Decizia nr. 609/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în interpretarea dată prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 80/2013 26 iunie 2013 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
Interpretează 1
- Decizia nr. 409/2003 4 noiembrie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/…
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Fabian Niculae
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru în interpretarea dată prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Raiffeisen Bank International AG din Viena, Austria, în Dosarul nr. 9.289/3/2017/a2 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.548D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită judecarea în lipsă și informează că, întrucât dosarul de fond s-a soluționat definitiv prin respingerea acțiunii formulate împotriva sa, excepția de neconstituționalitate nu mai prezintă interes pentru ea.
3.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la lipsa de interes a excepției de
neconstituționalitate și cererea implicită de renunțare la judecată. Acesta arată că, excepția de neconstituționalitate fiind de ordine publică, nu se poate invoca lipsa de interes în cadrul procedurilor din fața Curții Constituționale.
4.
Având în vedere dispozițiile
art. 55 din Legea nr. 47/1992 , Curtea respinge cererea de renunțare la judecarea excepției de neconstituționalitate.
5.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că scutirea unui justițiabil de plata taxei judiciare de timbru se poate face doar într-o situație excepțională în care se află acesta și care se menține pe parcursul exercitării căilor de atac. În aceste condiții, prevederile legale criticate nu încalcă principiul egalității în fața legii și nici accesul liber la justiție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6.
Prin Încheierea nr. 93A din 13 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 9.289/3/2017/a2, Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru în interpretarea dată prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Raiffeisen Bank International AG din Viena, Austria, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare privind stabilirea taxei judiciare de timbru.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt neconstituționale întrucât supun părțile unor condiții substanțial diferite în exercitarea dreptului de acces la un tribunal, precum și în privința drepturilor procesuale în general.
8.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale criticate, reclamantul este scutit de obligația timbrării cererii de recurs și poate promova calea de atac beneficiind de scutirea acordată la introducerea cererii de chemare în judecată. În schimb, partea adversă trebuie să achite o taxă judiciară de timbru calculată în funcție de valoarea obiectului cererii introductive.
9.
Lăsând laoparte rațiunea acordării scutirii reclamantului la introducerea cererii de chemare în judecată, se pune problema distinctă a asigurării unui regim juridic unitar în privința condițiilor de exercitare a drepturilor procesuale, respectiv a condițiilor de promovare a căilor de atac. În acest context, rolul unei reguli de tipul celei cuprinse în dispozițiile legale criticate ar fi trebuit să fie acela de a uniformiza condițiile de promovare a căilor de atac, prin aplicarea scutirii de la obligația de timbrare pentru întregul dosar, indiferent de partea care promovează calea de atac, în considerarea beneficiului acordat de lege reclamantului.
10.
Or, dispozițiile legale criticate în interpretarea dată prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au un efect invers celui scontat, generând un dezechilibru procesual în dezavantajul pârâtului.
11.
Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
12.
Se arată că prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că dispozițiile
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
se interpretează în sensul că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului.
13.
Or, respectarea principiului nediscriminării și al egalității se realizează tocmai prin recunoașterea scutirii doar în situația în care calea de atac este formulată de reclamantul care a beneficiat de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în primă instanță, diferența de tratament juridic fiind justificată de inexistența unor situații identice în care s-ar afla părțile.
14.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 29 noiembrie 2017. Dispozițiile legale criticate au următoarea formulare: „Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.“
18.
Prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că dispozițiile
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
se interpretează în sensul că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului.
19.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 20
- Tratatele internaționale privind drepturile omului, în
art. 21 alin. (1)-(
3 ) privind accesul liber la justiție și în
art. 24
- Dreptul la apărare. Se mai invocă
art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
20.
Examinând excepția de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional reține că nu s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate.
21.
Curtea observă că autoarea acesteia critică dispozițiile
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
în interpretarea dată prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
22.
Cu privire la acest aspect, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că toate considerentele de principiu referitoare la verificarea constituționalității textelor de lege aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii sunt valabile mutatis mutandis și în ceea ce privește verificarea constituționalității textelor în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărârile prealabile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea
Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016, paragraful 25). Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat, de principiu, că o decizie pronunțată întrun recurs în interesul legii (respectiv o hotărâre prealabilă pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept) nu poate constitui eo ipso obiect al excepției de neconstituționalitate, deoarece instanța de contencios constituțional, în acord cu prevederile
art. 146 din Legea fundamentală , nu are competența de a cenzura constituționalitatea hotărârilor judecătorești, indiferent că sunt pronunțate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării și aplicării unitare a legii ( Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003). Însă interpretarea care se poate aduce normei juridice de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile în care soluționează recursuri în interesul legii, precum și prin hotărârile prealabile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să țină cont de exigența de ordin constituțional cuprinsă în
art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală , potrivit căruia în România respectarea Constituției și a supremației sale este obligatorie.
23.
În concluzie, din perspectiva raportării la prevederile Legii fundamentale, Curtea Constituțională este competentă să verifice constituționalitatea textelor legale aplicabile în interpretările consacrate prin recursurile în interesul legii și prin hotărârile prealabile, astfel că
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru în interpretarea dată prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să constituie obiectul controlului de constituționalitate în prezenta cauză (a se vedea, ad similis,
Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, și
Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011).
24.
Cu privire la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la contestarea constituționalității normelor în interpretarea dată acestora prin decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii sau în hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de aplicare și interpretare a unor prevederi de lege, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a dezvoltat o analiză în două etape, prima vizând respectarea competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție prevăzute de
art. 126 alin. (3) din Constituție , iar cea de-a doua referitoare la raportarea conținutului normativ astfel determinat al normei criticate la dispozițiile Constituției (a se vedea
Decizia nr. 349 din 17 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 4 august 2014, paragraful 20, și
Decizia nr. 509 din 30 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 13 noiembrie 2020, paragrafele 15, 16 și 30).
25.
În ceea ce privește prima etapă a analizei anterior menționate, Curtea urmează să verifice dacă interpretarea dată
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se încadrează în limitele competenței sale stabilite prin
art. 126 alin. (3) din Constituție .
26.
În acest sens, Curtea observă că Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat sistematic
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
și a concluzionat că textul legal se interpretează în sensul că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului.
27.
Analizând interpretarea dată prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , Curtea Constituțională va reține că se află în fața unei veritabile operațiuni de interpretare a legii în sensul
art. 126 alin. (3) din Constituție , cu respectarea, întru totul, a competenței atribuite Înaltei Curți de Casație și Justiție de către legiuitorul constituant.
28.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că, potrivit
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.
29.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că acest articol transpune în plan normativ regula conform căreia, dacă cererea ce a primit dezlegare prin hotărârea atacată a fost scutită de lege de la plata taxei judiciare de timbru, a fortiori și căile de atac ce vor fi formulate împotriva acestei hotărâri vor fi scutite, sub rezerva inexistenței unei dispoziții contrare.
30.
Condiția sine qua non pentru ca scutirea să opereze și în cadrul căilor de atac este ca legea să dispenseze partea de achitarea taxei judiciare de timbru cu privire la judecata cererii în primă instanță. Art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
reglementează cu caracter general scutirea de plata taxei judiciare de timbru a oricărei cereri pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită de taxa judiciară de timbru, însă doar „dacă legea nu prevede altfel“.
Articolul 29
și
30
din același act normativ instituie cazurile speciale de scutire de la plata acestei obligații ce revine părților litigante.
31.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că există situații în care scutirea este instituită în considerarea obiectului cauzei și operează indiferent de calitatea persoanei care formulează cererea de scutire (de exemplu: litigiile privind stabilirea și plata pensiilor sau alte drepturi de asigurări sociale; cele privind obligațiile legale și contractuale de întreținere; ocrotirea minorilor etc.). Pe de altă parte, există situații în care acest beneficiu este acordat în virtutea situației personale a uneia dintre părți (de exemplu: consumator, deținut politic, Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României etc.).
32.
S-a mai arătat că
art. 29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
are caracter special și se aplică cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant. Această concluzie este susținută de mențiunea existentă în cuprinsul
art. 28 , conform căreia acest text de lege se aplică doar „dacă legea nu prevede altfel“. Or,
art. 29
prevede altfel, respectiv acordă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru anumitor tipuri de acțiuni. Caracterul special al
art. 29
rezidă și din topografia temelor de lege, fiind situat în cuprinsul actului normativ ulterior dispoziției generale din
art. 28 . Așa fiind, ori de câte ori cauza de scutire legală de la plata unei taxe judiciare de timbru este acordată intuitu personae în considerarea unei calități proprii părții reclamante,
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
nu își va găsi aplicabilitatea atunci când calea de atac este exercitată de partea pârâtă, întrucât aceasta nu este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
33.
Analizând succesiunea textelor anterior menționate și apelând la regulile de interpretare sistematică și istorico-teleologică, rezultă că nu se poate extinde beneficiul unei scutiri acordate în considerarea conjuncturii personale a uneia dintre părțile litigante în favoarea alteia care nu se află în aceeași situație.
34.
Aceasta deoarece regula generală este că cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis ca ele să fie extinse la alte situații pe care norma juridică nu le prevede.
35.
Un alt argument în susținerea acestui punct de vedere este faptul că
art. 28
prevede că „(...) este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxa judiciară de timbru“, iar
art. 29 alin. (1)
stabilește că „sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare (...)“.
36.
Nu există niciun motiv pentru care două articole diferite ale aceluiași act normativ să reia aceeași reglementare, decât faptul că relația (raportul) dintre
art. 28
și, respectiv,
art. 29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
este de general - special.
37.
Scutirea subiectivă operează exclusiv în privința subiectului calificat de lege, nu și cu privire la alte persoane care ar exercita calea de atac. În cazul scutirilor personale (subiective), dispoziția de favoare este aplicabilă exclusiv ipotezelor în care căile de atac sunt formulate de chiar persoana în favoarea căreia operează scutirea. Câtă vreme însăși scutirea pentru o cerere operează numai dacă este formulată de acea persoană, fiind dependentă de calitatea acesteia, scutirea căii de atac trebuie să se aplice numai în măsura formulării de către acea persoană. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că această interpretare nu încalcă în niciun fel principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, deoarece dispozițiile
art. 28 , astfel cum s-a arătat anterior, reprezintă norma generală în materie, iar
art. 29
și
30
norme speciale.
38.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , a realizat o veritabilă interpretare a
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , prin prisma conținutului său normativ astfel explicitat integrându-l organic în ansamblul prevederilor legale specifice materiei analizate.
39.
Așadar, stabilind că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a plasat în limitele competenței sale, Curtea urmează să analizeze dacă textul criticat, astfel interpretat, respectă exigențele dispozițiilor
art. 21 din Legea fundamentală .
40.
Trecând la cea de-a doua etapă a analizei, în acord cu cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reține că dispozițiile
art. 29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
nu pot fi interpretate strict gramatical și izolat de ansamblul actului normativ din care fac parte, respectiv
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , și că sensul prevederilor legale analizate avut în vedere de legiuitor este cel care decurge din interpretarea lor sistematică, prin coroborarea acestora cu restul normelor din cuprinsul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 .
41.
Așadar, prevederile legale criticate trebuie analizate în corelare cu dispozițiile
art. 29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în modul arătat în
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
42.
Este adevărat că dreptul la un proces echitabil implică stabilirea, pe tot parcursul procesului, a unui ansamblu de reguli de procedură destinate realizării unui echilibru între părțile din proces, însă, în legătură cu critica de neconstituționalitate bazată pe susținerea că se încalcă dreptul de acces liber la justiție, respectiv dreptul la un proces echitabil, Curtea a reținut în jurisprudența sa că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile constituționale ale
art. 21
nu exclud stabilirea unor condiții în legătură cu introducerea acțiunilor în justiție, între care și aceea a plății unor taxe, așa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabilește gratuitatea serviciului public al justiției. Instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare. Potrivit
art. 139 alin. (1) din Constituție , impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută în
art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală , în conformitate cu care cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice (a se vedea
Decizia nr. 277 din 10 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 1 iulie 2016, paragraful 21).
43.
În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. Chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis,
Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014).
44.
În aceste condiții, instanța de contencios constituțional constată că nu sunt încălcate prevederile constituționale și convenționale invocate.
45.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Raiffeisen Bank International AG din Viena, Austria, în Dosarul nr. 9.289/3/2017/a2 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și constată că dispozițiile
art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.