Decizia nr. 2/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58^1 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, și ale art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 82/2024 28 iunie 2024 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 58^1
și ale
art. 61 din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Loredana Nicolae în Dosarul nr. 1.113/93/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 504D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 , deoarece aceasta a fost deja admisă prin
Decizia nr. 833 din 17 noiembrie 2020 . Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, deoarece textul criticat nu vizează măsura atenționării, astfel că acesta nu are legătură cu soluționarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 1.777 din 12 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.113/93/2019, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 58^1
și ale
art. 61 din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Loredana Nicolae într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Ilfov prin care s-a respins cererea de anulare a dispoziției emise în 2019 de către angajator privind atenționarea autoarei excepției de neconstituționalitate.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002
sunt neconstituționale, întrucât nu stabilesc posibilitatea persoanei vizate de a contesta măsura atenționării, lăsând astfel loc abuzurilor din partea șefilor ierarhici.
6.
De asemenea, se susține că prevederile
art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
sunt neconstituționale, în măsura în care stabilesc că se poate contesta doar sancțiunea disciplinară, iar nu și măsura administrativ-preventivă, respectiv atenționarea, prevăzută de
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 . Astfel cum reiese din interpretarea Tribunalului Ilfov, atenționarea nu se poate contesta atât timp cât legiuitorul a stabilit că numai sancțiunea disciplinară poate fi contestată, fiind astfel grav încălcate accesul liber la justiție și dreptul la apărare al persoanei vizate.
7.
Prin modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze răspunderea juridică a polițiștilor, respectiv prin instituirea unui instrument coercitiv la îndemâna șefului ierarhic, de a dispune măsura administrativ-preventivă a atenționării în mod arbitrar, pentru orice fel de acțiuni/inacțiuni ale personalului din subordine, fără o analiză premergătoare, fără o cercetare prealabilă minimă efectuată de o comisie anume numită, știind că măsura astfel dispusă nu poate fi contestată de polițist, sunt grav încălcate drepturile fundamentale prevăzute de
art. 21
și
24 din Constituție .
8.
Totodată, se arată că, prin menținerea măsurii dispuse, conducerea - în cazul unei situații similare, în care sunt produse greșeli minore, inerente în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, indiferent de cine le-a produs - va putea dispune una dintre sancțiunile prevăzute de
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , din considerentul că există deja o măsură administrativ-preventivă dispusă împotriva polițistului.
9.
Mai mult, actul administrativ prin care s-a dispus măsura atenționării este păstrat la dosarul personal al polițistului, care se află în gestiunea serviciului de resurse umane, iar, în cazul în care se dorește obținerea mutării în cadrul unei alte unități aparținând Ministerului Afacerilor Interne, această atenționare ar afecta polițistul, potențialii noi angajatori putând fi determinați să renunțe la aprobarea mutării.
10.
În concluzie, se arată că atât timp cât atenționările nu se pot contesta, polițiștii sunt pasibili să primească atenționări atât pentru fapte reale, cât și pentru fapte închipuite, pot să primească câte o atenționare pe zi și aceștia nu ar putea să întreprindă vreun demers în apărarea lor. Când se vor strânge suficiente atenționări, sub acest pretext, conducerea instituției ar putea dispune sancțiuni disciplinare, care pot culmina cu destituirea din poliție.
11.
Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate, interpretate per a contrario, sunt neconstituționale prin raportare la dispozițiile
art. 21
și ale
art. 24 alin. (1) din Constituție , instituind o limită a accesului la justiție care nu este proporțională cu interesul public urmărit. Chiar dacă s-ar admite că prin excluderea de la verificarea legalității și a temeiniciei măsurii de atenționare a polițistului se urmărește o degrevare a instanțelor de la verificarea, sub aspectul legalității și temeiniciei, a unor măsuri care, prin ele însele, nu au efecte asupra raportului de serviciu, măsura nu poate fi considerată proporțională. Din prevederile
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002
reiese că atenționarea administrativ-preventivă se dispune pentru prevenirea săvârșirii de abateri disciplinare. Totodată, din prevederile
art. 58 din Legea nr. 360/2002
reiese că pentru constatarea săvârșirii unor abateri disciplinare nu este suficientă comiterea unei singure fapte de indisciplină, ci este necesară comiterea repetată a unor astfel de fapte. Este disproporționată împiedicarea verificării legalității și temeiniciei împrejurărilor care au condus la măsura atenționării, întrucât este afectată posibilitatea persoanei astfel atenționate de a contesta măsura dispusă într-un termen cât mai apropiat de data comiterii presupusei fapte.
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 58^1
și ale
art. 61 din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Din analiza motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia critică doar dispozițiile
art. 58^1
și ale
art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 . Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002
au fost modificate prin
art. I pct. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2024
pentru modificarea și completarea
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 28 iunie 2024. Având însă în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra dispozițiilor care sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, și anume asupra dispozițiilor
art. 58^1 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2024 , și ale
art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , care au următorul conținut:
–
Articolul 58
^1 : „Pentru prevenirea săvârșirii de abateri disciplinare, persoana prevăzută la
art. 59 alin. (2)
poate dispune atenționarea polițistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter administrativ-preventiv și nu produce consecințe asupra raportului de serviciu.“;
–
Articolul 61
alin. (1):
„Polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință, șefului unității ierarhic superioare.“
16.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 21
privind accesul liber la justiție și
art. 24
privind dreptul la apărare.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2024 , s-a pronunțat prin
Decizia nr. 833 din 17 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 3 februarie 2021, prin care a constatat că acestea sunt neconstituționale.
18.
În esență, Curtea a reținut, la paragraful 34 al
Deciziei nr. 833 din 17 noiembrie 2020 , că, deși atenționarea nu produce efecte juridice, ea contribuie, în mod evident, la crearea unei imagini despre conduita profesională a polițistului, având un impact incontestabil asupra aprecierii subiective ce are loc cu prilejul dispunerii unor măsuri cu privire la cariera acestuia. În plus, chiar dacă raportul de serviciu al polițistului presupune subordonarea acestuia față de șefii ierarhic superiori, Curtea a apreciat, la paragraful 36 al
Deciziei nr. 833 din 17 noiembrie 2020 , că această subordonare trebuie clar circumscrisă îndeplinirii sarcinilor de serviciu și nu trebuie să creeze posibilitatea generării unor situații abuzive ori șicanatorii din partea superiorului ierarhic asupra subalternului, de natură să afecteze demnitatea acestuia. Or, faptul că textul de lege nu condiționează atenționarea de existența unor situații concrete, obiective, care să justifice această măsură a șefului ierarhic, poate constitui terenul manifestării unor acțiuni care au ca simplu temei doar dorința de exercitare a autorității față de o persoană aflată într-o poziție subordonată și care nu dispune de un mijloc eficient de apărare. Este ușor de imaginat că textul de lege criticat poate genera situații în care subalternul este supus unei atitudini șicanatorii, de natură să exercite o presiune psihologică asupra acestuia și să afecteze demnitatea sa. Or, chiar dacă polițistul subaltern dorește să conteste în justiție măsura dispusă potrivit
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 , este dificil de conceput cum instanța de judecată va aprecia temeinicia unei asemenea măsuri și efectele juridice concrete, de vreme ce textul de lege subliniază că „nu produce consecințe asupra raportului de serviciu“. Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea a apreciat, la paragraful 41 al
Deciziei nr. 833 din 17 noiembrie 2020 , că dispozițiile
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 , prin reglementarea lipsită de precizie cu privire la condițiile în care poate fi dispusă atenționarea polițistului, sunt apte să genereze comportamente de natură să afecteze demnitatea persoanei, contravenind astfel prevederilor
art. 1 alin. (3) din Constituție , iar, la paragraful 42, Curtea a precizat că, prin declararea neconstituționalității
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 , toate dispozițiile acestei legi care fac trimitere la textul legal declarat neconstituțional rămân fără obiect.
19.
Prin urmare, ținând cont de dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
și de data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din prezenta cauză, prin Decizia civilă nr. 1.777 din 12 octombrie 2020, pronunțată, așadar, anterior pronunțării și publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
Deciziei nr. 833 din 17 noiembrie 2020 , Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2024 , a devenit inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare.
20.
În consecință, chiar dacă, potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate, prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform
art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă , raportat la incidența acestor ultime articole în speță (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18,
Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19–23,
Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, sau
Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2019, paragraful 23).
21.
Ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
Deciziei nr. 833 din 17 noiembrie 2020 , legiuitorul a modificat - prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2024
- textul de lege declarat neconstituțional, prevăzând că măsura atenționării se poate dispune după efectuarea cercetării prealabile realizate potrivit legii și dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: polițistul recunoaște în totalitate săvârșirea cu vinovăție a faptei care face obiectul cercetării prealabile și din probele administrate reiese vinovăția acestuia; polițistul a manifestat preocupare pentru aflarea adevărului în cauză și a sprijinit administrarea probelor; abaterea disciplinară are un grad redus de gravitate și, după caz, urmările faptei au fost înlăturate; polițistul nu se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare.
22.
Cu privire la dispozițiile
art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , Curtea reține că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate - potrivit cărora aceste norme sunt neconstituționale în măsura în care stabilesc că se poate contesta doar sancțiunea disciplinară, iar nu și măsura atenționării - reprezintă, în realitate, aspecte privind interpretarea și aplicarea în cauză a acestor dispoziții din
Legea nr. 360/2002 . Astfel, așa cum reiese din actul de sesizare a Curții Constituționale, prima instanță care a soluționat cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate a respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care autoarea excepției solicita anularea dispoziției prin care s-a dispus atenționarea sa, însă instanța de recurs a considerat că o astfel de acțiune este admisibilă, dispoziția contestată fiind un act administrativ prin care se stinge raportul juridic de conflict dintre reclamantă și angajator, chiar dacă prin această dispoziție nu este aplicată o sancțiune disciplinară care să aibă „consecințe“ asupra raporturilor juridice de muncă. Instanța de recurs a mai apreciat că toate aceste caracteristici ale dispoziției prin care s-a aplicat atenționarea justifică accesul la instanță al polițistului atenționat, chiar dacă măsura administrativ-preventivă aplicată nu constituie o sancțiune disciplinară și chiar dacă atenționarea nu produce consecințe asupra raportului de serviciu.
23.
Prin urmare, susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției.
24.
Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Referitor la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau
Decizia nr. 164 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 20).
25.
Având în vedere toate acestea, Curtea constată că analiza admisibilității cererilor de anulare a actelor prin care se dispune atenționarea polițistului nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești, principiile specifice materiei contenciosului administrativ fiind în sensul asigurării accesului la instanță în beneficiul persoanei vătămate de un act administrativ (a se vedea, în același sens,
Decizia nr. 422 din 29 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1270 din 29 decembrie 2022, paragraful 19,
Decizia nr. 416 din 11 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 29 septembrie 2023, paragraful 23).
26.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 58^1 din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2024
pentru modificarea și completarea
privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Loredana Nicolae în Dosarul nr. 1.113/93/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
2.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.