Decizia nr. 74/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (3) , (4) și (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 207/2015 20 iulie 2015 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 47 alin. (3) ,
(4)
și
(8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
coroborate cu
art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Minodora Ioana Niculeasa în Dosarul nr. 7.668/94/2018 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 739D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată, pe de o parte, că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de modul particular de comunicare a actului administrativ-fiscal, iar, pe de altă parte, că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, legea fiind clară și previzibilă, stabilind în mod expres pașii care trebuie urmați pentru a se realiza comunicarea actului administrativ-fiscal, iar partea interesată are posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești cu privire la modul în care a fost realizată comunicarea.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 31 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.668/94/2018, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 alin. (3) ,
(4)
și
(8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
coroborate cu
art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Minodora Ioana Niculeasa într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că actele administrativ-fiscale trebuie comunicate într-o așa manieră încât să îi permită contribuabilului căruia îi sunt adresate să ia cunoștință de conținutul lor în mod efectiv și în timp util.
6.
Comunicarea actelor administrativ-fiscale prin poștă, astfel cum rezultă din coroborarea prevederilor
art. 47 alin. (3)
din Codul de procedură fiscală cu Decizia președintelui Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații nr. 313/2017, nu asigură faptul că acestea vor ajunge la destinatar. Modalitatea de predare a trimiterilor poștale nu este eficientă în raport cu importanța actelor trimise de organele fiscale.
7.
În continuare, se arată că
alin. (4) al art. 47 din același act normativ
creează confuzie în legătură cu următorul pas pe care organul fiscal ar trebui să îl facă în momentul în care ia cunoștință de faptul că nu s-a reușit comunicarea prin poștă. Astfel, în condițiile în care
alin. (2) al art. 47
enumeră mai multe modalități eficiente de comunicare către contribuabil, precizarea de la
alin. (4)
privind comunicarea prin publicitate, ca fiind subsidiară celei prin poștă, nu poate fi considerată previzibilă și clară.
8.
Dispozițiile
alin. (8) al art. 47
prevăd că organele fiscale pot decide comunicarea prin remiterea, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului, prin angajații proprii, însă această modalitate de comunicare este prevăzută doar cu titlu de excepție. Or, în cazul în care comunicarea nu s-a putut face prin poștă, prin raportare la
alin. (2) al art. 47 , metoda subsidiară ar trebui să fie tocmai cea prevăzută de
alin. (8) al aceluiași articol , și anume comunicarea prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului, prin angajații proprii ai organului fiscal.
9.
Tribunalul Ilfov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile
art. 47 alin. (3) ,
(4)
și
(8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
coroborate cu
art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă . În realitate, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia doar dispozițiile
art. 47 alin. (3) , (4) și
(8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, care au următorul cuprins:
–
Articolul 47
alin. (3) ,
(4)
și
(8) din Codul de procedură fiscală:
(3)
Actul administrativ-fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(4)
În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)–(7).
(…)
(8)
Prin excepție de la prevederile alin. (3), organul fiscal competent poate decide comunicarea actului administrativ-fiscal emis pe suport hârtie, prin remiterea, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia, prin angajații proprii ai organului fiscal.
15.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
în componenta referitoare la calitatea legii și
art. 126 alin. (6)
privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că actul administrativ-fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menționată în cuprinsul acestuia, potrivit
art. 48 din Legea nr. 207/2015 . În lipsa comunicării, care are loc potrivit art. 47 din legea menționată, actul administrativ-fiscal nu este opozabil contribuabilului/plătitorului și nu produce niciun fel de efect juridic.
17.
Referitor la modalitățile de efectuare a comunicării actului administrativ-fiscal, Curtea a reținut, prin
Decizia nr. 664 din 29 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 10 februarie 2020, paragrafele 20, 21 și 24, că acestea sunt reglementate în cuprinsul
art. 47 din Legea nr. 207/2015 , însă nu sunt alternative, organul fiscal neavând posibilitatea să aleagă modalitatea de comunicare care i se pare mai convenabilă, ci trebuie urmată gradual o ierarhie a modalităților de comunicare. Astfel, prin
art. 47 din Legea nr. 207/2015 , legiuitorul a prevăzut în mod concret modalitățile în care pot fi comunicate actele administrativ-fiscale, și anume: actul administrativ-fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestuia, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ-fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire [ alin. (2)] ; actul administrativ-fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare [ alin. (3)] ; în cazul în care comunicarea realizată potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se înfăptuiește prin publicitate. Prin urmare, modalitățile de comunicare a actului administrativ-fiscal consacrate de
sunt: comunicarea directă, această modalitate de comunicare presupunând înmânarea directă a actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie către contribuabil/plătitor sau către împuternicitul acestuia, sub semnătură de primire; comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului/ plătitorului ori al împuternicitului acestuia, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; comunicarea actului administrativ-fiscal emis în formă electronică, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, și comunicarea prin publicitate. În cazul actelor administrativ-fiscale emise în formă electronică, legiuitorul a prevăzut că acestea se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
18.
Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile legale criticate sunt conforme exigențelor constituționale, îndeplinind condiția de claritate a textului, în sensul că organele fiscale au obligația să comunice actul administrativ-fiscal contribuabilului/plătitorului sau împuternicitului acestuia la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ-fiscal; prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; prin mijloace electronice, dacă contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare; ori, în măsura în care în niciuna dintre modalitățile de mai sus nu a fost posibilă, comunicarea se realizează prin publicitate.
19.
Astfel, comunicarea actului administrativ-fiscal prin publicitate este doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare folosită numai în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ-fiscal a fost efectuată în condițiile
Codului de procedură fiscală .
20.
În continuare, Curtea observă că particularitatea comunicării prin poștă cu confirmare de primire constă în predarea către expeditor a dovezii privind predarea trimiterii poștale înregistrate, confirmată în scris de destinatar, astfel cum rezultă din
pct. 1.1 lit. f) din anexa nr. 1
- Regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poștale la
privind regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poștale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 20 aprilie 2017, în vigoare la data invocării excepției de neconstituționalitate. Potrivit
pct. 3.10.2 din anexa nr. 1
la decizia menționată, predarea trimiterii poștale care face obiectul serviciului confirmare de primire se realizează numai în una dintre următoarele modalități: a) la adresa indicată de expeditor, personal către destinatar sau către persoana autorizată să primească trimiterea poștală; b) la punctul de contact deservit de personal, personal către destinatar sau către persoana autorizată să primească trimiterea poștală, după transmiterea prealabilă a unui aviz care să anunțe sosirea trimiterii poștale. Prin urmare, nu pot fi reținute criticile autoarei excepției potrivit cărora comunicarea actelor administrativ-fiscale prin poștă nu asigură faptul că acestea vor ajunge la destinatar, deoarece modalitatea de comunicare arătată mai sus este în măsură să asigure faptul că actul administrativ-fiscal a fost comunicat destinatarului său, care a și luat cunoștință despre acesta.
21.
Celelalte susțineri ale autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la modalitatea în care organul fiscal își duce la îndeplinire obligația de comunicare a titlurilor de creanță, respectiv prin publicitate, în condițiile în care contribuabilul a comunicat o adresă de e-mail sau o altă adresă poștală, precum și problemele de comunicare a corespondenței prin Poșta Română, dar și coroborarea prevederilor criticate cu Decizia nr. 313/2017, reprezintă aspecte ce țin de modalitatea de aplicare a prevederilor legale, fără a evidenția vreun viciu de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate. Totodată, alegerea de către organul fiscal a modalității de comunicare prin angajați proprii ține tot de aplicarea și interpretarea prevederilor legale la particularitățile fiecărui caz. În plus, critica formulată tinde la modificarea și completarea dispoziției legale în sensul dorit de autoarea excepției de neconstituționalitate.
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Minodora Ioana Niculeasa în Dosarul nr. 7.668/94/2018 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 47 alin. (3) ,
(4)
și
(8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.