Decizia nr. 231/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (1) lit. h) ,

alin. (2)

și

alin. (7)-(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, excepție ridicată de Gheorghe Gîngu în Dosarul nr. 2.810/90/2020 al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.085D/2021.

2.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Gheorghe Gîngu. Lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.287D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, excepție ridicată de Romeo Vulpe în Dosarul nr. 19/91/2021 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6.

Autorul excepției prezent arată că nu cunoaște Dosarul nr. 1.287D/2021 și, în consecință, nu se poate pronunța asupra conexării.

7.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.287D/2021 la Dosarul nr. 1.085D/2021, care a fost primul înregistrat.

8.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției prezent care, cu titlu introductiv, arată că nu este membru al unui partid politic și că a candidat pe listele unui partid politic fără a avea calitatea de membru. Solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate formulate în raport cu dispozițiile constituționale privind dreptul de a fi ales, sens în care invocă dispozițiile

art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2024

privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024 și arată că, potrivit Notei de fundamentare a acestei ordonanțe de urgență, pierderea de drept a mandatelor, ca urmare a faptului că persoanele și-au depus candidaturi din partea altui partid decât cel pe listele căruia au fost alese, s-ar transforma într-o sancțiune pentru dreptul lor de asociere în partide politice, inclusiv din perspectiva depunerii candidaturilor. Consideră că nu este normal să se piardă mandatul de ales local când mai este puțin timp până la expirarea duratei acestuia. Face referire la situația din cauza sa, în care ordinul prefectului de încetare înainte de termen a mandatului de primar a fost emis anterior începerii aplicabilității sale și că împotriva sa au fost formulate plângeri în materie penală pentru că a semnat dispoziții referitoare la persoane cu handicap.

9.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate, ca neîntemeiate. Domeniul de reglementare prevăzut de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

nu face parte dintre domeniile menționate la

art. 73 alin. (3) din Constituție . Face referire la jurisprudența Curții Constituționale privind limitele adoptării ordonanțelor de urgență, sens în care arată că, prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , nu au fost antrenate consecințe negative, din contră, s-a urmărit înlăturarea producerii unor consecințe negative semnalate, în special, de practicieni și reprezentanți ai autorităților administrației publice centrale și locale și asigurarea unui cadru legislativ unitar, coerent, stabil în vederea eficientizării organizării și funcționării autorităților administrației publice. Invocă unele considerente cuprinse în

Decizia Curții Constituționale nr. 60 din 12 februarie 2020 . Precizează că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale privind delegarea legislativă, sens în care subliniază diferența de regim juridic în ceea ce privește adoptarea ordonanțelor de urgență a Guvernului, pe de o parte, și a ordonanțelor Guvernului, pe de altă parte. De asemenea, arată că dreptul electoral nu include dreptul de a exercita mandatul pentru care o persoană a fost aleasă, fiind atributul legiuitorului de a reglementa acele situații care ar impune încetarea mandatului înainte de termen. Nu are loc o încălcare a principiului egalității în drepturi, în contextul în care primarii nu fac parte din categoria membrilor Guvernului. În speță este vorba de reglementarea unor situații juridice distincte, iar trimiterea la principiul simetriei actelor juridice, în cazul încetării înainte de termen a mandatului de primar, nu are legătură cu încălcarea dispozițiilor constituționale, fiind atributul legiuitorului să stabilească condițiile de încetare și persoana care poate dispune încetarea acestui mandat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

10.

Prin Sentința nr. 249 din 16 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.810/90/2020, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (1) lit. h) ,

alin. (2)

și

alin. (7)-(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Gîngu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului prefectului prin care sa constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

11.

Prin Încheierea din 4 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 19/91/2021, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ. Excepția a fost ridicată de Romeo Vulpe într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.

12.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate referitoare la încetarea de drept a mandatului de primar, ca urmare a înscrierii alesului local în alt partid politic decât cel pe listele căruia a fost ales, sunt neconstituționale, deoarece prin adoptarea dispozițiilor criticate, contrar

art. 115 alin. (6) din Constituție , sunt afectate dispozițiile

art. 37 din Constituție

referitoare la dreptul de a fi ales, care este un drept electoral, respectiv dreptul de a exercita un mandat de primar până la finalul acestuia.

13.

Se arată că Guvernul este ținut să respecte limitele delegării legislative stabilite de

art. 115 din Constituție

și dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, sens în care invocă

Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000

și

Decizia nr. 421 din 9 mai 2007 . Or, motivele invocate de Guvern în justificarea urgenței și situației extraordinare privind adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019

nu justifică adoptarea dispozițiilor legale criticate, fiind astfel încălcate dispozițiile

art. 115 alin. (4) din Constituție .

14.

Se apreciază că reglementările din

Codul administrativ

trebuiau stabilite prin lege organică, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 73 alin. (3) din Constituție , iar adoptarea unei legi organice se realizează cu votul majorității membrilor fiecărei Camere, potrivit

art. 76 alin. (1) din Constituție . În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate și dispozițiile

art. 108 alin. (1)

și

(3) din Constituție

privind adoptarea hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și emiterea ordonanțelor Guvernului în temeiul unei legi speciale de abilitare. În consecință, se susține că dreptul de a exercita mandatul de primar de patru ani este afectat de dispozițiile

art. 160 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , deoarece pierderea calității de membru într-un partid politic implică încetarea de drept a mandatului.

15.

Distinct, se susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

este neconstituțională, deoarece a fost adoptată fără a fi respectate condițiile delegării legislative. Guvernul a adoptat

Codul administrativ

imediat după ce legea adoptată de Parlament (PL-x nr. 369/2018) cu același obiect a fost declarată neconstituțională prin

Decizia Curții Constituționale nr. 681 din 6 noiembrie 2018 . Parlamentul a respins proiectul de lege declarat neconstituțional, încetând astfel și procedura legislativă. În aceste condiții, prin emiterea

Ordonanței de urgență nr. 57/2019 , Guvernul a încercat să se situeze într-o poziție opusă și conflictuală cu Parlamentul, care, în cadrul celor trei puteri, are o poziție primordială înfăptuind funcția legislativă și gestionând procesul decizional. Astfel, prin adoptarea

Codului administrativ

imediat după ce Curtea Constituțională l-a declarat neconstituțional, iar Parlamentul l-a respins, Guvernul a încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, principiul cooperării loiale și a subminat rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.

16.

Se mai susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

a fost emisă de Guvern în data 3 iulie 2019 și publicată în Monitorul Oficial al României la 5 iulie 2019, dar Guvernul nu putea emite această ordonanță de urgență decât în baza unei legi de abilitare.

Legea nr. 128/2019

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 9 iulie 2019 și a intrat în vigoare la 12 iulie 2019, așadar ulterior momentului adoptării actului normativ criticat. De asemenea, actul normativ criticat nu se încadrează în niciunul dintre domeniile vizate de

Legea specială de abilitare nr. 128/2019 .

17.

Totodată, se arată că funcția de primar este o funcție de demnitate publică și, în consecință, nu poate fi reglementată prin ordonanță de urgență.

18.

Se mai susține că actul normativ criticat cuprinde o reglementare contradictorie a atribuțiilor prefectului în raport cu primarul, atribuind prefectului rolul de a emite ordinul de încetare, înainte de termen, a mandatului de primar, conform

art. 160 din Codul administrativ . Or, în virtutea principiului legalității și al simetriei actelor juridice, încetarea mandatului primarului trebuie să fie dispusă de instituția care a validat mandatul de primar, respectiv instanța de judecată. În același timp, reglementarea încetării înainte de termen a mandatului de primar constituie și o încălcare a principiului egalității în drepturi în raport cu membrii Guvernului („aleși tot prin vot“), în privința cărora

art. 42 lit. f) din Codul administrativ

stabilește încetarea funcției în cazul condamnării penale printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fără a cuprinde referirea expresă la modalitatea de executare a pedepsei. În aceste condiții, se creează posibilitatea discriminatorie ca, în cazul membrilor Guvernului, aceștia să continue exercitarea „mandatului“ în ipoteza condamnării cu suspendarea executării pedepsei.

19.

Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă consideră că, sub aspectul modalității de adoptare a

Codului administrativ

prin ordonanță de urgență, textul legal criticat ar putea fi neconstituțional, întrucât „nu respectă cerințele delegării legislative, prevăzută de

art. 115 alin. (3) din Constituție “. Sub aspectul susținerii că dreptul de a exercita mandatul de primar pentru care a fost ales până la finalizarea perioadei pentru care a fost ales este un drept electoral, instanța judecătorească apreciază că în noțiunea de drept electoral nu intră și dreptul de a exercita mandatul, indiferent de situațiile intervenite, fiind opțiunea legiuitorului de a prevedea situații de fapt care impun încetarea mandatului înainte de termen.

20.

Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin raportare la

art. 115 alin. (1)

-

(4) din Constituție , sens în care reține că

Legea nr. 128/2019

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 9 iulie 2019 (în vigoare la 12 iulie 2019), iar

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la 5 iulie 2019.

21.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

22.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

23.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

24.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 160 alin. (1) lit. h) ,

alin. (2)

și

alin. (7)-(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Prevederile

art. 160 alin. (1) lit. h) ,

alin. (2)

și

alin. (7)-(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , punctual criticate, au următorul cuprins:

(1)

Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: (...);

h)

pierderea, prin demisie, a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărei listă a fost ales; (...).

(2)

Data încetării de drept a mandatului, în cazurile enumerate la

alin. (1) lit. a) ,

c) ,

g)

și

h) , este data apariției evenimentului sau a împlinirii condițiilor care determină situația de încetare, după caz. (...).

(7)

În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului. Ordinul are la bază un referat semnat de secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum și actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului.

(8)

Referatul secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale se transmite prefectului în termen de 10 zile de la data intervenirii situației de încetare de drept a mandatului primarului.

(9)

Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.

(10)

Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile, nefiind aplicabilă procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă.

25.

Din examinarea criticilor de neconstituționalitate, Curtea observă că, în Dosarul nr. 1.085D/2021, autorul excepției formulează critici de neconstituționalitate intrinsecă cu privire la prevederile legale punctual indicate și critici de neconstituționalitate extrinsecă cu privire la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

și, în consecință, urmează a reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate atât dispozițiile

art. 160 alin. (1) lit. h) ,

alin. (2)

și

alin. (7)-(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , cât și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , în ansamblul său.

26.

În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 37

privind dreptul de a fi ales,

art. 61 alin. (1)

privind rolul Parlamentului,

art. 73

privind categoriile de legi,

art. 108

privind actele Guvernului și

art. 115

privind delegarea legislativă.

27.

Examinând excepția de neconstituționalitate, prin prisma criticilor de neconstituționalitate extrinsecă formulate cu privire la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , în ansamblul său, în raport cu

art. 115 alin. (4) din Constituție , Curtea reține că, din această perspectivă, actul normativ antereferit a mai fost supus controlului de constituționalitate (a se vedea

Decizia nr. 60 din 12 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 8 mai 2020). Observând motivele enunțate în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , instanța de contencios constituțional a constatat că elementele prezentate de Guvern corespund exigențelor constituționale stabilite de

art. 115 alin. (4)

referitoare la existența situației extraordinare, a urgenței și motivarea acesteia și, în consecință, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

28.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate în raport cu

art. 1 alin. (4) ,

art. 61 alin. (1) ,

art. 73 alin. (3) lit. o) ,

art. 108

și

art. 115 din Constituție , referitor la competența Guvernului de a adopta acte cu caracter normativ cu putere de lege, în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 16 martie 2022, paragrafele 56-58), Curtea a statuat că prevederile

art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție

conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituțional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relațiilor sociale, ci doar de dreptul de a adopta legislația secundară. Cu toate acestea,

Constituția

instituie, prin

art. 108 alin. (3)

și

art. 115 alin. (1)

-

(3)

competența Guvernului de a emite ordonanțe, deci o competență normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competența de legiferare în domenii strict delimitate de

Constituție

și de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenței de legiferare, Curtea a reținut că relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de

art. 115 alin. (4)

-

(6) din Constituție . Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.

29.

Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului,

Constituția

consacră în

art. 115

delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [ art. 115 alin. (1)-(3)]

sau ordonanțe de urgență [ art. 115 alin. (4)-(6)] . Transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare, și numai sub control parlamentar.

30.

Plecând de la aceste considerente, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 216 din 9 aprilie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 21 noiembrie 2024, paragraful 12), a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , adoptată de Guvern în temeiul

art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție , nu este o ordonanță simplă, care să fie adoptată de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, potrivit

art. 108 alin. (3)

și

art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție . Totodată, Curtea a reținut că, spre deosebire de ordonanța simplă, ordonanța de urgență a Guvernului poate reglementa și în domenii care aparțin legii organice.

31.

Prin urmare, Curtea a reținut că toate criticile formulate privind reglementarea prin ordonanța de urgență criticată a unor materii din domeniul legii organice sunt neîntemeiate.

32.

Curtea a observat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ a fost adoptată de Guvern în condițiile în care procesul de legiferare parlamentară a Proiectului de lege privind Codul administrativ al României, inițiat de 168 de deputați și înregistrat la Senat în data de 12 decembrie 2017, a încetat, în final, ca urmare a constatării neconstituționalității acestei legi, în ansamblul său, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 681 din 6 noiembrie 2018

și a respingerii legii de Senat, în data de 23 martie 2019, și de către Camera Deputaților, în data de 3 aprilie 2019.

33.

Curtea a constatat că Guvernul nu a încălcat autoritatea suverană de legiferare a Parlamentului prin aceea că a adoptat ordonanța de urgență criticată, preluând, practic, sub această formă de act normativ majoritatea textelor adoptate inițial de Parlament cu ocazia aprobării Legii privind Codul administrativ al României. Guvernul nu a ocolit sau a nesocotit astfel

Decizia nr. 681 din 6 noiembrie 2018 , precitată, din moment ce viciile de neconstituționalitate constatate de Curte nu au privit aspecte de fond, ci exclusiv de procedură parlamentară de legiferare (a se vedea

Decizia nr. 60 din 12 februarie 2020 , precitată, paragrafele 61 și 92).

34.

În consecință, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituționalitate extrinsecă formulate.

35.

Analizând criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate, Curtea reține că soluția legislativă criticată în prezenta cauză, referitoare la încetarea de drept a mandatului de primar, ca urmare a pierderii, prin demisie, a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales a mai fost supusă controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate [a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 543 din 24 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 23 februarie 2024, sau

Decizia nr. 117 din 27 februarie 2025 *), nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii]. *)

Decizia Curții Constituționale nr. 117 din 27 februarie 2025

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 12 august 2025.

36.

Curtea a observat că dispozițiile

art. 160 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ

preiau soluția legislativă cuprinsă în

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, astfel cum a fost completat prin

art. I pct. 6 din Legea nr. 249/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, în prezent abrogată potrivit

art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 . Prevederile

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

au constituit obiectul controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 153 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată în respectiva cauză.

37.

Prin decizia anterior menționată, Curtea a observat că aceste norme reglementează un caz special de încetare de drept, înainte de termen, a mandatului primarului, atunci când pierderea calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărei listă a fost ales este voluntară, intervenind prin demisie. Rațiunea acestui text legal rezidă în faptul că, în urma demisiei din partidul politic care i-a susținut candidatura, primarul pierde, consecutiv, și girul alegătorilor, obținut inițial în virtutea candidaturii sale pe o listă susținută în campania electorală de un anumit partid politic și votată în final de aceștia. Legiuitorul a optat pentru o astfel de reglementare urmărind diminuarea migrației politice și a oportunismului politic. Schimbarea, pe parcursul mandatului, a apartenenței politice a primarului riscă să afecteze înseși interesele comunității, pe de o parte, prin perturbațiile și instabilitatea pe care le poate genera în cadrul aparatului administrativ prin intermediul căruia își exercită prerogativele de putere cu care a fost învestit prin lege și care pot afecta eficacitatea acțiunilor întreprinse în îndeplinirea competențelor sale, iar, pe de altă parte, prin lipsa de certitudine în ce privește realizarea obiectivelor promovate în timpul campaniei electorale, în considerarea cărora alegătorii i-au acordat votul.

38.

În acest context, reținând că

Legea fundamentală

nu garantează păstrarea mandatului de primar pe toată durata pentru care acesta este acordat, iar menținerea acestuia depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiționează deținerea acestuia, Curtea a constatat că nu se aduce nicio atingere dreptului de a fi ales, de vreme ce, după încetarea mandatului de primar, înainte de termen, persoana în cauză are deplina libertate de a-și exercita dreptul de a candida pentru orice altă funcție publică, dacă îndeplinește exigențele legii, instituite în aplicarea

art. 37 alin. (1) din Constituție .

39.

În continuare, analizând dispozițiile

art. 160 alin. (2)

și

alin. (7)-(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , referitoare la data încetării de drept a mandatului primarului, constatarea încetării mandatului primarului prin ordin al prefectului care are la bază referatul semnat de secretarul general al unității administrativ-teritoriale, posibilitatea primarului de a ataca ordinul prefectului la instanța de contencios administrativ și caracterul definitiv al hotărârii pronunțate de această instanță, Curtea a observat că aceste norme, integrate mecanismului juridic de încetare, înainte de termen, a mandatului de primar, preiau, în esență, soluția legislativă consacrată anterior prin

art. 69 alin. (2)

-

(5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

[abrogată, potrivit

art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ], și

art. 16 din Legea nr. 393/2004

privind statutul aleșilor locali [abrogată, potrivit

art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 ]. Exercitând controlul de constituționalitate, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că aceste norme atribuie prefectului rolul de a „constata“ încetarea mandatului de primar, astfel că, în acest caz, prefectul îndeplinește, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcționării autorității administrației publice, în condiții de imparțialitate, fără a fi pusă în discuție crearea unui raport de subordonare între primar și prefect. Prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, monitorizarea aplicării unitare și respectării

Constituției , a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, precum și a celorlalte acte normative de către autoritățile administrației publice locale, astfel cum stabilește

art. 253 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

(a se vedea în acest sens

Decizia nr. 35 din 27 ianuarie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, paragrafele 21 și 22).

40.

Curtea a mai constatat că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuții legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că se ia act de o situație juridică preexistentă, clarificându-se și definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Ca atare, prin crearea acestei atribuții, rațiunea legiuitorului nu contravine prevederilor constituționale, întrucât, conform

art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală , Guvernul exercită conducerea generală a administrației publice, iar prefectul este, potrivit

art. 123 alin. (2) , reprezentantul său pe plan local.

41.

În consecință, Curtea a reținut că atribuția legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ, nu este de natură să creeze raporturi de subordonare între prefect și primar și nici nu modifică situații juridice preexistente.

42.

De asemenea, Curtea a subliniat că, potrivit

art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală , „Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe“. Or, dispozițiile de lege criticate reglementează procedura constatării încetării mandatului de primar înainte de termen, ținându-se cont de toate etapele necesare și specifice acestui domeniu, și fără a afecta funcționarea administrației publice locale.

43.

Totodată, în vederea eliminării arbitrarului și posibilității exercitării unei puteri discreționare, abuzive a prefectului în această materie, prevederile

art. 160 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

asigură controlul judecătoresc al ordinului prefectului, în deplină concordanță cu

art. 126 alin. (6) din Constituție

și

art. 11 din Carta europeană a autonomiei locale

(a se vedea în acest sens

Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016, paragrafele 24-27).

44.

De asemenea, Curtea a reținut că modalitatea de contestare în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situații impunând o rezolvare promptă și definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanșării procedurii pentru organizarea și desfășurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar. În aceste condiții, Curtea a constatat că prevederile legale criticate conțin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, care au fost adoptate de legiuitor în temeiul

art. 126 alin. (2) din Constituție

și care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și nu contravin nici principiului accesului liber la justiție (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 152 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 25 iulie 2024, paragraful 13).

45.

În raport cu considerentele enunțate, reținând că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu afectează drepturile fundamentale sau drepturile electorale, Curtea constată că dispozițiile

art. 115 alin. (6) din Constituție

nu sunt încălcate.

46.

Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate încalcă principiul simetriei juridice, deoarece prefectul, și nu instanța judecătorească dispune încetarea, înainte de termen, a mandatului de primar, Curtea a statuat că aplicarea acestui principiu în dreptul public, cu atât mai mult în dreptul constituțional, cu deosebire la organizarea și funcționarea autorităților publice, nu este posibilă. Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusă posibilitatea aplicării acestuia în dreptul public. De aceea, normele constituționale sunt asimetrice prin excelență (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 , precitată, paragraful 29).

47.

Totodată, nu pot fi reținute nici criticile fundamentate pe existența unui pretins tratament discriminatoriu al aleșilor locali față de membrii Guvernului, în ceea ce privește încetarea mandatului, având în vedere statutul constituțional diferit al celor două categorii de funcții publice la nivelul autorităților din administrația publică locală și, respectiv, centrală. Aleșii locali și membrii Guvernului sunt reprezentanți ai unor autorități publice distincte. Primarii dețin o funcție publică eligibilă, exercitată, în condițiile legii, de persoane care le-au obținut în alegeri, în timp ce membrii Guvernului nu sunt aleși prin vot, de către cetățeni, ci sunt numiți de Președintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Prin urmare, Curtea constată că prevederile constituționale ale

art. 16 alin. (1) , care nu exclud instituirea unui tratament juridic diferit pentru ipoteze diferite, nu sunt încălcate.

48.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional antereferită își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

49.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Gîngu în Dosarul nr. 2.810/90/2020 al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și de Romeo Vulpe în Dosarul nr. 19/91/2021 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 160 alin. (1) lit. h) ,

alin. (2)

și

alin. (7)

-

(10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 aprilie 2025.