Decizia nr. 658/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Omnilogic - S.R.L. Unipersonală, cu sediul în Ruse, Bulgaria, în Dosarul nr. 2.938/118/2012/a53 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.890D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât, în realitate, se solicită instanței de contencios constituțional o interpretare a normelor criticate, aspect ce nu ține de resortul contenciosului constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 8 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.938/118/2012/a53, Curtea de Apel Constanța - Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Omnilogic - S.R.L. Unipersonală, cu sediul în Ruse, Bulgaria, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile cuprinse în

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

pun în discuție numeroase probleme cu privire la modalitatea în care acestea trebuie interpretate și aplicate când este vorba de contestațiile formulate la tabelele de creanțe în condițiile în care dispozițiile

art. 73 din Legea nr. 85/2006

nu conțin niciun fel de prevederi referitoare la participanții la procedura insolvenței care se citează cu ocazia judecării contestațiilor formulate la tabele întocmite de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, însă stabilesc că debitorul, creditorii și orice persoană interesată au calitate procesuală să formuleze contestație cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute în tabelul de creanțe de administratorul judiciar/lichidator. Aceste aspecte conduc la ideea că legea recunoaște că, în ceea ce privește modalitatea în care sunt trecute în tabel creanțele, de fapt, creditorii participanți la procedură nu au interese concurente, ci, dimpotrivă, au interese opuse, în mod evident fiecare dintre creditori fiind interesat în maximizarea șanselor de acoperire a propriei creanțe în cadrul procedurii. Astfel, participarea concurentă în procedură a unor creditori având creanțe de același grad sau creanțe garantate sau privilegiate nu face decât să reducă șansele de acoperire în condițiile în care aceasta se traduce prin mărirea pasivului de acoperit în procedură. Dispozițiile

art. 75 din Legea nr. 85/2006 , ce se referă la formularea unei contestații prin care se urmărește eliminarea unei creanțe din tabelul de creanțe, cu scopul diminuării pasivului de acoperit în procedura insolvenței, prevăd în mod expres că judecarea acestei contestații se face cu citarea obligatorie a comitetului creditorilor și a oricărei alte părți interesate, după caz, respectiv debitorul și ceilalți creditori concurenți (alții decât contestatorul și titularul creanței contestate). Astfel, legea recunoaște tuturor creditorilor participanți la procedură calitate procesuală pasivă în contestațiile prin care se urmărește reducerea pasivului debitoarei (situație care prin definiție nu le poate fi decât favorabilă); înscrierea/acceptarea sau nu a creanței sau a drepturilor de preferință în tabelul de creanțe constituie tot o măsură a administratorului/lichidatorului judiciar ce poate fi contestată, contestație pentru care legea stabilește cu titlu derogatoriu de la dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 85/2006

exclusiv un termen diferit pentru promovarea contestației și obligația de a soluționa toate contestațiile printr-o singură sentință. Față de această împrejurare, se apreciază că dispozițiile

art. 21 din legea în discuție , cu referire la persoanele care au calitate procesuală pasivă și care sunt citate în situațiile respective, sunt aplicabile și contestațiilor formulate la tabelele de creanțe.

6.

Se mai învederează că orice contestație formulată împotriva tabelelor de creanțe vizează nu numai drepturile și interesele contestatorului și ale debitorului, ci și drepturile și interesele celorlalți creditori participanți la procedură și înscriși în tabel, creditori ce au apreciat că mențiunile din tabel, creanțele trecute, drepturile de preferință menționate de către administratorul judiciar/lichidator corespund realității juridice reflectate de documente și de legea aplicabilă. Or, nerecunoașterea în persoana acestor debitori a dreptului de a participa la judecarea contestației prin care se urmărește între altele afectarea drepturilor și intereselor lor directe ar constitui o gravă vătămare a drepturilor recunoscute de normele constituționale și convenționale în ceea ce privește accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, inclusiv în dimensiunea dreptului la apărare, și dreptul la un remediu efectiv. Prin urmare, se apreciază că dispozițiile

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

sunt constituționale doar în măsura în care acestea sunt interpretate și aplicate în sensul că în procedurile contencioase reglementate de

Legea nr. 85/2006

au calitate procesuală și sunt citați contestatorul/creditorul contestator și debitorul prin practicianul în insolvență (administrator judiciar sau lichidator), precum și ceilalți creditori concurenți. În contextul criticilor de neconstituționalitate se face referire la jurisprudența Curții Constituționale, cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor menționate în susținerea excepției.

7.

Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, în virtutea

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice. Astfel, prevederile

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

își găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenței, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii, fiind o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor. Prin urmare, instituirea unor proceduri speciale, ținând cont de specificul procedurii insolvenței, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil. De asemenea, având în vedere calitatea destinatarilor normei, textul legal a cărui neconstituționalitate se invocă sub aspectul lipsei previzibilității sale apare ca fiind previzibil sub aspectul aplicării sale, ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale și de cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul normei juridice despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi.

8.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(2) În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părți numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului-sindic, în condiții de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispozițiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziții exprese prevăzute de prezenta lege.“

12.

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței a fost abrogată expres prin

art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere dispozițiile

art. 343 din Legea nr. 85/2014 , în conformitate cu care „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, până la abrogarea acestora.

13.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, ale

art. 21

- Accesul liber la justiție și ale

art. 44

- Dreptul de proprietate privată. Totodată, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, în temeiul

art. 20 alin. (1)

și ale

art. 148 din Constituție , sunt invocate și exigențele

art. 6

cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale

art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale

art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol

adițional la Convenție și ale

art. 47 cu referire la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 7 (în integralitate) din Legea nr. 85/2006 , în forma inițială, au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/2006

sunt contrare prevederilor

art. 24

și ale

art. 53 din Constituție , în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

15.

Ulterior pronunțării

Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , precitată, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, legiuitorul a introdus la art. 7 un nou alineat, și anume

alin. (3^1), modificat prin Legea nr. 169/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, prin care s-a stipulat că „Prin excepție de la prevederile alin. (1), prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realiza, conform

Codului de procedură civilă , și prin Buletinul procedurilor de insolvență. Instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvență.“

16.

În acest context, prin

Decizia nr. 367 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) ,

(2)

și

(3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și a reținut că, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice. Astfel, prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

își găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenței, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii și apare ca o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor. De asemenea, prin

Decizia nr. 579 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011, Curtea a reținut că, față de dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , noul text oferă garanții suplimentare persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , prin instituirea obligației ca prima citare și comunicarea actelor de procedură către acestea, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, să se realizeze atât conform Codului de procedură civilă, cât și prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar instanțele judecătorești să transmită actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvență.

17.

Având în vedere jurisprudența mai sus redată, raportat la dispozițiile

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , Curtea reține că acestea au fost reglementate în cuprinsul art. 7 în forma inițială, dar care nu au conținut elemente de neconstituționalitate în sensul reținut prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 . Totodată, Curtea reține că acestea fac parte din capitolul II

- Participanții la procedura insolvenței, secțiunea 1: Instanțele

judecătorești, secțiune în care, printre altele, sunt reglementate aspecte legate de competența instanțelor judecătorești în materia insolvenței, de căile de atac, de procedura de citare, de persoanele care vor fi citate în calitate de părți, în funcție de natura procedurilor, transpunând, astfel, principiul constituțional al accesului liber la justiție și al dreptului la un proces echitabil în materia insolvenței.

18.

Astfel, potrivit prevederilor criticate, în procedurile contencioase reglementate de

Legea nr. 85/2006

vor fi citate în calitate de părți numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului-sindic, în condiții de contradictorialitate, iar în toate celelalte cazuri se aplică dispozițiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziții exprese prevăzute de această lege.

19.

Având în vedere acest context legislativ, autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de faptul că sunt citate în calitate de părți numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului-sindic, iar în toate celelalte cazuri se aplică dispozițiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, aspect ce ar fi contrar principiului legalității, egalității în drepturi, accesului liber la justiție și dreptului de proprietate privată.

20.

În ceea ce privește principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, respectiv că actul normativ trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26).

21.

Cu privire la procedura de citare și de comunicare a actelor în materia insolvenței, spre exemplu, prin

Decizia nr. 863 din 26 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 7 aprilie 2021, Curtea a arătat că, în procedura insolvenței, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, precum și prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune se efectuează potrivit

Codului de procedură civilă , așadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune după deschiderea procedurii insolvenței, pe lângă citarea și comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvență, se vor efectua și formalitățile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie. Prin urmare, normele privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă cu privire la situația lor juridică, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceștia să poată avea acces la justiție, iar în cadrul procesual să își exercite dreptul la apărare și să beneficieze de dreptul la un proces echitabil. Astfel, se observă că prevederile

Legii nr. 85/2014

disting în ceea ce privește procedura de citare, în funcție de etapa în care se află procedura insolvenței ( Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 6 februarie 2024, paragraful 17). Astfel, caracterul distinct al procedurii insolvenței a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor

art. 126 alin. (2) din Constituție .

22.

Ca atare, normele cuprinse în

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

se circumscriu considerentelor mai sus redate și nu sunt de natură să încalce prevederile constituționale menționate în susținerea excepției, întrucât dau efectivitate în egală măsură accesului liber la justiție și dreptului la apărare pentru părțile și persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului-sindic, în mod concret, în procedura contencioasă, care este marcată de principiul contradictorialității.

23.

De altfel, printre atribuțiile judecătorului-sindic, la

art. 11 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 85/2006

se regăsește și judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator, iar normele criticate, în realitate, instituie obligații pentru instanța judecătorească, ce are rolul de a interpreta normele respective și de a stabili care sunt părțile ce sunt citate în temeiul dispozițiilor

art. 7 alin. (2) din legea antereferită .

24.

Or, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională în mod constant, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Totodată, Curtea a statuat că, în conformitate cu principiile enunțate în teoria generală a dreptului, norma juridică se interpretează în mod sistematic, prin coroborare cu alte dispoziții normative care țin de aceeași instituție juridică sau de aceeași ramură de drept. Rațiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiază pe natura sistemică a ansamblului normelor de drept, în care normele se află într-o legătură funcțională, caracteristică elementelor unei structuri. Așa fiind, fiecare normă se completează prin celelalte și își dezvăluie întregul sens în cadrul sistemului de norme care este dreptul. În acest context, norma criticată nu poate fi privită în mod individual, izolat, ci se va interpreta în mod sistematic, prin coroborare cu celelalte prevederi normative din actul în care se regăsește (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 144 din 13 martie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 16 aprilie 2019, paragraful 68). În ipoteza în care ar subzista o greșită interpretare și aplicare a legii, aceasta poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar, iar acceptarea unui punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, Curtea exercitând competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 276 din 10 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 și 21, sau

Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 19).

25.

În ceea ce privește citarea altor părți, distincte de persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului-sindic, în condiții de contradictorialitate, Curtea reține că aceasta nu își găsește justificarea întrun asemenea context, mai ales că oricum procedura insolvenței presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea

procedurii insolvenței care are la bază principiul celerității. De asemenea, Curtea observă că procedura insolvenței conține prevederi și mecanisme pentru apărarea drepturilor și intereselor atât ale debitorilor, cât și ale creditorilor, care se pot adresa judecătorului-sindic și instanțelor judecătorești, atât direct, după caz, cât și prin organele care aplică procedura sau care sunt participante la procedură, spre exemplu, administratorul judiciar, comitetul creditorilor etc., precum și ale altor persoane interesate.

26.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

din perspectiva criticată urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt încălcate prevederile constituționale menționate în susținerea acesteia.

27.

Distinct de acestea, în ceea ce privește celelalte mențiuni ale autoarei excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că sunt vizate chestiuni ce țin de o pretinsă omisiune legislativă, precum și de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, în concret în speța dedusă judecății, aspecte ce nu intră în competența Curții Constituționale.

28.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Omnilogic - S.R.L. Unipersonală, cu sediul în Ruse, Bulgaria, în Dosarul nr. 2.938/118/2012/a53 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 noiembrie 2025.