Decizia nr. 336/2025

Articolul 7

Termeni

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație (...)

e)

salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizația lunară sau indemnizația de încadrare, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar;

f)

solda lunară/salariul lunar cuprinde solda de funcție/salariul de funcție, solda de grad/salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, solda de comandă/salariul de comandă, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și alte drepturi salariale în bani; (...)

Articolul 25

Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor,

primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi

(1)

Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. (...)

Articolul 38

Aplicarea legii

(1)

Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (...)

(3)

Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a)

cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (...)

(6)

În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

(6^1)

Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia. (...)

Anexa nr. VI

- Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și securitate națională“

Articolul 4

Articolul 28

Articolul 2

Prevederile din Normele metodologice prevăzute în anexă se aplică în măsura în care sunt aplicabile dispozițiile corespunzătoare cuprinse în

Legea-cadru nr. 153/2017 , cu modificările și completările ulterioare, cu respectarea art. 38 și 39 din această lege.

8.3.

Normele metodologice

de aplicare a

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administrației penitenciare, aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018 , cu modificările și completările ulterioare ( Normele metodologice

aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018 ):

Articolul 137

În conformitate cu

art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 , cu modificările și completările ulterioare, prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru instituțiile din sistemul sanitar și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz.

8.4.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 ):

Articolul 34

(...)

(2)

Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)

8.5.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 ):

Articolul I

(...)

(3)

În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)

8.6.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 ):

Articolul I

(...)

(5)

În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)

8.7.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 ):

Articolul I

Articolul II

Începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

III.

Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

9.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Vaslui la data de 6 decembrie 2024, reclamantul, prin sindicat, a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Oradea la:

–

recalcularea majorării de 2,5%, 5% și 7,5% pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalul civil, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate, care beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1, prevăzute de

art. 28 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , începând cu anul 2021, prin raportare la salariul de funcție aflat în plată în perioada de referință;

–

acordarea diferențelor bănești dintre drepturile salariate cuvenite și cele efectiv încasate, inclusiv sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, până la data plății efective, actualizat cu indicele de inflație și dobânda aferentă.

10.

În fapt, reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special - agent principal de poliție penitenciară, iar prin Decizia directorului Penitenciarului Oradea nr. xx/26.03.2024, reclamantului i s-a acordat, începând cu data de 1 martie 2023, titlul de specialist de clasă, respectiv clasa 3, pentru o vechime de 3 ani 0 luni și 17 zile.

11.

Plata majorării pentru specialistul de clasă a fost aprobată în sistem penitenciar, începând cu 15 decembrie 2021, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2021 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sistemul administrației penitenciare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2021).

12.

În esență, pârâtul a susținut că, prin efectul conjugat al actelor normative de salarizare ce s-au succedat în perioada 2014-2023, baza de calcul folosită la stabilirea majorării aferente titlului de specialist de clasă a fost stabilită în mod corect la nivelul

salariului de bază de la 31 decembrie 2009, conform ordonanțelor de urgență anuale de salarizare care au menținut în plată elementele de salarizare care fac parte din salariul brut lunar.

13.

Pe de altă parte, reclamantul a apreciat că majorarea de 2,5%, 5% și 7,5% acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la

art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , trebuia calculată prin raportare la salariul de funcție efectiv obținut în perioada de referință, și nu la nivelul celui din data de 31 decembrie 2009.

14.

Ca urmare a recalculării majorării aferente titlului de specialist de clasă, a apreciat reclamantul că se impune recalcularea tuturor sporurilor, primelor și indemnizațiilor prin raportare la salariul de funcție majorat.

IV.

Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

15.

La data de 7 noiembrie 2024, pârâtul a depus la dosar cererea formulată în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru lămurirea celor două chestiuni de drept ce au fost preluate ca atare în dispozitivul încheierii de sesizare de către instanța de trimitere.

16.

Pârâtul a arătat, în esență, că instanța supremă nu s-a pronunțat anterior asupra chestiunilor de drept invocate, de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, fiind întrunite cerințele formale prevăzute de dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , coroborate cu cele ale

art. 519 - 521 din Codul de procedură civilă .

17.

Reclamantul nu a exprimat un punct de vedere cu privire la admisibilitatea sesizării întemeiate pe dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

și nici asupra modului de interpretare a dispozițiilor legale menționate în sesizare.

18.

După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispozițiilor

art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă , nu au fost formulate puncte de vedere de către părți.

V.

Punctul de vedere al instanței de trimitere asupra sesizării

19.

În ce privește admisibilitatea sesizării, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , respectiv: de dezlegarea chestiunii de drept sesizate depinde în tot soluționarea cauzei de față, iar din verificările efectuate rezultă că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a mai pronunțat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluționare; în ceea ce privește caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului de judecată în a-și însuși o anumită interpretare, instanța de trimitere a reținut că, spre deosebire de dispozițiile

art. 519 din Codul de procedură civilă ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

nu impune o astfel de condiție, completul învestit cu soluționarea unei chestiuni ce ține de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care instanța supremă nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanță.

20.

Exprimându-și punctul de vedere asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, instanța de trimitere a arătat că majorarea de 2,5%, 5% și 7,5% acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la

art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, în acest sens fiind aplicabile mutatis mutandis considerentele

Deciziei nr. 7 din 8 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, precum și ale

Deciziei nr. 75 din 18 noiembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu toate consecințele ce decurg din stabilirea naturii juridice a acestei majorări, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 ,

art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 ,

art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

și

art. I alin. (5)

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 .

21.

Cât privește efectele recalculării majorării prevăzute la

art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , aceasta nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază (mutatis mutandis, paragraful 132 din

Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), ci un drept ce are ca efect direct majorarea acestui salariu, influențând, de principiu, toate celelalte elemente de salarizare care se calculează prin raportare la salariul de bază/de funcție. Cu toate acestea, opinia instanței de trimitere este în sensul aplicării plafonării instituite în cuprinsul dispozițiilor legale la

art. 38 alin. (1) ,

alin. (3) lit. a) ,

alin. (6) ,

alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 137 din Normele metodologice

aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018 ,

art. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018

și

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și în cuprinsul

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 ,

art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 ,

art. I alin. (1)

și

(5)

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022

și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 .

VI.

Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

22.

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme, nu a fost necesară consultarea instanțelor cu privire la practica judiciară relevantă.

VII.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

23.

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate următoarele decizii care prezintă relevanță în dezlegarea prezentei sesizări, în ordine cronologică:

–

Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale reglementate de

art. 5 , respectiv de

art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 , intră sub incidența prevederilor

art. 38 alin. (4^1) din această lege “;

–

Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „Pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de

articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru

privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație» din administrația publică centrală, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 , este supus plafonării reglementate de

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023

privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“;

–

Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 15 alin. (1) anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și a

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare,

art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare,

art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare,

art. I alin. (5)

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază al personalului militar, polițiștilor, polițiștilor de penitenciare și personalului civil care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale, prevăzută de

art. 15 alin. (1) anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017 , nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 ,

art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 ,

art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 ,

art. I alin. (5)

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 “;

–

Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:

La acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 ,

art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 ,

art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 ,

art. I alin. (5)

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022

și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 , în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)“;

–

Decizia nr. 105 din 9 decembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 21 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea în ce privește următoarea chestiune de drept: „Dacă, în aplicarea

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , se impune acordarea majorărilor salariale reglementate de acest text legal, începând cu data de 1.01.2021.“ și a fost admisă sesizarea privind interpretarea dispozițiilor

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 , stabilindu-se că: „Deținătorii titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional nu beneficiază de majorările salariale aferente pentru perioada anterioară intrării în vigoare a ordinului emis de ordonatorul principal de credite, prin care s-au reglementat specialitățile, condițiile de acordare, criteriile și standardele de performanță, pentru acordarea acestor drepturi salariale“.

VIII.

Raportul asupra chestiunii de drept

24.

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 .

IX.

Înalta Curte de Casație și Justiție

25.

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile

art. 519 - 521 din Codul de procedură civilă .

26.

Domeniul de aplicare a acestui act normativ este conturat expres prin dispozițiile art. 1 care prevede că ordonanța de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

27.

În materia enunțată se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

prevede următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

28.

Aceste prevederi legale se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile

art. 519 - 521 din Codul de procedură civilă , potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, respectiv ale Codului de procedură civilă, astfel cum în mod expres prevede și

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , conform căruia: „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.

29.

În acest context normativ, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în procesele de tipul celor enumerate la

art. 1 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a)

existența unei cauze aflate în curs de judecată;

b)

completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;

c)

existența unei chestiuni de drept, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu;

d)

soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

e)

chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

30.

Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat mecanismul hotărârii prealabile pune în evidență faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate se verifică.

31.

Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect solicitarea reclamantului, în calitate de funcționar public cu statut special - agent principal de poliție penitenciară, de recalculare a majorării de 2,5%, 5% și 7,5% acordate în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la

art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , fiind îndeplinite primele două condiții de admisibilitate a sesizării de față, dat fiind că litigiul cu care instanța de trimitere a fost învestită vizează drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, făcând, deci, parte din categoria proceselor la care se referă

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , și este în curs de judecată, în primă instanță, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Vaslui.

32.

De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate și să nu fie învestită cu soluționarea unui recurs în interesul legii cu acest obiect.

33.

În ceea ce privește însă condiția ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o chestiune de drept, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, aptă să preîntâmpine jurisprudența neunitară, se constată o serie de neregularități, care fac demersul inadmisibil.

34.

Prima observație care se impune a fi făcută este aceea că, în absența unei definiții legale a noțiunii de „chestiune de drept“, examinarea îndeplinirii acestei cerințe trebuie verificată prin raportare la jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de

art. 519 - 521 din Codul de procedură civilă

în care, în mod constant, s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existența unei „chestiuni de drept“, este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37;

Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragrafele 41 și 42).

35.

Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală și veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuției este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al practicii judiciare neunitare.

36.

În legătură cu acest aspect, se reține că, atât timp cât

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

utilizează în conținutul său sintagma „chestiune de drept“, identic reglementării din cuprinsul

art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă , și nu instituie nicio derogare de la dreptul comun, se impune aplicarea jurisprudenței deja consacrate cu privire la mecanismul de unificare a hotărârii prealabile reglementat de dispozițiile

art. 519

și

520 din Codul de procedură civilă , în cadrul căreia semnificația acestei noțiuni a fost în mod clar conturată. De altfel, chiar expunerea de motive din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024

evocă nevoia clarificării unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire să justifice declanșarea mecanismului hotărârii prealabile.

37.

Pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie deturnat de la scopul său firesc și să nu fie utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere este necesar ca sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să aibă ca obiect o problemă de drept cu caracter de principiu, adică să privească o normă juridică susceptibilă de interpretări diferite, care, odată aplicată în cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, ar genera o practică judiciară neunitară (a se vedea, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 83 din 18 noiembrie 2024

a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1329 din 31 decembrie 2024).

38.

În strânsă legătură cu această condiție, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanței supreme în vederea dezlegării unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispozițiile

art. 520 alin. (1)

și

(2) din Codul de procedură civilă , de la care norma specială nu derogă. Așadar, încheierea trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, fiind necesară o analiză argumentată cu privire la toate condițiile de admisibilitate, precum și exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept invocate ( Decizia nr. 111 din 9 decembrie 2024

a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2025).

39.

Cu alte cuvinte, caracterul veritabil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunțată de instanța de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii este ținut, în primul rând, să stabilească dacă este o problemă de interpretare, care să prezinte dificultate și care implică riscul unor dezlegări diferite în practică, semnalând complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendințe jurisprudențiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă.

40.

În cauza de față, această condiție nu este îndeplinită întrucât prin încheierea de sesizare instanța de trimitere a reținut, „în ce privește caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului de judecată în a-și însuși o anumită interpretare“, că, „spre deosebire de dispozițiile

art. 519 din Codul de procedură civilă ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

nu impune o astfel de condiție, completul învestit cu soluționarea unei chestiuni ce ține de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casație și Justiție nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanță“.

41.

Această interpretare este greșită întrucât, așa cum s-a arătat, nu orice chestiune de drept subsumată cauzei acțiunii deduse judecății poate face obiectul unei sesizări formulate în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , declanșarea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile fiind posibilă doar atunci când în mod real o problemă de drept, determinantă pentru soluționarea pe fond a unei cauze, nu apare ca fiind suficient de clară, prin raportare la dispozițiile legale din care derivă sau în care este cuprinsă, generând dificultăți veritabile de înțelegere a sensului său și având, din acest motiv, vocația de a conduce la o jurisprudență neunitară.

42.

În lipsa unei dificultăți reale, interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin în exclusivitate instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar nu instanței supreme, sesizate în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Cu alte cuvinte, raționamentul judiciar aparține judecătorului cauzei și impune aplicarea mecanismelor de interpretare a normelor juridice și de apreciere a situațiilor de fapt concrete, această operațiune neputându-i fi atribuită Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ( Decizia nr. 48 din 14 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 21 noiembrie 2019).

43.

De altfel, analiza de conținut a întrebării prealabile relevă faptul că instanța de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul normelor de drept în discuție, expunând un punct de vedere clar și argumentat cu privire la modul de interpretare a acestora, fără a prezenta și alte posibile interpretări ori elemente care să conducă la concluzia că textele de lege vizate ar fi neclare ori susceptibile de interpretări contradictorii.

44.

În sesizarea dedusă examinării de față, obiectul celor 2 întrebări prealabile îl constituie lămurirea a câte două aspecte, respectiv:

(i)

Dacă majorarea de 2,5%, 5% și 7,5% acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la

art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la

art. 7 lit. e)

și

f) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

și dacă cuantumul acesteia este supus plafonării, având în vedere aplicarea etapizată a

Legii-cadru nr. 153/2017 , raportat la dispozițiile

art. 38 alin. (1) ,

alin. (3) lit. a) ,

alin. (6) ,

alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 137 din Normele metodologice

aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018 ,

art. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018

și

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 ,

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020 ,

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021 ,

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 .

(ii)

Dacă recalcularea majorării prevăzute la

art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

influențează sau nu creșterea elementelor de salarizare, drepturile salariale și nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la

art. 7 lit. e)

și

f) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , și/sau dacă cuantumul acestora este supus plafonării instituite de

art. 38 alin. (1) ,

alin. (3) lit. a) ,

alin. (6) ,

alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 137 din Normele metodologice

aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018 ,

art. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018

și

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

precum și în cuprinsul

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 ,

art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 ,

art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 ,

art. I alin. (1)

și

(5)

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 ,

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 .

45.

Referitor la prima întrebare, așa cum a reținut și instanța de trimitere, sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele

Deciziei nr. 7 din 8 februarie 2021 , precum și ale

Deciziei nr. 75 din 18 noiembrie 2024 , ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu toate consecințele ce decurg din stabilirea naturii juridice, atât în privința categoriei elementelor sistemului de salarizare din care face parte majorarea în discuție, cât și a plafonării cuantumului acesteia (în acest sens, a se vedea paragrafele 90-95, precum și 101-104 din

Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024

menționată anterior).

46.

Prin urmare, prima întrebare din sesizare nu se circumscrie exigențelor mecanismului de unificare activat, deoarece nu urmărește, în realitate, o interpretare și dezlegare de principiu a unei chestiuni dificile de drept, iar instanța de trimitere nu a relevat caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor a căror interpretare o solicită.

47.

Este în căderea instanței de sesizare sarcina de a verifica jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea cauzei concrete cu care a fost învestită, lucru care, de altfel, s-a și întâmplat, instanța de trimitere identificând hotărârile prealabile ce oferă repere în soluționarea cauzei, însă a apreciat în mod greșit că are obligația de a sesiza instanța supremă, în temeiul dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 .

48.

În acest punct al analizei, trebuie subliniat că, în cadrul acestui mecanism, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are rolul de a valida soluția propusă de instanța de trimitere, ci acela de a facilita judecătorului eliminarea dificultăților de interpretare a unor texte de lege, scopul procedurii nefiind acela de a transfera instanței supreme soluționarea litigiului.

49.

Prin instituirea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul nu și-a propus o partajare de competențe între instanța de trimitere și instanța supremă, instanțele de trimitere având în continuare obligația de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarității și a sensului său lămurit de către părțile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăți în înțelegerea și aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv ( Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 215).

50.

Același viciu de formulare există și în privința celei de-a doua chestiuni, reținându-se, de asemenea, că, în raport cu deciziile pronunțate de instanța supremă în mecanismele de unificare a jurisprudenței cu privire la interpretarea prevederilor ce fac obiectul întrebării, răspunsul la cea de-a doua întrebare adresată de instanța de trimitere nu comportă nicio dificultate, judecătorul cauzei fiind ținut să dea dispozițiilor legale subsumate acestei întrebări sensul ce rezultă fără echivoc din

Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reținut că: „132. (...) acordarea gradației de merit are ca efect majorarea cu 25% a salariului de bază, ea nereprezentând un element salarial distinct de salariul de bază, ci un drept ce are ca efect direct majorarea acestui salariu. Prin urmare, în armonie cu înțelesul noțiunii de «salariu lunar» oferit de

art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 , gradația de merit nu aparține categoriei compensațiilor, indemnizațiilor, sporurilor, adaosurilor, primelor, premiilor ori altor elemente ale sistemului de salarizare care, deși integrate salariului (brut) lunar, sunt privite de legiuitor ca distincte de salariul de bază. (...) 134. Și de această dată, la fel ca în cazul gradației de merit, majorarea evocată de lege vizează în mod direct salariul de bază, atrăgând creșterea acestuia, astfel că ea nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază, asimilabil sporurilor, indemnizațiilor, primelor ș.a. la care se referă, diferențiindu-le de salariul de bază

art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 .“

51.

În ce privește regula plafonării sporurilor (menținerii la un anumit nivel a cuantumului acestor drepturi salariale suplimentare), prin acte normative anuale adoptate în perioada 2018-2023 (între care și ordonanțele de urgență vizate de întrebarea prealabilă), referitoare la unele măsuri de politică fiscal-bugetară în domeniul cheltuielilor publice, aceasta a făcut în mod repetat obiect de interogație în cadrul mecanismului de unificare reprezentat de hotărârea prealabilă, statuându-se cu valoare de principiu și caracter obligatoriu că operează menținerea cuantumului sporurilor, condiționat de ocuparea aceleiași funcții și de desfășurarea activității în aceleași condiții.

52.

Cu titlu de exemplu, se cuvine amintit raționamentul expus în considerentele

Deciziei nr. 52 din 21 octombrie 2024

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul în care s-a statuat că, de la majorările acordate în perioada de aplicare etapizată a legii-cadru care au vizat, indiscutabil, doar salariile de bază, legiuitorul a exceptat o serie de drepturi salariale, astfel că, începând cu data de 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor a fost plafonat, prin voința legiuitorului, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018 (paragraful 97).

53.

Din perspectiva reperelor concrete de interpretare a regulii plafonării sporurilor, care se impun a fi respectate și valorificate mutatis mutandis, prezintă relevanță următoarele considerente din aceeași decizie:

103.

Interpretarea sistematică, logică și gramaticală a dispozițiilor

art. 38 alin. (2) ,

(3) ,

(4)

și

(6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind aplicarea etapizată a legii, în corelare cu prevederile

art. 23 din aceeași lege

și cu prevederile actelor normative mai sus prezentate, conduce la concluzia că, deși salariile de bază ale personalului plătit din fonduri publice au crescut etapizat, prin raportare la ipotezele de aplicare în timp a

Legii-cadru nr. 153/2017 , până la atingerea valorii nominale a salariilor de bază conform

anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 , sporurile și celelalte categorii de elemente ale sistemului de salarizare ce fac parte din salariul brut, inclusiv sporul pentru condiții de muncă, ce interesează prezenta cauză, au rămas plafonate întrucât, prin legile anuale de salarizare, nivelul acestora s-a raportat la anul precedent, posibilitatea ordonatorilor de credite de a le majora și de a le acorda în alte limite fiind suspendată succesiv prin dispozițiile legale anterior menționate.

104.

În condițiile în care plafonarea sporurilor s-a produs prin voința legiuitorului exprimată explicit în cuprinsul actelor normative adoptate anual în domeniul salarizării, iar dispozițiile speciale ale acestora au în vedere, cu caracter general, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, primele și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, enumerarea fiind exhaustivă și nu limitativă, fără a face vreo distincție nici din perspectiva destinatarilor acestor norme, înseamnă că ele sunt general aplicabile, pentru toate categoriile de drepturi salariale mai sus menționate și pentru toate categoriile de personal plătite din fonduri publice.

54.

Similar, prin

Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că: „178. Voința legiuitorului, exprimată explicit în actele normative adoptate anual în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, a fost aceea de a plafona cuantumul sporurilor prin raportare la nivelul acordat în luna decembrie 2018, măsură menținută pentru întregul interval 2019-2024. Normele juridice de plafonare au caracter general, fără a face distincție în funcție de personalul bugetar beneficiar, fără a se face referire la un anumit spor, indicându-se categoria generică a sporurilor, și fără a fi reliefată vreo rațiune care să justifice un regim derogatoriu în privința sporului pentru condiții de muncă. Așa fiind, limitarea legală a cuantumului sporurilor este aplicabilă în privința sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, pentru toate categoriile de personal plătite din fonduri publice“.

55.

Prezintă relevanță, totodată,

Decizia nr. 105 din 9 decembrie 2024

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reținut, la paragraful 40, că în urma demersului de examinare a jurisprudenței instanțelor naționale a rezultat existența unei practici judiciare semnificative în care a fost îmbrățișată o orientare jurisprudențială unanimă în sensul că, în aplicarea

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , majorările salariale reglementate de acest text de lege nu pot fi acordate începând cu 1 ianuarie 2021, în contextul adoptării dispozițiilor

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 226/2020

și ale

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 130/2021 . În continuare, la paragrafele 72-81 din această decizie, a fost expusă modalitatea de temporizare în procesul de aplicare etapizată avut în vedere prin

Legea-cadru nr. 153/2017 .

56.

În jurisprudența instanței supreme dezvoltată pe marginea acestui mecanism de unificare (a se vedea

Decizia nr. 68 din 3 martie 2025

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 20 mai 2025) s-a precizat că evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare în chestiuni asemănătoare, care sunt de natură a oferi instanțelor repere suficiente, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu care explicitează nu doar o soluție de admitere, ci și pe una de respingere ca inadmisibilă a sesizării, pentru rezolvarea cauzelor.

57.

Așadar, în măsura în care există dezlegări asupra unor situații similare, fiind suficiente preluarea raționamentului juridic și aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice și astfel chestiunea de drept își pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudențe neunitare.

58.

Este de remarcat că instanța de trimitere însăși s-a raportat la deciziile obligatorii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia justificării unicei variante de interpretare pe care a expus-o în cuprinsul punctului de vedere.

59.

Reiterând, în procedura pronunțării hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de stabilire a normei incidente și de interpretare și aplicare a legii; judecătorul cauzei, în virtutea plenitudinii funcției sale jurisdicționale, este cel chemat să rezolve și posibile dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale și a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a dreptului la o situație de fapt concretă.

60.

Argumentele expuse în cele ce precedă permit a se reține concluzia că, în realitate, demersul instanței de trimitere evidențiază o înțelegere greșită a mecanismului procedurii hotărârii prealabile din reglementarea specială, de vreme ce

titularul sesizării a dat prevalență obligativității sesizării, fără însă a realiza cuvenita și prealabila verificare și constatare a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate care îi îngăduiau un atare demers.

61.

Cu alte cuvinte, a fost ignorată în mod nepermis procedural ipoteza normei stipulate în

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , care permite declanșarea mecanismului procedurii hotărârii prealabile doar în prezența constatării ca fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate, inclusiv cea referitoare la existența unei chestiuni de drept, pentru că numai atunci ar putea intra în acțiune dispoziția normei juridice anterior menționate, potrivit căreia completul de judecată învestit cu soluționarea procesului „va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.

62.

Concluziv, sesizarea vizând pronunțarea unei hotărâri prealabile nu îndeplinește condiția de admisibilitate referitoare la existența unei chestiuni de drept pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, în înțelesul dat acesteia conform jurisprudenței consolidate a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; problema de drept supusă interpretării nu ridică o veritabilă dificultate, dispozițiile legale neavând caracter neclar, incomplet sau echivoc.

63.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.544/89/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:

(i)

Dacă majorarea de 2,5%, 5% și 7,5% acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la

art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la

art. 7 lit. e)

și

f) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

și dacă cuantumul acesteia este supus plafonării, având în vedere aplicarea etapizată a

Legii-cadru nr. 153/2017 , raportat la dispozițiile

art. 38 alin. (1) ,

alin. (3) lit. a) ,

alin. (6) ,

alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 137 din Normele metodologice

de aplicare a

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administrației penitenciare, aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018 , cu modificările și completările ulterioare,

art. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administrației penitenciare și

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare,

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare,

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare,

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.

(ii)

Dacă recalcularea majorării prevăzute la

art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

influențează sau nu creșterea elementelor de salarizare, drepturile salariale și nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la

art. 7 lit. e)

și

f) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , și/sau dacă cuantumul acestora este supus plafonării instituite de

art. 38 alin. (1) ,

alin. (3) lit. a) ,

alin. (6) ,

alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 137 din Normele metodologice

aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018 ,

art. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018

și

art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și în cuprinsul

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 ,

art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 ,

art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 , art. I alin. (1) și (5) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 ,

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023

privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2025.