Decizia nr. 107/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), în numele și pentru membrii de sindicat Florin Albu, Ofelia Zoe Bochis și alții, în Dosarul nr. 1.407/30/2022 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.535D/2022.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.594D/2022, nr. 2.655D/2022, nr. 2.657D/2022, nr. 2.688D/2022, nr. 2.702D/2022, nr. 2.703D/2022, nr. 2.717D/2022, nr. 2.808D/2022, nr. 2.929D/2022, nr. 2.932D/2022, nr. 2.946D/2022, nr. 2.963D/2022, nr. 2.964D/2022, nr. 93D/2023, nr. 641D-645D/2023 și nr. 729D/2023, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor, în numele și pentru unii membri de sindicat.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, președintele Curții pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.594D/2022, nr. 2.655D/2022, nr. 2.657D/2022, nr. 2.688D/2022, nr. 2.702D/2022, nr. 2.703D/2022, nr. 2.717D/2022, nr. 2.808D/2022, nr. 2.929D/2022, nr. 2.932D/2022, nr. 2.946D/2022, nr. 2.963D/2022, nr. 2.964D/2022, nr. 93D/2023, nr. 641D-645D/2023 și nr. 729D/2023 la Dosarul nr. 2.535D/2022, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că textele de lege criticate prevăd o derogare pentru o perioadă de un an de la creșterile salariale preconizate de

Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, fără a afecta substanța drepturilor constituționale pretins încălcate. În plus,

art. 16 din Constituție

nu este incident, deoarece autorul excepției compară regimuri juridice specifice unor categorii profesionale diferite, și nici

art. 53 din Legea fundamentală , care, în lipsa constatării restrângerii exercițiului vreunui drept sau libertăți fundamentale, nu are incidență în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Încheierea din 3 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.407/30/2022 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.535D/2022), prin încheierile din 8 și, respectiv, 22 noiembrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 26.853/3/2021 și, respectiv, nr. 35.127/3/2021 (dosarele Curții Constituționale nr. 2.594D/2022 și nr. 2.717D/2022), prin încheierile din 10 noiembrie, 31 octombrie, 25 octombrie, 21 octombrie, 31 octombrie și, respectiv, 13 decembrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 787/113/2022, nr. 5.901/99/2021, nr. 29.822/3/2021, nr. 64/113/2022, nr. 6.643/99/2021 și, respectiv, nr. 35.116/3/2021 (dosarele Curții Constituționale nr. 2.655D/2022, nr. 2.657D/2022, nr. 2.688D/2022, nr. 2.703D/2022, nr. 2.808D/2022 și nr. 93D/2023), prin încheierile din 21 noiembrie 2022 și din 15 martie 2023, pronunțate în dosarele nr. 1.544/107/2021 și nr. 1.672/107/2021 (dosarele Curții Constituționale nr. 2.702D/2022 și nr. 729D/2023), prin Decizia nr. 674 din 17 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.815/99/2021 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.929D/2022), prin Decizia civilă nr. 2.826 din 16 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.365/87/2021 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.932D/2022), prin Încheierea din 21 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.722/118/2022 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.946D/2022); prin deciziile nr. 677 și nr. 665 din 25 octombrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 289/99/2022 și nr. 2.569/89/2021 (dosarele Curții Constituționale nr. 2.963D/2022 și nr. 2.964D/2022); prin încheierile din 7 martie 2023, pronunțate în dosarele nr. 1.836/101/2022, nr. 1.841/101/2022, nr. 1.842/101/2022, nr. 1.848/101/2022 și nr. 1.850/101/2022 (dosarele Curții Constituționale nr. 641D-645D/2022), Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal au

sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene.

8.

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), în numele și pentru unii membri de sindicat.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate instituie o derogare de la regula aplicării etapizate a creșterilor salariale, stabilită pentru perioada 2019-2022 de

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 .

10.

Se susține că adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020

a condus la încălcarea condițiilor de predictibilitate și previzibilitate a legii, având în vedere că practica înghețării salariilor prin ordonanță de urgență nu este compatibilă cu natura drepturilor salariale asigurate din bugetul de stat, care trebuie să aibă la bază un mecanism transparent de stabilire și să fie clare, previzibile și predictibile. În acest sens, este indicată jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului ( Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 ,

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 ,

Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 ).

11.

Se mai arată că, deși

Legea-cadru nr. 153/2017

enumeră printre principiile sale eliminarea inechităților salariale, chiar acest act normativ instituie, la

art. 38 alin. (2)

și

(3) , exceptări de la regula aplicării etapizate, însă funcționarii cu statut special din MAI și militarii nu se regăsesc printre aceste categorii socioprofesionale exceptate, astfel că aplicarea

Legii-cadru nr. 153/2017

s-a făcut inițial diferențiat, cu un calendar diferit în funcție de categoria socioprofesională. Criteriul temporal al unor legi care, în practică, nu s-au aplicat ( Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice) sau care au fost aplicate integral doar unor categorii socioprofesionale, în timp ce altora doar parțial, așa cum este

Legea-cadru nr. 153/2017 , limitând astfel unele drepturi salariale, în sensul că anumite componente salariale, începând cu salariul de funcție și continuând cu sporuri și alte drepturi salariale, nu s-au aplicat, încalcă principiul egalității în drepturi, echității și egalității de tratament, precum și caracterul unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar.

12.

Așadar, chiar și anterior înghețării salariilor prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 , existau diferențieri între diferite categorii socioprofesionale, precum funcționarii publici cu statut special, înghețarea neavând decât efectul perpetuării discriminărilor între categoria menționată anterior și celelalte cărora li s-au aplicat dispoziții care au dus la majorări salariale doar cu privire la acestea.

13.

Autorul excepției consideră că au fost încălcate și prevederile

art. 53 din Constituție , deoarece restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale poate avea loc doar în condiții stricte, iar motivele invocate la adoptarea ordonanței de urgență criticate nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi.

14.

De altfel, Curtea Constituțională a sancționat în jurisprudența sa dispoziții din ordonanțe de urgență prin care se prevedeau creșteri salariale mai mici decât cele acordate printr-o lege anterioară ( deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 ,

nr. 989 din 30 iunie 2009 ,

nr. 872 din 25 iunie 2010 ).

15.

O altă discriminare ce nu se poate justifica în mod obiectiv în cadrul sistemului de salarizare a fost creată între polițiști/militari și personalul bugetar prevăzut de

Legea nr. 205/2020

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, și anume personalul didactic medico-farmaceutic din universități care au în structură facultăți de medicină, medicină dentară și farmacie acreditate, cu privire la care legiuitorul a reglementat un nou drept salarial, în timp ce pentru prima categorie menționată a dispus înghețarea salariilor prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 . Or, nediscriminarea este un principiu de drept universal, prevăzut de

Constituția României , de

Declarația Universală

a Drepturilor Omului și de

Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, fiind protejat și la nivelul viziunii și politicilor Uniunii Europene, cum ar fi

Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în particular, două directive care vizează integrarea în domeniul forței de muncă a cetățenilor (Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și Directiva 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică), toate aceste acte normative fiind, prin urmare, încălcate.

16.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

17.

Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal (în dosarele Curții Constituționale nr. 2.594D/2022 și nr. 2.717D/2022) nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

18.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

20.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020, care au următorul conținut: „(1) Prin derogare de la prevederile

art. 38 alin. (4)

și

(4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“

22.

Dispozițiile legale criticate nu mai sunt în prezent în vigoare,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

având aplicabilitate limitată în timp, doar pentru anul 2021. Cu toate acestea, în considerarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra constituționalității acestora în redactarea care continuă, și după ieșirea lor din vigoare, să producă efecte juridice în cauzele în care excepțiile au fost invocate.

23.

Textele din

Constituție

invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale

art. 1 alin. (5)

referitoare la principiul legalității, ale

art. 4 alin. (2)

și ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

cu privire la principiul nediscriminării și egalitatea în drepturi, ale

art. 44 alin. (1)

și

(2)

privind protecția dreptului de proprietate, ale

art. 47

- Nivelul de trai și ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

24.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în jurisprudența sa recentă, respectiv prin

Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 11 decembrie 2024,

Decizia nr. 515 din 17 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2025,

Decizia nr. 531 din 22 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 14 februarie 2025, și

Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024 *), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a constatat constituționalitatea dispozițiilor

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

față de critici identice formulate de același autor ca în prezenta cauză, respectiv Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru unii membri de sindicat. *)

Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 martie 2025.

25.

În esență, prin deciziile anterior menționate, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

stabilesc menținerea pentru anul 2021 a aceluiași nivel salarial cu cel aferent lunii decembrie 2020, în toate componentele sale (sporuri, indemnizații, compensații, prime, indemnizația de hrană și alte componente ale sistemului de salarizare), în măsura în care personalul bugetar ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, și că această măsură se încadrează în setul de măsuri fiscal-bugetare adoptate în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 și al pandemiei de COVID-19. Curtea a reținut că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată într-o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată fără riscul producerii unor consecințe deosebit de grave și insurmontabile la nivelul întregii societăți.

26.

Curtea a arătat că nu se poate accepta critica potrivit căreia această ordonanță de urgență ar fi nelegală în raport cu

Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, deoarece legiuitorul delegat are competența constituțională să uzeze de astfel de instrumente normative și procedee de reglementare - de derogare de la legea menționată, în cazul de față -, în temeiul dispozițiilor cuprinse în

art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală . Prin esența ei, ordonanța de urgență reflectă modalitatea constituțională excepțională de legiferare, prin care puterea executivă - reprezentată de Guvern - este abilitată să intervină rapid, cu măsuri ferme și de aplicabilitate imediată, pentru îndepărtarea anumitor consecințe negative sau riscuri generate de o situație neobișnuită, cu caracter extraordinar, astfel că, în acest context, este improprie invocarea așteptărilor legitime ce decurg prin raportare la legile-cadru într-o materie sau alta, menite, de regulă, să implementeze pe termen mediu și/sau lung politica legislativă în respectivul domeniu, în condiții obișnuite, de normalitate (paragraful 30 din

Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024 , precitată).

27.

Cât privește pretinsa încălcare a principiului nediscriminării și al egalității, ocrotit prin

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Constituție , Curtea a conchis că măsura restrictivă de menținere a veniturilor salariale din anul 2021 la nivelul celor acordate pentru luna decembrie 2020 se aplică întregului personal plătit din fonduri publice, a cărui salarizare este reglementată de

Legea-cadru nr. 153/2017 , fără niciun fel de discriminare. Curtea a reținut că invocarea unui nou drept salarial reglementat prin

Legea nr. 205/2020

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 septembrie 2020, Curtea a reținut că însăși

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

a dispus, în

art. VII , prorogarea pentru luna ianuarie 2022 a termenului pentru aplicarea acestui nou drept salarial, astfel că, în realitate, acesta nu a fost acordat, susținerile autorului excepției neavând suport real.

28.

Curtea nu a putut reține nici încălcarea dreptului de proprietate, sens în care a reamintit că noțiunea de „bun“, consacrată de

art. 1 din Primul Protocol

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și analizată în accepțiunea conferită acesteia de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu este aplicabilă salariului care urmează să fie plătit în viitor, în virtutea distincției dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată ( Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94). Curtea a reamintit, în acest context, dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în această privință, că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează să fie plătite angajaților săi din bugetul de stat.

29.

Cu privire la

art. 47 din Constituție

privind nivelul de trai decent, Curtea a conchis, în raport cu jurisprudența sa în materie, că măsura restrictivă criticată se integrează în ansamblul de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente în raport cu necesitățile existente la momentul adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020

și nu contravine obligației statului de a institui, conform

art. 41 alin. (2) din Constituție , un salariu minim pe țară, astfel că nu s-a putut reține o afectare a nivelului de trai decent.

30.

În ceea ce privește invocarea prevederilor

art. 53 din Constituție , Curtea a reținut că acestea nu pot fi incidente, întrucât se referă la condițiile în care exercițiul unui drept sau al unei libertăți fundamentale poate fi restrâns numai prin lege, înțeleasă în accepțiunea sa strictă, de act juridic formal adoptat de Parlament, și nu prin alt act normativ. Or, în prezenta cauză sunt criticate dispoziții cuprinse într-o ordonanță de urgență a Guvernului, tip de act normativ față de care, sub aspectul interzicerii afectării drepturilor și libertăților fundamentale, își pot găsi incidența prevederile

art. 115 alin. (6) din Constituție . De vreme ce Curtea a constatat neîntemeinicia criticilor de neconstituționalitate formulate prin raportare la dispozițiile

art. 16 ,

44

și

47 din Constituție , nu poate fi reținută nici nerespectarea normelor cuprinse în

art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală .

31.

Curtea Constituțională observă că, în lipsa unor elemente de noutate care să justifice schimbarea jurisprudenței constituționale în materie, soluția pronunțată prin deciziile anterior indicate și considerentele pe care aceasta se fundamentează se impun să fie menținute și în prezenta cauză.

32.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru unii membrii de sindicat (Florin Albu, Ofelia Zoe Bochis și alții), în dosarele nr. 1.407/30/2022, nr. 26.853/3/2021, nr. 35.127/3/2021, nr. 787/113/2022, nr. 5.901/99/2021, nr. 29.822/3/2021, nr. 64/113/2022, nr. 6.643/99/2021, nr. 35.116/3/2021, nr. 1.544/107/2021, nr. 1.672/107/2021, nr. 5.815/99/2021, nr. 1.365/87/2021, nr. 1.722/118/2022, nr. 289/99/2022, nr. 2.569/89/2021, nr. 1.836/101/2022, nr. 1.841/101/2022, nr. 1.842/101/2022, nr. 1.848/101/2022 și nr. 1.850/101/2022 ale Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și ale Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.