Convenția din 23 septembrie 1987

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al unităților lor administrativ - teritoriale sau al colectivităților locale ale acestora, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sînt considerate impozite pe venit și pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii averii.

3. Impozitele actuale care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele:

a) În ce privește România:

- impozitul pe veniturile persoanelor fizice și persoanelor juridice;

- impozitul pe veniturile societăților mixte constituite cu participarea organizațiilor economice române și a partenerilor străini;

- impozitul pe veniturile din activități agricole (denumite în continuare impozite române);

b) în ce privește Tunisia:

- impozitul pe beneficiile industriale și comerciale;

- impozitul pe beneficiile societăților;

- impozitul pe beneficiile profesiilor necomerciale;

- impozitul pe retribuții, salarii, pensii și rente viagere;

- impozitul asupra creșterii valorii bunurilor imobiliare;

- impozitul asupra veniturilor din valori mobiliare;

- impozitul pe veniturile din creanțe, depozite, cauțiuni și conturi curente (I.R.C.);

- contribuția pentru solidaritate;

- contribuția personală de stat (denumite în continuare impozite tunisiene).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau similare care se vor adauga impozitelor existente sau care le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică modificările importante aduse legislației fiscale respective.

Articolul 3

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoană care, în virtutea legislației acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura similară.

2. Cînd, conform prevederilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci acest caz se rezolva după următoarele reguli:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacă dispune de cîte o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre state, atunci va fi considerată rezidență a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul din ele, va fi considerată rezidență a statului a cărui cetățenie sau naționalitate o are;

d) dacă aceasta persoana are cetățenia sau naționalitatea ambelor state sau dacă nu are cetățenia sau naționalitatea nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.

3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, ea este considerată rezidență a statului unde este situat sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri, în care întreprinderea exercita, în totalitate sau în parte, activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) un șantier de construcții sau de montaj a cărui durata depășește 6 luni.

3. Nu se considera sediu permanent:

a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării de mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) păstrarea mărfurilor aparținînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;

c) păstrarea mărfurilor aparținînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprindere;

e) menținerea, de întreprindere, a unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații, pentru cercetări științifice sau activități analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.

4. O persoana - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 -, care activează într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant, se considera sediu permanent în primul stat contractant dacă dispune în acest prim stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepția cazului cînd activitatea acestei persoane se limitează la cumpărarea de mărfuri sau de produse pentru întreprindere.

5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru faptul ca aceasta își exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea în acest celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a considera vreuna din aceste societăți ca sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. În sensul prezentei convenții, expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care sînt situate bunurile în discuție. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispozițiile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la redevențe variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele maritime și aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din arendarea ori din orice alta forma de folosire a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt de atribuit acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; totuși metoda de repartizare adoptată trebuie să fie, ca rezultat, în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acesta a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive valabile și suficiente de a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.

8. Participările unui asociat la beneficiile unei întreprinderi constituite sub forma unei "societăți de fapt" sau a unei "asociații în participație" sînt impozabile numai în statul în care respectiva întreprindere are un sediu permanent.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor sau a aeronavelor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, acest loc se considera situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu exista un atare port, în statul în care cel care exploatează nava este rezident.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, în mod corespunzător, beneficiilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internațional de transporturi.

4. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1 ale prezentului articol și ale art. 7, beneficiile obținute din exploatarea navelor sau a aeronavelor unei întreprinderi a unui stat contractant pentru transporturi exclusiv între puncte situate pe teritoriul unui stat contractant sînt impozabile în acest stat.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

și cînd, și în unul și în celălalt caz, cele doua întreprinderi sînt legate, în relațiile lor financiare sau comerciale, prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de către una din întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant către o persoană rezidență a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăși 12 la suta din suma bruta a dividendelor.

Dispozițiile acestui paragraf nu privesc impozitarea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acțiuni, din acțiuni sau din drepturi de folosință, din părți miniere, din părți de fondator sau alte părți de beneficiu, cu excepția creanțelor, ca și veniturile din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezident societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societățile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul de dividende, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată efectiv participarea generatoare de dividende. În aceste situații se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Dacă o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, cu excepția cazului cînd aceste dividende sînt plătite unui rezident din acest celălalt stat sau cînd participarea generatoare de dividende este legată în mod efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situate în acest celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dobinzi sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat; dacă persoana care primește dobânzile este beneficiara efectivă a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.

Dispozițiile primului alineat al paragrafului 2 al prezentului articol nu se aplică dobinzilor la creditele acordate și garantate, direct sau indirect, de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un organism public (inclusiv instituțiile financiare sau băncile de stat).

3. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din creanțe de orice fel, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de clauza participării la beneficiile debitorului și anume veniturile din efecte publice și din obligațiile la împrumuturi, inclusiv primele și premiile legate de aceste titluri, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislația fiscală a statului din care provin veniturile. Penalizările pentru plata cu întîrziere nu sînt considerate dobinzi în sensul prezentului articol.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, exercita în celălalt stat contractant, din care provin dobinzile, fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu permanent, fie o activitate independenta prin intermediul unei baze fixe situate în acel celălalt stat, și de care sînt legate efectiv creanțele generatoare de dobinzi. În aceste situații se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, cînd plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost contractată creanta generatoare de dobinzi și acestea se suporta de sediul permanent sau de baza fixa respectiva, atunci dobinzile sînt considerate ca provenind din statul contractant în care sînt situate sediul permanent sau baza fixa.

6. Dacă, urmare a relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau a relațiilor pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd seama de creanta pentru care sînt datorate, depășește pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și tinindu-se seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, aceste comisioane sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat; dacă persoana care primește comisioanele este beneficiara efectivă a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 4 la suta din suma bruta a comisioanelor.

3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remunerațiile plătite oricărei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui intermediar sau comisionar de către legislația fiscală a statului din care provine o astfel de suma.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin comisioanele, un sediu permanent de care sînt legate efectiv comisioanele. În aceste situații se aplică prevederile art. 7.

5. Comisioanele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, cînd plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care a fost contractată obligația de a plati comisioanele și acestea se suporta de sediul permanent respectiv, atunci comisioanele sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Dacă, urmare a relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau a relațiilor pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma comisioanelor plătite, ținînd seama de serviciile pentru care sînt datorate, depășește pe cea asupra căreia ar fi convenit plătitorul și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămîne impozabili conform legislației fiecărui stat contractant și tinindu-se seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, aceste redevențe sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat; dacă persoana care primește redevențele este beneficiara efectivă a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 12 la suta din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol indica remunerațiile de orice fel plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele de cinematograf și filmele și benzile destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a unui brevet de invenție, a unei mărci de fabrica sau de comerț, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secrete, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informațiile relative la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific, precum și remunerațiile obținute din acordarea de asistența tehnica și din folosirea studiilor tehnice sau economice.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al redevențelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele, un sediu permanent sau o baza fixa de care sînt legate efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În aceste situații se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, cînd plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe și acestea se suporta de sediul permanent sau de baza fixa respectiva, atunci redevențele sînt considerate ca provenind din statul contractant în care sînt situate sediul permanent sau baza fixa.

6. Dacă, urmare a relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau a relațiilor pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma redevențelor plătite, ținînd seama de serviciul pentru care sînt datorate, depășește pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și tinindu-se seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din înstrăinări de bunuri

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celălalt stat.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragraf 1 și 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

4. Cistigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internațional, precum și a bunurilor mobile necesare exploatării acestor mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul contractant în care, în virtutea prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile obținute din asemenea activități.

Articolul 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acest stat. Totuși, aceste venituri sînt impozabile în celălalt stat contractant în următoarele cazuri:

a) dacă cel în cauza dispune în mod obișnuit celălalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activităților sale; în acest caz este impozabilă în celălalt stat contractant numai partea din venituri care este de atribuit acelei baze fixe; sau

b) dacă șederea în celălalt stat contractant este pe o perioadă sau pe perioade cu durata totală egala sau mai mare de 183 de zile în timpul unui an fiscal.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activități independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist sau contabil.

Articolul 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, salariile, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată de celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; și

b) remunerațiile sînt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează, care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional sînt impozabile în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliilor de administrație sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau de conducere al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obține din activități personale desfășurate în celălalt stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum ar fi artist de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune, sau de interpret muzical ori în calitate de sportiv, sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Cînd veniturile provenind din activitățile personale ale artistului de spectacole sau sportivului nu revin artistului sau sportivului, ci altei persoane, aceste venituri, prin derogare de la dispozițiile art. 7, 15 și 16, sînt impozabile în statul contractant în care se desfășoară activitatea artistului sau sportivului.

3. Veniturile realizate cu ocazia activităților desfășurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante sînt scutite de impozit.

Articolul 19

Pensii

Sub rezerva dispozițiilor art. 20, pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca desfășurată anterior sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 20

Funcții guvernamentale

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o colectivitate locală din acel stat unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei unități sau acelei colectivități sînt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși, aceste remunerații sînt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat și dacă persoana fizica este rezidență a acelui stat și:

(i) are cetățenia sau naționalitatea acelui stat, sau

(îi) nu a devenit rezidență a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

a) Pensiile plătite de către un stat contractant, o unitate administrativ - teritorială sau o colectivitate locală din acel stat, fie direct, fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei unități sau acelei colectivități sînt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși, aceste pensii sînt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este un rezident al acestui stat și dacă poseda cetățenia sau naționalitatea acestuia.

3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se aplică remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în cadrul unei activități industriale sau comerciale desfășurate de un stat contractant, de o unitate administrativ - teritorială sau de o colectivitate locală din acel stat.

Articolul 21

Profesori

Remunerațiile primite de profesori și alți membri ai corpului didactic, rezidenți ai unui stat contractant, care predau sau întreprind cercetări științifice într-o universitate sau în orice alta instituție de învățămînt recunoscută oficial, în celălalt stat contractant, pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în acest celălalt stat.

Articolul 22

Studenți și stagiari

1. Sumele pe care un student sau un stagiar, care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant numai în scopul educării sau instruirii sale, le primește pentru întreținere, educare sau instruire nu vor fi impuse în acest stat, cu condiția ca aceste sume sa provină din surse situate în afară acestui stat.

2. Orice persoană fizica rezidență a unui stat contractant care se afla temporar în celălalt stat contractant în baza unor acorduri încheiate cu guvernul acestui celălalt stat, pentru a se perfectiona, a efectua cercetări sau a urma studii, este scutită de impozit în acel celălalt stat pentru alocația pe care o primește pentru aceasta perfecționare, cercetare sau studii pentru o perioadă care nu depășește trei ani.

3. Veniturile realizate de persoanele menționate la paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol, rezidente ale unui stat contractant, din munca salariata pe care o prestează în celălalt stat contractant în vederea completării resurselor necesare întreținerii lor, sînt scutite de impozit cu condiția ca venitul anual sa nu depășească doua mii dolari S.U.A. (2000) sau echivalentul acestora în moneda naționala a celor două state contractante, pentru întregul an de impunere.

Articolul 23

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii independente este impozabilă în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

3. Navele și aeronavele exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii de transport.

4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 24

Alte venituri

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant despre care nu se tratează la articolele precedente ale prezentei convenții sînt impozabile numai în acest stat, indiferent de unde provin.

Articolul 25

Dispoziții privind evitarea dublei impuneri

Dubla impunere va fi evitata în modul următor:

1. În ce privește România, impozitul plătit de un rezident al României asupra veniturilor sau averii impozitate în Tunisia, în conformitate cu prevederile acestei convenții, va fi scăzut din impozitul român exigibil conform legislației fiscale române.

Aceasta deducere nu poate, totuși, să depășească partea de impozit calculată înaintea deducerii, corespunzătoare elementelor de venit primite de acest celălalt stat.

Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate ca impozit român.

2. În ce privește Tunisia:

a) Cînd un rezident realizează venituri sau deține avere care, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, sînt impozabile în România, Tunisia deduce, din impozitul pe care îl percepe asupra veniturilor sau averii rezidentului, o sumă egala cu impozitul plătit în România.

Cu toate acestea, suma dedusă nu poate depăși partea de impozit pe venit sau pe avere calculată înaintea deducerii, corespunzătoare veniturilor impozitate în România.

b) Cînd, în conformitate cu dispozițiile convenției, veniturile pe care un rezident al Tunisiei le primește sau averea pe care o poseda sînt exceptate de impozit în Tunisia, aceasta poate, la calcularea impozitului asupra venitului sau averii rezidentului, sa țină seama de veniturile sau averea exceptate.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant, indiferent ca sînt sau nu rezidenți ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuși naționalii acestui celălalt stat contractant aflați în aceeași situație.

2. Un stat contractant nu va majoră baza impozabilă a unui rezident al unuia sau al celuilalt stat contractant, incluzind în aceasta elemente de venit care au fost deja impuse în celălalt stat contractant, după expirarea termenului prevăzut de legislația sa naționala și, în orice caz, după expirarea a patru ani de la sfîrșitul perioadei impozabile în cursul căreia veniturile în cauza au fost realizate.

3. Impozitarea unui sediu permanent pe care întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat în condiții mai puțin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfășoară aceeași activitate.

4. Nici o dispoziție a prezentului articol nu poate fi interpretată ca obligind unul din statele contractante sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant deduceri personale, scutiri și reduceri de impozite în funcție de situația sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor rezidenți.

5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deținut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant la nici un impozit sau obligație legată de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau vor putea fi supuse întreprinderile de același fel ale primului stat.

6. În sensul prezentului articol, termenul impozitare indica impozitele de orice natura și denumire.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, independent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorităților competente ale statului al cărui rezident este. Cazul va trebui supus celuilalt stat contractant în termen de patru ani următori primei notificări a măsurii care atrage impozitarea ce nu este în conformitate cu prevederile convenției.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa dea o soluție satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări neconforme cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante, se vor strădui sa rezolve, pe calea procedurii amiabile, orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se pună de acord în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compusa din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții sau ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate prin convenție, în măsura în care impozitarea pe care o stabilesc nu este contrară prevederilor convenției. Orice informație astfel obținută va fi ținuta secret și nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorități, altele decît cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrarii propriei legislații sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza propriei legislații sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celei a celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Funcționari diplomatici și consulari

Dispozițiile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, precum și ai altor reprezentante oficiale deschise de un stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internațional, fie a convențiilor sau acordurilor speciale la care cele doua state contractante sînt părți.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi aprobată în conformitate cu dispozițiile constituționale în vigoare în fiecare din statele contractante și va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi următoare datei schimbului notificărilor prin care se constată că ambele părți s-au conformat acestor prevederi.

2. Dispozițiile prezentei convenții sînt aplicabile:

a) în ce privește impozitul reținut la sursa, asupra veniturilor plătite nerezidentilor sau trecute în creditul acestora, cu începere de la 1 ianuarie a anului calendaristic care urmează celui în care ale loc schimbul instrumentelor de ratificare; și

b) în ce privește celelalte impozite, pentru întregul an de impunere cu începere de la 1 ianuarie a anului calendaristic care urmează celui în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare.

Articolul 31

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunta convenția, pe cale diplomatică, pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor celui în cursul căruia aceasta a intrat în vigoare. În acest caz, aplicarea prezentei convenții încetează la 31 decembrie al anului în care s-a notificat denunțarea.

Drept care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenție.

Facuta la Tunis la 23 septembrie 1987, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile română și franceza, cele doua texte avînd aceeași valoare juridică. În caz de divergențe în interpretarea dispozițiilor convenției, textul în limba franceza are precădere.

Pentru

Guvernul Republicii Socialiste România,

Constantin Stanca

Pentru

Guvernul Republicii Tunisiene,

Ahmed Ben Arfa