Decizia nr. 108/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (1) lit. b) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 7.524/740/2019 al Judecătoriei Alexandria. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.913D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 280 din 8 mai 2014 , apreciind, totodată, că dispozițiile constituționale ale

art. 45

și ale

art. 47 alin. (1)

nu au incidență în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 13 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.524/740/2019, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (1) lit. b) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească într-o cauză penală în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile

art. 335 alin. (2) din Codul penal .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească arată că, în cauza penală cu care a fost învestită, exercitarea dreptului inculpatului de a conduce a fost suspendată ca urmare a săvârșirii unei contravenții sau infracțiuni. Susține că nu este cunoscută cauza care a dus la suspendarea dreptului de a conduce, apreciind că este posibilă existența uneia dintre situațiile reglementate de dispozițiile

art. 100 alin. (3) , ale

art. 101 alin. (3) , ale

art. 102 alin. (3)

sau ale

art. 103 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Consideră că în practica judecătorească aceste situații sunt sinonime cu normele cuprinse în

art. 111 alin. (1) lit. b)

și

c)

din același act normativ, ceea ce „excedează unui tratament sancționator în raport de culpa contravențională“. Arată că măsura anulării permisului de conducere încalcă prevederile constituționale ale

art. 45 , ale

art. 47 alin. (1)

și ale

art. 53 alin. (1) , textul criticat trebuind să fie interpretat diferit în cazul în care prima faptă care stă la baza infracțiunii prevăzute de

art. 335 alin. (2) din Codul penal

este contravenție sau infracțiune.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

8.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 114 alin. (1) lit. b) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Curtea observă că dispozițiile criticate au fost modificate succesiv prin

art. I pct. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2023

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 31 ianuarie 2023, respectiv prin

art. I pct. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2024

pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 29 iunie 2024. Cu toate acestea, din consultarea încheierii de sesizare, a motivării excepției de neconstituționalitate și a actelor aflate la dosar, Curtea constată că se critică dispozițiile

art. 114 alin. (1) lit. b) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în redactarea anterioară

Ordonanței Guvernului nr. 11/2023 . În continuare, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 114 alin. (1) lit. b) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în redactarea anterioară

Ordonanței Guvernului nr. 11/2023 , cu următorul conținut: „Anularea permisului de conducere eliberat de autoritatea română se dispune în următoarele cazuri: (…) b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute la

art. 334 alin. (2)

și

(4) ,

art. 335 alin. (2) ,

art. 336 ,

337 ,

art. 338 alin. (1) ,

art. 339 alin. (2) ,

(3)

și

(4) din Codul penal ;“.

10.

Instanța judecătorească susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 45

referitor la libertatea economică,

art. 47 alin. (1)

referitor la nivelul de trai și

art. 53 alin. (1)

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

11.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit

art. 97 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în cazurile prevăzute în acest act normativ, polițistul rutier dispune și măsura tehnico-administrativă a anulării permisului de conducere eliberat de autoritățile române. Totodată, potrivit

alin. (5)

al articolului anterior menționat, anularea permisului de conducere eliberat de autoritățile române se dispune de către poliția rutieră pe a cărei rază de competență s-a produs una dintre faptele prevăzute la

art. 114 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Dispozițiile

art. 114 alin. (1)

din același act normativ reglementează cazurile în care se dispune anularea permisului de conducere eliberat de autoritatea română,

lit. b)

a acestui articol prevăzând situația în care titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunea prevăzută la

art. 335 alin. (2) din Codul penal .

12.

În continuare, Curtea reține că, potrivit

art. 97 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative, deci și cea a anulării permisului de conducere, se stabilește prin regulament. În acest sens a fost adoptat

Regulamentul

de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, care, la

capitolul VII, secțiunea 2, subsecțiunea 3, art. 203 , reglementează procedura anulării permisului de conducere eliberat de autoritatea română sau interdicția de a conduce autovehicule pe teritoriul României pentru titularii permiselor de conducere eliberate de o autoritate străină. Curtea observă că, potrivit

art. 203 alin. (1) lit. a)

din acest regulament, anularea permisului de conducere eliberat de autoritatea română, în cazurile prevăzute la

art. 114 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se dispune de șeful serviciului poliției rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta, în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă, pronunțată de o instanță din România.

13.

În continuare, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală, aflată în primă instanță, în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile

art. 335 alin. (2) din Codul penal . În acest context, Curtea observă că, potrivit

art. 349 din Codul de procedură penală , instanța de judecată soluționează cauza dedusă judecății cu garantarea respectării drepturilor subiecților procesuali și asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii. Instanța poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, dacă inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și dacă instanța apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu excepția cazului în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. Totodată, potrivit

art. 393

din același act normativ, completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt și apoi asupra chestiunilor de drept. Deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra stabilirii măsurii educative ori a măsurii de siguranță, dacă este cazul să fie luată, precum și asupra deducerii duratei măsurilor preventive privative de libertate și a internării medicale. Completul de judecată deliberează și asupra reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asigurătorii, a mijloacelor materiale de probă, a cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei.

14.

De asemenea, potrivit

art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală , instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Cu alte cuvinte, instanța judecătorească va constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, dacă este incident vreunul dintre cazurile prevăzute la

art. 16 alin. (1) lit. a)

-

j)

din Codul de procedură penală.

15.

Astfel, având în vedere cele reglementate de

Codul de procedură penală , precum și cele reglementate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea constată că nu intră în competența funcțională a instanței judecătorești dispunerea măsurii anulării permisului de conducere. Cu alte cuvinte, chiar și în situația în care instanța judecătorească pronunță o hotărâre de condamnare a titularului permisului de conducere pentru săvârșirea unei infracțiuni la care se referă

art. 114 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aceasta nu are competența de a dispune anularea permisului de conducere al condamnatului. Astfel, dispunerea măsurii anulării permisului de conducere nu ține de resortul instanței judecătorești, ci intră în competența șefului serviciului poliției rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta.

16.

Așadar, decizia Curții Constituționale pronunțată în cauză, indiferent de soluția adoptată, nu își va putea produce niciun efect concret asupra soluției pronunțate de instanța judecătorească. Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile

art. 114 alin. (1) lit. b) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară

Ordonanței Guvernului nr. 11/2023 , nu au legătură cu soluționarea cauzei, cerință expres stabilită de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sub aspectul admisibilității unei excepții de neconstituționalitate. Interpretând prevederile

alin. (1)

și

(5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea a statuat în mod constant că dispozițiile legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluționarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepție ( Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015;

Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului ( Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat ( Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20).

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 114 alin. (1) lit. b) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară

Ordonanței Guvernului nr. 11/2023

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 7.524/740/2019 al Judecătoriei Alexandria.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Alexandria și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.