Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 708/2024

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție

prezumat în vigoare

Data actului
19 decembrie 2024
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1034 din 7 noiembrie 2025
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
2 articole · 18.958 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 64/1991 11 octombrie 1991 (prevederi anume) privind brevetele de invenție

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, excepție ridicată de Societatea Metabet CF - S.A. din Pitești în Dosarul nr. 1.641/3/2017**/a1 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 213D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că nu există o discriminare între terții care fac diferite acte de exploatare a invenției, beneficiul

art. 33 alin. (1) lit. f)

din legea criticată fiind acordat doar efectelor viitoare ale unor acte realizate cu bună-credință.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 680 R din 2 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.641/3/2017**/a1, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție. Excepția a fost invocată de Societatea Metabet CF - S.A. din Pitești într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii prin care s-au solicitat constatarea încălcării unor drepturi de proprietate intelectuală asupra unei invenții și obligarea la plata despăgubirilor pentru produsele fabricate și comercializate neautorizat.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, în măsura în care sintagma „folosire“/„folosire a invenției de către terți“, cuprinsă în

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 , nu privește și terții care desfășoară unul sau mai multe acte dintre cele prevăzute de

art. 31 alin. (2)

din lege, altele decât cel de „folosire“, este afectat principiul egalității în drepturi prevăzut de

art. 16 alin. (1) din Constituție , întrucât se creează o discriminare între categoriile de terți care folosesc invenția în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet, revalidarea brevetului și în continuare după revalidarea brevetului, în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării, pe de o parte, și categoriile de terți care desfășoară celelalte acte prevăzute

art. 31 alin. (2)

din lege, altele decât folosirea invenției, pe de altă parte. Astfel, se susține că, în situația decăderii titularului brevetului de invenție din drepturile protejate de acesta, cu consecința intrării invenției în domeniul public, potrivit

art. 33 alin. (1) lit. f) , doar o anumită categorie de terți ar putea să exercite acțiuni cu privire la invenția decăzută, respectiv acte de folosire stricto sensu, pe când altor terți, care ar avea interesul de a exercita orice alte acțiuni din cele prevăzute de

art. 31 al Legii nr. 64/1991 , nu le este permis acest lucru, deși invenția a intrat în domeniul public.

6.

Se mai arată că instituția decăderii presupune faptul că, odată ce aceasta a intervenit, drepturile conferite de

art. 31

și

32 din Legea nr. 64/1991

nu mai produc efecte. În acest context, se susține că excepția introdusă prin

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991

este discriminatorie, instituind în mod nejustificat, excesiv și neconstituțional, posibilitatea ca doar terțele persoane care exercită acte de folosire a invenției să fie considerate că nu încalcă drepturile prevăzute la

art. 31

și

32 , iar ceilalți terți să fie considerați că încalcă aceste drepturi, deși drepturile conferite de brevet nu mai sunt protejate.

7.

Se mai arată că, în măsura în care sintagma „folosire“/„folosire a invenției de către terți“, cuprinsă în dispozițiile

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 , nu privește și exercitarea celorlalte acte prevăzute de

art. 31

din lege, aceasta limitându-se strict și textual numai la acțiunea de folosire stricto sensu, se creează o discriminare vădită și nejustificată între situația celui care desfășoară actul de folosire a invenției și situația celui care, în același interval de timp (respectiv intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului), a desfășurat/ dorește să desfășoare una sau mai multe acte dintre cele prevăzute de

art. 31 alin. (2) din lege , altele decât cel de „folosire“. În același sens, se arată că sintagma „folosire“/ „folosire a invenției de către terți“ ar trebui să privească întreaga paletă de acte (prevăzută de

art. 31

și

32 din lege ), ce pot fi exercitate de terți cu privire la invenția în cazul căreia a operat decăderea din drepturile conferite de brevet, iar nu doar la simplul act de folosire.

8.

Se mai susține că textul legal criticat mai sus este neconstituțional și în sensul încălcării

art. 1 alin. (5) din Constituție , având în vedere maniera deficitară în care este redactat, raportat la restul prevederilor legii, dar și ale efectelor juridice pe care le produce decăderea și care sunt complet ignorate de legiuitor.

9.

Se mai susține că imprecizia legii și lipsa de corelare a acesteia cu celelalte dispoziții legale, respectiv cu

art. 40 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 , nu permit persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă dacă sintagma „folosirea invenției“ are același înțeles cu folosirea obiectului invenției sau cu exploatarea invenției, motiv pentru care, fără a avea intenția de a prejudicia pe cineva, pot ajunge în situația de a fi obligate să plătească despăgubiri titularilor de brevet, chiar dacă aceștia din urmă, din culpa lor, au pierdut protecția conferită de brevetul de invenție și au fost decăzuți din drepturile conferite de acesta.

10.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că termenul „folosire“, din cuprinsul

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 , este determinabil în mod clar prin raportare la celelalte dispoziții din lege, în special

art. 31 alin. (2) . Totodată, nu sunt întrunite condițiile pentru existența unei discriminări între terții care fac diverse acte de exploatare a invenției, întrucât actele de exploatare au conținut diferit și mod de realizare diferit, astfel că nici posibilitatea protecției lor după revalidarea brevetului nu poate fi făcută decât în măsura în care această protecție nu golește de conținut protecția de care se bucură titularul brevetului după revalidare. Ca atare, beneficiul

art. 33 alin. (1) lit. f)

este acordat doar efectelor viitoare ale unor acte realizate cu bună-credință în perioada cât brevetul a fost lipsit de protecție. Acest beneficiu nu poate fi extins la acte realizate după revalidarea brevetului, cum sunt celelalte acte decât „folosirea“ menționate la

art. 31 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 , întrucât s-ar goli de conținut protecția conferită titularului de revalidarea brevetului. De altfel, nici actele de „folosire“ nu sunt protejate decât în condițiile și în limitele expres prevăzute de

art. 33 alin. (1) lit. f) din lege . Prin urmare, nu se pune problema unei discriminări, ci a justului echilibru pe care legiuitorul a înțeles să îl asigure între drepturile titularului de brevet și drepturile dobândite de terții de bună-credință, în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 19 august 2014, potrivit cărora:

(1)

Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la

art. 31

și

32 : (...)

f)

folosirea cu bună-credință sau luarea măsurilor efective și serioase de folosire a invenției de către terți în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului. În acest caz invenția poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării mențiunii revalidării, și dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenția ori cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenției;

15.

Dispozițiile

art. 33 alin. (1) lit. f)

fac trimitere la

art. 31

și

32

din același act normativ, potrivit cărora:

–

Articolul 31

(0)

:

(1)

Brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenției pe întreaga sa durată.

(2)

Este interzisă efectuarea fără consimțământul titularului a următoarelor acte:

a)

fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs;

b)

utilizarea procedeului, precum și folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.

(3)

Întinderea protecției conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinată de conținutul revendicărilor. Totodată, descrierea și desenele invenției servesc la interpretarea revendicărilor.

(4)

Pe perioada până la acordarea brevetului, întinderea protecției conferită de cererea de brevet este determinată de revendicările publicate potrivit

art. 22 .

(5)

Brevetul, așa cum a fost acordat ori modificat în procedura de revocare sau de anulare în parte, va determina retroactiv protecția conferită de cererea de brevet, în măsura în care aceasta nu a fost extinsă.

(6)

Pentru determinarea întinderii protecției conferite de brevet se va ține seama de orice element echivalent unui element specificat în revendicări. Dacă obiectul brevetului este un procedeu, protecția conferită de brevet se extinde la produsul obținut în mod direct prin procedeul brevetat.

(7)

Protecția conferită printr-un brevet referitor la un material biologic având caracteristici specifice se extinde asupra oricărui material derivat, pe baza celui brevetat, prin reproducere sau multiplicare, sub formă identică ori diferențiat și cu aceleași caracteristici.

(8)

Protecția conferită printr-un brevet referitor la un procedeu permițând producerea unui material biologic având caracteristici specifice se extinde asupra materialului biologic direct obținut prin acest procedeu, asupra oricărui altui material biologic derivat din materialul biologic direct obținut prin acel procedeu, precum și asupra oricărui altui material obținut plecându-se de la materialul biologic direct obținut prin reproducere sau multiplicare, sub formă identică ori diferențiat și având aceleași caracteristici.

(9)

Protecția conferită printr-un brevet de produs conținând o informație genetică sau constând într-o informație genetică se extinde asupra oricărui altui material în care produsul este încorporat și în care informația genetică este conținută și își exercită funcția, cu excepția corpului uman în diferite stadii de formare ori dezvoltare.

(10)

Protecția prevăzută la

alin. (7)

-

(9)

nu se extinde asupra materialului biologic obținut prin reproducerea sau multiplicarea unui material biologic comercializat ori oferit spre vânzare pe teritoriul României de către titularul de brevet sau cu consimțământul acestuia, când reproducerea ori multiplicarea rezultă în mod necesar din utilizarea pentru care materialul biologic a fost pus pe piață, cu condiția ca materialul obținut să nu fi fost utilizat ulterior pentru alte reproduceri sau multiplicări.

–

Articolul 32

:

Cu începere de la data publicării cererii de brevet, în conformitate cu prevederile

art. 22 alin. (1)

-

(3) , cererea asigură solicitantului, în mod provizoriu, protecția conferită potrivit dispozițiilor

art. 31 .

16.

În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, ale

art. 21

- Accesul liber la justiție, ale

art. 23 alin. (12)

privind stabilirea pedepselor în temeiul legii și ale

art. 45

- Libertatea economică.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu o motivare similară, invocată de aceeași autoare a excepției de neconstituționalitate. Prin

Decizia nr. 144 din 16 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 8 iunie 2022, paragrafele 28-30, în legătură cu dispozițiile

art. 33 alin. (1) lit. f)

și ale

art. 35 din Legea nr. 64/1991 , Curtea a reținut că orice act de exploatare a invenției, în afara celor permise în mod expres de lege, excedează folosirii cu bună-credință a invenției.

18.

Curtea a mai reținut că terțul care, în acord cu dispozițiile

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 , a folosit cu bună-credință invenția sau a luat măsuri efective și serioase de folosire a invenției în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului beneficiază de un drept de posesiune ulterioară și personală. Din considerente de echitate, terțul are posibilitatea să continue folosirea invenției în volumul existent/limita existentă la data publicării mențiunilor de revalidare și chiar să transmită acest drept odată cu patrimoniul său ori cu o fracțiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenției. Așadar, dacă Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) decide revalidarea brevetului, titularul de brevet redobândește dreptul subiectiv de proprietate industrială, cu efect retroactiv, însă fără opozabilitate față de cel care are dreptul de folosire personală ulterioară, instituit de dispozițiile

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 . Reglementarea posesiunii ulterioare este în favoarea terților, permițând exploatarea unei invenții, care, într-o anumită perioadă, s-a găsit în domeniul public, astfel încât nu se poate reține că revalidarea unui brevet de invenție aduce atingere accesului liber la o activitate economică al terțului care a folosit cu bună-credință invenția, în limitele stabilite la

art. 33 alin. (1) lit. f)

din lege, în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet și revalidarea brevetului.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența citată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20.

Distinct de cele reținute mai sus, din examinarea criticilor autoarei excepției formulate în prezenta cauză, referitoare la faptul că sintagma „folosire“/„folosire a invenției de către terți“ ar trebui să privească întreaga paletă de acte (prevăzută de

art. 31

și

32 din lege ), ce pot fi exercitate de terți cu privire la invenția în cazul căreia a operat decăderea din drepturile conferite de brevet, iar nu doar simplul act de folosire, Curtea reține că acestea tind și spre o completare a textului de lege criticat, aspect care nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Metabet CF - S.A. din Pitești în Dosarul nr. 1.641/3/2017**/a1 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile

art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 decembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru MARIAN ENACHE,
în temeiul
art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă
coroborat cu
art. 14 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.