinta declarativă de faliment este executorie.
Articolul 734
Un extras al sentinței declarative de faliment se va afișa pe usa tribunalului prin îngrijirea grefei, în termen de douăzeci și patru de ore dela pronunțarea sentinței.
În același termen, un extras al sentinței se va comunică falitului și creditorului reclamant.
Judecătorul sindic și Ministerul Public vor fi înștiințați de îndată despre declararea în faliment.
În termen de trei zile, extrasul sentinței va fi trimis spre afișare primăriilor comunelor unde falitul își are sediul și sucursalele întreprinderii sale, bursei celei mai apropiate, precum și la Oficiul registrului comerțului.
În același termen, un extras se va trimite spre a fi publicat în Monitorul Oficial.
Cînd împrejurările falimentului ar cere o mai întinsă publicitate, judecătorul sindic, va dispune ca extrasul să se publice și într'unul sau doua ziare din cele mai răspândite în localitate.
Extrasul sentinței trebuie să cuprindă: numele și prenumele părților, dispozitivul și data sentinței.
Comunicările extrasului se vor face de grefa tribunalului prin scrisori recomandate.
Cheltuielile sînt în sarcina masei.
Articolul 735
Împotriva sentinței care a declarat falimentul, după cererea creditorilor sau din oficiu, falitul și oricare persoana interesată are dreptul să facă opozițiune în termen de zece zile dela data afișării extrasului sentinței la usa tribunalului.
Judecarea opozitiunii se face în ședința publică contradictoriu cu creditorul reclamant, căruia odată cu citație, i se va comunică copie de pe petitiunea de opozițiune.
Interventiunile sînt admise cu ocaziunea judecării opozitiunii.
Opozițiunea nu suspenda executarea sentinței.
Articolul 736
Sentinta care revoca falimentul va fi afișată, comunicată și publicată în conformitate cu art. 734.
În contra sentinței prin care se admite sau se respinge opozițiunea, se poate face apel în termen de 15 zile socotite dela pronunțare.
Articolul 737
În caz de respingerea cererii de declarare în faliment, creditorul poate face opozițiune, în termen de 10 zile dela data încheierii tribunalului.
Opozițiunea se va judeca în ședința publică contradictoriu cu debitorul, căruia odată cu citațiunea, i se va comunică și copie de pe opozițiune.
Sentinta tribunalului, data asupra opozitiunii va putea fi apelata în termen de 15 zile, socotite dela pronunțare.
Dacă Curtea declara falimentul, dosarul se va restitui tribunalului, care în executarea deciziunii, va lua măsurile prevăzute de art. 733 și 734 dând curs procedurii ulterioare a falimentului.
Interventiunile sînt admise cu ocaziunea judecării opozitiunii înaintea tribunalului.
Creditorul căruia i s'a respins cererea, va putea face o noua, cerere de declarare în faliment, sprijinind-o însă și pe motive noui.
Articolul 738
Falimentul se socotește că nu a avut loc dacă, sentinta declarativă a fost revocată. Cu toate acestea, actele de administratiuni, legalmente făcute asupra patrimoniului de organele falimentului, își vor produce efectele, iar drepturile dobândite pînă la revocare rămîn neatinse.
Articolul 739
Moartea falitului nu întrerupe procedura, care continua față de moștenitorii care au acceptat succesiunea, fie chiar sub beneficiu de inventar. Dacă succesiunea nu a fost acceptată, procedura se va urma în persoana unui curator provizoriu numit de instanța înaintea căreia este pendinte falimentul.
Titlul II Despre organele falimentului
Capitolul 1 Tribunalul
Articolul 740
Tribunalul, care a declarat falimentul, are în atributiunea sa supravegherea întregii proceduri falimentare. El este singurul competent a lua măsurile necesare în chestiunile și incidentele ivite în timpul acestei proceduri. De asemenea, el este singurul competent sa numească, la cererea judecătorului sindic avocați sau alte persoane de care acesta are nevoie în administrațiunea sa; să-i revoace și să le fixeze onorariul. Cînd nevoile cer, chiar și falitul poate fi angajat a presta servicii în schimbul unei retributiuni.
De asemenea, hotărăște asupra apelurilor în contra încheierilor judecătorului sindic în cazurile în care apelul este admisibil.
Încheierile tribunalului, date conform primului aliniat al acestui articol, nu sînt supuse vreunei cai de atac.
Același tribunal este competent sa, judece toate acțiunile care deriva chiar ocazional din faliment, oricare ar fi valoarea lor.
Capitolul 2 Judecătorul sindic
Articolul 741
Atribuțiunile judecătorului sindic sînt:
1. Sa aplice sigiliile, potrivit celor arătate în art. 804;
2. Sa facă inventarierea bunurilor falitului;
3. Sa ia sau sa ceara a se lua de către autoritățile competente măsurile urgente pentru siguranța și conservarea patrimoniului falitului;
4. Sa convoace pe creditori, în cazurile prevăzute de lege și oricînd va crede de folos, prezidand adunarea lor;
5. Sa refere tribunalului asupra oricărei chestiuni, pentru care se cere o încheiere a tribunalului;
6. Sa supravegheze activitatea persoanelor numite de tribunal, de care are nevoie în administrațiunea sa, precum și activitatea lichidatorilor;
7. Sa proceadă la verificarea creanțelor și sa formeze tabloul de creditori, pe care-l va prezenta la adunarea creditorilor.
Articolul 742
În contra dispozițiunilor luate de către judecătorul sindic, pentru care legea nu prevede calea apelului, falitul sau oricine are interes, se poate plange tribunalului, în termen de trei zile dela data cînd dispozițiunea a fost luată. Tribunalul, de va crede necesar, va asculta pe judecătorul sindic.
Încheierile tribunalului date asupra unor asemenea plângeri au un caracter pur administrativ și nu sînt supuse niciunei cai de atac.
Articolul 743
Tribunalul poate, în orice stadiu al procedurii concursuale, sa înlocuiască pe un judecător sindic prin altul, fără arătare de motive.
Capitolul 3 Adunările creditorilor
Articolul 744
Creditorii sînt convocați de judecătorul sindic, cînd crede de folos, cînd legea prevede sau cînd întrunirea este cerută motivat de un număr de creditori reprezentând cel puțin jumătate din creanțele admise la pasiv, chiar în mod provizoriu.
Judecătorul sindic va înștiința pe fiecare creditor, prin scrisori recomandate, predate la posta cu cel puțin 5 zile înainte de ziua adunării, sau, în cazuri urgente, prin telegrame predate cu cel puțin trei zile mai înainte de termen.
Înștiințarea creditorilor va trebui sa cuprindă arătarea chestiunilor ce urmează a fi supuse deliberării.
Orice deliberare asupra unei chestiuni nearătate în înștiințare este nulă.
Articolul 745
Adunările creditorilor vor fi prezidate de judecătorul sindic.
Nu pot participa la deliberările în faliment aceia care au devenit creditori prin cesiune, după data sentinței declarative.
Creditorii pot fi reprezentați în adunare prin împuterniciți, pentru fiecare adunare în parte, cu procura specială și legalizată. Procura poate fi scrisă pe chiar scrisoarea sau telegrama de convocare, în care caz legalizarea semnăturii nu mai este necesară.
Nu se va ține seama de declarațiunile scrise trimese de creditori, afară de cazurile cînd legea admite votul lor în adeziune.
Deciziunile se iau cu majoritate absolută a creditorilor prezenți, afară de cazurile cînd legea cere o majoritate specială.
Dacă cercetarea chestiunilor supuse deliberării creditorilor nu se poate termina într'o singura zi, deliberarea va continua de drept în prima zi de lucru următoare, fără o noua înștiințare, și se va urma astfel pînă la rezolvarea tuturor chestiunilor.
Falitul va fi înștiințat, despre orice adunare a creditorilor. El va putea fi reprezentat printr'un împuternicit special, afară numai dacă legea sau ordinul judecătorului sindic îl obliga să se prezinte în persoana.
Articolul 746
Procesul-verbal al adunării creditorilor va fi subscris de judecătorul sindic și de grefier.
Procesul-verbal va cuprinde în rezumat desbaterile urmate, votul creditorilor pentru fiecare chestiune și deciziunile luate.
Titlul III Despre efectele sentinței declarative în faliment
Capitolul 1 Efectele sentinței declarative față de falit
Articolul 747
Sentinta declarativă de faliment ridica de plin drept falitului, din ziua pronunțării, administrarea bunurilor sale și dreptul de a dispune de ele, chiar și în privinta acelora pe care le-ar dobândi în timpul falimentului.
Acțiunile, chiar în curs, aparținînd falitului, nu vor putea fi exercitate și susținute decât de către judecătorul sindic, afară de acelea care privesc drepturile exclusiv personale ale falitului sau care sînt străine falimentului.
Nicio acțiune în contra falitului nu va putea fi intentată sau continuată decât în contra judecătorului sindic.
Tribunalul, dacă găsește cu cale, poate permite sau ordonă ca falitul să fie citat în cauza, mai cu seama atunci cînd ar avea interese opuse cu judecătorul sindic.
Sînt admise interventiunile falitului în cauzele din care poate să decurgă pentru el o imputare de bancruta.
Creanțele împotriva falitului nu vor putea fi valorificate decât pe calea arătată în art. 757.
Articolul 748
Toate actele, operațiunile falitului și toate plățile făcute sau primite de dânsul, în urma sentinței declarative de faliment, sau în chiar ziua declarării, sînt nule față de masa creditorilor.
Articolul 749
Dacă în ziua declarării falimentului, un act juridic nu devenise opozabil celor de al treilea, înscrierile, transcrierile, intabularile și orice alte formalități necesare acestui scop, efectuate după data sentinței declarative, sînt fără efect față de masa credala, afară numai cînd cererea sau sesizarea a fost primită, la instanța competența, cel mai târziu în ziua premergătoare sentinței declarative de faliment și dacă titlul, în baza căruia au fost cerute, este, recunoscut valabil.
Articolul 750
Nu intră în compunerea masei falimentului:
1. bunurile și drepturile de natura strict personală;
2. rentele viagere, plățile periodice avînd caracter alimentar, cum și recompensele, toate acestea în limitele sumelor necesare întreținerii falitului și familiei sale;
3. veniturile rezultând din uzufructul legal asupra bunurilor copiilor, în măsura cerută de nevoile familiei;
4. veniturile dotei și creanțele dotale pentru care dreptul de încasare trece femeii;
5. cîștigurile realizate de falit din munca sa, după declararea în faliment, dar numai în măsura nevoilor de întreținerea lui și a familiei sale, apreciată de judecătorul sindic;
6. bunurile ce nu pot fi urmărite, în baza legilor privitoare la execuțiunea silită și a legii asupra contractelor de muncă.
Casa aparținînd falitului în care locueste, în măsura în care este necesară lui și familiei sale, nu poate primi alta destinatiune pînă la înstrăinare.
Articolul 751
Tribunalul va putea acorda falitului, lipsit de orice mijloace de existenta, un ajutor cu titlul de alimente, pentru el și familia sa, fixând suma odată pentru totdeauna.
După închiderea procesului-verbal de verificare, nici un ajutor nu se mai poate da sau continua a se da falitului fără încuviințarea majorității în număr și suma a creditorilor verificați, excluzandu-se voturile rudelor și afinilor pînă, la gradul al patrulea inclusiv.
Articolul 752
Pînă la terminarea procedurii falimentare, falitul nu se poate departa dela domiciliul sau fără o permisiune scrisă a judecătorului sindic, în care să se arate locul unde pleacă și durata absentarii.
Falitul trebuie să se prezinte în persoana oridecateori este chemat înaintea judecătorului sindic. Dacă însă judecătorul sindic se va convinge ca falitul este împiedicat de a se infatisa în persoana din cauze binecuvantate, poate să-l autorize a se infatisa prin mandatar.
Judecătorul sindic poate să ceara tribunalului arestarea falitului, care se departeaza fără a fi autorizat.
Articolul 753
Scrisorile și telegramele adresate falitului trebuiesc să fie predate judecătorului sindic, care are dreptul sa retina pe cele care privesc bunurile supuse procedurii falimentare. Falitul are dreptul sa ceara sa asiste la deschiderea corespondentei, iar judecătorul sindic este obligat sa păstreze secretul asupra conținutului străin procedurii falimentare.
Articolul 754
Tribunalul va ordonă, deodată cu pronunțarea sentinței declarative de faliment, arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama în cazuri de disparitiune, lipsa nejustificată a registrelor comerciale sau nedepunerea bilanțului. Va putea de asemenea sa ordone și arestarea complicilor la frauda.
Tribunalul, și mai în urma, în orice stare a procedurii, va ordonă arestarea falitului și a complicilor în contra cărora se ivesc indicii suficiente de frauda.
Articolul 755
La grefa fiecărui tribunal, se va tine un registru special în care se vor trece numele și prenumele comercianților declarați în faliment de acel tribunal, eventual firma societăților falite împreună cu numele asociaților nemarginit răspunzători, declarați în faliment.
Numele și firma celor de mai sus se mai înscrie și într'un, tablou afișat în sala centrala a bursei celei mai apropiate.
Ștergerea numelor falitilor din registru și din tablou, se va face numai în baza unei sentințe, pronunțate de același tribunal.
Ace, ale căror nume figurează pe tablou, nu pot intră în localul burselor.
Înscrierea nu va avea loc dacă falitul a murit și ea va trebui radiată la cererea oricărui interesat, după 6 luni dela moartea falitului, în urma prezentării la tribunal a actului de deces.
Articolul 756
Comerciantul falit suferă toate restrictiunile drepturilor civile, politice, administrative și profesionale, prevăzute în legi.
Capitolul 2 Efectele sentinței declarative față de creditori
Articolul 757
Falimentul deschide concursul creditorilor asupra bunurilor falitului fără deosebire între creanțele civile și cele comerciale.
Dela data sentinței declarative de faliment și pînă la închiderea falimentului, toate creanțele, chiar dacă sînt garantate cu ipoteca, gaj, privilegiu sau orice alt drept de preferinta și chiar dacă asupra lor este pendinte vreo judecata sau s'a obținut vreo sentinta, vor fi supuse procedurii de verificare pentru stabilirea lor și a modului lor de plată.
Nu sînt supuse acestei proceduri creanțele derivând din impozite, taxe, amenzi penale sau amenzi fiscale cuvenite Statului sau altor persoane juridice de drept public pentru care se vor observa legile speciale.
Articolul 758
Creanțele garantate ca gaj, sau cu un drept de retentiune asupra bunurilor mobile ce se dețin de către creditori, vor putea fi realizate individual în cursul falimentului, chiar înainte de verificarea creanțelor, dacă au ajuns la scadenta prevăzută în act, iar suma rezultată din vânzare se va consemna spre a se distribui după verificarea creanțelor.
Creanțele garantate cu altfel de drepturi de preferinta asupra bunurilor mobile, precum și creanțele garantate cu privilegiu sau ipoteca asupra bunurilor imobile, pot să fie de asemenea realizate în mod individual, însă numai după verificarea lor la pasivul falimentului.
Articolul 759
Judecătorul sindic poate oricînd sa împiedice vînzarea bunurilor prevăzute în articolul precedent plătind pe creditor.
El va putea proceda la scoaterea în vânzare a bunurilor gajate, creditorul gagist neputându-se opune la aceasta, decât numai renunțând la dreptul de a-și obține plata creanței sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.
Articolul 760
Salariul sub orice formă, pe luna care precede declararea în faliment și pe aceea următoare, datorat lucrătorilor, prepușilor, comisilor și oricăror altor persoane pentru serviciul prestat în întreprinderea falitului, se va admite cu preferinta în rang imediat următor creditorilor garantați cu un drept de privilegiu special.
Articolul 761
Privilegiul locatorului se aplică și pentru despăgubirea arătată de art. 786. Acest privilegiu nu se întinde asupra mărfurilor ieșite din magazinele sau din locurile unde locatarul își exercită comerțul sau, dacă cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor afară de cazul de sustragere frauduloasă.
Articolul 762
Creditorii cu ipoteca, gaj sau privilegiu își vor valorifica dreptul lor de preferinta asupra prețului rezultat din vînzarea bunurilor afectate, pentru capital, dobânzi și cheltuieli. Dacă prețul nu ajunge pentru plata integrală a creanțelor lor, ei vor concura cu creditorii chirografari la repartițiile restului activului însă numai pentru capitalul ce li se mai datorează, fără a se tine seama de dobânzile posterioare datei sentinței declarative de faliment.
Aceiași creditori au dreptul sa concureze chiar la repartițiile făcute înainte de distribuția prețului rezultat din vînzarea bunurilor supuse ipotecii, gajului sau privilegiului lor. În asemenea caz, dacă ei obțin în urma o colocatiune utila și definitivă asupra acestui preț pentru întreaga lor creanta, socotindu-se în prim loc dobânzile, sumele primite din repartițiile anterioare vor fi deduse din suma ce le-a fost colocata ca privilegiați, spre a fi atribuită masei creditorilor chirografari. Dacă colocarea utila nu acoperă decât o parte din creanta garantată, deducera de mai sus nu are loc decât pentru partea primită în plus.
Articolul 763
Toate creanțele în sume de bani împotriva falitului, existente la data sentinței declarative, se socotesc ajunse la scadenta în ce privește efectele falimentului.
Articolul 764
Sentinta declarativă de faliment suspenda numai față de masa creditorilor curgerea dobânzilor fie legale fie convenționale, la creanțele negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.
Articolul 765
Creanțele condiționale, concura la masa falimentului, cu rezerva celor arătate în această lege referitor la repartiția sumelor cuvenite unor astfel de creanțe.
Sînt socotite condiționale și acele creanțe care nu pot fi valorificate împotriva falitului, decât după executarea unui coobligat principal.
Articolul 766
Creanțele compensabile la data declarării în faliment nu se mai valorifica la masa falimentului.
Compensatiunea are loc chiar dacă la data declarării în faliment, creanțele sau numai una din ele erau ajunse la scadenta, sau erau sub condițiune, ori dacă creanta în contra falitului nu avea drept obiect o sumă de bani.
Creanțele în contra falitului neconstand în sume de bani, sau deși în sume de bani, însă de o valoare supusă fluctuatiunilor, se vor socoti și în ce privește compensatiunea potrivit dispozițiunilor din art. 769.
Dacă creanta împotriva falitului este supusă unei condițiuni suspensive, compensatiunea nu operează decât în urma depunerii unei cauțiuni ce se va fixa de către judecătorul sindic.
Se mai pot compensa creanțele ce se nasc după sentinta declarativă de faliment în baza articolelor 774-792 sau care renasc potrivit dispozițiunilor art. 801.
Articolul 767
Compensatiunea nu are loc:
1. cînd un creditor concursual a devenit debitor al masei după data declarării în faliment;
2. cînd creanta în contra falitului a fost dobandita după data declarării în faliment;
3. cînd un debitor al falitului a dobîndit o creanta mai înainte de data sentinței declarative de faliment, însă în momentul dobîndirii, cunoștea starea de încetare de plati a debitorului.
Articolul 768
Creanțele neproducatoare de dobânzi ce nu au ajuns la scadenta, la data declarării în faliment, vor fi admise la pasiv, pentru suma lor întreaga, însă plata oricărei repartitiuni va consista într'o sumă, la care dacă s'ar adauga dobînda legală pentru timpul cat mai rămîne să curgă dela data momentului de plată pînă la ziua scadentei creanței, această sumă sa echivaleze cu cota de repartitiune.
Articolul 769
Creanțele avînd de obiect o altfel de prestațiune decât în sume de bani, sau în sume de bani însă cu valoarea supusă fluctuatiunilor, concura la masa după valoarea pe care o aveau la data declarării în faliment.
Articolul 770
Creditorul unei rente viagere va fi admis la pasiv pentru o sumă echivalenta capitalului rentei, cu dreptul de a primi în timpul vieții sale, cat va dura falimentul, renta capitalului, redus la cota falimentului, sau pentru capitalul necesar ca sa constitue la o întreprindere de asigurare o sumă reprezentând valoarea actuala a rentei.
Articolul 771
Creditorul mai multor coobligati solidari, participa la repartiții în toate masele coobligaților care au fost declarați în faliment și va fi admis cu valoarea nominală a creanței sale pînă la deplina achitare.
Niciun regres nu se poate exercita în contra maselor coobligaților faliți pentru dividendele plătite, atîta timp cat creditorul nu a fost achitat în întregime, în capital și accesori. Dacă dividendele întrunite ce s'au atribuit creditorului în toate falimentele coobligaților ar trece peste suma lui datorată, restul va fi înapoiat maselor falimentelor în proportiune cu partea ce ele au plătit mai mult decât ar fi fost în sarcina fiecăreia.
Articolul 772
Creditorul care mai înainte de declararea falimentului a primit dela un coobligat cu falitul sau dela un fidejusor plata unei părți din creanta, nu va putea fi admis la pasiv decât pentru partea neincasata. Coobligatul, care pentru partea plătită care un drept de regres în contra falitului, va putea, fi înscris la pasiv cu această sumă. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere sa i se plătească pînă la achitarea integrală a creanței sale, cota cuvenită acelui coobligat, rămînînd creditor al acestuia numai pentru partea neachitata.
Articolul 773
Coobligatul sau fidejusorul falitului, care pentru asigurarea regresului sau are asupra bunurilor acestuia un drept de ipoteca sau de gaj, concura la masa falimentului, pentru a face posibila realizarea garanției sale, dar prețul obținut din vînzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scăzându-se din suma ce este datorată.
Capitolul 3 Efectele sentinței declarative asupra actelor juridice în curs de executare
Articolul 774
Dacă la data declarării falimentului, un contract bilateral a fost executat numai de partea care nu se afla în stare de faliment, dreptul acesteia la contraprestatiune va fi admis la pasivul falimentului, fără vreo despăgubire pentru daunele care, la acea data, nu erau încă datorate.
Dacă contractul a fost executat numai de falit, judecătorul sindic va cere executarea contraprestatiunii.
Articolul 775
Cînd un contract de vânzare nu a fost exercitat de niciuna din părți, sau nu a fost executat în întregime de ambele părți pînă la data declarării în faliment, dacă cumpărătorul a fost declarat în faliment, executarea se suspenda pînă ce judecătorul sindic declara fie ca își însușește contractul, indeplinindu-l întocmai, fie ca renunța la el.
Vânzătorul poate pune în întîrziere pe judecătorul sindic, iar acesta, este obligat sa declare în termen de zece zile dela data punerii în întîrziere, dacă se substitue în contract; în caz contrar contractul se socotește desființat de plin drept în raporturile cu masa credala.
Vânzătorul care nu s'a folosit de aceasta facultate poate efectua predarea lucrului, valorificandu-și la pasiv creanta sa pentru preț, fără ca judecătorul sindic să se poată opune la aceasta.
Articolul 776
Dacă vânzătorul a fost declarat în faliment și dacă lucrul care este obiectul vânzării a trecut în proprietatea cumpărătorului, contractul nu se desființează ci masa intră în locul falitului; dacă însă lucrul care formează obiectul vânzării nu a trecut în proprietatea cumpărătorului, judecătorul sindic are alegerea, sau de a-și însuși contractul indeplinindu-l întocmai, sau de a renunța la el. În acest din urmă caz, cumpărătorul poate să facă uz de facultatea arătată în alin. 2 al art. 775.
Articolul 777
În cazurile, în care potrivit art. 775 și 776, judecătorul sindic renunța la contract, partea cealaltă nu poate să-și valorifice pretentiunile sale pentru despăgubiri la masa falimentului.
Articolul 778
Dacă lucrul mobil, obiect al vânzării, a fost expediat cumpărătorului mai înainte de declararea lui în faliment dar nu a ajuns încă la locul de destinație, la dispoziția acestuia, și nici alții nu au dobîndit drepturi asupra lui, vânzătorul poate relua lucrul, privindu-l cheltuielile și restituind aconturile primite, afară numai dacă nu voiește sa dea curs contractului, verificandu-și la pasiv creanta sa pentru preț, sau judecătorul sindic nu va cere predarea lucrului, plătind prețul integral.
Articolul 779
Dacă s'a convenit ca prețul să se plătească la un anumit termen sau în rate, iar judecătorul sindic își însușește contractul, vânzătorul poate cere o cauțiune; judecătorul sindic va putea sa plătească de îndată prețul, din care se va scădea dobînda legală socotită din momentul plății și pînă la scadenta convenită.
În vînzările cu predari succesive, din care unele au fost efectuate dar neachitate, judecătorul sindic care și-a insusit contractul, este obligat a le plati și pe acestea.
În vînzările de acest fel, cînd judecătorul sindic nu și-a insusit contractul, vânzătorul nu poate să-și valorifice pretentiunile sale la masa falimentului.
Articolul 780
Dispozițiunile privitoare la vînzarea neexecutata se aplică în mod corespunzător și celorlalte contracte bilaterale.
Articolul 781
Dacă s'a stipulat ca predarea unor mărfuri sau titluri de credit cotate la bursa sau pe piața, să aibă loc la o zi fixată sau înlăuntrul unui termen fix și ziua sau termenul se împlinesc după declararea în faliment a uneia dintre părți, contractul se reziliază de plin drept. Suma consistand din diferența dintre prețul de cumpărare și prețul din ziua sentinței declarative de faliment, din bursa sau piețele locului executării sau în lipsa, din bursa sau piețele cele mai apropiate, se va plati masei dacă va fi creditoare sau se va admite la pasiv în caz contrariu.
Articolul 782
În caz de faliment al unui asociat dintr'o societate în nume colectiv, în comandită simpla sau cu răspundere limitată, dacă ceilalți asociați nu au cerut excluderea falitului sau dacă falimentul asociatului nu atrage disolvarea societății, judecătorul sindic poate cere lichidarea părții sociale a falitului după ultimul bilanț aprobat, sau sa continue societatea dacă ceilalți asociați consimt.
Dispozițiunile de mai sus se aplică și în caz de faliment al unui asociat comanditat într'o societate în comandită pe acțiuni.
Articolul 783
Contractele de cont-curent, de depozit bancar, de deschidere de credit, de comision și mandat se desființează prin falimentul uneia din părți, afară numai dacă judecătorul sindic declara ca menține contractul, iar cealaltă parte nu se opune.
Dacă comisionarul, deținător de titluri de credit spre încasare sau de mărfuri spre vânzare, este declarat în faliment, comitentul are dreptul sa reia titlurile sau mărfurile ori sa ceara prețul încă neincasat.
Articolul 784
Dacă depozitarul comodatarul, locatarul sau alt posesor, cu titlul precar al unui lucru mobil, este declarat în faliment, proprietarul are dreptul la restituirea acestuia conform contractului.
Dacă, în ziua declarării în faliment, lucrul nu se găsește în posesiunea falitului și nu-l poate relua dela actualul deținător, proprietarul are dreptul să-și valorifice la pasiv creanta sa, pentru valoarea pe care o avea lucrul la data declarării falimentului. Dacă falitul poseda lucrul la această dată, dar ulterior a pierdut posesiunea proprietarul poate pretinde dela masa, întreaga valoare a lucrului.
Articolul 785
Contractul de asociație în participație se desființează prin falimentul titularului.
Asociații în participație nu sînt admiși la pasivul falimentului decât numai pentru acea parte a capitalului adus de ei, pentru care vor face dovada ca n'a fost absorbită de partea pierderilor ce cad în sarcina lor.
Ei vor fi însă obligați, dacă li se cere să facă vărsămîntul părții neachitate din contributiunea lor, pentru a servi la acoperirea pierderilor.
Articolul 786
Falimentul locatarului sau al locatorului, afară de stipulațiune contrară, nu desființează contractul de locațiune al unui imobil, în locul falitului substituindu-se masa reprezentată prin judecătorul sindic.
Dacă cel declarat în faliment este locatarul, judecătorul sindic poate cere oricînd desființarea contractului, dând proprietarului o dreapta despăgubire, care în caz de neînțelegere între părți, va fi fixată de tribunal.
Articolul 787
Contractul de locațiune de servicii avînd de obiect prestațiuni de servicii strict personale din partea falitului sau în favoarea acestuia, rămîne străin de masa falimentului.
Dacă totuși prestatiunea de servicii în favoarea falitului poate folosi falimentului la continuarea comerțului sau în alt mod, judecătorul sindic are dreptul să-și însușească contractul.
Articolul 788
Contractul de întreprindere de lucrări se desființează prin falimentul uneia din părți, afară numai dacă judecătorul sindic nu declara ca își însușește contractul și cealaltă parte consimte.
Dacă întreprinzătorul de lucrări este cel declarat în faliment, judecătorul sindic se poate substitui numai cu consimțămîntul creditorilor dat cu majoritatea arătată în art. 814.
Articolul 789
Falimentul asiguratului nu desființează contractul de asigurare afară de stipulațiune contrară și afară de aplicațiunea art. 622 atunci cînd se dovedește ca din cauza falimentului riscul s'a mărit. Dacă contractul continua, creanta asiguratorului pentru primele neplătite trebuie achitată integral, chiar dacă scadenta primei a fost anterioară declarării în faliment.
Dacă asigurarea este pentru caz de vieata sau mixtă, judecătorul sindic, cu autorizațiunea tribunalului are dreptul de a rascumpara polița sau de a o cesiona afară de cazul în care asigurarea este stipulată în favoarea unui tertiu, cînd se vor aplica pentru vărsămintele făcute, dispozițiunile de drept comun, referitoare la actele săvîrșite în frauda creditorilor.
Articolul 790
În caz de faliment al asiguratorului, asigurații au dreptul sa socoteasca reziliat de plin drept contractul, dacă în termen de doua luni dela sentinta declarativă de faliment, nu s'a făcut uz de dispozițiunea art. 18, alin. 3, Nr. 3, al legii pentru constituirea și funcționarea întreprinderilor private de asigurare și reglementarea contractului de asigurare, referitoare la cesiunea de portofoliu, și dacă timp de 30 zile, dela expirarea acestui termen, fără să se fi făcut cedarea de portofoliu, judecătorul sindic cu autorizarea, tribunalului, nu a reasigurat riscurile pe seama asiguraților la un alt asigurator.
Articolul 791
În raporturile dintre reasigurator și reasigurat, reasiguratorul trebuie să plătească reasiguratului falit, integral suma reasigurata, scăzându-se numai primele sau alte sume ce i s'ar datora de către reasigurat.
Articolul 792
Falimentul editorului nu desființează contractul de editura, dacă creditorii decid în conformitate cu art. 814, continuarea comerțului. Autorul are cu toate acestea dreptul de a cere desființarea contractului dacă el nu începuse să fie executat sau dacă nu obține garanții suficiente pentru executarea lui.
Capitolul 4 Efectele sentinței declarative asupra actelor făcute în paguba creditorilor
Articolul 793
Sînt lipsite de efect, față de masa credala, actele și înstrăinările cu titlul gratuit, inclusiv constituirile de dota, exceptându-se darurile manuale, obișnuite, făcute de falit în timpul exercitării comerțului și în cei trei ani anteriori sentinței declarative de faliment.
Dacă falimentul a fost declarat după retragerea din comerț, actele mai sus arătate sînt lipsite de efect, anteriori retragerii, precum și în tot timpul ce s'a scurs dela, acest eveniment și pînă la data sentinței declarative.
De asemenea sînt lipsite de efect plățile datoriilor neajunse la scadenta, făcute de falit în aceleași termene, chiar dacă au fost obținute pe cale judecătorească, dacă scadenta lor ar fi avut loc în ziua declarării în faliment sau la o dată posterioară.
Articolul 794
Judecătorul sindic poate să atace pe cale de acțiune sau pe cale de excepțiune, toate actele simulate sau făcute în frauda de către debitor în paguba creditorilor, în cei cinci ani anteriori declarării în faliment.
Acțiunea se intenteaza la tribunalul care a pronunțat falimentul atît în cazul cînd ea este pornită împotriva contractantului imediat, cat și în cazul cînd este pornită împotriva succesorilor acestuia.
Articolul 795
Vor fi revocate, dacă judecătorul sindic dovedește ca cealaltă parte a cunoscut sau trebuia sa cunoască starea de încetare de plati a debitorului:
1. actele cu titlu oneros cu rezervat celor arătate în art. 796 și a constituirilor de gajuri și ipoteci pentru datorii contextuale, dacă au avut loc în anul ce preceda data sentinței declarative de faliment;
2. plățile, datoriilor, în sume de bani, ajunse la scadenta, care nu au fost efectuate în bani, cu cecuri sau alte titluri echivalente, precum și gajurile și ipotecile constituite pentru garantarea datoriilor preexistente, neajunse la scadenta, dacă au avut loc în cei doi ani anteriori datei sentinței declarative de faliment;
3. actele în care valorile date sau obligațiunile luate de falit întrec cu mult prestatiunea facuta sau promisa de cealaltă parte, dacă au avut loc în cei doi ani anteriori datei sentinței.
Articolul 796
Vor fi revocate plățile datoriilor lichide și exigibile, gajurile și ipotecile constituite pentru datorii ajunse la scadenta dacă au avut loc în cele șase luni anterioare sentinței declarative de faliment și dacă judecătorul sindic dovedește ca creditorul cunoștea sau trebuia sa cunoască starea de încetare de plati a debitorului.
Articolul 797
Actele prevăzute în art. 795 intervenite între soți în timpul în care falitul era comerciant, vor fi revocate dacă au avut loc în cei cinci ani anteriori declarării în faliment.
Articolul 798
Cînd s'a achitat o cambie ajunsă la scadenta, plata nu va putea fi revocată, dacă posesorul ei trebuia sa o primească pentru a nu pierde acțiunea cambiala față de obligații de regres. În acest caz, ultimul obligat de regres față de care judecătorul sindic dovedește ca cunoștea sau trebuia sa cunoască starea de încetare de plati a obligatului direct, la data cînd a tras sau a girat cambia, este ținut ca restitue suma plătită de către falit.
Articolul 799
Bunurile pe care sotia falitului le-a dobîndit în timpul căsătoriei în cei cinci ani anteriori sentinței declarative, se presupun, față de masa credala, pînă la proba contrarie a fi dobândite cu banii falitului și vor fi considerate proprietatea acestuia.
Articolul 800
Dacă bărbatul era comerciant la data celebrarii căsătoriei sau, dacă neavând atunci vreo profesiune determinata a devenit comerciant în anul următor, măsurile de garantare a dotei femeii nu se întind, în niciun caz, asupra bunurilor dobândite de bărbat în timpul căsătoriei prin orice alte titluri afară de succesiune sau donatiune.
În aceste cazuri, femeia nu poate exercita nicio acțiune asupra masei falimentului pentru avantajele derivând din contractul de căsătorie și creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantajele derivând din același contract în favoarea bărbatului.
Articolul 801
Tot ceea ce s'a dobîndit în baza unui act, declarat fără efect sau revocat, trebuie să fie restituit, intrand în compunerea masei falimentului. Dacă bunul nu mai exista în natura, judecătorul sindic poate să ceara în locul bunului valoarea lui la data declarării în faliment.
Judecătorul sindic trebuie să restitue bunul primit de falit cu titlul de contraprestatiune, dacă exista și astfel cum se găsește în activ; în caz contrariu, va plati prețul în măsura imbogatirii masei credale. Creanta rezultând din eventuala diferența între valoarea lucrului și prețul plătit va fi admisă la pasiv.
Creditorul care a restituit ceea ce i-a fost dat în plata, reintra în drepturile sale de creditor concursual.
Acela care trebuie să restitue bunurile primite dela falit cu titlu gratuit, le va preda, dacă este de buna credința, în starea în care se găsesc, bogatit. Dacă este de rea credința, trebuie în toate cazurile, sa restitue valoarea întreaga, cum și fructele iar în lipsa acestora, va restitui valoarea lor în măsura în care s'a impercepute.
Articolul 802
Acțiunea revocatorie în contra subachizitorilor va putea fi admisă numai dacă:
1. judecătorul sindic dovedește ca în momentul subachizitiunii sau constituirii dreptului real au cunoscut, sau trebuiau sa cunoască împrejurările care indrituiau exercitarea acțiunii revocatorii în contra predecesorilor lor; în cazul cînd subachizitorii sînt ascendenți, descendenți, rude sau afini ai falitului pînă la gradul al patrulea inclusiv, se presupune, pînă ce ei vor dovedi contrariul, ca au cunoscut sau trebuiau sa cunoască acele împrejurări;
2. subachizitiunea sau constituirea de drepturi reale a avut loc cu titlu gratuit, iar acțiunea în revocare era intemeiata față de acel care a înstrăinat cu titlu gratuit.
Articolul 803
Judecătorul sindic poate să ceara a se face mențiuni imobiliare despre intentarea acțiunii revocatorii.
Aceasta mențiune are drept urmare ca sentinta revocatorie își produce efectele și față de cel care a dobîndit drepturi asupra, imobilelor după data mențiunii.
Titlul IV Despre administrarea, falimentului
Capitolul 1 Stabilirea masei active și măsuri urgente
Articolul 804
Îndată după declararea în faliment, sau cel mai târziu în douăzeci și patru de ore, judecătorul sindic va proceda la punerea sub sigiliu a tuturor bunurilor aparținînd falitului. Cînd falitul are bunuri în alte localități, judecătorul sindic va putea interveni la instanțele din acele localități spre a proceda de urgenta la, sigilarea acelor bunuri. Aceste instanțe avînd cunoștința de declararea în faliment, vor putea pune sigilii din oficiu sau după cererea celor interesați chiar înainte de a primi interventiunea.
Procesele-verbale de punerea sigiliilor întocmite de alte instanțe vor fi înaintate deindata judecătorului sindic.
Articolul 805
Vor fi puse sub sigilii: magazinele, birourile, casele de bani, portofoliile, hârtiile, efectele de comerț și orice alte mobile aparținînd falitului.
Articolul 806
În timpul operațiunii de sigilare, judecătorul sindic poate poate să ia toate măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.
Judecătorul sindic poate oricînd sa vândă bunurile supuse stricăciunii sau unei micsorari iminente de valoare, precum și pe acelea a căror conservare ar fi costisitoare.
Articolul 807
Nu se vor pune sub sigilii:
1. vestmintele, rufele și mobilele strict necesare falitului și familiei lui;
2. lucrurile a căror vânzare imediata este încuviințată potrivit articolului precedent;
3. registrele comerciale;
4. cambiile și alte titluri ajunse la scadenta sau cu scadența scurta, care se vor lua de judecătorul sindic pentru a le incasa sau a îndeplini actele conservatorii necesare;
5. sumele de bani, care se vor depune potrivit art. 818.
Toate aceste obiecte vor fi descrise în procesul-verbal.
Registrele, după ce vor fi vizate de judecătorul care aplica sigiliile, se vor depune la grefa tribunalului.
Articolul 808
Dacă inventarierea bunurilor se poate termina într'o singura zi, judecătorul sindic poate să proceadă de îndată la inventariere, fără a se mai aplica sigiliile.
În celelalte cazuri, judecătorul sindic, în cel mai scurt timp posibil va proceda la inventariere, invitand pe falit prin scrisoare recomandată sa asiste și el.
Dacă falitul este decedat și s'a întocmit, sau este în curs de întocmire inventarul bunurilor acestuia, judecătorul sindic poate să-și însușească acest inventar și sa paseasca la completarea lui. În acest din urmă caz, va invita pe moștenitori sa asiste.
Articolul 809
Inventarul va cuprinde descrierea tuturor bunurilor falitului, chiar și acelora nepuse sub sigilii, cu arătarea cel puțin aproximativă a valorii lor din ziua inventarierii. Pentru prețuire, judecătorul sindic va putea fi asistat de un cunoscator desemnat de el, fie chiar dintre creditori.
Inventarul va fi semnat de toți cei ce au fost fața la întocmirea lui.
Înainte de încheierea inventarului, judecătorul sindic va pune în vedere falitului sau reprezentanților legali ai societății falite, obligațiunea ce au de a declara verbal, sub sancțiunea prevăzută de art. 949, punctul 10, dacă după cunoștința lor, mai sînt alte bunuri de trecut în inventar.
Mențiune despre aceasta se va face în procesul-verbal.
Articolul 810
Judecătorul sindic treptat cu inventarierea, ia în posesie bunurile devenind depozitarul lor judiciar.
El va trebui sa anunțe deindata oficiile poștale și telegrafice, stațiunile de cale ferată, magazinele generale, docurile, precum și orice alte locuri de depozitare în circumscripția cărora falitul își are sediul principal sau sucursalele, cu invitatiunea de a i se preda corespondenta și orice obiecte expediate falitului. Se vor incunostiinta de asemenea și băncile sau institutiunile la care falitul are depozite, cu invitatiunea de a nu dispune de acestea fără ordinul justiției.
Cînd falitul poseda bunuri pentru care este instituit un regim de transcripțiuni, inscriptiuni sau intabulari, judecătorul va trimite instanțelor sau autorităților care au în competența lor ținerea registrelor, un extract al sentinței declarative cu indicarea bunurilor aparținînd falitului pentru transcriere sau mențiune. Neîndeplinirea acestei dispozițiuni nu are niciun efect față de masa credala.
Articolul 811
Judecătorul sindic, îndată după aplicarea sigiliilor, va cere tribunalului numirea unui expert contabil, care cu ajutorul bilanțului, registrelor și hârtiilor falitului și altor informațiuni ce ar mai putea culege, va întocmi o lista nominativă a creditorilor.
Judecătorul sindic va trimite fiecărui creditor prin scrisoare recomandată o înștiințare specială cu arătarea termenului fixat prin sentinta declarativă de faliment pentru depunerea cererilor de verificare și a termenului fixat pentru verificarea creanțelor.
Dacă creditorii din străinătate au reprezentanți în țara, înștiințarea se poate trimete acestora.
Judecătorul sindic va cere instanței de carte funciară sau grefei tribunalului situațiunii imobilelor un tablou de sarcinile ce grevează imobilele falitului.
Articolul 812
Cînd falitul nu a prezentat bilanțul în termenul arătat prin sentinta declarativă de faliment și nici într'un scurt termen, ce judecătorul sindic poate să i-l acorde, judecătorul sindic va insarcina pe expertul contabil sa-l întocmească fără întîrziere cu elementele ce poate aduna.
Dacă bilanțul a fost prezentat de falit, judecătorul sindic va proceda la verificare prin expertul contabil, făcându-i rectificările și adăugirile ce ar crede necesare.
Capitolul 2 Despre administrarea masei active
Articolul 813
În termen de cel mult o luna dela primirea însărcinării sale, judecătorul sindic va întocmi și prezenta tribunalului o dare de seama amănunțită asupra cauzelor și împrejurărilor în care s'a produs falimentul, arătând natura operațiunilor îndeplinite, sarguinta și experienta falitului în exercițiul comerțului sau, felul de vieata al falitului și al familiei sale, epoca de cînd a început reaua stare a patrimoniului, precum și orice alte fapte, care pot interesa exercitarea acțiunii penale.
Articolul 814
După verificarea creanțelor, creditorii, intruniti în adunare, pot sa decidă, pentru o mai buna lichidare, reluarea în tot sau numai în parte a comerțului întreprins de falit, fixându-se cu preciziune; chiar în deciziunea adunării timpul, limitele și condițiunile în care se acordă reluarea, desemnandu-se persoana însărcinată cu conducerea acestuia, cum și o comisiune formată din cel mult trei creditori pentru supravegherea continuării comerțului.
Aceasta deciziune nu poate fi luată decât cu o majoritate de trei pătrimi a creditorilor în număr și în suma, cu excluderea celor cu drept de preferinta.
Creditorii dizidenți și falitul pot face opozițiune la tribunal în termen de cinci zile dela data luării deciziunii.
Tribunalul se pronunța de urgenta, în camera de consiliu, ascultând pe oponenți și pe sindic. Încheierea tribunalului are caracterul unei încheieri administrative și nu este supusă niciunei cai de atac.
Opozițiunea nu suspenda executarea deciziunii luată de adunarea creditorilor.
Persoana însărcinată cu conducerea comerțului este indatorata sa țină registre, observând dispozițiunile prevăzute de acest cod.
Articolul 815
Judecătorul sindic va preda persoanei însărcinată cu conducerea și în prezenta comisiunii de creditori, bunurile ce fac obiectul continuării comerțului, precum și parte din sumele ce s'ar afla la această dată consemnate și strict necesare pentru începerea operațiunilor continuării comerțului.
Operațiunile comerțului se vor face în numele masei credale; personalul necesar unei bune funcționari va fi angajat în condițiunile art. 740.
Toate actele și corespondenta vor purta mențiunea "faliment în continuare de comerț".
Sumele încasate se vor depune, din cincisprezece în cincisprezece zile la Casa de Depuneri sau Administrația financiară, după reducerea cheltuielilor și a sumelor strict necesare operațiunilor continuării comerțului, iar recipisa se va preda judecătorului sindic.
Articolul 816
Despre mersul operațiunilor continuării comerțului, persoana însărcinată cu conducerea, împreună cu comisiunea de creditori, vor referi judecătorului sindic, înaintând situațiuni trimestriale. Adunarea creditorilor va fi convocată la finele fiecărui semestru pentru a asculta darea de seama a celui însărcinat cu conducerea comerțului, a primi socotelile relativ la gestiunea sa și a decide, cu majoritatea prevăzută de art. 814, dacă trebuie sau nu menținută acea continuare.
Darea de seama va fi depusa cu cel puțin zece zile mai înainte de ziua adunării creditorilor la grefa tribunalului spre a fi cercetata de creditori.
Articolul 817
Datoriile provenind din operațiuni făcute în cursul reluării comerțului vor fi plătite din masa activa cu preferinta față de datoriile chirografare anterioare; iar dacă aceste operațiuni atrag obligațiuni care întrec masa activa, ele sînt numai în sarcina creditorilor care au votat reluarea comerțului; aceștia sînt ținuți personal a le achită în proporția creanței fiecăruia, cu condițiunea ca datoriile sa fi fost contractate în limita autorizațiunii date; în caz contrariu, persoana însărcinată cu conducerea comerțului răspunde personal.
Articolul 818
Judecătorul sindic va incasa creanțele falitului, eliberand chitanța.
Sumele încasate, sub orice titlu trebuiesc depuse în termen de cinci zile dela încasare la Casa de Depuneri și Consemnațiuni, reținându-se numai sumele necesare pentru cheltuieli de justiție și administrație.
Depunerea se va face pe numele judecătorului sindic, în aceasta calitate iar retragerea sumelor depuse se va face numai cu încuviințarea tribunalului.
Articolul 819
Reducerea de creanțe, încheierea de transactiuni, compromisuri, renunțarea la procese, recunoașterea de drepturi, restituirea gajului și eliberarea garanțiilor, vor putea fi făcute de judecătorul sindic numai cu autorizațiunea tribunalului.
Titlul V Despre stabilirea masei pasive
Articolul 820
Procedura verificării creanțelor va urma potrivit normelor din acest titlu.
Articolul 821
Cererile pentru admiterea creanțelor trebuiesc prezentate, în termenul fixat prin sentinta declarativă, la grefa tribunalului, care a declarat falimentul, iar grefa va delibera dovada.
Dacă judecătorul sindic constata ca sînt creditori fără reprezentanta în țara, și din cauza distantei, cererile lor nu ar putea ajunge înăuntrul termenului fixat, prin sentinta declarativă, va prelungi termenul pentru depunerea cererilor, fixând un alt termen pentru închiderea procesului-verbal de verificarea acestor creditori.
Termenul special acordat creditorilor străini va fi adus de îndată la cunoștința tuturor creditorilor, de către judecătorul sindic prin scrisori recomandate.
Articolul 822
Cererile pentru admiterea creanțelor întrerup prescripție, și împiedica decăderea din termene pentru actele ce nu pot fi făcute în timpul falimentului. Prescripția și termenele reincep să curgă din ziua următoare rămînerii definitive a sentinței, prin care s'a închis falimentul.
Articolul 823
Cererea de admitere a unei creanțe va cuprinde numele și prenumele sau firma creditorului, domiciliul, suma datorată, titlul din care izvorăște creanta și drepturile de preferinta.
Dacă creditorul nu domiciliază în orașul de reședința al tribunalului, cererea va trebui sa cuprindă și alegerea de domiciliu în același oraș; în lipsa unei atari alegeri, domiciliul se socotește ales la grefa tribunalului.
Pe lîngă cerere se vor alătură, dacă va fi posibil, documentele justificative atît în ce privește creanta cat și drepturile de preferinta.
Documentele, ce nu au fost depuse odată cu cererea, trebuiesc depuse cel mai târziu pînă în ziua adunării creditorilor și chiar în acea zi.
Posesorii de titluri la ordin sau la purtător pot sa ceara judecătorului sindic restituirea titlurilor originale, lăsând copii certificate de grefier. Judecătorul sindic va face mențiune pe original de prezentarea lor. Aceste originale se vor infatisa din nou la orice repartiție de sume între creditori, cum și la votarea concordatului.
Articolul 824
Deindata ce a expirat termenul, arătat în sentinta declarativă de faliment, pentru depunerea cererilor de verificarea creanțelor, judecătorul sindic va cerceta fiecare cerere și actele depuse, va putea cere explicațiuni dela falit, va invita, de va crede de cuviință, pe oricare creditor, ordonand prezentarea chiar în persoana și înfățișarea registrelor pentru a le confrunta cu cele ale falitului, sau se va multumi numai cu un extras dintr'însele, va putea audia orice altă persoană, și lua orice informațiuni, pentru a se incredinta de veracitatea creanțelor.
Dacă din cercetări rezultă ca ar fi creditori, care nu au depus cereri pentru admiterea creanței, judecătorul sindic va face investigatiuni pentru a afla motivele nedepunerii cererilor și acei creditori vor fi înștiințați de data închiderii procesului-verbal de verificare, în cazul cînd o asemenea înștiințare nu le-a fost facuta potrivit art. 811.
Articolul 825
Ca rezultat al cercetărilor sale, judecătorul sindic va întocmi un tablou preliminar al masei pasive, clasificand deosebit creanțele chirografare de cele garantate cu un drept de preferinta și arătând pentru fiecare, numele creditorului, suma pentru care a cerut verificarea și suma cu care a fost trecut. La creanțele garantate cu un drept de preferinta, se va arata titlul din care isvoraste preferinta rangul ei și motivele pentru care creanțele sau drepturile de preferinta au fost trecute parțial din tablou sau au fost inlaturate.
În tablou vor fi trecute separat creanțele condiționale la care se referă art. 765.
Articolul 826
În ziua fixată prin sentinta declarativă de faliment pentru închiderea procesului-verbal de verificare, judecătorul sindic asistat de grefier, va da cetire tabloului masei pasive întocmit în conformitate cu art. 825, cererilor de admitere depuse la grefa după data întocmirii acestui tablou, precum și a celor depuse chiar în ziua adunării.
Creditorii și falitul au dreptul să facă observatiuni în privinta fiecărei creanțe sau a dreptului de preferinta pretins, după care judecătorul sindic va rectifica sau completa tabloul masei pasive trecând în el numai creanțele și drepturile de preferinta pe care le găsește dovedite.
Tabloul masei pasive constitue titlul definitiv, chiar după închiderea falimentului, pentru creanțele admise, dacă nu vor fi fost șterse, potrivit dispozițiunilor din art. 829 și 833.
Pentru creanțele netrecute în tabloul masei pasive, sau trecute fără dreptul de preferinta pretins, judecătorul sindic va fixa, prin chiar procesul-verbal un termen nu mai apropiat de douăzeci și cinci zile și nici mai departat de treizeci zile, la care tribunalul, care a pronunțat falimentul, va proceda la judecarea cererilor de admitere privitoare la aceste creanțe, în contradictoriu cu judecătorul sindic.
Judecătorul sindic va înștiința prin scrisoare recomandată, de termenul fixat, pe fiecare creditor, a cărui creanta sau drept de preferinta sau fost admise numai în parte sau au fost inlaturate.
Încunoștiințarea tine loc de citatiune.
Procesul-verbal de verificare va face mențiune de cetirea tabloului masei pasive și a cererilor de verificare ulterior depuse; va cuprinde numele persoanelor care au fost de fața; observațiunile făcute de creditor și falit asupra fiecărei creanțe, va constata terminarea operațiunilor; va dispune afișarea tabloului la usa tribunalului; ca fi datat și semnat de către judecătorul sindic și grefier.
Articolul 827
Tabloul masei pasive se va afișa de către grefa la usa tribunalului, prin îngrijirea judecătorului sindic cel mai târziu în ziua următoare închiderii procesului-verbal de verificare.
Articolul 828
Tribunalul se pronunța printr'o singura sentinta asupra tuturor cererilor de admiterea creanțelor sau drepturilor de preferinta, netrecute în tabloul masei pasive, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de probatorii. în acest din urmă caz, tribunalul poate să admită în total sau în parte creanțele, în mod provizoriu, la masa falimentului, atît în ce privește deliberările cat și repartitiunile.
Dacă s'a trecut în tablou numai creanta fără dreptul de preferinta pretins, admiterea creanței este definitivă pentru participarea la repartitiunile sumelor obținute din vînzarea bunurilor nesupuse garanției. Din sumele ce s'ar obține din vînzarea bunurilor supuse dreptului de preferinta contestat, se va consemna partea ce s'ar cuveni acelei creanțe.
Cererile nesustinute de creditori se considera retrase.
Partea care a fost prezenta la o înfățișare înaintea tribunalului în procedura de verificare, în persoana sau prin procurator, indiferent dacă procuratorul va avea sau nu drept a lua cunoștința de termen, nu va fi citata în tot cursul instanței, chiar dacă la termenele ulterioare ar lipsi, ea fiind presupusa a cunoaște termenele fixate.
Articolul 829
Falitul și oricare din creditori pot face contestatiune înaintea tribunalului în termen de zece zile dela data afișării tabloului masei pasive, cu privire la creanțele și drepturile de preferinta trecute de judecătorul sindic în tabloul masei pasive.
Contestatiunea se va judeca contradictoriu cu creditorul contestat și judecătorul sindic.
Se socotesc retrase contestațiunile creditorilor lipsa, afară numai dacă ele nu sînt însușite de către judecătorul sindic.
Articolul 830
Sentințele pronunțate de tribunal, în cazurile prevăzute de art. 828 și 829, sînt supuse apelului, în termen de cincisprezece zile dela pronunțare.
Apelurile împotriva sentinței tribunalului, în cazurile arătate de art. 828, se vor declara la grefa tribunalului, care, după expirarea termenului de apel, le va inainta Curții.
Articolul 831
Creanțele pentru declarațiunea cărora s'au prelungit termenele conform art. 821 alin. 2, vor fi verificate în mod suplimentar potrivit art. 824-830.
Articolul 832
După închiderea procesului-verbal de verificare și atît timp cat mai este vreo suma de împărțit între creditori, noui cereri de verificare se vor adresa tribunalului, care le va judeca contradictoriu cu judecătorul și falitul.
Copie de pe cererea de verificare se va comunică prin scrisoare recomandată și pe cheltuiala petitionarului, tuturor creditorilor trecuți în tabloul masei pasive, cum și creditorilor netrecuti, dar asupra cererilor cărora este pendinte judecata de verificare. Comunicarea se va face la domiciliul arătat în art. 823. Tribunalul va putea totuși dispune, la cererea creditorului, dacă cheltuielile necesitate de comunicare sînt disproportionate cu creanta reclamata, ca cererea să fie publicată în Monitorul Oficial și în anul din ziarele cele mai răspândite dela reședința tribunalului, cu mențiunea ca creditorii pot face intervenție.
Oricare dintre creditorii arătați în aliniatul precedent poate interveni.
Tribunalul, cînd va crede de cuviință, poate pînă la pronunțarea sentinței, sa admită creanțele în mod provizoriu, cu efectele arătate în art. 828.
Sentinta tribunalului este supusă apelului în termenul arătat de art. 530.
Articolul 833
După expirarea termenului arătat de art. 829 și atît timp cat falimentul nu a fost închis, judecătorul sindic și oricare creditor pot face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferinta, în tabloul masei pasive, în caz de descoperire de fals, de dol, de erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferinta, precum și în cazul de descoperire de titluri hotărâtoare și pînă atunci necunoscute.
Contestatiunea se judeca potrivit normelor din art. 829 și 830.
Pînă la definitivă judecare a contestatiunii, tribunalul poate să declare creanta sau dreptul de preferinta contestate, ca admise numai provizoriu.
Dacă creanta sau dreptul de preferinta au fost admise printr'o sentinta rămasă definitivă, excluderea lor dela pasiv nu poate avea loc decât pe calea revizuirii, potrivit normelor din codul de procedura civilă.
Articolul 834
Judecata în materie de verificarea creanțelor înaintea tribunalului și a Curții de Apel se va face de urgenta și cu precădere, în camera de consiliu.
Titlul VI Despre lichidarea activului
Articolul 835
Judecătorul sindic trebuie să lichideze activul, procedând la vînzarea bunurilor falitului, îndată după închiderea procesului-verbal de verificare și după ce sentinta declarativă de faliment a rămas definitivă.
Judecătorul sindic va putea sa amâne vînzarea, dacă a intervenit o propunere de concordat.
Dacă s'a admis reluarea comerțului, vînzarea bunurilor, ce fac obiectul continuării comerțului, se va face numai în condițiunile arătate în deciziunea creditorilor asa cum dispune art. 814. În ce privește bunurile, altele decât cele ce fac obiectul continuării comerțului, judecătorul sindic poate suspenda vînzarea pe timpul cat durează reluarea comerțului.
Amânarea sau suspendarea vânzării nu aduce vreo atingere drepturilor creditorilor garantați cu privilegiu, ipoteca sau alt drept de preferinta, prevăzut în art. 758.
Articolul 836
Vânzarea activului mobiliar al falimentul se va face prin Oficiul lichidărilor falimentare ce va funcționa pe lîngă Bursa de mărfuri dela reședința tribunalului, acolo, unde exista, sau în lipsa, pe lîngă Camera de Comerț și Industrie sau oficiile ei.
Oficiul lichidărilor va fi organizat de institutiunile pe lîngă care funcționează în condițiunile ce se vor fixa prin regulament.
Judecătorul sindic poate prescrie norme speciale de observat pentru lichidare.
Articolul 837
Judecătorul sindic va autoriza vînzarea bunurilor mobile și va numi, la nevoie, experți care să le pretuiasca mai înainte de vânzare.
Autorizarea trebuie să determine dacă vînzarea se va face prin licitație publică sau prin buna învoiala; sa fixeze prețul dela care să înceapă licitația, iar în cazul cînd se va autoriza vînzarea prin buna învoiala, prețul sub care vînzarea nu se poate încheia.
În caz de necesitate sau de utilitate invederata, judecătorul sindic poate incuviinta vînzarea în bloc, prescriind măsuri speciale de publicitate. În aceleași condițiuni, se poate autoriza vînzarea în bloc a creanțelor rămase neîncasate.
Titlurile cotate la bursa se vor vinde prin sindicul bursei.
Sumele obținute din vânzare se vor depune în conformitate cu dispozițiunile art. 818.
Articolul 838
Vânzarea bunurilor imobile se va face prin licitație publică, de către tribunalul locului situațiunii bunului, iar acolo unde exista cărți funciare, de către instanța de carte funciară.
Ordonanța judecătorului sindic va cuprinde:
1. o descriere cat mai amănunțită a imobilului, cat și localitatea, strada și numărul unde se găsește, sau eventual se va identifica imobilul după datele cărții funciare;
2. prețul dela care va începe licitația. Acest preț va fi valoarea bunului, fixată de către un expert numit de judecătorul delegat, redusă cu 25%.
Articolul 839
Judecătorul sindic va cere instanței competente fixarea unui termen de vânzare, care nu poate depăși patruzeci și cinci de zile dela data cererii. La cerere, se va alătură un tablou de creditorii ipotecari și privilegiați trecuți în tabloul masei pasive.
Instanța fixând termenul va dispune întocmirea afiptelor, care vor cuprinde:
l. locul, ziua și ora cînd se va face vînzarea;
2. prețul dela care va începe licitația;
3. invitatiunea către toți acei care ar pretinde vreun drept de privilegiu sau ipoteca asupra imobilului și nu au fost trecuți în tabloul masei pasive să-și valorifice drepturile pe calea verificării prevăzută de art. 832, pînă în ziua adjudecării definitive, sub sancțiune de a nu li se mai tine în seama drepturile de preferinta.
Afiptele se vor lipi la usa instanței, la imobilul scos în vânzare, în sala primăriei comunei unde se găsește imobilul și în sala bursei celei mai apropiate.
Câte un exemplar din afipte se va trimite fiecărui creditor arătat în tabloul anexat.
O publicațiune cu același cuprins se va face în Monitorul Oficial și în unul din ziarele cele mai răspândite din localitate.
Articolul 840
Vânzarea nu se va face decât după douăzeci zile din ziua cînd a avut loc ultima publicațiune.
Articolul 841
Dispozițiunile din legile de executare silită imobiliară privitoare la licitație, adjudecare, supralicitatie, vânzare în cont, depunerea prețului, căile de atac sînt aplicabile și vânzărilor ordonate de judecătorul sindic.
Contestațiunile la aceste vânzări sînt reglementate de dispozițiunile din dreptul comun.
Articolul 842
După rămânerea definitivă a ordonanței de adjudecare, judecătorul sindic va cere instanței competente radierea privilegiilor și ipotecilor ce grevează imobilul.
Articolul 843
Nicio alta formalitate prevăzută de dreptul comun în materie de execuție silită imobiliară nu se aplică în vînzările de imobile aparținînd falitului și ordonate de judecătorul sindic.
Articolul 844
Din ziua pronunțării sentinței declarative de faliment, judecătorul sindic devine de drept conservatorul imobilelor aparținînd falitului, scoase în vânzare, oricare ar fi creditorul care a început urmărirea.
Veniturile rezultate din administrațiunea imobilelor se vor depune și se vor împărți creditorilor odată cu prețul obținut din vînzarea imobilului.
Articolul 845
Din ziua pronunțării sentinței declarative de faliment, creditorii arătați de art 758 nu mai pot întreprinde urmăriri de venituri iar cele întreprinse înainte încetează, afară de cazurile cînd, chiar prin actul ce conferă dreptul de preferinta, s'au afectat acele venituri.
Articolul 846
Creditorii, alții decât cei arătați de art. 758, nu pot urmări individual bunurile falitului, iar dacă s'a început o urmărire înainte de declararea în faliment, urmărirea va continua numai dacă judecătorul sindic se substitue creditorului urmăritor.
Urmărirea, în cazurile prevăzute de art. 758, va fi îndreptată sau continuată împotriva judecătorului sindic.
Articolul 847
Sumele obținute din vînzările prin licitație publică vor fi depuse la Casa de Depuneri și Consemnațiuni, iar recipisele se vor inainta tribunalului, care a declarat falimentul, pentru a fi distribuite între creditori, potrivit normelor din titlul următor.
Titlul VII Despre repartizarea sumelor obținute din lichidare
Articolul 848
Din trei în trei luni, socotite dela data închiderii procesului-verbal de verificarea creanțelor, judecătorul sindic va prezenta tribunalului o situațiune a sumelor obținute din lichidarea și din încasarea creanțelor, cum și un proiect de repartiție între creditori.
Tribunalul va putea prelungi, cînd va socoti necesar, termenul pentru depunerea situațiunii și a proiectului de repartiție.
Proiectul de repartiție se va depune la grefa tribunalului și se va comunică de către judecătorul sindic prin scrisoare recomandată fiecărui creditor.
O copie a proiectului se va afișa la usa tribunalului.
Oricare creditor va putea face apel la tribunal în termen de cinci zile dela afișare. Tribunalul va judeca în camera de consiliu contradictoriu cu judecătorul sindic.
Articolul 849
Sumele rezultate din vînzarea unui imobil se vor repartiza:
1. pentru cheltuielile de executare și pentru cheltuielile de administrație referitoare la acel imobil;
2. pentru plata creanțelor admise cu drept de ipoteca sau privilegiu asupra bunului vândut, potrivit rangului fiecăreia, ținându-se seama de dispozițiunea art. 762 alin. 2.
Ceea ce prisoseste se va repartiza:
1. pentru celelalte cheltuieli de administrație și datorii contractate de către sindic în cursul procedurii falimentului și care grevează masa activa;
2. pentru plata creanțelor chirografare potrivit celor arătate în art. 850 și 851
Articolul 850
Sumele rezultate din vînzarea bunurilor mobile se vor repartiza:
1. pentru cheltuielile de executare și de administrație referitoare la acele bunuri;
2. pentru plata creanțelor admise cu drept de preferinta, respectându-se privilegiile și rangurile lor, asa cum sînt stabilite în acest cod;
3. ceea ce prisoseste se va repartiza pentru plata creanțelor chirografare potrivit celor arătate în articolul următor.
Articolul 851
Sumele destinate creditorilor chirografari se vor împărți între ei proporțional cu suma în capital cu care a fost admis fiecare, cuprinși între aceștia fiind și creditorii cu drept de preferinta în cazul cînd concura mai înainte de a se distribui prețul obținut din vînzarea bunului grevat de dreptul de preferinta, sau cînd concura restul creanței rămasă neachitata din prețul acelui bun.
Articolul 852
Datoriile, provenind din operațiunile din cursul reluării comerțului, se vor socoti datorii ale masei credale și vor fi achitate mai înainte de a se plati creditorii chirografari ai falitului ținându-se seama de dispozițiunile art. 828.
Articolul 853
Creditorii verificați tardiv vor participa la repartițiile posterioare admiterii lor în proporție cu creanțele lor admise sau cu suma stabilită de tribunal în cazul prevăzut de alin. 1 al art. 828.
Creditorii verificați tardiv vor putea fi admiși a prelua din sumele nedistribuite, și cotele ce li s'ar fi cuvenit în distributiunile anterioare, dacă dovedesc ca întârzierea provine dintr'o împrejurare care nu le este imputabilă.
Articolul 854
Cu ocazia repartitiilor parțiale, se vor rezerva și păstra în depozit următoarele cote cuvenite:
1. creditorilor cărora prelungindu-li-se termenul de verificare a creanțelor, acestea nu au fost încă verificate;
2. creditorilor ipotecari sau privilegiați care în termenul prevăzut de art. 839 Nr. 3 au cerut verificarea creanțelor lor, fără ca o sentinta definitivă sa fi intervenit;
3. creditorilor ale căror creanțe au fost admise provizoriu, potrivit art. 828;
4. posesorilor de titluri la ordin și la purtător, care au ridicat titlurile originale, potrivit art. 823 și nu le prezintă;
5. creditorilor ale căror creanțe sînt supuse unei condițiuni suspensive nerealizate încă, cum și celor arătați în ultimul aliniat al art. 765.
Din sumele disponibile, judecătorul sindic va putea rezerva o parte pentru a face fața cheltuielilor ulterioare.
Articolul 855
Pentru plata sumelor cuvenite creditorilor, judecătorul sindic va remite fiecărui creditor ordonanțe de plată potrivit statului de repartiție.
Creditorii sînt în drept de a verifica ordonanța de plată cu statul de repartiție și vor semna de primirea mandatului.
Articolul 856
Creditorii, ale căror creanțe au fost trecute în tabloul masei pasive și au luat parte la repartiție, vor trebui sa restitue sumele încasate spre a fi păstrate în depozit, potrivit art. 854 dacă prin aplicarea art. 833, creanțele vor fi considerate numai admise provizoriu.
Articolul 857
După lichidarea activului și mai înainte de repartiția finala, judecătorul sindic va prezenta tribunalului un raport amănunțit, însoțit de un bilanț general pe care-l va comunică în copie, prin scrisori recomandate, tuturor creditorilor și falitului.
Oricare creditor, precum și falitul vor putea face întâmpinare la tribunal în termen de cincisprezece zile dela data expedierii ultimei scrisori recomandate.
Încheierea tribunalului nu este supusă niciunei cai de atac.
Articolul 858
După aprobarea socotelilor, judecătorul sindic va ordonă ultima repartiție, care se va face după normele stabilite mai sus.
Pentru creanțele arătate în art. 854, Nr. 1, 2, 4 și 5 și art 856, dacă nu a intervenit o sentinta definitivă sau dacă nu s'a realizat încă condițiunea, sumele respective vor fi depuse pentru ca, la rămânerea definitivă a sentinței sau la realizarea condițiunii, să fie atribuite creditorilor, cărora li se cuvin; dacă prin sentinta definitivă, creanțelor fi inlaturate sau dacă condițiunea nu se va realiza, aceste sume vor forma obiectul unei repartiții suplimentare între ceilalți creditori. Repartiția suplimentară se va face de către un judecător ce se va delega de tribunalul care a declarat falimentul.
Judecătorul sindic va consemna la Casa de Depuneri pe numele fiecărui creditor, sumele ce se cuvin creditorilor prevăzuți în art. 854. Nr. 4, precum și creditorilor verificați, care pînă la repartitiunea finala nu și-au ridicat sumele atribuite. Recipisele se vor păstra la grefa tribunalului și se vor elibera de tribunal creditorilor la prezentarea titlurilor.
Titlul VIII Despre închiderea falimentului și reabilitarea
Capitolul 1 Despre închiderea falimentului
Secțiunea I Închiderea falimentului în general
Articolul 859
Falimentul se închide:
1. prin efectuarea repartizării activului lichidat;
2. prin neformarea unei mase a creditorilor sau atunci cînd exista un singur creditor verificat;
3. prin lipsa sau insuficienta activului.
Închiderea falimentului se pronunța prin sentinta.
Articolul 860
După repartitiunea finala a sumelor realizate prin lichidare, tribunalul, în urma raportului judecătorului sindic, va declara falimentul închis.
Articolul 861
În orice stare a procedurii, tribunalul, în urma raportului judecătorului sindic, va putea sa declare falimentul închis, dacă constata că nu exista activ sau ca activul existent este insuficient pentru acoperirea cheltuielilor și niciun creditor nu se oferă a le anticipa.
Articolul 862
Dacă după închiderea procesului-verbal de verificare, se constată că numai un singur creditor a făcut cerere de a fi admis în tabloul masei pasive, tribunalul, după raportul judecătorului sindic, ascultând și pe falit, va declara închis falimentul.
Articolul 863
Tribunalul va dispune închiderea falimentului chiar mai înainte de lichidarea completa a activului, dacă creanțele admise au fost integral acoperite, prin repartitiunile făcute.
Articolul 864
Dacă după expirarea termenului pentru închiderea procesului-verbal de verificare, se constată că niciun creditor nu a cerut a fi admis în tabloul masei pasive, tribunalul, urmând procedura din art. 862, va pronunța o sentinta prin care va declara revocat falimentul și cu efectele arătate de art. 738.
Articolul 865
Sentinta prin care s'a declarat falimentul închis sau revocat în cazul arătat de art. 864, se va afișa, în extras la usa tribunalului și publică în Monitorul Oficial.
Oricare creditor poate să facă opozițiune în termen de zece zile dela data afișării extrasului. Sentinta data asupra opozitiunii este supusă apelului în termen de 15 zile dela pronunțare.
Sentinta rămasă definitivă, prin care s'a închis sau revocat falimentul va fi supusă formalităților de publicitate prevăzute de art. 734.
Articolul 866
Prin închiderea falimentului, încetează efectele acestuia asupra patrimoniului falitului, precum și atribuțiunile organelor falimentului, exeptand cazul prevăzut de art. 885.
Creditorii redobândesc exercițiul acțiunilor în contra debitorului pentru partea neplatita din creanta.
În cazul prevăzut de art. 862, creditorul, pe lîngă acțiunea revocatorie de drept comun, va putea sa exercite și acțiunile revocatorii, pe care le-ar fi putut exercita sindicul falimentului în limitele satisfacerii creanței sale.
Articolul 867
Dacă după închiderea falimentului hotarita potrivit art. 860, debitorul a dobîndit noui bunuri, el poate să ceara tribunalului a fi autorizat sa propună creditorilor un concordat, oferind acestora cel puțin 40 la suta din partea neplatita a creanțelor și făcînd aceeași oferta și creditorilor noui, de vor fi.
Acestor cereri și procedurii ce-i urmează, li se vor aplica dispozițiunile referitoare la cererea și procedura concordatului.
Dacă se respinge concordatul, creditorii vor putea, cere redeschiderea falimentului și în acest caz, se aplică dispozițiunile art. 891 și urm.
Secțiunea II Concordatul
Articolul 868
Falitul poate oricînd, după închiderea procesului-verbal de verificare, sa propună creditorilor un concordat.
Faliții inculpați pentru delictul de bancruta frauduloasă, mai înainte de a fi fost definitiv achitati, cei care au mai fost declarați în faliment, cum și cei care obtinand un moratoriu sau un concordat chiar în aceeași procedura falimentara, nu l'au executat, nu pot face o propunere de concordat.
Articolul 869
Cererea de concordat se va prezenta judecătorului sindic și va cuprinde: cota oferită creditorilor chirografari, termenele de plată și garanțiile ce se oferă.
Cota oferită nu va putea fi mai mica de 40 la suta, din valoarea creanțelor chirografare.
Primind cererea, judecătorul sindic va fixa un termen pentru întrunirea creditorilor și va convoca prin scrisori recomandate pe toți creditorii, comunicându-le totodată și câte o copie de pe cererea de concordat.
Articolul 870
În adunarea pentru concordat, are drept sa ia parte în persoana sau printr'un reprezentant, potrivit art. 745, oricare creditor a cărui creanta a fost trecută în tabloul masei pasive, în mod definitiv sau chiar numai provizoriu.
Votul prin adeziune este admis.
Falitul va trebui să se prezinte în persoana sau în caz de împiedicare legitima, printr'un reprezentant cu procura specială.
În caz de neprezentare a falitului, cererea se va considera retrasă. Judecătorul sindic va putea totuși, apreciind motivele neprezentarii, sa fixeze un termen scurt pentru o noua adunare a creditorilor încunoștiințând și pe falit.
În adunare, judecătorul sindic va face o expunere asupra mersului procedurii falimentare, asupra celor realizate și asupra posibilităților de plată față de activul existent; de asemenea el va da orice lămuriri s'ar cere.
Adunarea va putea alege o comisiune de creditori pentru supravegherea administrațiunii în cazul cînd propunerea ar fi omologata și dacă natura și întinderea comerțului necesita un control permanent; sa desemneze pe cheltuiala, creditorilor, o persoană care să exercite acest control, raportand comisiunii.
Articolul 871
Sînt excluși dela votarea concordatului soțul debitorului, pînă în gradul al patrulea inclusiv, cum și creditorii prevăzuți de art. 745, alin. 2. precum și rudele și afinii acestuia.
Articolul 872
Creditorii cu drept de ipoteca, gaj sau alt privilegiu, chiar dacă garanția lor este contestată, nu participa la vot, decât dacă renunța la dreptul lor de preferinta.
Renunțarea poate să aibă loc și pentru o parte din creanta, cu condițiunea ca suma în capital și accesorii, pentru care renunțarea are loc; să fie determinata și ca această sumă sa nu fie mai mica, decât a treia parte din creanta întreaga. Votul este socotit dat în acest caz pentru suma la care se referă renunțarea.
Votul dat, fără nicio declarațiune de renunțare limitată, implica de drept renunțarea la garanție pentru întreaga creanta.
Efectele renunțării încetează de drept, dacă concordatul nu este încheiat ori omologat sau se anulează în urma.
Deciziunile celorlalți creditori nu pot vătăma drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiați.
Articolul 873
Concordatul nu se încheie decât dacă propunerea este primită de majoritatea, în număr a creditorilor avînd drept de vot și care să reprezinte cel puțin trei pătrimi din totalitatea creanțelor lor.
Adeziunile se pot da prin telegrame sau scrisori, semnăturile fiind legalizate sau chiar nelegalizate dacă adeziunile se dau pe chiar scrisorile sau telegramele de convocare.
Variatiunea numărului creditorilor admiși sau a sumei creanțelor fiecăruia dintre ei, reiesind din sentinta pronunțată posterior votării, nu au nicio influența asupra validității deciziunii, însă tribunalul va trebui sa țină seama de ele în momentul omologării.
Articolul 874
Dacă în adunarea pentru concordat, falitul modifica condițiunile propuse, votul dat prin adeziune scrisă nu are valoare, afară numai dacă modificările consista într'o imbunatatire a propunerii avută în vedere de creditorii care și-au dat adeziunea.
Articolul 875
Procesul-verbal al adunării creditorilor va trebui sa cuprindă: condițiunile propuse, garanțiile stipulate pentru executarea concordatului, numele tuturor creditorilor care au votat pentru sau contra admiterii concordatului ori s'au abtinut, specificarea creanței fiecăruia; o expunere sumară a motivelor de opunere; un rezumat al discutiunilor urmate; de asemenea se vor arata numele persoanelor alese în comisiunea de creditori sau desemnate pentru controlul comerțului. Procesul-verbal va fi semnat de către falit și de judecătorul sindic și va fi contrasemnat de grefier.
La procesul-verbal se vor atașa și procurile date de creditorii care nu s'au prezentat în persoana, cum și declarațiunile de adeziune.
Articolul 876
Dacă oferta de concordat nu a întrunit majoritățile cerute de art. 873, judecătorul sindic poate, dacă creditorii aderenti nu-și retrag consimțămîntul, sa fixeze un singur termen înăuntrul căruia să se aducă noui adeziuni.
După expirarea termenului, judecătorul sindic în asistența falitului verifica dacă prin nouile adeziuni, majoritățile cerute sînt întrunite și încheie un proces-verbal în continuarea celui prevăzut în art. 875. Declarațiunile de adeziune se vor alătură procesului-verbal.
Articolul 877
Judecătorul sindic constatând ca oferta de concordat a fost acceptată în condițiunile arătate în art. 873, va fixa un termen nu mai apropiat de cincisprezece zile și nici mai departat de 30 de zile, cînd tribunalul, care a declarat falimentul se va pronunța asupra omologării.
Încheierea judecătorului sindic prin care se fixează termenul de omologare, se va afișa deindata la usa tribunalului.
Creditorii care n'au aderat la concordat, vor putea face opozițiune pînă în ziua fixată pentru omologare.
Pot sa intervină înaintea tribunalului coobligatii, fidejusorii și cei ținuți pe cale de regres, pentru a pune concluziunile lor.
La termenul fixat și fără a fi nevoie de vreo citare, tribunalul, ascultând pe falit, pe creditorii oponenți și pe intervenienți va examina dacă condițiunile cerute de lege pentru admiterea concordatului sînt îndeplinite, va cerceta în fond propunerea de concordat și seriozitatea garanțiilor oferite și va admite sau va refuza omologarea. Pentru motive grave, tribunalul, chiar din oficiu, va putea sa refuze omologarea sau sa prescrie darea de noui garanții.
Dacă prin concordat s'au consimțit garanții, tribunalul pronunțând omologarea concordatului, va fixa un termen scurt pentru luarea inscripțiunilor sau darea, celorlalte garanții.
Articolul 878
Sentinta prin care se omologa sau se respinge concordatul, se va publică și afișa, conform art. 734.
Articolul 879
Creditorii oponenți pot face apel în contra sentinței care omologa concordatul, în termen de 15 zile dela afișarea sentinței la usa tribunalului.
Apelul se va comunică sindicului și falitului și va fi judecat în camera de consiliu, de urgenta și cu precădere.
Articolul 880
Debitorul va putea face apel, în termenul fixat în articolul precedent în contra sentinței, prin care se respinge concordatul sau se prescrie a se da noui garanții.
Apelul debitorului se va comunică judecătorului sindic și creditorilor oponenți și se va judeca potrivit ultimului aliniat al articolului precedent.
Articolul 881
Dacă concordatul nu a fost admis sau nu a fost omologat, procedura falimentului își va relua cursul.
Nu se va da curs unei noui propuneri de concordat decât dacă judecătorul sindic constata seriozitatea ei.
Articolul 882
După rămânerea definitivă a sentinței de omologare judecătorul sindic va prezenta raportul și bilanțul arătat în art. 857 și va remite falitului, încheind un proces-verbal, toate bunurile, registrele, actele, corespondenta și tot ceea ce deține din faliment, afară numai dacă prin actul de concordat sau prin sentinta de omologare, nu se stabilesc anume restricțiuni.
Falitul va putea face întâmpinare în termenul prevăzut de art. 857 iar tribunalul se va pronunța potrivit aceluiași articol.
Articolul 883
Creditorii conserva acțiunile lor pentru întreaga valoare a creanțelor în contra coobligaților și garantilor falitului și a celor ținuți pe cale de regres chiar dacă au votat pentru admiterea concordatului.
Concordatul omologat este obligator pentru toți creditorii chirografari, anteriori sentinței declarative de faliment, chiar dacă nu au cerut admiterea creanțelor sau n'au fost admiși în tabloul masei pasive.
Creditorii care nu au cerut admiterea creanțelor sau nu au fost admiși în tabloul masei pasive, nu vor putea beneficia de garanțiile constituite pentru efectuarea concordatului.
Articolul 884
După omologarea concordatului, judecătorul sindic conserva funcțiunea sa pînă la completa executare a concordatului, în scopul de a supraveghea în afară de comisiunea de creditori, dacă a fost aleasă, conduita debitorului, constituirea și menținerea garanțiilor, plata ratelor și exactă observare a oricărei clauze a concordatului.
În acest scop, sindicul are dreptul de a examina registrele și de a proceda pe cheltuiala debitorului la constituirea garanțiilor promise.
Dispozițiunile referitoare la alcătuirea și atribuțiunile comisiunii de creditori dela moratoriu se aplică și concordatului.
Articolul 885
Sumele cuvenite creditorilor contestati, acele cuvenite creditorilor cu creanțe supuse unei condițiuni suspensive nerealizate, cele care nu pot fi valorificate împotriva falimentului decât după executarea unui coobligat principal se vor depune la Casa de Depuneri și Consemnațiuni pe numele debitorului iar recipisa se va depune la tribunal. Cele cuvenite creditorilor care nu se prezintă spre a-și incasa cotele, se vor depune pe numele lor în condițiunile aci arătate.
Articolul 886
Pe baza raportului judecătorului sindic, tribunalul, constatând completa executare a concordatului, va ordonă liberarea garanțiilor sau radierea ipotecilor luate în vederea executării concordatului.
Aceasta încheiere este supusă formalităților de publicitate prevăzute de art. 734, pe cheltuiala debitorului.
Articolul 887
Dacă se constată că garanțiile oferite nu s'au constituit conform concordatului și sentinței de omologare, ca falitul nu-și, îndeplinește regulat obligațiunile concordantului sau ca pentru a plati ratele la scadenta își procura sumele necesare prin mijloace frauduloase sau ruinătoare, judecătorul sindic va fixa un termen cînd debitorul să se prezinte înaintea tribunalului pentru a se examina dacă nu este locul a se revoca concordatul sau a se ordonă alte măsuri de tranzitie.
Articolul 888
Oricare creditor va putea cere tribunalului revocarea concordatului pentru neexecutarea obligațiunilor luate de către debitor.
Articolul 889
Cat timp concordatul nu a fost executat în întregime, judecătorul sindic sau oricare creditor va, putea cere anularea, cînd se constată că prin dol, debitorul a exagerat pasivul ori a sustras sau disimulat o parte importanța din activ.
Nicio alta acțiune în nulitate nu este admisă.
Articolul 890
Cererile de revocare prevăzute de art. 887 și 888 nu se vor mai putea introduce dacă a trecut un an dela scadenta ultimei plati ce falitul trebuie să facă potrivit concordatului.
Acțiunea în anulare prevăzută de art. 889 se prescrie prin un an din ziua cînd dolul a fost descoperit.
Articolul 891
Tribunalul, revocand sau anuland concordatul, va ordonă redeschiderea procedurii falimentare. Sentinta prin care se redeschide falimentul va confirma pe judecătorul sindic în funcțiunile sale și va cuprinde toate celelalte mențiuni prevăzute de art. 733.
Aceasta sentinta va fi publicată și afișată conform art. 734. Falitul poate să facă apel în termen de cincisprezece zile dela afișarea extrasului la usa tribunalului. Apelul se va judeca contradictoriu cu judecătorul sindic în camera de consiliu, de urgenta și cu precădere.
Oricare creditor posterior sentinței de omologare va putea interveni în instanța de apel.
Articolul 892
Îndată după redeschiderea falimentului, judecătorul sindic va întocmi un tablou suplimentar de creditori, potrivit dispozițiunilor art. 811 și va lua măsurile prescrise în cartea III, partea doua, titlul IV din acest cod, întrucât sînt necesare.
Creditorii posteriori vor cere admiterea creanțelor lor în termenul fixat prin sentinta tribunalului.
Creanțele anterioare admise la pasivul falimentului nu vor mai fi supuse verificării.
Creditorii anteriori vor fi însă înștiințați de ziua fixată pentru închiderea procesului-verbal de verificare, ei avînd dreptul să facă observatiuni și contestatiuni întocmai ca și ceilalți, creditori.
Articolul 893
În caz de redeschiderea falimentului, creditorii anteriori participa cu creanțele lor asa cum au fost trecute în tabloul masei pasive mai puțin partea încasată în cursul concordatului.
Dacă creditorii nu au primit o egala cota concordatară, egalitatea între ei se va stabili la primele repartiții cu excepțiunea cauzelor legitime de preferinta.
Articolul 894
În cazurile de redeschiderea falimentului, fidejusiunile, ipotecile și celelalte garanții constituite sau promise pentru îndeplinirea obligațiunilor luate prin concordat rămîn în vigoare în favoarea masei credale pentru plata sumelor datorate acesteia în baza concordatului.
Creditorii nu sînt ținuți sa restitue sumele încasate, afară numai dacă se constata, ca ei au participat cu rea credința la săvîrșirea faptelor prevăzute de art. 887 și 889.
Articolul 895
Actele cu titlul gratuit, posterioare omologării concordatului, însă anterioare redeschiderii falimentului se vor anula; celelalte acte făcute în același interval de timp, exceptând plățile normale, se pot revoca fiind prezumate în frauda creditorilor, afară de cazul cînd cel care a contractat cu falitul dovedește buna sa credința.
Capitolul 2 Reabilitarea
Articolul 896
Restrictiunile drepturilor civile, politice; administrative și profesionale, pe care falitul le suferă din cauza declarării sale în faliment, încetează prin reabilitare.
Reabilitarea se va putea pronunța de tribunalul care a declarat falimentul în cazurile și în condițiunile prevăzute de articolele ce urmează.
Articolul 897
Falitul, contra căruia este în curs acțiunea penală pentru bancruta frauduloasă sau care, condamnat fiind pentru bancruta simpla, nu a executat în totul pedeapsa, nu poate să ceara, reabilitarea.
El va trebui sa dovedească ca a plătit integral în capital, dobânzi și cheltuieli toate creanțele admise în tabloul masei pasive.
Președintele tribunalului primind cererea va ordonă ca o copie a acesteia sa stea afișată timp de doua luni la usa tribunalului și în sala bursei, publicându-se de doua ori la interval de câte o luna în Monitorul Oficial și Buletinul Camerei de Comerț.
Creditorul sau oricare persoana interesată va putea în acest timp, să se opună la reabilitare, printr'o întâmpinare depusa la grefa tribunalului însoțită de actele pe care se întemeiază.
Tribunalul, la ziua fixată pentru cercetarea cererii, va examina în primul rând, dacă formalitățile mai sus arătate au fost îndeplinite, apoi ascultând pe falit și examinând actele pe care se întemeiază cererea și întâmpinarea oponentului, dacă s'a făcut opoziție, cum și actele depuse, va putea, acorda reabilitarea. Oponentul nu se va cita.
Articolul 898
Sentinta acordînd reabilitarea va ordonă radierea numelui falitului din registrul și tabloul prevăzute de art. 755.
Sentinta, prin care s'a respins reabilitarea, va putea fi atacată pe calea apelului, numai de către falit în termen de cincisprezece zile dela pronunțare.
Sentinta, prin care s'a acordat reabilitarea, nu este supusă niciunei cai de atac.
Articolul 899
Sentinta, prin care se acordă reabilitarea, se va afișa și publică la cererea celui interesat, în modul prevăzut de art. 897.
Mențiune de reabilitare se va face în registrul comerțului.
Articolul 900
Dacă cererea de reabilitare a fost definitiv respinsă, falitul nu va mai putea introduce o alta decât după un an dela data rămînerii definitive a sentinței.
Articolul 901
Falitul va putea fi reabilitat după moartea sa, la, cererea moștenitorilor.
Titlul IX Dispozițiuni speciale pentru societățile comerciale
Articolul 902
În afară de dispozițiunile prevăzute pentru falimentul oricărui comerciant, la falimentul societăților comerciale; se vor aplica și normele din articolele ce urmează.
Articolul 903
Tribunalul va ordonă arestarea administratorilor, a directorilor sau a lichidatorilor și a complicilor lor, dacă exista indicii suficiente de frauda.
Articolul 904
Darea de seama, prevăzută de art. 813, va cuprinde faptele constatate și informațiunile culese cu privire la răspunderea administratorilor, directorilor, censorilor, asociaților și eventual a oricărei persoane străine.
Articolul 905
Administratorii, censorii și lichidatorii unei societăți în stare de încetare de plati sînt îndatorați sa ceara declararea în stare de faliment dela tribunalul în circumscriptiunea căruia societatea își are sediul.
Administratorii, censorii și lichidatorii vor depune odată cu cererea de declarare în stare de faliment, și o lista a asociaților cu răspundere nemărginită.
Articolul 906
Falimentul societății în nume colectiv sau în comandită simpla atrage și falimentul asociaților cu răspundere nelimitată.
Falimentul asociaților cu răspundere nelimitată se va declara prin aceeași sentinta prin care se declara și falimentul societății din care fac parte; sau printr'o sentinta posterioară.
Tribunalul va numi un singur judecător sindic atît pentru falimentul societății cat și pentru falimentul fiecărui asociat.
Numai creditorii societății participa la pasivul falimentului societății și iau parte la deliberările care interesează patrimoniul social, dacă, ei concura cu creditorii fiecărui asociat la pasivul falimentului asociaților și iau parte împreună la deliberările care interesează patrimoniile individuale ale acestora.
Articolul 907
Patrimoniul societății va fi ținut deosebit de acel al fiecărui asociat, atît la formarea inventarului, cat și în operațiunile privitoare la, administrarea și lichidarea activului.
Atît creditorii sociali cat și creditorii particulari sînt convocați pentru adunarea fixată de tribunal, potrivit dispozițiunilor art. 733 Nr. 4. Fiecare are dreptul sa conteste creanțele creditorilor cu care se găsește în concurs.
Creditorul social are dreptul sa participe la toate repartitunile pînă la plata integrală, pastrandu-se însă regresul între falimentele asociaților pentru partea plătită în plus față de cota respectiva.
Articolul 908
În caz de faliment al unei societăți în care se afla asociați, cu răspundere nelimitată, judecătorul sindic va putea cere oricînd plata vărsămintelor neefectuate, chiar dacă acestea nu au ajuns încă la scadenta.
Articolul 909
Falimentul unuia, mai multor sau chiar tuturor asociaților cu răspundere nelimitată nu atrage numai prin aceasta falimentul societății.
Articolul 910
Administratorii și lichidatorii societății, au toate îndatoririle, ce legea impune falitului în timpul procedurii falimentare și ei trebuiesc să fie audiati în toate acele cazuri în care legea cere ca falitul să fie audiat.
Articolul 911
Dacă societatea a emis obligațiuni, adunarea posesorilor de obligațiuni va alege un reprezentant cu împuternicirea de a cere admiterea în tabloul masei pasive a creanței ce deriva din obligațiuni și a participat la procedura de verificare a creanțelor.
Aceasta adunare poate fi convocată de judecătorul sindic din oficiu sau după cererea oricăruia dintre purtatorii de obligațiuni.
Convocarea se va publică în Monitorul Oficial cu cel puțin cincisprezece zile mai înainte de data întrunirii. Adunarea va fi prezidata de judecătorul sindic și hotărîrea se va lua cu votul afirmativ al unui număr de purtători de obligațiuni care să reprezinte cel puțin o treime din totalul obligațiunilor emise și nestinse.
Dacă sînt purtători de obligațiuni provenind din mai multe emisiuni, ei vor fi convocați într'o adunare comuna.
Articolul 912
Obligațiunile se socotesc pe prețul de emisiune, scăzându-se ceea ce a fost plătit cu titlu de amortizare sau restituire a capitalului.
Obligațiunile plătibile, cînd ies la sorți cu o sumă superioară cursului de emisiune, sînt calculate la valoarea echivalenta a capitalului care se obține, reducand la valoarea actuala pe baza dobânzii compuse de 5 la suta sumele tuturor obligațiunilor ce nu au ieșit încă la sorți.
Valoarea fiecărei obligațiuni este data de cota care se obține impartind acest capital prin numărul obligațiunilor neiesite la sorți. În niciun caz, nu se poate atribui acestor obligațiuni o valoare sub prețul de emisiune.
Articolul 913
Cererea de concordat a unei societăți falite se va face de persoanele care au reprezentanta societății.
Atît cererea de concordat, cat și condițiunile cancordatului vor trebui aprobate mai înainte de adunarea creditorilor, de toți asociații în societățile în nume colectiv sau în comandită simpla, iar în societățile cu răspundere limitată sau pe acțiuni, de adunarea asociaților, cu majoritatea necesară pentru modificarea statutului.
Articolul 914
Cînd concordatul a fost cerut de o societate, care a emis obligațiuni, judecătorul sindic va dispune convocarea unei adunări speciale a posesorilor de obligațiuni, negarantate printr'un drept de preferinta, cu arătarea locului și a termenului întrunirii, care trebuie să aibă de mai înainte de adunarea creditorilor.
Dacă sînt purtători de obligațiuni provenind din mai multe emisiuni, ei vor fi convocați într'o adunare comuna.
Convocarea, împreună cu o copie de pe propunerea de concordat, se va publică în Monitorul Oficial și într'unul din ziarele cele mai răspândite din țara, cu cel puțin cincisprezece zile mai înainte de data întrunirii. La nevoe, se va dispune publicarea și în ziare din străinătate.
Articolul 915
Adunarea purtatorilor de obligațiuni va fi prezidata de judecătorul sindic.
În adunarea purtatorilor de obligațiuni nu se poate vota în baza obligațiunilor aflate în posesiunea societății emitente.
Procesul-verbal va arata numele purtatorilor de obligațiuni prezenți și obligațiunile ce fiecare din ei poseda.
Concordatul se socotește aprobat de toți purtatorii de obligațiuni dacă se obține votul favorabil a trei pătrimi din valoarea totală a obligațiunilor, emise și nestinse. Adunarea numește un delegat care va reprezenta pe purtatorii de obligațiuni, în tot timpul procedurii concordatului. Acest delegat va comunică adunării creditorilor rezultatul, spre a se tine seama la calcularea majorității cerute pentru aprobarea concordatului.
În adunarea creditorilor, votul reprezentantului purtatorilor de obligațiuni se calculează pentru întreaga suma a obligațiunilor, emise și nestinse, ca și cum ar fi posedate de o singura persoana.
Articolul 916
În lipsa de stipulațiune contrară, concordatul încheiat de o societate, avînd asociați cu răspundere nelimitată, se extinde și la falimentul acestora.
Creditorii particulari ai societăților, care nu consimt, se pot opune la extindere, în termen de zece zile dela afișarea sentinței la usa tribunalului, urmând a dovedi ca asociatul este comerciant și ca el însuși se afla în stare de încetare de plati.
De asemenea creditorii particulari, în afară de opunerea prevăzută în aliniatul precedent, pot încă sa declare În același termen, ca își rezerva dreptul a-și valorifica integral creanțele pe calea dreptului comun.
Articolul 917
În caz de faliment al unei societăți, în care se afla asociați cu răspundere nemărginită, oricare asociat va putea încheia personal un concordat, în condițiunile acestei legi, cu creditorii particulari și sociali, care concura la pasivul falimentului sau individual.
Sentinta, prin care se omologa un concordat individual, liberează pe asociatul falit de garanția pentru obligațiunile societății, însă el nu va putea obține reabilitarea decât dovedind ca s'au achitat și datoriile societății în capital, dobânzi și cheltuieli, afară de cazul cînd societatea a încheiat de asemenea concordatul.
Articolul 918
Închiderea falimentului societății produce și închiderea falimentului asociaților cu răspundere nemărginită, dacă falimentul acestora a fost declarat potrivit art. 906, afară de cazul prevăzut de alin. 2 al art. 916.
Cartea IV Dispozițiuni penale
Titlul I Despre infracțiuni privitoare la registrul comerțului
Articolul 919
Toți cei obligați sa ceara o înscriere, să facă o mențiune, să depună o semnatura sau să prezinte anumite acte și care nu se vor fi conformat dispozițiunilor legii în termenul prescris, se pedepsesc cu amendă civilă dela 500 pînă la 20.000 lei. În caz de recidiva, pedeapsa va fi indoitul amenzii prevăzută mai sus.
Pedepsele mai sus arătate se vor indoi, în cazul cînd înscrierea, mențiunea, depunerea semnăturii sau actului sînt referitoare la o societate comercială. Dacă sînt mai multe persoane obligate la îndeplinire, pedeapsa se aplică fiecăreia din ele.
Articolul 920
Acel care cu rea credința va face declarații false, în baza cărora s'a operat vreo înscriere sau s'a făcut mențiune, se pedepsește cu amendă dela 10.000 lei pînă la lei 100.000 și închisoare corecțională pînă la trei luni sau numai cu una din aceste pedepse.
Prin hotărîrea de condamnare sau de achitare, se va ordonă rectificarea sau radierea înscrierii ori mențiunii neexacte.
Articolul 921
Comercianții, ce nu se vor conformă obligațiunilor impuse prin art. 27, se pedepsesc cu amendă civilă dela 500 la 2.000 lei.
Titlul II Despre infracțiuni privitoare la concurenta neleala
Articolul 922
Se pedepsesc cu închisoarea corecțională dela 15 zile la 3 luni și cu amendă dela 1.000 lei la 10.000 lei, dacă faptul nu cade sub alte prevederi legale sancționate mai grav:
1. acel care săvârșește faptul prevăzut de art. 57, precum și persoana din serviciul întreprinderii care a cerut sau a primit ori acceptat oferte. sau alte avantaje;
2. acel care cunoscînd ca afirmatiunile nu sînt adevărate săvârșește faptul prevăzut de art. 56;
3. acel care săvârșește faptul prevăzut de art. 59.
Articolul 923
Se pedepsește cu amendă penală pînă la 20.000 lei, dacă faptul nu cade sub alte prevederi legale sancționate mai grav:
1. acel care săvârșește faptul prevăzut de art. 53, cunoscînd ca afirmatiunile sale nu sînt întemeiate;
2. acel care cu intentiune de a produce o confuzie, săvârșește faptul prevăzut de art. 54;
3. acel care cu intentiune de a induce în eroare sau cunoscînd ca indicatiunile sînt false, săvârșește faptul prevăzut de art. 55.
Articolul 924
Se pedepsește cu amendă penală dela 2.000 pînă la 10.000 lei.
1. acela care săvârșește faptul prevăzut de articolul 58;
2. comerciantul care contravine dispozițiunilor art. 60 și 61.
Titlul III Despre infracțiuni privitoare la exercițiul mijlocirii
Articolul 925
Se pedepsește cu amendă civilă dela 1.000 pînă la 10.000 lei:
1. mijlocitorul care nu respecta dispozițiile referitoare la cererea instanțelor judecătorești, ori refuza eliberarea de copii la cererea părților contractante;
2. mijlocitorul care își exercită profesiunea față de o persoană notoriu insolvabilă sau cunoscută ca incapabila.
Titlul IV Despre infracțiuni privitoare la societățile comerciale
Articolul 926
Se pedepsesc cu închisoare corecțională dela o luna la 2 ani și amenda dela 10.000 lei la 100.000 lei:
1. fondatorii, administratorii și directorii care în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului ori adunărilor generale, arata cu rea credința fapte neadevărate asupra constituirii societății, asupra condițiunilor economice ale acesteia, sau le ascund cu rea credința în tot sau în parte, precum și cei care calca dispozițiunile art. 205;
2. administratorii și directorii care în lipsa de bilanț ori contrariu celor rezultate din el, ori în baza unui bilanț fals, au încasat sau plătit dividende sub orice formă din beneficii fictive sau care nu puteau fi distribuite;
3. administratorii, directorii și ceilalți funcționari ai societății care pentru a-și procura lui sau altora un câștig în paguba societății, raspandesc știri false sau întrebuințează alte mijloace frauduloase, care produc pe piața sau la bursa o marire sau scădere a valorii acțiunilor sau obligațiunilor societății, ori altor titluri ce-i aparțin;
4. administratorii și directorii care pentru a-și procura lor sau altora un câștig în paguba societății, dobîndesc pe socoteala acesteia, acțiuni ale altor societăți pe un preț pe care-l știu ca este mult superior valorii lor efective, sau vand pe socoteala societății, acțiuni pe care aceasta le deține pe prețuri care au cunoștința ca sînt mult inferioare valorii lor efective;
5. administratorii și directorii care cu rea credința folosesc bunurile sau creditul societății într'un scop contrariu intereselor acesteia sau în folosul lor propriu, ori pentru a favoriza o alta societate în care ei sînt interesați direct sau indirect.
Articolul 927
Se pedepsesc cu închisoare corecțională dela o luna la un an și cu amendă dela 5.000 lei pînă la 50.000 lei., administratorii și directorii care:
1. în adunările generale se folosesc de acțiunile nesubscrise sau nedistribuite acționarilor;
2. emit obligațiuni fără respectarea dispozițiunilor legale;
3. emit acțiuni pe o sumă mai mica decât valoarea lor legală ori pe un preț inferior valorii nominale, sau emit noui acțiuni mai înainte ca acțiunile precedente sa fi fost achitate în întregime;
4. plaseaza pe prețuri diferite de cele stabilite de adunarea generală, acțiuni din noua emisiune;
5. acorda împrumuturi sau avansuri asupra acțiunilor societății;
6. administratorii și directorii care prezintă cu rea credința acționarilor un bilanț neexact sau arata fapte inexacte asupra condițiilor economice ale societății, în vederea ascunderii situației reale.
Articolul 928
Se pedepsesc cu amendă dela 5.000 lei la 50.000 lei administratorii și directorii care:
1. dobîndesc acțiuni ale societății pe contul acesteia, în cazurile oprite de lege;
2. executa deciziunile adunării relative la schimbarea felului societății, fuzionarea acesteia sau reducerea capitalului social, înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege;
3. executa deciziunile adunării generale referitoare la reducerea capitalului social, fără ca asociații sa fi fost executați pentru efectuarea vărsământului datorat ori decizia care îi scutește de plată vărsămintelor ulterioare;
4. predau titularului acțiunile mai înainte de termen sau predau acțiuni liberate în tot sau în parte în afară de cazurile stabilite de lege, ori emit titluri la purtător pentru acțiuni neachitate integral;
5. refuza a pune la dispozițiunea experților în cazurile prevăzute de art. 144, 150 și 250 actele și documentele necesare sau îi împiedica în orice fel la îndeplinirea oficiului lor;
6. nu respecta dispozițiunile legale referitoare la anularea acțiunilor neplătite.
Cu aceeași pedeapsa se vor pedepsi și administratorii care, fără just motiv, nu convoacă adunarea generală în cazurile prevăzute de lege.
Articolul 929
Se pedepsesc cu amendă dela 1.000 la 5.000 lei:
1. administratorii care nu respecta dispozițiunile art. 279;
2. administratorii și directorii care emit acțiuni și obligațiuni fără ca sa cuprindă mențiunile cerute de lege.
Articolul 930
Administratorul care violeaza, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispozițiunile art. 244 și 291 alin. 2, se pedepsește cu amendă dela 10.000 lei pînă la 50.000 lei.
Aceeași pedeapsa se va aplica și asociatului care violeaza dispozițiunile art. 224 și 291 alin. 2. Asociatul va fi aparat de pedeapsa în cazul în care majoritatea s'ar fi format chiar fără votul sau.
Articolul 931
Se pedepsesc cu închisoare corecțională dela șase luni pînă la un an și cu amendă dela 10.000 lei la 100.000 lei: administratorii și directorii care se imprumuta, sub orice formă, fie direct sau prin o persoană interpusă, dela societatea pe care o administrează sau dela o societate controlată de aceasta sau de care ea este controlată sau care fac ca sa li se presteze de una din aceste societăți vreo garanție pentru datorii proprii.
Articolul 932
Se pedepsesc cu închisoare corecțională dela trei luni la un an și amenda dela 10.000 la 100.000 lei, administratorii societăților cu răspundere limitată, care:
1. au început operațiuni în numele societății fără să se fi efectuat vărsămîntul integral al capitalului social;
2. au emis titluri, reprezentând părțile de interes.
Articolul 933
Censorii care nu vor convoca adunarea generală, în cazurile în care sînt obligați prin lege, vor fi pedepsiți cu închisoare corecțională dela o luna la un an și cu amendă dela 5.000 la 50.000 lei.
Pedepsele prevăzute de art. 926 Nr. 1 și 931 se vor aplica și censorilor în cazurile acolo arătate.
Articolul 934
Dispozițiunile articolelor precedente, privind pe administratori, se aplică și lichidatorilor în măsura în care se referă la obligații ce intră în cazul atributiunilor lor.
De asemenea pedeapsa prevăzută de art. 929 se publică și lichidatorilor care nu arata în acele emanând dela societate ca este în lichidare.
Articolul 935
Administratorii, directorii, censorii și lichidatorii societăților comerciale condamnați pentru vreuna din infracțiunile pentru care se prevede pedeapsa închisorii, ce ar fi săvârșit în îndeplinirea obligațiunilor lor, nu vor mai putea funcționa în niciuna din aceste calități la nicio alta societate.
Articolul 936
Cei care au trecut acțiunile, obligațiunile sau părțile de fondator pe numele altora, pentru a fi utilizate în scopul formării unei majorități în detrimentul celorlalți acționari, se pedepsesc cu închisoare corecțională pînă la o luna și cu amendă dela 1.000 lei pînă la 20.000 lei.
Cu aceeași pedeapsa se pedepsesc și acei care vor fi primit, în cazurile sus arătate, sa voteze în adunări ca proprietari de acțiuni, obligațiuni sau părți de fondator, ce nu le aparțin în realitate.
Articolul 937
Se pedepsesc cu închisoare corecțională, pînă la o luna sau amenda dela 1.000 lei pînă la 20.000 lei; chiar dacă votul lor nu a influentat asupra luării deciziunii:
1. acei care, în cazurile nepermise de lege, în schimbul unui profit își iau obligațiunea de a vota într'un anumit sens în adunările generale sau special sau de a nu lua parte la vot în aceste adunări;
2. acei care, în cazurile nepermise de lege, determina pe un acționar, purtător de obligațiuni sau purtător a unei părți de fondator ca în schimbul unui profit sa voteze într'un anumit sens în adunările generale ori sa nu ia parte la vot.
Articolul 938
Se pedepsesc cu închisoare corecțională pînă la un an și cu amendă dela 10.000 lei pînă la 100.000 lei, acei care au acceptat cu știința sau au păstrat însărcinarea de censori contrar dispozițiunilor art. 259, sau acei care au acceptat însărcinarea de expert contrar dispozițiunilor art. 145 și 150.
Deciziunile luate de adunările generale în baza unui raport al unui censor sau expert, numit cu călcarea dispozițiunilor articolelor arătate în aliniatul precedent, nu pot fi anulate din cauza violarii dispozițiunilor cuprinse în acele articole.
Articolul 939
Se pedepsesc cu închisoare corecțională pînă la un an și cu amendă dela 10.000 lei la 100.000 lei, administratorii, directorii și censorii care exercită funcțiunile lor cu călcarea dispozițiunilor prevăzute de acest cod, referitoare la incompatibilitate.
Articolul 940
Se pedepsesc cu închisoare corecțională dela un an la cinci ani și amenda dela 100.000 lei la 1.000.000 lei în afară de răspunderea pentru daunele pricinuite prin operațiunilor lor Statului român și celor de al treilea, acei care vor exercita un comerț în favoarea și pe seama societăților constituite în țara străină, în cazurile în care nu s'au îndeplinit condițiunile cerute pentru funcționarea acestora în țara.
Articolul 941
Lichidatorii care fac plati asociaților nerespectand dispozițiunile art. 335 se pedepsesc cu amendă dela 10.000 lei la 100.000 lei.
Titlul V Despre infracțiuni privitoare la vînzarea cu pact de rezervarea proprietății
Articolul 942
Se pedepsește cu închisoare corecțională pînă la șase luni și cu amendă pînă la 50.000 lei, cumpărătorul cu pact de rezervarea proprietății pentru vînzător, care cu rea credința va deteriora, distruge, instraina ori sustrage în orice alt mod dela garanția vânzătorului, obiectul cumpărat, mai înainte de a fi achitat întreg prețul.
Oricare altă persoană, care va lua parte la faptele de mai sus, va fi supusă sancțiunilor legii penale relative la complicitate.
Acțiunea penală nu va putea fi pusă în mișcare decât la plângerea vânzătorului.
Articolul 943
Se pedepsește cu închisoare pînă la 15 zile sau amenda pînă la 10.000 lei, cumpărătorul unui autovehicul cu pact de rezervarea proprietății pentru vînzător, dacă odată cu cererea permisului de circulație, nu alătură o copie legalizată de pe actul de cumpărare pentru a se face mențiune în permis, de rezervarea proprietății.
Titlul VI Despre infracțiuni privitoare la contractul de consignație
Articolul 944
Se va pedepsi cu închisoare dela doua luni pînă la doi ani și cu amendă dela 10.000-100.000 lei, fără a se putea acorda circumstanțe atenuante, consignatarul:
1. care-și va însuși bunurile încredințate în consignație, sau le va instraina în alt mod sau în alte condițiuni decât acelea prevăzute în contract sau nu le va restitui consignantului la cerere;
2. care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite de el, drept preț al bunurilor vândute, în modul arătat la art. 490.
3. care la cererea consignantului nu va face de îndată notificările prevăzute la art. 484, al. 3.
Articolul 945
Se va pedepsi cu închisoare dela o luna pînă la un an, fără a se putea acorda circumstanțe atenuante, consignatarul:
1. care, cu rea credința. nu va face consignantului înștiințările prevăzute la art. 489; se considera de rea credința consignatarul care în termen de trei zile liber e dela cererea scrisă a consignantului, nu i-a făcut înștiințarea sus arătată;
2. care, cu buna știința, va face consignantului instiintari neexacte privitoare la situațiunea vânzărilor și încasărilor făcute de el;
3. care nu va notifica consignantului orice urmărire îndreptată asupra bunurilor încredințate lui în consignație sau asupra valorilor rezultate din vînzarea lor, deindata ce va fi avut cunoștința de acele urmăriri;
4. care va inlatura, va distruge, va deteriora sau va face să se înlăture, distruga sau deterioreze ambalajele, etichetele, mărcile sau orice alte semne exterioare aplicate de consignant asupra mărfurilor încredințate în consignație;
5. care va depozita sau muta mărfurile încredințate lui în consignație în contra dispozițiunilor contractului sau ale art. 478;
6. care nu va pune la dispoziția consignantului, la cererea acestuia, registrele speciale de consignație în cazul cînd contractul prevede ținerea unor asemenea registre.
Articolul 946
În cazul în care delictele prevăzute de articolele precedente ar fi săvîrșite de o persoană juridică, pedepsele de mai sus se vor aplica reprezentanților legali și prepușilor vinovați.
Deosebit de pedeapsa aplicată reprezentanților și prepușilor, persoana juridică este solidar responsabilă, cu prepușii sau reprezentanții ei, pentru repararea daunelor cauzate consignantului și se va pedepsi și cu amendă civilă de 10.000-100.000 lei.
Articolul 947
Pasuirile și toleranțele acordate consignatarului de către consignant, pentru predarea sumelor sau valorilor, sau pentru restituirea mărfurilor, precum și primirea de cambii, sau alte garanții de către consignanti, nu inlatura aplicațiunea art. 944-946.
Titlul VII Despre infracțiuni privind falimentul, moratoriul și procedura
Capitolul 1 Infracțiuni săvîrșite de falit
Articolul 948
Este culpabil de bancruta frauduloasă și se pedepsește cu închisoare corecțională dela unu la cinci ani și de interdictiunea de a exercita comerțul dela doi pînă la șase ani, comerciantul care înainte de faliment, sau în timpul procedurii falimentare, a săvârșit pentru a-și procura sie-și sau altuia, un profit injust în dăuna creditorilor, unul din faptele următoare:
1. a sustras, ascuns sau disimulat o parte din activ sau a arătat ori a recunoscut un pasiv neexistent;
2. a falsificat a sustras sau a distrus în tot sau în parte registrele și alte documente comerciale, sau le-a ținut în asa fel încît nu este posibil să se deducă din ele compunerea și miscarea elementelor constituind fondul de comerț;
3. a favorizat pe vreunul dintre creditori în dăuna celorlalți, prin plata totală sau parțială a creanțelor, sau a constituit în folosul acestora prin acte simulate titluri de preferinta.
Pentru pedepsele prevăzute în acest articol, nu se aplică dispozițiunile privitoare la suspendarea condițională a pedepsei.
Articolul 949
Este culpabil de bancruta simpla și se pedepsește cu închisoare corecțională dela o luna la un an comerciantul falit, care a săvârșit unul din faptele următoare:
1. a făcut cheltuieli personale sau pentru familia sa prea mari față de situațiune a sa economică;
2. a contribuit la producerea stării de încetare de plati sau a mărit-o prin orice act de grava imprudenta;
3. a recurs la expediente ruinătoare în scop de a întârzia falimentul;
4. a continuat sa recurgă la credit, trecând sub tăcere starea de încetare de plati;
5. fiind în stare de încetare de plati, nu a cerut deindata declararea sa în stare de faliment;
6. cu rea credința a făcut plati, a acordat garanții, sau a încheiat acte cu titlu gratuit în paguba creditorilor în perioada în care se poate cere revocarea lor;
7. nu și-a înscris firma;
8. nu a ținut registrele, prescrise de lege, sau le-a ținut neregulat în timpul celor cinci ani anteriori declarării falimentului sau retragerii sale din comerț ori în cazul cînd comerțul a fost exercitat pe un timp mai scurt, pentru tot acest interval;
9. nu a numerotat în ordinea iesirii sau nu a păstrat în copie corespondenta și documentele potrivit art. 40;
10. a arătat creditori inexistenti sau a omis sa declare existenta cunoscută lui a unor bunuri ce urmau să fie trecute în inventar, în conformitate cu art. 809, sau nu a respectat celelalte îndatoriri impuse lui în timpul procedurii falimentare.
Articolul 950
Se pedepsește cu închisoare corecțională dela șase luni la doi ani și cu amendă dela 5.000 la 100.000 lei, acela care exercită comerțul, fie în nume propriu, fie prin persoana interpusă, deși exercițiul comerțului i-a fost interzis potrivit art. 948.
Aceeași pedeapsa se va aplica și persoanei interpuse.
Capitolul 2 Infracțiuni săvîrșite de alte persoane decât falitul
Articolul 951
Administratorii societăților declarate în faliment, care au săvârșit vreunul din faptele arătate la art. 948, se pedepsesc cu pedepsele arătate în acel articol.
Articolul 952
Administratorilor li se vor aplica pedepsele prevăzute de art. 949:
1. dacă au săvârșit vreunul din faptele arătate în acel articol;
2. dacă au contribuit la producerea stării de, încetare de plati, ori au agravat-o prin neobservarea îndatoririlor impuse lor, prin dispozițiunile referitoare la societățile comerciale.
Dispozițiunile acestui articol cum și ale art. 948 și 949, se aplică și directorilor, censorilor și lichidatorilor care au săvârșit faptele acolo prevăzute.
Articolul 953
Prepusul și oricare reprezentant al falitului se pedepsește conform dispozițiunilor art. 948 și 949, cînd s'a făcut culpabil de vreuna din faptele arătate în acele articole.
Dacă de aceleași fapte, este culpabilă oricare altă persoană care însă nu a luat parte la săvîrșirea infracțiunii în condițiunile prevăzute de codul penal, pedeapsa se reduce la jumătate.
Articolul 954
Administratorii și directorii societăților comerciale, care vor nesocoti prevederile art. 915, alin. 2, se pedepsesc cu închisoare corecțională dela o luna la, șase luni, precum și cu amendă dela 10.000 la 100.000 lei, fără ca pedeapsa să poată fi redusă prin acordarea circumstanțelor ușurătoare.
Articolul 955
Oricine, personal sau prin interpus, prezintă la faliment sau în procedura moratoriului, o cerere de înscriere a unei creanțe simulate, se pedepsește cu închisoare corecțională dela trei luni pînă la un an și cu amendă dela 5.000 lei pînă la 50.000 lei.
Articolul 956
Creditorul, care stipulează cu faptul sau cu comerciantul care a cerut moratoriu sau a stipulat cu alții care lucrează în interesul falitului sau al comerciantului în moratoriu, avantaje în folosul sau propriu pentru a-și da votul în orice adunare a creditorilor, se pedepsește cu închisoare corecțională dela trei luni la doi ani și cu amendă dela 5.000 pînă la 100.000 lei.
Aceeași pedeapsa se aplică falitului, comerciantului în moratoriu, cum și celui care a contractat cu creditorul în interesul falitului sau comerciantului în moratoriu.
În cazul falimentului sau moratoriului unei societăți comerciale, pedepsele prescrise se vor aplica administratorilor, directorilor, censorilor sau lichidatorilor care au săvârșit faptele aci arătate.
Capitolul 3 Dispozițiuni procedurale
Articolul 957
În afară de ofițerii de poliție judiciară, pot sesiza Ministerul Public pentru săvîrșirea infracțiunilor privitoare la registrul comerțului, inspectorii Ministerului Finanțelor și ai Ministerului Economiei Naționale, secretarii Camerelor de comerț și industrie, cum și administratorii financiari.
Articolul 958
Judecarea infracțiunilor prevăzute de acest cod este de competența tribunalului.
Articolul 959
Acțiunea penală pentru infracțiunile, privitoare la societățile comerciale, se poate, pune în mișcare la plângerea părții vătămate, sau din oficiu.
Societatea se poate constitui parte civilă, iar actionarii numai dacă au suferit un prejudiciu personal și direct.
Articolul 960
Acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 948, 949, 951-953 se exercită după declararea falimentului.
Articolul 961
După punerea în mișcare a acțiunii penale, procedura în materie penală își va urma cursul independent de procedura falimentului.
Cu toate acestea, acțiunea penală deschisă se stinge:
1. dacă a fost deschisă pentru una din infracțiunile prevăzute de art. 948, 949, 951-953, iar sentinta declarativă în faliment a fost revocată;
2. dacă acțiunea penală a fost deschisă pentru una din infracțiunile prevăzute de art, 949, 952 și 953, iar falitul a fost reabilitat sau societățile comerciale și-au plătit integral în capital, dobânzi și cheltuieli toate creanțele admise în tabloul masei pasive.
Articolul 962
Acțiunea penală se suspenda pînă la expirarea termenului fixat pentru executarea unui concordat, dacă a fost deschisă pentru una din infracțiunile prevăzute de art. 949, 952 și 953. La expirarea termenului arătat mai sus, dacă se constata efectuarea, în întregime a concordatului, acțiunea publică se stinge. Judecătorul sindic va incunostiinta instanța înaintea căreia este pendinte acțiunea penală de executarea sau neexecutarea, concordatului.
Articolul 963
Cînd potrivit art. 754 și 903, tribunalul a ordonat arestarea, ordonanța de arestare trebuie să fie comunicată deindata Ministerului Public spre executare. Acesta este obligat a deschide imediat acțiunea penală, sesizand judecătorul de instrucție.
După expirarea termenului de o luna dela data ordonanței de arestare, judecătorul de instrucție, dacă socotește necesară deținerea mai departe a falitului, va emite mandat de arestare potrivit normelor de drept comun.
Liberarea provizorie, cu sau fără cauțiune, în cursul primei luni, se va putea acorda de judecătorul de instrucție după normele din codul de procedura penală.
Judecătorul de instrucție va putea însă proceda la arestarea falitului cînd sînt indicii suficiente de frauda, chiar dacă tribunalul nu va fi ordonat asemenea măsura.
Aceiași procedura se va urma și în cazul art. 752 al. final.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.