Codul Comercial

Articolul 77

Societățile comerciale au drept obiect unul sau mai multe fapte de comerț, și se deosebesc în următoarele feluri:

1) Societatea în nume colectiv (coprinzator) ale carei obligațiuni sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită și solidară a tuturor asociaților;

2) Societatea în comandită, ale carei obligațiuni sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită și solidară a unui sau mai multor asociați comanditati, și prin responsabilitatea unui sau mai multor asociați comanditari, marginita la o sumă determinata, care poate fi reprezentată și prin acțiuni;

3) Societatea anonima în care obligațiunile sociale sînt mărginit garantate numai pînă la concurenta unui capital determinat și de care fiecare asociat nu răspunde, decât numai cu sumele ce s'a obligat a pune în societate sau cu valoarea acțiunilor sale.

Articolul 78

Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simpla și societatea în comandită prin acțiuni exista sub o firma socială.

Societatea anonima nu are firma socială și nu poate fi determinata prin numele nici unuia din asociați*); ea este însă calificată printr'o denumire particulară sau prin arătarea obiectului întreprinderii sale. Aceasta denumire sau arătare trebuie să se deosebeasca lămurit de aceea a oricărei alte societăți.

Societățile sus arătate constituesc, în raport cu cel de al treilea, o persoană juridică distinctă de aceea a asociaților.

----------

*) În art. italian 77, al. II, lipsesc cuvintele: "și nu poate fi determinata prin numele nici unuia dintre asociați", cari au fost adăugate de legiuitorul român.

Articolul 79

Noul asociat al unei societăți constituită răspunde, ca și ceilalți, de toate obligațiunile contractate de societate înaintea admiterii lui, chiar dacă s'ar fi schimbat firma socială.

Orice convențiune contrarie nu are efect față de cel de al treilea.

Articolul 80

Cesionarul și asociatul nu au nici un raport juridic cu societatea; ei participa numai la beneficiile și pierderile cuvenite asociatului, în proportiune cu partea de interes ce li s'a atribuit.

Articolul 81

Asociatul care a vărsat în societate una sau mai multe creanțe nu este liberat, decât după ce societatea a obținut plata sumei drept care s'a făcut vărsămîntul.

Dacă plata nu s'a putut obține prin urmărirea debitorului, asociatul răspunde de suma datorită cu dobînda legală din ziua scadentei creanțelor vărsate, deosebit de daunele-interese ce s'ar cuveni.

Articolul 82

Cînd valoarea lucrurilor vărsate de un asociat nu s'a fixat de către contractanți, se presupune ca convenită valoarea curenta din ziua fixată pentru vărsare, după cota bursei sau mercurialele locului unde își are sediul societatea, și în lipsa, după o estimațiune facuta de experți.

Articolul 83

În lipsa de stipulațiune contrarie, lucrurile vărsate devin proprietatea societății.

Articolul 84

Asociatul care întârzie sa verse partea sa este răspunzător de daunele-interese cauzate, și dacă miza s'a stipulat în numerar, este ținut de drept și fără nici o cerere, la plata cu dobînda legală a acestei sume, din ziua în care trebuia să facă vărsămîntul, fără a fi scutit de daune-interese, dacă ele s'ar cuveni, și deosebit de dispozițiunile articolelor 170 și 188.

Articolul 85

Asociatul nu poate opune societății, în compensatiunea daunelor ce i-a cauzat prin dol, abuz de putere sau greseala, foloasele ce i-ar fi adus în orice chip ar fi.

Articolul 86

Creditorii particulari ai asociatului nu pot, în timpul duratei societății, să-și exercite drepturile lor decât numai asupra partei din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul social; iar dacă societatea este dizolvată, asupra partei ce i-ar veni din lichidațiune.

Cu toate acestea, ei pot sechestra orice parte, și, în societățile în comandită prin acțiuni și anonime, pot sechestra și chiar vinde părțile sau acțiunile debitorului lor.

Articolul 87

Participarea la beneficii concedata impiegatilor sau altor agenți ai societății, ca plata totală sau parțială a muncei lor, nu le atribue numai printr'acesta calitatea de asociați.

II. Despre forma contractului de societate

Articolul 88

Contractul de societate trebuie făcut prin act scris.

Societățile în comandită prin acțiuni și societățile anonime trebuiesc constituite prin act autentic.

Articolul 89

Actul constitutiv al societăților în nume colectiv și al societăților în comandită simpla, afară de data, trebuie să cuprindă:

1) Numele, pronumele sau firma comercială*) și domiciliul asociaților;

2) Firma socială și sediul societății;

3) Asociații cari au semnatura socială;

4) Obiectul societății, partea pusă în societate de fiecare asociat, dacă este**) în numerar, în creanțe sau în alte bunuri, valoarea ce li s'a dat și modul evaluarei;

5) Partea fiecărui asociat în beneficii și pierderi;

6) Epoca cînd trebuie să înceapă societatea și aceea cînd ea trebuie să înceteze.

----------

*) Aliniatul I al art. italian 88, este astfel redactat: "1. Îl nome e îl cognome, o la ditta, e îl domicilio dei socii".

**) În art. italian 88, al. IV, lipsesc cuvintele: "dacă este", ce au fost adăugate de legiuitorul român.

Articolul 90

Actul constitutiv sau statutele societăților anonime și acelea ale societăților în comandită prin acțiuni, trebuie să arate:

1) Denumirea și sediul societății, ale stabilimentelor și reprezentantelor sale;

2) Felul și natura afacerilor care constituesc obiectul societății;

3) Suma capitalului subscris și a celui vărsat;

4) Persoanele asociaților și domiciliul lor sau numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu arătarea dacă sînt nominative sau la purtător, dacă acțiunile nominative pot fi convertite în acțiuni la purtător și viceversa; scadenta și sumele vărsămintelor ce au să facă asociații sau actionarii;

5) Valoarea creanțelor sau a altor bunuri puse în societate;

6) În ce mod trebuiesc făcute bilanțurile, calculate și împărțite beneficiile;

7) Avantajele sau deosebitele drepturi concedate fondatorilor;

8) Numărul administratorilor, drepturile și datoriile lor, cu arătare care dintr'înșii au semnatura socială; iar în societățile în comandită prin acțiuni, numele, pronumele și domiciliul comanditatilor;

9) Numărul cenzorilor;

10) Puterile adunării generale, condițiunile pentru validitatea deliberatiunilor sale și pentru exercițiul dreptului de vot, dacă s'a înțeles a se deroga, în aceasta privinta, la dispozițiunile art. 158, 159 și 160;

11) Epoca cînd începe și cînd încetează societatea.

Pe lîngă acestea, în actul constitutiv al societății urmează să se mai arate documentele conținînd subscriptiunile asociaților și probele depunerei primului varsamant în modul prescris de art. 134.

Articolul 91

În termen de 15 zile dela data actului constitutiv al societății în nume colectiv și al societății în comandită simpla, un duplicat al actului constitutiv, dacă este sub semnatura privată, sau o copie certificată conformă cu originalul dacă actul este autentic, se va depune la grefa Tribunalului de comerț în jurisdicțiunea căruia societatea și-a stabilit sediul sau, pentru a fi transcris în registrul pentru societăți. În același timp se va depune și extracte după actul constitutiv, conținînd indicatiunile cerute de art. 89, pentru a fi afișate în sala tribunalului, în sala primăriei și în localurile bursei celei mai apropiate.

Transcriptiunea și afișările se vor face în urma unei ordonanțe prezidențiale.

Articolul 92

Actul constitutiv și statutele societăților în comandită prin acțiuni și ale societăților anonime se vor depune, prin îngrijirea și sub răspunderea administratorilor, în cele 15 zile după ce va rămîne definitivă încheierea judecătorească ce a autorizat înființarea societății, la grefa tribunalului comercial în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societății. Transcriptiunea și afișarea actului constitutiv și a statutelor în formele prescrise de articolul precedent, se vor face în urma unei ordonanțe a tribunalului, data în camera de consiliu, fața cu procurorul tribunalului.

Articolul 93

Dacă societatea în momentul constituirei sale sau în urma, institue sau una sau mai multe reprezentante afară de circumscriptiunea tribunalului în care se afla sediul sau, sau al celorlalte stabilimente sociale, mandatul dat reprezentantului trebuie să fie depus, transcris și afișat în forma și în termenul stabilite prin art. 91 la tribunalul comercial în circumscriptiunea căruia este instituită reprezentanta.

Societățile în comandită prin acțiuni și anonime trebuiesc, prin staruinta și sub răspunderea administratorilor, să depună și să facă a transcrie și afișa procesul-verbal al deliberatiunei relativ la înființarea a noui stabilimente sau a noui reprezentante în România sau în străinătate, mai înainte de executarea lui, la grefa tribunalului comercial în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societății și la a celor tribunale în circumscriptiunea cărora își au sediul nouile stabilimente sau nouile reprezentante.

Administratorii sînt datori sa ceara și sa starue ca acest proces-verbal să se treacă în registrul pentru societăți, pe marginea actului constitutiv al societății.

Articolul 94

Un extract după actul constitutiv al societăților în nume colectiv și în comandită simpla, identic cu cel prevăzut de art. 91*), va trebui să fie publicat, în termen de o luna dela depunerea actului constitutiv la tribunal, prin staruinta administratorilor, în Monitorul Oficial și în foaia anunțurilor judiciare a locului unde societatea își are sediul, stabilimentele sau reprezentantele sale.

-----------

*) În art. italian 93, lipsesc cuvintele: "identic cu cel prevăzut la art. 91", cari au fost adăugate de legiuitorul român.

Articolul 95

Actul constitutiv și statutele societăților în comandită prin acțiuni și anonime se vor publică, prin îngrijirea administratorilor, în întregul lor și împreună cu toate documentele relative la constituirea societății, în Monitorul Oficial și în foaia anunțurilor judiciare a locului unde societatea își are sediul, în termen de o luna dela data ordonanței tribunalului, prevăzut de art. 92.

Articolul 96

Schimbarea, retragerea sau excluderea asociaților; schimbările firmei sociale, ale sediului sau ale obiectului societății, sau ale asociaților care au semnatura socială; reducerea, sporirea sau reconstituirea capitalului; dizolvarea înainte de termenul stabilit în contract; fuziunea cu alte societăți și prelungirea peste termenul sus zis, trebuie să rezulte, pentru societățile în nume colectiv și în comandită simpla, dintr'o declarațiune sau deliberatiune expresă a asociaților; iar actele relative trebuie să fie depuse, transcrise, afișate și publicate*) conform dispozițiunilor din articolele precedente.

Actele sus zise și în general toate schimbările introduse în dispozițiunile actului constitutiv sau statutelor societăților în comandită prin acțiuni și anonime, trebuie să rezulte dintr'o deciziune luată în conformitate cu prescripțiunile legei și actului constitutiv sau statutelor. Aceasta deciziune se va depune la grefa tribunalului de comerț**). Tribunalul va verifica dacă condițiunile stabilite de lege au fost îndeplinite și va ordonă transcriptiunea ei în registrul pentru societăți. Transcriptiunea, afișarea și publicarea zisei deceziuni se va face conform prescripțiunilor art. 92 și 95

-----------

*) Textul italian al articolului 96, al. I, adauga: "în extract", adică publicate în extract.

**) Articolul italian 96, al. ult., zice: "tribunalului civilZ, în loc de: "tribunalului de comertZ, cum a dispus legiuitorul român.

Articolul 97

Oricare asociat are dreptul de a îndeplini cu cheltuiala societății formalitățile prescrise pentru depunerea și publicațiunea actului constitutiv și a statutelor societății, precum și a actelor prevăzute în art. 96, sau de a cere ca administratorii societății să fie condamnați la îndeplinirea lor.

Articolul 98

Societatea nu este legal constituită, mai înainte de îndeplinirea formalităților prescrise de art. 88, 91, 92, 94 și 95.

Asociații, fondatorii, administratorii și toți acei cari mai înainte de constituirea societății lucrează în numele ei, își iau o responsabilitate nemărginită și solidară pentru toate obligațiunile ce contractează.

Articolul 99

În lipsa de act scris și a publicatiunilor ordonate de articolele precedente pentru societățile în nume colectiv și în comandită simpla, fiecare din societari are dreptul sa ceara dizolvarea societății.

Efectele dizolvarei încep a curge din ziua cererii.

Lipsa formalităților sus zise nu va putea să fie opusă de către asociați celor de al treilea.

În societățile în comandită prin acțiuni și anonime, subscriitorii acțiunilor pot cere să fie liberați de obligațiunea ce decurge din subscriptiunile lor, dacă vor fi trecut trei luni dela expirarea termenului prevăzut de art. 92 pentru depunerea actului constitutiv și aceasta depunere nu s'a efectuat.

Articolul 100

Schimbările actului constitutiv sau ale statutelor, oricare ar fi felul societății, nu au putere pînă ce mai întîi nu vor fi transcrise și publicate în conformitate cu dispozițiunile art. 96.

Articolul 101

Capitalul social nu se va putea reduce decât după trecere de trei luni din ziua în cari va fi apărut în "Monitorul Oficial" și în foaia anunțurilor judiciare publicațiunea declaratiunei sau deliberatiunei societății în aceasta privinta, cu înștiințare expresă ca acei cari ar avea vreun interes pot face opozițiune în același termen.

Opozițiunea suspenda executarea deciziunei luată pentru reducțiunea capitalului pînă la retragerea sau respingerea ei prin hotărîre definitivă.

Articolul 102

Creditorii particulari ai asociatului în nume colectiv, sau ai asociatului responsabil fără limita în societatea în comandită, ale căror drepturi sînt lichidate prin sentinta definitivă, pot face opozițiune la deliberatiunea asociaților privitoare la prelungirea societății peste termenul stabilit pentru durata sa.

Opozițiunea facuta în cele 10 zile dela publicațiunea deliberatiunei suspenda, în privinta oponentilor, efectul prelungirii societății.

Articolul 103

Dizolvarea societății înainte de expirarea termenului hotărît pentru durata sa n'are efect, fața cu cel de-al treilea, decât numai după trecere de o luna dela publicarea actului de dizolvare.

Articolul 104

În orice contract scris, stipulat în interesul societății, și în orice act, scrisoare, publicațiune sau anunț, emanând dela o societate, va trebui să se arate lămurit felul și sediul societății.

Capitalul societății în comandită prin acțiuni și anonime va fi arătat în aceste acte, după suma efectiv vărsată rezultând din ultimul bilanț aprobat.

III. Despre deosebitele feluri de societăți

PARAGRAFUL 1

Despre societatea în nume colectiv

Articolul 105

În societatea în nume colectiv numai numele asociaților sau firmele lor de comerț pot face parte din firma socială.

Asociatul care are semnatura socială nu o poate transmite sau ceda, dacă aceasta facultate nu i s'a dat prin contract. În caz contrariu obligațiunea contractată de cel substituit rămîne în riscul acestuia și al mandantelui sau, iar societatea nu este obligată către substituit decât numai pînă la concurenta sumei beneficiilor ce se va fi realizat din operațiune.

Articolul 106

Asociații în nume colectiv sînt obligați solidar pentru operațiile făcute în numele și pentru contul societății sub semnatura adoptată de dânsa de către persoanele autorizate a administra.

Cu toate acestea, creditorii societății nu pot pretinde să fie plătiți de asociați cu din averea lor mai înainte de a fi exercitat acțiunea în contra societății.

Articolul 107

Celelalte puteri ale asociaților administratori se regulează după dispozițiunile art. 1514 pînă la 1517 din codicele civil.

Majoritatea determinata prin părțile de interes decide asupra opozițiunei unui sau mai multor asociați, prevăzută în paragraful I al art. 1517

Articolul 108

Majoritatea asociaților, afară de stipulațiune contrarie, nu are dreptul de a schimba sau modifica felul societății și convențiunile sociale, și nici nu poate face alte operațiuni decât cele determinate prin contract.

Articolul 109

Fiecare asociat are acțiune contra societății, nu numai pentru sumele cheltuite peste capitalul promis în folosul societății și pentru procentul legal al acestei sume, dar încă și pentru obligațiunile contractate de buna credința pe seama societății.

Dacă asociatul prin actele făcute în aceasta calitate incearca pierdere sau daune, el trebuie să fie despăgubit de tot ce a pierdut și de daunele suferite.

Articolul 110

Asociatul care, fără consimtimantul scris al celorlalți asociați, întrebuințează capitalurile sau lucrurile societății în folosul sau specula sa proprie sau în aceea a unei alte persoane, este obligat sa restitue societății beneficiile ce au rezultat și daunele-interese cuvenite, fără prejuditiul acțiunii penale de va fi caz.

Articolul 111

Nici un asociat nu poate lua din fondul comun mai mult decât i s'a fixat pentru cheltuelile sale particulare. Asociatul care contravine acestei dispoziții este responsabil de sumele luate ca și cum n'ar fi vărsat miza sa întreaga, fiind obligat și la plata daunelor-interese.

Articolul 112

Asociații în nume colectiv nu pot să se intereseze ca asociați cu responsabilitate nemărginită în alte societăți avînd același obiect, nici să facă operațiuni pe contul lor sau pe contul altor persoane în același fel de comerț, fără consimtimantul celorlalți asociați.

Consimtimantul se presupune ca dat, dacă interesul sau operațiunile fiind anterioare contractului de societate și cunoscute de către ceilalți asociați, aceștia n'au stipulat ca ele sa înceteze.

Articolul 113

În caz de contraventiune la dispozițiunile articolului precedent, societatea, deosebit de dreptul ce-i este recunoscut prin art. 188, poate sau sa decidă ca asociatul a lucrat pentru contul ei, sau sa ceara daune-interese. Acest drept se stinge după trecere de trei luni din ziua cînd societatea va fi avut cunoștința de aceste fapte, fără sa fi luat vre-o hotărîre.

PARAGRAFUL 2

Despre societatea în comandită

Articolul 114

(Modif. L. 6 Apr. 1900) Societatea în comandită se administrează de către asociații cu responsabilitate nemărginită.

În societățile în comandită prin acțiuni, unicul administrator sau cel puțin o treime din numărul administratorilor vor fi români*).

Numai numele asociaților cu responsabilitate nemărginită și firma lor comercială pot face parte din firma socială.

Dacă, în contra acestei dispozițiuni, firma cuprinde și numele asociatului comanditar, acesta devine responsabil solidar și fără limita de toate obligațiunile societății.

----------

*) Acest al doilea aliniat lipsește în art. italian corespunzător.

Articolul 115

Cînd sînt mai mulți asociați obligați solidar sub o firma socială, și în același timp asociați comanditari, fie ca asociații obligați solidar administrează toți împreună, fie ca administrațiunea generală s'a confiat unuia sau mai multora dintre ei, societatea este în același timp societate în nume colectiv fața cu asociații obligați solidar, și societate în comandită fața cu comanditarii.

Articolul 116

Dispozițiunile art. 106, 112 și 113 sînt aplicabile asociatului sau asociaților obligați solidar.

Articolul 117

Asociatul comanditar răspunde pînă la concurenta mizei sale de pierderile și datoriile sociale.

El nu poate fi constrâns sa restituiasca părțile de interes și dividendele sociale ce a perceput de buna credința și conform bilanțurilor regulat făcute din care rezultau acele beneficii.

În caz de imputinare a capitalului social, nu se va mai procede la plata de dividende pînă ce din beneficii nu se va împlini treptat capitalul social.

Articolul 118

Comanditarul nu poate face nici un act de administrațiune din care să nasca drepturi sau obligațiuni pentru societate, nici chiar în virtutea unei procuratiuni generale sau speciale pentru o serie sau natura de afaceri. Orice fapt contrariu acestei prohibitiuni îl face responsabil fără limita și solidar către cei de al treilea pentru toate obligațiunile societății.

Dacă procuratiunea este specială pentru o anume afacere, comanditarul răspunde personal și solidar cu societatea de obligațiunile rezultând din acea afacere.

Avizul și consiliile, actele de control și supraveghere, numirea și revocarea administratorilor în cazurile prevăzute de lege și autorizațiunile date administratorilor în limitele contractului social pentru acte cari trec peste puterile lor, nu lega pe asociatul comanditar.

Articolul 119

În societățile în comandită prin acțiuni, administratorul poate fi revocat de către adunarea generală a acționarilor printr'o deciziune luată cu majoritatea cerută de art. 160, cu rezerva pentru asociații oponenți de a uza de facultatea ce le este acordată prin penultimul aliniat de sub acel articol.

Administratorul revocat rămîne responsabil către cei de al treilea pentru obligațiunile ce a contractat în timpul administrațiunei sale, cu dreptul de recurs în contra societății.

Dacă revocarea s'a făcut fără cauza bine-cuventata, administratorul revocat are dreptul la daune interese.

Articolul 120

Adunarea generală, cu majoritate*) și sub rezervele arătate în articolul precedent, poate subroga o altă persoană administratorului revocat, mort, falit, interzis sau legalmente**) incapabil; dacă însă sînt mai mulți administratori, numirea va trebui să fie aprobată și de către aceștia.

Administratorul subrogat devine asociat comanditar cu responsabilitate nemărginită.

----------

*) Textul oficial din eroare zice: "majoritate" în loc de "majoritatea", după cum este și în articolul italian corespunzător.

**) Cuvintele: "sau legalmente" lipsesc în textul italian al art. respectiv.

PARAGRAFUL 3

Despre societatea anonima

Articolul 121

Societatea anonima trebuie să aibă un număr de cel puțin 7 asociați.

Articolul 122

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Societatea anonima se administrează de către unul sau mai mulți mandatari temporali, revocabili, asociați sau nu.

Unicul administrator sau cel puțin o treime din numărul administratorilor, vor fi români.

În societățile ale căror statute permit dobândirea de imobile rurale, altele decât cele destinate la construcția unui stabiliment industrial, sau la o exploatare industriala, și dependintele lor, jumătate plus unul din numărul administratorilor vor fi români*).

---------

*) Aliniatele 2 și 3 lipsesc în textul art. italian corespunzător. Al. 3 a fost adăugat de legiutorul modificator din 190

Articolul 123

Administratorii, prin faptul administrațiunei lor, nu se obliga personal pentru afacerile sociale.

Cu toate acestea, ei răspund de executarea mandatului lor și de ceea ce decurge din obligațiunile pe cari legea le impune.

Dânșii nu pot să facă alte operațiuni decât acelea cari sînt expres menționate în actul constitutiv; în caz de abatere sînt răspunzători atît către cei de al treilea, cat și către societate.

Articolul 124

Fiecare administrator trebuie să dea pentru gestiunea sa o garanție care să reprezinte a suta parte*) din capitalul social, fără ca totuși aceasta garanție să poată fi mai mica de 8 000 lei**).

Cu toate acestea, prin actul constitutiv se poate stipula ca garanția sa nu treca peste 15000 lei cînd capitalul societății este de 500000 cel mult, nici peste 3000 lei cînd capitalul este mai mare de 50000.

Garanția va putea fi depusa în numerar sau în efecte publice sau acțiuni ale societății pe valoare nominală***).

Garanția se va efectua prin depunerea acțiunilor în cassa societății, dacă prin actul constitutiv sau de către adunarea generală nu s'a desemnat un alt loc.

Dacă acțiunile depuse sînt la purtător, ele se vor converti în acțiuni nominative, și în orice caz se va face mențiune în registrul acțiunilor ca dânsele serva ca garanție.

Dacă capitalul nu este împărțit pe acțiuni și dacă modul cum are să se dea garanția nu este hotărât prin actul constitutiv, tribunalul comercial****) determina garanția.

-----------

*) Legiuitorul italian, cere a cincizecea parte din capitalul social, iar nu a suta parte ca cel român.

**) În art. italian lipsesc cuvintele: "fără ca totuși aceasta garanție să poată fi mai mica de 8000 lei".

***) Acest aliniat lipsește în Codul italian.

****) Art. italian respectiv zice: "tribunalul civil".

Articolul 125

Numirea administratorilor se face de către adunarea generală; cu toate acestea, primii administratori pot fi numiți prin actul constitutiv, însă termenul mandatului lor nu poate trece peste 4 ani.

Dacă durata mandatului nu este fixată, se presupune ca el a fost dat pentru 2 ani.

Dacă administratorii numiți în același timp sînt mai mulți decât unul, jumătate dintr'înșii se retrag din administrațiune la împlinirea jumatatei termenului mandatului, și trebuie să fie înlocuiți.

Dacă administratorii sînt în număr neegal, atunci se retrag jumătate dintr'înșii mai puțin unul, afară numai dacă nu s'a stipulat într'altfel.

Sortul decide cari sînt administratorii ce trebuiesc să se retragă.

Administratorii sînt întotdeauna reeligibili, cînd actul constitutiv sau statutele societății nu dispun într'altfel.

Articolul 126

În caz de vacanta a unui loc de administrator, ceilalți administratori intruniti cu cenzorii și deliberând, în prezenta a două treimi și cu majoritate absolută, procedează, dacă actul constitutiv sau statutele nu dispun într'altfel, la înlocuire printr'un alt administrator pînă la convocarea adunarei generale.

Cînd este un singur administrator și acesta se retrage, adunarea generală va trebui să fie convocată.

În caz de moarte sau de împiedicare fisica, numirea provizorie se va face de către cenzori, însă adunarea generală va fi convocată de urgenta pentru numirea definitivă a administratorului.

IV. Dispozițiuni comune societăților în comandită prin acțiuni și societăților anonime

PARAGRAFUL 1

Despre constituirea societății

Articolul 127

Fondatorii sînt responsabili solidar și fără limita de obligațiunile ce contractează pentru constituirea societății, cu drept de recurs în contra acesteia, de va fi caz.

Ei iau asupra-le consecințele actelor și cheltuelile necesare constituirei societății, și dacă aceasta, din orice cauza ar fi, nu se poate constitui, fondatorii nu pot recurge contra subcriitorilor acțiunilor.

Articolul 128

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Avantajele particulare sau deosebitele drepturi ce fondatorii își rezerva la constituirea societății, trebuiesc arătate în actul constitutiv al societății. Ele trebuiesc să fie aprobate de adunarea generală prevăzută prin art. 135

Ele nu pot fi reprezintate sub o alta forma, decât printr'o tantiema din beneficiile neto ale societății și plata lor nu poate avea loc înaintea aprobarei bilanțurilor.

Articolul 129

Societatea se poate constitui printr'unul sau mai multe acte autentice, subscrise de toți asociații ce vor figura în persoana sau prin procuratori cu procuri speciale și autentice; acest act va arata dacă condițiunile prescrise de lege s'au îndeplinit și va conține numirea administratorilor și a persoanelor însărcinate sa îndeplinească funcțiunile de cenzori, pînă la întrunirea celei dintâi adunări generale.

Articolul 130

Societatea se poate constitui și prin mijlocul unei subscriptiuni publice. în acest caz fondatorii vor face un prospect cari va arata scopul, capitalul acestei societăți, clauzele principale ale actului constitutiv sau ale statutelor, și folosele exclusive ce dânșii își rezerva asupra beneficiilor societății sau cari sînt cuprinse în proiectul statutelor.

Prospectul va trebui să fie subscris de fondatori și va putea sa fixeze un alt termen decât cel stabilit prin art. 99 pentru stingerea obligatiunei subscriitorilor. Prospectul va trebui neapărat sa arate persoana care va prezida adunarea prevăzută de art. 135

Prospectul cu semnăturile autentice ale fondatorilor va trebui, înainte de publicațiune, să fie depuse la grefa tribunalului de comerț în jurisdicțiunea căruia are a se stabili sediul viitoarei societăți.

Articolul 131

Subscriptiunile acțiunilor se vor face pe unul sau mai multe exemplare, în josul prospectului fondatorilor sau în josul proiectului statutelor societății. Fiecare subscriptiune va arata numele și pronumele sau firma comercială și domiciliul aceluia care subscrie, numărul acțiunilor subscrise exprimat în litere, data subscriptiunei, și va conține declarațiunea expresă ca subscriitorul cunoaște și accepta prospectul sau proiectul de statute.

Subscriptiunile pot asemenea să rezulte din scrisori adresate fondatorilor de către subscriitori, cuprinzînd declarațiunile sus zise, și în special declarațiunea expresă ca subscriitorul cunoaște și accepta prospectul sau actul constitutiv, ori statutele societății pentru ale carei acțiuni a subscris.

Subscriptiunile trebuie să fie autentificate, oricare ar fi modul cum au fost adunate.

Rezerva beneficiilor exclusive în profitul fondatorilor, conform art. 128, deși primită de subscriitori, nu va avea efect dacă nu este aprobată de adunarea prevăzută de art. 135.

Articolul 132

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Pentru a se putea proceda la constituirea societății, este necesar ca întregul capital social să fie subscris și ca fiecare acționar sa fi vărsat în numerar cel puțin trei zecimi din valoarea acțiunilor sau din sumele subscrise de dânsul.

Pentru acțiunile reprezentând aportul imobiliar, vărsămîntul celor trei zecimi nu se cere.

Nu se va putea emite noui acțiuni decât după plata integrală a celor dintâi.

În nici un caz acțiunile nu vor putea să fie emise pentru o sumă mai mica decât valoarea lor nominală.

Articolul 133

După ce subscriptiunile s-au adunat, fondatorii trebuiesc ca, printr-o încunoștiințare inserată în "Monitorul Oficial" și în foaia anunțurilor judiciare a locului unde societatea își va avea sediul sau, sa fixeze un termen, pentru facerea vărsământului prescris în articolul precedent, acelor din subscriitori cari nu-l vor fi efectuat odată cu subscriptiunea.

Dacă după trecerea acestui termen sînt subscriitori cari încă n'au făcut vărsămîntul, fondatorii au dreptul sau a-i elibera de obligațiunea ce au contractat, sau de a-i constrânge la varsamant.

În caz cînd subscriitorii sînt liberați de obligațiunea lor, nu se va putea procede la constituirea societății mai înainte de a se subscrie din nou și plati acțiunile neplătite de dânșii.

Articolul 134

Vărsămîntul prescris în art. 132 se va face la Cassa de depuneri, consemnațiuni și economie, la casieriele generale din județe pe contul zisei casse, la Banca Naționala și la sucursalele ei.

Sumele depuse nu vor putea fi restituite decât administratorilor numiți, cari vor prezintă certificatul prezidentului tribunalului constatând ca toate formalitățile prevăzute de lege pentru constituirea societății s'au îndeplinit, sau subscriitorilor dacă societatea nu s'a înființat. Fondatorii nu vor putea sa retragă nici o parte.

Articolul 135

Subscriptiunile fiind adunate și vărsămîntul arătat în art. 132 fiind făcut, fondatorii vor convoca adunarea generală în cele 15 zile dela expirarea termenului fixat conform prescripțiunilor art. 133, afară numai dacă prospectul sau statutele nu dispun într'altfel.

Adunarea:

1) Verifica și aproba vărsămîntul părților sociale și valoarea lucrurilor mobiliare și imobiliare puse în societate, dacă a fost determinata; în caz contrariu ea numește unul sau mai mulți experți pentru evaluarea adevăratului lor preț;

2) Discuta și aproba statutele societății, dacă n'au fost acceptate în momentul subscriptiunilor;

3) Deliberează asupra părților de profit pe cari fondatorii și le-au rezervat din beneficiile nete ale societății;

4) Numește administratorii în societățile anonime, dacă ei n'au fost desemnați prin actul pe care s'au făcut subscriptiunile;

5) Numește cenzorii.

Articolul 136

Fiecare acționar care va declara în aceasta adunare că nu este destul de luminat, poate cere ca adunarea să fie amânată peste trei zile. Dacă aceasta propunere este susținută de un număr de asociați cari sa reprezinte o pătrime din capitalul reprezentat în adunare, amânarea are loc de drept.

Dacă se cere un termen mai lung, dar nu mai mare de o luna, majoritatea va decide. Orice termen mai mare de o luna trebuie să fie primit de trei pătrimi din numărul asociaților prezenți.

Articolul 137

După ce adunarea generală îndeplinește tot ce este prescris în articolele precedente, va proceda în acea ședința la facerea actului constitutiv al societății cu concursul membrilor prezenți, cari reprezintă, în acest scop și pe asociații absenți.

Dacă nu este posibil ca actul constitutiv să se termine în aceeași zi, ședința se va putea continua în zilele următoare fără intreruptiune.

Articolul 138

Societatea nu se poate înființa decât cu autorizațiunea tribunalului comercial respectiv, care va fi data după o cerere ce se va face de către fondatori;

La cererea de autorizațiune se vor alătură:

1) Actul de constituire și statutele societății;

2) Actele doveditore ca capitalul a fost întreg subscris și ca s'a vărsat de fiecare acționar în numerar trei zecimi cel puțin din valoarea sumelor sau acțiunilor subscrise de dânsul;

3) Procesele-verbale și celelalte acte cari constata deliberațiunile și decisiunile luate de prima adunare generală;

4) Titlurile de proprietate, cînd se pun imobile în societate și certificatul tribunalului situațiunei imobilelor constatator de sarcinile la cari sînt supuse;

5) Un inventar complet, în dublu exemplar, descriptiv de starea mobilelor sau imobilelor cari se pun în societate și evaluarea lor.

Tribunalul, după ce va obține avizul Camerei de Comerț în privinta utilitatei întreprinderii, moralitatei fondatorilor și administratorilor, exactitatei inventarului și estimatiunei bunurilor mobiliare și imobiliare ce se pun în societate, și după ce va verifica dacă s'au îndeplinit condițiunile stabilite de lege pentru constituirea legală a societății, în ședința publică, ascultând pe ministerul public și pe reprezentanții societății, admite sau nu cererea de autorizațiune, ori arata modificările ce trebuiesc făcute în statute.

Încheierea tribunalului în aceasta privinta este supusă apelului în termen de 15 zile dela pronunțarea ei.

Dreptul de apel aparține și ministerului public.

Curtea de apel se va pronunța fără recurs în casatiune, cel mult în termen de o luna din ziua facerei apelului, ascultând pe reprezentanții societății și pe ministerul public în concluziunile sale.

Articolul 139

Orice vânzare sau cesiune de acțiuni facuta de subscriitori înaintea constituirei legale a societății este nulă și de nul efect, și acela care instraineza, poate fi constrîns sa restituiasca sumele ce în acest scop îi vor fi fost plătite.

Nulitatea are loc cu toate ca vînzarea a fost facuta cu clauza "actualmente pentru cînd societatea va fi constituită" sau alta echivalenta*).

------------

*) Art. italian 137 mai cuprinde și un al treilea aliniat.

Articolul 140

Orice operațiune facuta de fondatori în afară de actele necesare pentru constituirea societății este nulă, în ce privește pe societate, dacă ea n'a fost aprobată de către adunarea generală.

PARAGRAFUL 2

Despre administratori

Articolul 141

Administratorii sînt obligați sa ceara și fondatorii sînt datori să le inmaneze toate documentele și corespondenta privitoare la constituirea societății. Dinsii sînt datori a notifica numirea lor la tribunalul de comerț, în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societății, în cele trei zile de cînd a avut cunoștința de aceasta numire și notificarea sa o facă printr'un act semnat de dânșii în prezenta președintelui*) tribunalului sau printr'un act în forma autentică.

-----------

*) Textul italian zice: "în prezenta grefierului".

Articolul 142

Afară de registrele prescrise pentru orice comerciant, administratorii societăților sînt datori sa țină:

1) Registrul asociaților care să arate numele și pronumele sau firma comercială și domiciliul asociaților, sau subscriitorilor acțiunilor și vărsămintele făcute în contul sumelor subscrise sau acțiunilor, atît pentru capitalul primitiv cat și pentru orice sporire posteriora.

Acest registru trebuie să conțină declarațiunile de cesiune ale părților sau acțiunilor nominative, conform dispozițiunilor art. 171.

2) Registrul în care să se treca procesele-verbale privitoare la întrunirile și deliberațiunile adunărilor generale;

3) Registrul întrunirilor și deliberatiunilor administratorilor, dacă societatea are mai mulți administrtori.

Dispozițiunile art. 26, 27 și 29 se aplică și în privinta acestor registre.

Articolul 143

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Cînd sînt mai mulți administratori, prezenta a jumătate cel puțin dintr'înșii, dacă actul constitutiv nu cere un număr mai mare, este indispensabila pentru validitatea deliberatiunilor lor.

Administratorii absenți cari trimit o autorizațiune unuia dintre administratorii prezenți de a delibera și vota pentru dânșii, sînt socotiți ca prezenți și vor avea răspunderea enuntata de art. 151, alin. 1

Articolul 144

Administratorii sînt datori să permită asociaților inspecțiunea registrelor arătate în paragrafele 1 și 2 ale art. 142.

Sînt asemenea datori, dacă li se cere, sa libereze asociaților și cu cheltuiala acestora, certificate constatând conținutul registrelor acțiunilor și vărsămintelor.

Pînă la plata integrală a sumelor subscrise și a acțiunilor, administratorii sînt datori să permită oricui va avea interes, inspecțiunea registrului asociaților.

Articolul 145

Numirea tuturor impiegatilor asociației se face de către administratori, afară dacă prin actul constitutiv sau statute acest drept nu a fost rezervat adunarei generale.

Articolul 146

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Achizitiunea propriilor acțiuni însă numai cu scopul de a amortiza succesiv capitalul social, este admisă la societățile al căror fond productiv prin chiar regulată exploatare este expus la micșorare sau disparitiune, sau cînd averea societății, în temeiul unei sarcini de reversiune sau răscumpărare, se compune din drepturi cu durata limitată.

În asemenea caz, statutele societății vor afecta o anumită parte din beneficiul anual, la retragerea din circulațiune a unui număr de acțiuni, prin tragere la sorți cu valoarea nominală.

Statutele vor fixa epoca cînd va începe amortizarea capitalului social.

Statutele vor prevedea eliberarea de titluri de dividend în locul acțiunilor retrase și vor determina partea beneficiului anual ce se rezerva acestor titluri de dividend, care însă nu mai au nici un drept la activul social.

Acțiunile, odată retrase, nu pot fi puse iarăși în circulațiune, ci trebuiesc anulate.

Articolul 147

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Societățile de asigurare asupra vietei și societățile care administrează tontinele sînt datoare ca din sumele plătite pentru asigurări și din procentele acestor titluri, sa întrebuințeze, dacă sînt naționale, o pătrime, dacă sînt străine, o jumătate, fie în titluri de ale datoriei publice, fie în alte titluri române acceptate drept garanție la casele Statului, fie în imobile situate în România, fie în ipoteci asupra unor imobile situate în România și care vor fi acceptate de către ministerul de comerț și industrie. Titlurile se vor depune la Cassa de depuneri și consemnațiuni, imobilele vor fi afectate ipoteca în numele Statului, iar creanțele ipotecare depuse în gaj tot la Cassa de depuneri și consemnațiuni.

Cupoanele titlurilor depuse precum și pentru ipoteci și imobile, o dobînda 4,5 % pe an, care se va plati de societățile depunatoare, se vor capitaliza tot în condițiunile mai sus enunțate.

Titlurile depuse din trecut pot fi retrase, inlocuindu-se pentru valoarea lor, după cursul zilei de retragere, cu ipoteci și imobile, conform celor zise mai sus.

Modul și termenul acestei depuneri (intrebuintari) și a degajamentelor (liberarilor) treptate se vor stabili prin regulamente de administrațiune publică.

Societățile străine de asigurare asupra vietei vor face în polițele de asigurare alegere de domiciliu în România. În caz contrariu, tribunalul domiciliului asigurări va fi competent pentru toate litigiurile cu societatea.

Articolul 148

Cînd administratorii vor constata ca capitalul social s'a imputinat cu o treime, sînt datori sa convoce pe asociați pentru a-i intreba dacă voesc sa reconstitue capitalul, sa-l limiteze la suma care a rămas sau să se dizolve societatea.

Dacă rămîne numai o treime din capital, societatea se dizolva de drept, afară numai dacă asociații, convocați în adunarea generală, nu decid reconstituirea capitalului, sau limitarea lui la suma rămasă.

Cînd societatea s'ar afla în stare de faliment, administratorii sînt datori sa ceara la tribunal declarațiunea ei în faliment, conform dispozițiunilor cartei a III-a.

Articolul 149

Administratorii sînt solidar responsabili către asociați și către cel de-al treilea:

1) De realitatea versamintelor efectuate de către asociați;

2) De existenta reală a dividendelor plătite;

3) De existenta registrelor cerute de lege și de regulată lor întreținere;

4) De execuția întocmai a deciziunilor adunărilor generale;

5) Și, în general, de stricta observare a datoriilor ce legea, actul constitutiv și statutele le impun și care nu au caracterul unei însărcinări speciale și personale.

Articolul 150

Dacă prin actul social, sau prin deciziunea adunarei generale, executarea operațiunilor sociale este încredințată unui director străin consiliului de administrațiune, acest director va fi responsabil către asociați și către cei de al treilea întocmai ca și administratorii, pentru îndeplinirea îndatoririlor sale după prescripțiunile articolului precedent, chiar de ar exista o convențiune contrarie și chiar dacă acest director ar fi pus sub autoritatea și supravegherea administratorilor.

Articolul 151

În societățile cari au mai mulți administratori, responsabilitatea pentru actele făcute sau pentru omisiuni nu se întinde și la acei administratori cari, nefiind în culpa, au făcut să se constate imediat în registrul deliberatiunilor împotrivirea lor, încunoștiințând prin scris despre acesta și pe cenzori.

În caz de a nu fi participat la acele acte, obligațiunea de a protesta contra lor nu exista decât dacă în urma administratorul a luat cunoștința de dânsele.

Articolul 152

Administratorul care într'o operațiune determinata are, fie în numele sau propriu, fie ca reprezentant al altuia, interese contrarie intereselor societății, va trebui sa încunoștiințeze despre acesta pe ceilalți administratori și pe cenzori și să se abțină dela orice deliberare privitoare la aceasta operațiune. În caz cînd deliberările n'ar fi fost aprobate de cenzori, administratorii cari au luat parte la deliberări sînt responsabili de pierderile ce ar rezultă pentru societate.

Articolul 153

Orice administrator, cenzor sau reprezentant al societății, pierde de drept calitatea sa și trebuie să fie înlocuit dacă este declarat în stare de faliment, interzis ori legalmente incapabil sau condamnat la o pedeapsă corecțională pentru delictele de mituire, fals, furt, escrocherie și abuz de încredere*).

-----------

*) În textul art. italian 151, lipsesc expresiunile: "legalmente", "mituire" și "abuz de încredere", adăugate de legiutorul român.

Articolul 154

Acțiunea contra administratorilor, pentru fapte cari privesc responsabilitatea lor, aparține adunarei generale care o exercitează prin cenzori.

Orice asociat are, cu toate acestea, dreptul de a denunta cenzorilor faptele ce crede ca trebuiesc censurate și ei sînt datori sa verifice, și dacă le găsesc întemeiate sa dea seama adunarei despre dânsele în raportul lor. Dacă denunțarea este facuta de asociați reprezentând cel puțin o zecime a capitalului social, cenzorii sînt datori de a prezintă asupra faptelor denuntate observațiunile și propunerile lor*).

Zecimea capitalului se justifica prin depunerea titlurilor de acțiuni în manile cenzorilor sau la una din institutiunile prevăzute în art. 134

Titlurile vor rămîne depuse pînă după întrunirea și închiderea celei mai apropiate adunări generale, servind asemenea ca sa legitimeze participarea deponentilor la aceasta adunare.

Dacă cenzorii cred de fundata și urgenta reclamatiunea asociaților reprezentând zecimea capitalului social, sînt datori sa convoace imediat o adunare generală; în caz contrariu, chestiunea se va supune adunarei generale celei mai apropiate.

Adunarea va trebui în totdeauna sa delibereze asupra reclamatiunii.

------------

*) În art. italian 152, lipsesc din aliniatul 2 expresiunile: "cu toate acestea", "ce crede ca trebuiesc censurate" și "să le verifice și, dacă le găsesc întemeiate", cari au fost adăugate de legiuitorul român.

Articolul 155

Cînd sînt banueli fundate ca grave neregularități se urmează în îndeplinirea datoriilor administratorilor și cenzorilor, asociații reprezentând o optime din capitalul social pot denunta faptele tribunalului de comerț, justificând proprietatea acestei optimi în modul prescris de articolul precedent.

Tribunalul, ascultând în camera de consiliu pe administratori și cenzori, dacă recunoaște urgenta de a lua măsuri înainte de întrunirea adunarei generale, poate dispune printr'o încheiere, a se inspecta registrele societății, numind în acest scop, unul sau mai mulți comisari ale căror remunerării vor fi în sarcina reclamanților, fixând cauțiunea pentru cheltuieli.

Verificarea registrelor nu va avea loc decât după ce reclamanții vor garanta, cu o sumă ce se va determina de tribunal, plata cheltuielilor la care va da loc verificarea.

Comisarii sînt datori să depună raportul lor la grefa în termenul fixat de tribunal.

Tribunalul va examina raportul în camera de consiliu și se va pronunța printr-o hotărîre.

Dacă banuiala nu pare fundata, tribunalul poate să ordone ca raportul să fie publicat în Monitorul Oficial sau în foaia anunțurilor judiciare, în întreg sau numai în concluziunile lui.

În caz contrariu, tribunalul va ordonă măsurile provizorii, urgente ce va crede necesare și convocarea imediata a adunarei generale.

Hotărîrea va fi executorie provizoriu, chiar dacă se va fi făcut opozițiune sau apel.

PARAGRAFUL 3

Despre adunările generale

Articolul 156

Adunările generale sînt ordinare și extraordinare.

Adunarea ordinară se întrunește cel puțin odată pe an, în cele șase luni*) dela închiderea exercițiului social; ea trebuie ca, afară de desbaterea celorlalte chestiuni puse la ordinea zilei:

1) Sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilanțul, după ce va fi ascultat raportul cenzorilor;

2) Sa înlocuiască administratorii cari ies din funcțiunile lor;

3) Sa numiasca cenzori;

4) Sa fixeze retribuțiunea administratorilor, dacă ea nu a fost fixată prin actul constitutiv.

Adunările extra-ordinare sînt convocate de câte ori va fi trebuinta.

----------

*) Articolul italian fixează acest termen la trei luni, în loc de șase.

Articolul 157

Convocarea adunărilor generale se face printr-o încunoștiințare ce se va publică, cu 15 zile cel puțin înainte de data fixată pentru întrunire, în Monitorul Oficial și prin celelalte mijloace de publicitate prevăzute în actul constitutiv, sau în statutele societății.

Depunerea acțiunilor care dau dreptul a lua parte la adunare, trebuie efectuată cu cel puțin 10 zile înainte de ziua intrunirei.

Dacă convocarea s'a făcut pentru un termen de 15 zile, depunerea acțiunilor se va efectua cu 5 zile cel puțin înainte de ziua intrunirei*).

Încunoștiințarea trebuie să conțină ordinea de zi a chestiunilor care urmează a fi supuse deliberatiunilor adunarei.

Este nulă orice resolutiune luată asupra unei chestiuni necuprinsă în ordinea de zi.

----------

*) Art. italian 155 nu cuprinde aliniatele 2 și 3 din art. 157 Cod. com. român.

Articolul 158

Convocarea adunărilor cari preced constituirea societății se va face de către fondatorii, sau de către persoana desemnată prin prospectul prevăzut la art. 130 ca sa prezideze adunarea.

În aceasta prima adunare fiecare subscriitor are dreptul la un vot, oricare ar fi numărul acțiunilor ce a subscris și pentru ca o deciziune să poată fi luată, se cere prezenta a jumătate din subscriitori și primirea ei de către majoritatea absolută a celor prezenți.

Articolul 159

Pentru adunările generale, care urmează după constituirea legală a societății, convocarea se face de către administratori, și este necesară prezenta a unui număr de asociați cari sa reprezinte cel puțin jumătatea capitalului social. Fiecare asociat are un vot, și fiecare acționar care poseda pînă la cinci acțiuni are un vot. Acționarul care poseda mai mult de cinci, pînă la o suta, are un vot pentru fiecare cinci acțiuni, și pentru cel ce poseda peste numărul de o suta, are un vot pentru fiecare 25 de acțiuni. Deciziunile se iau cu majoritate absolută. Se poate deroga la aceste dispozițiuni prin actul constitutiv sau prin statute.

Dacă o adunare este în neputință de a lucra din cauza numărului insuficient, adunarea ce se va întruni după o a doua convocare poate să delibereze asupra chestiunilor puse la ordinea zilei cele dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital reprezintata de asociații prezenți.

Dacă ziua pentru întrunirea adunarei ce s'ar convoca a doua oara nu este arătată în încunoștiințarea publicată pentru cea dintâi adunare, termenul prevăzut în art. 157 va putea fi redus la opt zile.

Articolul 160

Cînd actul constitutiv sau statutele nu dispun într'altfel, este totdeauna necesară prezenta unui număr de asociați cari sa reprezinte trei pătrimi din capitalul social, și votul afirmativ al unui număr de asociați cari sa reprezinte cel puțin jumătatea aceluiași capital pentru a lua o hotărîre asupra:

1) Dizolvarei anticipate*) a societății;

2) Prelungirii duratei sale;

3) Fuziunei cu o alta societate;

4) Reducerii capitalului social;

5) Reconstituirei sau sporirei acestui capital;

6) Schimbarei obiectului societății;

7) Oricărei alte modificări a actului constitutiv.

Aceasta majoritate este cerută și în toate celelalte cazuri anume prevăzute de lege.

Asociații cari nu primesc decisiunile ce s'ar lua asupra uneia din chestiunile prevăzute în numarile 3, 5 și 6 și asupra prelungirii duratei societății, cînd ea nu a fost prevăzută**) prin actul constitutiv, au dreptul de a se retrage din societate și de a obține plata părților sau acțiunilor lor în proportiune cu activul social ce ar rezultă după ultimul bilanț aprobat.

Dacă acești asociați sînt prezenți la adunare, declarațiunea de retragere va fi facuta în cele 24 de ore dela închiderea adunarei. Pentru asociații cari nu au luat parte la adunare, declarațiunea trebuie facuta în termen de o luna din ziua publicarei rezolutiunei în Monitorul Oficial, sub pedeapsa, în ambele cazuri, de pierderea drepturilor lor.

-----------

*) În textul art. italian 158 lipsește cuvântul "anticipat".

**) În textul art. italian 158 în loc de cuvântul "prevăzută", se zice "acconsentita", adică: consimțită, convenită.

Articolul 161

Administratorii sînt datori sa convoace extraordinar adunarea în termen de o luna, cînd cererea a fost facuta de un număr de asociați, reprezentînd a cincea parte din capitalul social, și dacă ea cuprinde chestiuni de natura a fi tratate de adunare.

Articolul 162

Asociații nu vor putea fi reprezentați în adunările generale decât prin mandatari asociați ei însuși, afară de incapabilii și persoanele juridice cari pot fi reprezintate prin mandatari neasociați*). Exercițiul acestui drept poate fi limitat prin actul constitutiv sau prin statute.

Administratorii nu pot fi mandatari.

-----------

*) Textul italian nu face diferența între asociații capabili și cei incapabili juridiceste, după cum face textul român.

Articolul 163

Administratorii nu pot sa ia parte la votul:

1) Pentru aprobarea bilanțurilor;

2) Pentru rezolutiunile ce privesc responsabilitatea lor.

Articolul 164

Cînd o treime din numărul membrilor prezenți în adunarea generală, sau un număr de acționari prezenți cari sa întrunească jumătatea capitalului reprezentat în adunare, nu se cred destul de luminati asupra chestiunilor puse în deliberatiune, vor putea cere ca ședința să fie amânată peste trei zile.

Ceilalți membrii nu se pot opune la acesta.

Acest drept nu va putea fi exercitat decât o singură dată pentru aceeași chestiune.

Prezenta dispozițiune nu se aplică în cazul prevăzut de art. 135

Articolul 165

Deciziunile luate de adunarea generală în limitele actului constitutiv, statutelor sau legei, sînt obligatorii pentru toți asociații, chiar pentru cei cari nu au luat parte sau cari se opun, cu respectarea dreptului prevăzut de art. 16

Oricare asociat se poate opune la deciziunile cari într'un chip invederat sînt contrarii actului constitutiv, statutelor sau legei, și prezidentul tribunalului de comerț, după ce va asculta pe administratori și pe cenzori, poate să suspende executarea printr-o ordonanța provizorie cari se va incunostiinta administratorilor.

PARAGRAFUL 4

Despre acțiuni

Articolul 166

Acțiunile trebuiesc să fie de o valoare egala.

Ele conferă posesorilor lor drepturi egale, dacă nu s'a stipulat altfel în actul constitutiv, respectându-se în tot cazul pentru orice acționar dreptul de vot în adunările generale.

Acțiunile pot fi nominative sau la purtător.

Cînd capitalul social nu trece peste un milion lei, acțiunile nu pot fi mai mici de una suta lei fiecare.

Dela un milion pînă la cinci milioane, acțiunile nu pot fi mai mici de doua sute lei fiecare.

Dela cinci milioane capital în sus, acțiunile nu vor putea fi mai mici de cinci sute lei fiecare*).

-----------

*) Ultimele doua aliniate lipsesc din articolul italian corespunzător.

Articolul 167

Titlurile acțiunilor nominative sau la purtător trebuie să cuprindă:

1) Denumirea societății;

2) Data actului constitutiv și aceea a publicatiunei sale, cu arătarea locului unde ea a fost facuta;

3) Cifra capitalului social, numărul și suma totală a acțiunilor;

4) Durata societății.

Aceste titluri vor fi tăiate dintr'un registru cu matca*) și vor purta semnatura a doi administratori, sau a administratorului unic.

------------

*) În art. italian 165, lipsesc cuvintele: "vor fi tăiate dintr'un registru cu matcaZ.

Articolul 168

Acțiunile neplătite în întregime sînt totdeauna nominative.

Subscriitorii și diferiții cesionari sînt responsabili de plată totală a acțiunilor lor, chiar de le vor fi înstrăinat.

Articolul 169

Situațiunea acțiunilor va fi publicată împreună cu bilanțul exercițiului social. Ea trebuie să arate versamintele făcute, numărul acțiunilor ajunse la scadenta și nerepuse în circulațiune și suma vărsată în contul lor.

Articolul 170

Cînd acționarul nu va fi efectuat plata vărsămintelor ce datorește, societatea, osebit de acțiunea ei contra subscriitorilor și contra cesionarilor pentru plata, poate vinde acțiunile pe prețul curent, în riscul și contul acționarului după cincisprezece zile dela publicațiunea unei somațiuni în Monitorul Oficial și în foaia anunțurilor judiciare a locului unde societatea și-a stabilit sediul*).

Cînd vînzarea nu se va putea face din lipsa de cumpărători, societatea va putea sa declare acțiunea ajunsă la scadenta și sa retina vărsămintele făcute în contul ei sau sa exercite contra subscriitorului și cesionarilor drepturile ce deriva din obligațiunile ce și-au luat.

-----------

*) În art. italian 168, lipsesc cuvintele: "și în foaia anunțurilor judiciare a locului unde societatea și-a stabilit sediul".

Articolul 171

Proprietatea acțiunilor nominative se stabilește prin înscrierea lor în registrul arătat în alin. I al articolului 142.

Cesiunea acestor acțiuni se face printr'o declarațiune pe același registru, subscrisă de cedant și de cesionar, sau de mandatarii lor.

În caz de moarte a acționarului și dacă nu exista vreo opozițiune, declarațiunea de transmisiune a proprietății pe registrul asociatiunilora) și a titlurilor acțiunilor nu va putea fi obținută, decât după ce partea în drept va prezintă titlurile, actul de deces și încheierea tribunalului locului deschiderei succesiunei, care să constate calitatea sa de succesor.

Proprietatea acțiunilor la purtător se transfera prin simpla tradițiune a titlului.

Acțiunile la purtător pot fi transformate în acțiuni nominative și acestea în acțiuni la purtător, afară de cazul cînd acțiunile n'au fost integral plătite.

-----------

*) Textul italian spune: "registrul asociaților", după cum ar fi trebuit să fie și în articolul român.

Articolul 172

Cînd o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este ținuta sa înscrie și sa recunoască transmisiunea, dacă acele persoane nu vor desemna un titular unic.

PARAGRAFUL 5

Despre obligațiuni

Articolul 173

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Societățile nu pot sa emita titluri de obligațiuni la purtător sau nominative, pentru o sumă cari ar trece peste capitalul vărsat și existent, după constatarea celui din urma bilanț aprobat.

Vor putea cu toate acestea sa emita obligațiuni, chiar pentru o sumă mai mare, cînd excedentul va fi garantat prin titluri nominative emise de Stat, de județe sau comune, și cari vor fi depuse la Cassa de depuneri, consemnațiuni și economie, unde vor sta pînă la stingerea obligațiunilor emise.

De asemenea vor putea sa emita obligațiuni, chiar pentru o sumă mai mare decât capitalul vărsat și existent, dacă excedentul este garantat, fie prin imobile ale societății, care se afectează la serviciul acestor obligațiuni, fie prin creanțe ipotecare ale societății, de asemenea afectate la serviciul acestor obligațiuni. Emisiunea biletelor de banca sau altor titluri echivalente se regulează prin legi speciale.

Obligațiunile emise pe bază de creanțe ipotecare, nu vor putea întrece 80 % din valoarea imobilelor.

Dispozițiunile primei părți a acestui articol nu se aplică cambiilor, livretelor de depunere, bonurilor nominative sau altor titluri de creanta decurgînd din afaceri particulare.

Articolul 174

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Emisiunea obligațiunilor, chiar de va fi prevăzută în actul constitutiv sau în statute, nu se va putea face decât în urma unei decisiuni a adunarei generale, luate cu majoritatea prevăzută în prima parte a art. 16.

Dacă, la o primă adunare generală, nu s'a putut întruni numărul cerut de art. 160, a doua adunare generală va avea loc și va delibera, oricare ar fi numărul acționarilor prezenți. Deciziunile însă, spre a fi valabile, trebuie să întrunească două treimi din voturile exprimate.

Dacă emisiunea se face prin subscriptiune publică, deciziunea împreună cu proiectul de manifest, prevăzut în articolul următor, se va depune la tribunalul de comerț, pentru a se îndeplini prescripțiunile art. 92.

În cazul prevăzut de al doilea aliniat al art. 173, odată cu deciziunea și proiectul de manifest, se va depune și recipisa constatatoare de consemnarea titlurilor. Decisiunea adunarei nu are tărie dacă nu se va transcrie în registrul pentru societăți.

Articolul 175

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Dacă obligațiunile nu se vor fi plasat la una sau mai multe case de banca, ci se vor proceda la emisiune prin subscriptiune publică, administratirii sînt datori sa publice un manifest care să arate:

1) Numele, obiectul și sediul societății;

2) Capitalul social;

3) Data actului constitutiv și a acelora cari au adus schimbări la acest act sau la statute și datele publicatiunei lor;

4) Situațiunea societății după ultimul bilanț aprobat;

5) Valoarea totală a obligațiunilor ce sînt a se emite și a celor emise; modul platei obligațiunilor și valoarea nominală a fiecăreia, cu arătarea dobanzei ce produc și dacă sînt nominative sau la purtător;

6) Data publicarei deciziunei adunarei generale, care a aprobat emisiunea.

În cazul prevăzut de aliniatul II. al art. 173, se vor adauga informațiunile necesare pentru a se putea aprecia garanția oferită prin acele titluri.

Articolul 176

Subscriptiunile obligațiunilor se vor face în josul unui sau mai multor exemplare ale manifestului de emisiune.

Articolul 177

Titlurile obligațiunilor vor conține enuntarile cuprinse în manifest și tabloul plăților capitalului și procentelor.

PARAGRAFUL 6

Despre bilanț

Articolul 178

Administratorii sînt datori să prezinte cenzorilor, cel puțin cu o luna înainte de ziua fixată pentru întrunirea adunarei generale cari are sa-l discute, bilanțul exercițiului precedent, împreună cu actele justificative, arătându-se lămurit în bilanț:

1) Capitalul social care exista în realitate;

2) Suma vărsămintelor făcute și a celor în întîrziere;

3) Beneficiile în adevăr realizate și pierderile încercate.

Bilanțul societăților naționale sau străine de asigurare asupra vietei și de administrațiune a tontinelor trebuie să conțină, afară de acestea, proba ca dispozițiunile art. 147 au fost îndeplinite.

Cu opt zile înainte de adunarea generală se va publică bilanțul societății*).

----------

*) Articolul italian 176, nu cuprinde acest ultim aliniat.

Articolul 179

Societățile, cari au drept principal obiect exploatarea creditului, sînt obligate să depună la tribunalul de comerț, în cele dintâi opt zile ale fiecărei luni, o situațiune sumară pe luna precedenta, după un formular ce se va stabili printr'un regulament de administrațiune publică, certificându-se conform adevărului printr'o declarațiune semnată cel puțin de un administrator și un cenzor.

Societățile de asigurare vor trebui să se conforme, în ceea ce privește bilanțul lor, cu modelul care se va stabili printr'un regulament de administrațiune publică.

Articolul 180

Censorii sînt datori ca, în raportul care conține rezultatul examinării bilanțului și al administrațiunei urmate, să prezinte observațiunile lor, propunerile privitoare la aprobarea bilanțului și alte măsuri necesare.

Articolul 181

Bilanțul va sta depus în copie, împreună cu raportul cenzorilor, în biurourile societății în cele 15 zile cari preced întrunirea adunarei generale și pînă ce va fi aprobat. Amendoua aceste acte vor putea fi examinate de către orice persoană, care va proba calitatea sa de asociat.

Articolul 182

Administratorii sînt datori ca, în cele 10 zile dela aprobarea bilanțului, să depună o copie la grefa tribunalului de comerț, alăturând raportul cenzorilor și procesul-verbal al adunarei generale, pentru a se face mențiune despre acesta în registrul pentru societăți și pentru a se lua măsuri de publicarea bilanțului conform dispozițiunilor art. 95.

Articolul 183

Dividende nu se vor putea plati asociaților decât din beneficiile reale constatate prin bilanțul aprobat.

Societățile nu pot sa prevadă prin actele lor constitutive, în statute sau alte documente, procente în favoarea acțiunilor.

Cu toate acestea, se poate prevedea, printr'o stipulațiune expresă, procente în favoarea acțiunilor prin o preluare de capital, în acele societăți industriale în care este necesitate de un spațiu de timp pentru constituirea obiectului social, dar nu pentru mai mult de trei ani, și care să nu treca peste cinci la suta. În acest caz cifra, procentelor ce trebuiesc plătite va fi calculată în cheltuelile de prima instalatiune și trecută, împreună cu aceasta, în sarcina bilanțurilor cari vor avea dividende reale.

Asociații nu sînt obligați sa restitue dividendele ce li s'au plătit.

Articolul 184

Asupra beneficiilor nete ale societății se va prelua în fiecare an cel puțin o a doua-zecea parte, pentru a se forma un fond de rezerva, pînă ce acesta va atinge cel puțin a cincea parte a capitalului social; dacă fondul de rezerva, după completare, se va fi imputinat dintr'o cauza oarecare, el se va restabili în același mod.

PARAGRAFUL 7

Despre comerț

Articolul 185

(Modif. L. 6 Apr. 1900). În fiecare adunare ordinară și în cea prevăzută în art. 135 se va numi trei sau cinci cenzori și tot atati supleanți, pentru supravegherea operațiunilor sociale și pentru revizuirea bilanțului.

O treime cel puțin din numărul cenzorilor și din acel al supleanților vor fi români.

În societățile ale căror statute permit dobândirea de imobile rurale, altele de cat cele destinate la contructia unui stabiliment industrial și a dependintilor sale, jumătate plus unu din numărul cenzorilor vor fi români.

Majoritatea cenzorilor trebuie să aibă domiciliul permanent în localitatea unde societatea își are sediul principal.

Censorii vor fi asociați; ei pot fi realeși.

Rudele și afinii administratorilor, pînă la al patrulea grad inclusiv, nu sînt eligibili, sau pierd calitatea de cenzori.

În caz de moarte, de renunțare, faliment sau de pierderea drepturilor unuia din cenzori, supleantul cel mai în vîrsta îl înlocuiește. Dacă, cu acest chip, numărul cenzorilor nu se poate completa, cenzorii cari rămîn numesc alte persoane cari sa înlocuiască pe cei absenți pînă la întrunirea celei mai apropiate adunări generale.

Articolul 186

Cenzorii sînt datori:

1) Sa stabilească, de acord cu administratorii societății, forma bilanțurilor și situațiunilor acțiunilor;

2) Sa examineze, cel puțin la fiecare trei luni, registrele societății pentru ca sa ia cunoștința de operațiunile sociale și sa certifice ca scriptele sînt bine ținute;

3) Sa facă adesea și pe neașteptate inspecțiuni cassei, și nici odată mai depărtate de un trimestru una de alta;

4) Sa constate, cel puțin odată pe luna, prin mijlocul registrelor sociale, existenta titlurilor sau valorilor de tot felul depuse în gaj, cauțiune, sau în păstrarea societății;

5) Sa verifice îndeplinirea dispozițiunilor actului constitutiv și a statutelor, privitoare la condițiunile cerute pentru prezenta asociațiilor în adunare;

6) Sa revada bilanțul și să facă raportul în termenul fixat de art. 156 și 181;

7) Sa supravegheze operațiunile lichidarei;

8) Sa convoace, după regulele stabilite la art. 157, adunarea extraordinară și chiar adunarea ordinară, în caz de omisiune din partea administratorilor;

9) Sa ia parte la toate adunările generale;

10) Și, în fine, sa vegheze ca dispozițiunile legei, acelea ale actului constitutiv sau ale statutelor, să fie observate de către administratori.

Cenzorii pot sa asiste la întrunirile administratorilor și să facă să se insereze în ordinile de zi ale acestor întruniri, și în acelea ale adunărilor generale ordinare și extraordinare, propunerile ce se vor crede de cuviință.

Cenzorii vor depune jumătate din cauțiunea membrului consiliului de administrațiune*).

-----------

*) Acest ultim aliniat lipsește din articolul 184 italian.

Articolul 187

Responsabilitatea cenzorilor se determina după regulile mandatului.

Dispozițiunea art. 152 se aplică și la cenzori*).

-----------

*) Acest ultim aliniat lipsește din textul articolului italian 185

V. Despre excluderea asociaților, despre disolutionarea și fuziunea societăților

PARAGRAFUL 1

Despre excluderea asociaților

Articolul 188

Se va putea exclude din societatea în nume colectiv și din societatea în comandită simpla:

1) Asociatul care, pus în întîrziere, nu plătește ceea ce s'a obligat sa pună în societate;

2) Asociatul-administrator care se va fi servit de semnatura și de capitalurile sociale în afacerile sale proprii, care comite fraude în administrațiune sau în compatibilitate, și care absentandu-se, după invitatiunea ce i s'a făcut în formele legale, nu se reintoarce și nu justifica motivele absentei sale;

3) Asociatul cu responsabilitate nemărginită:

a) Care se amesteca în administrațiune, cînd administratorul este desemnat în actul de societate;

b) Care contravine dispozițiunilor art. 110 și 112;

c) Care este declarat în faliment, interzis, sau legalmente incapabil;

4) Asociatul comanditar care se amesteca în administrațiune contrariu prohibitiunei cuprinsă în art. 118

Asociatul comanditar va putea fi asemenea exclus cînd lucrul ce s'a obligat sa pună în societate a pierit înainte de a-l preda, sau chiar de va fi pierit în urma, dacă și-a rezervat proprietatea.

Asociatul exclus nu este liberat de obligațiunile existente în momentul excluderii și de despăgubirea ce ar datora.

Articolul 189

Excluderea asociatului nu atrage, prin ea singura, dizolvarea societății.

Asociatul exclus răspunde de pierderi și are drept la beneficii pînă în ziua excluderii sale; el însă nu va putea cere lichidarea lor pînă ce și unele și altele, nu se vor reparti, conform regulilor contractului de societate.

Dacă în momentul excluderei sînt operațiuni în curs de a se efectua, asociatul este obligat sa suporte consecințele, și nu își va putea retrage miza sa decât după terminarea acelor operațiuni.

Asociatul exclus nu are drept la o parte proporțională din avutul social, ci numai la o sumă de bani cari să-i represinte valoarea.

Articolul 190

Asociatul exclus rămîne obligat către cei de al treilea pentru toate operațiunile făcute de către societate, pînă în ziua în care excluderea sa a fost publicată.

PARAGRAFUL 2

Despre disolutionarea societăților

Articolul 191

Societățile comerciale încetează:

1) Prin trecerea timpului pentru care au fost contractate;

2) Prin lipsa sau desființarea obiectului societății sau prin imposibilitea de a-l realiza;

3) Prin terminarea întreprinderii;

4) Prin falimentul societății, atunci chiar cînd va fi urmat de un concordat;

5) Prin pierderea întregului capital sau prin pierderea lui parțială prevăzută de art. 148, cînd asociații nu mai voesc a-l reconstitui sau a-l limita la suma rămasă;

6) Prin deciziunea asociaților;

7) Prin fuziunea cu alte societăți.

Articolul 192

La expirarea termenului fixat pentru durata sa sau după terminarea obiectului întreprinderii sale, societatea încetează de drept și nu va putea fi prelungită în mod tacit.

Articolul 193

Societatea în nume colectiv încetează prin moartea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul unuia din asociați, afară numai dacă nu exista convențiune contrarie. a Societatea în comandită, afară de convențiune contrarie, încetează prin moartea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul comanditatului sau a unuia din comanditati.

Societatea în comandită prin acțiuni nu se desființează prin moartea, falimentul, interdictiunea sau declarațiunea legală de incapacitate a administratorului, dacă în cazurile prevăzute de art. 120 se numește un altul în locul sau.

Articolul 194

După încetarea sau dizolvarea societății, administratorii nu pot întreprinde noui operațiuni; în caz contrariu ei sînt personal și solidar responsabili pentru afacerile ce vor fi întreprins.

Prohibițiunea începe din ziua cînd expira termenul fixat pentru durata societății, sau în ziua cînd s'a terminat obiectul întreprinderii sale sau a supravenit mortea unuia din asociați care ar face imposibila existenta societății, sau de cînd s'a declarat de către asociați ori de către tribunal ca societatea este în stare de lichidare.

PARAGRAFUL 3

Despre fuziunea societăților

Articolul 195

Fuziunea mai multor societăți trebuie să fie hotărâtă de fiecare societate în parte.

Articolul 196

Publicațiunea prescrisă de art. 96 va fi facuta de către fiecare din societățile cari au hotărît fuziunea, și va trebui sa cuprindă încunoștiințarea prevăzută de art. 101

Dacă printre dânsele se găsește vreo societate în comandită, prin acțiuni sau anonima, se va observa dispozițiunile art. 92 și 95.

Fiecare societate va trebui, afară de acesta, sa publice cu aceleași forme bilanțul sau, și acele cari în urma fuziunei încetează de a exista, vor trebui sa mai publice și o declarațiune cuprinzînd modul cum au hotărît sa ajungă la stingerea pasivului lor.

Dacă societatea care a rezultat din fuziune își stabilește sediul sau într'un alt loc decât acela unde își avea sediul societățile cari au fuzionat, noua societate va trebui să se conforme dispozițiunilor art. 91 și următorii.

Articolul 197

Fuziunea nu va putea avea efect decât după trecerea de trei luni din ziua publicatiunei prescrisă de prima parte a articolului precedent, afară numai dacă nu se va justifica plata tutulor datoriilor sociale, sau depunerea sumei corespondente, la Cassa de depuneri și consemnațiuni, sau consimtimantul tuturor creditorilor.

Certificatul constatator ca s'a efectuat depunerea va trebui să fie publicat în conformitate cu dispozițiunile articolului precedent.

În cursul termenului de mai sus, orice creditor al societăților cari fuzioneza va putea să facă opozițiune. Opozițiunea suspenda executarea fuziunei pînă la pronunțarea judecatei definitive.

Articolul 198

Dacă termenul arătat în articolul precedent expira fără să se fi făcut opozițiune, fuziunea va putea să fie executată, și societatea care rămîne în fiinta sau cari rezultă din fuziune, va avea drepturile și va lua asupra sa obligațiunile societăților stinse.

VI. Despre lichidarea societăților

PARAGRAFUL 1

Despre lichidare în general

Articolul 199

Cînd actul constitutiv sau statutele societății n'au determinat modul cum are să se facă lichidarea și diviziunea activului social, se vor observa regulele următoare:

Dacă asociații nu se invoesc pentru numirea lichidatorilor, ea se va face de judecată, după cererea administratorilor sau a celor interesați, rămînînd în vigoare dispozițiunile art. 212

Pînă la numirea și acceptarea lichidatorilor, administratorii sînt depozitarii bunurilor sociali și obligați sa dea curs afacerilor urgente.

Oricare ar fi cuprinsul actului constitutiv sau statutelor societății, actul de numire sau sentinta care o prevede și orice act posterior care ar aduce vreo schimbare în persoana lichidatorilor, va trebui, prin îngrijirea acestora, să fie depus și publicat în conformitate cu dispozițiunile secțiunei a II-a a acestui capitol.

Dacă lichidarea se face pentruca timpul hotărît pentru durata societății a expirat, sau din cauza ca obiectul societății s'a îndeplinit, va trebui să se publice o declarațiune de lichidarea facuta de către administratori sau de către lichidatori.

Articolul 200

În urma publicarei actului legal de lichidare, nici o acțiune pentru societate sau contra ei nu se va putea exercita decât în numele lichidatorilor, sau în contra lor.

Toate actele emanate dela o societate în desfacere trebuiesc sa arate ca dânsa este "în lichidare".

Toate regulile stabilite pentru societățile existente, fie prin legi, fie prin actele constitutive, prin statute, sînt aplicabile și societăților în lichidare, întrucât aceste reguli nu sînt incompatibile cu lichidarea și întrucât nu exista dispozițiuni contrarii*).

Lichidatorii sînt supuși la aceleași însărcinări și au aceeași responsabilitate ca și administratorii.

-----------

*) În art. italian 198, lipsesc cuvintele: "și întru cat nu exista dispozițiuni contrarii".

Articolul 201

În caz de lipsa a unuia sau mai multor lichidatori, provenită prin moarte, faliment, interdictiune, incapacitate legală, renunțare sau revocare, înlocuirea se va face în același mod ca și numirea.

Articolul 202

Lichidatorii, îndată după intrarea lor în funcțiune, sînt datori ca, în unire cu administratorii societății, sa încheie un inventar și un bilanț semnat și de unii și de alții, cari să constate exactă situațiune a activului și pasivului societății.

Ei sînt datori sa primească și sa păstreze registrele ce li s'a încredințat de către administratori, patrimoniul și hartiele societății, și sa țină un registru exact, în forma registrului-jurnal, de toate operațiunile relative la lichidare, după ordinea datei lor.

Asemenea sînt obligați să facă cunoscută asociaților dacă ei o cer, starea și modul de executare al lichidarei.

Articolul 203

Lichidatorii nu pot întreprinde nici o operațiune noua de comerț.

În caz contrariu ei sînt personal și solidar responsabili pentru acele operațiuni.

Nu pot sa plătească asociaților nici o sumă asupra partei ce li s'ar cuveni din lichidare, pînă ce mai întîi nu se vor plati creditorii societății; cu toate acestea, asociații vor putea sa ceara ca sumele reținute să fie depuse în conformitate cu dispozițiunile art. 134 și să se facă reparațiuni chiar în timpul lichidarei, dacă afară de ceea ce va fi necesar pentru îndeplinirea tuturor obligațiunilor sociale ajunse sau cari au sa ajungă la scadenta, mai este disponibil cel puțin zece la suta din acțiuni sau din părțile sociale.

Articolul 204

Cînd fondurile disponibile ale societății nu sînt suficiente, lichidatorii pot cere dela asociați sumele necesare dacă aceștia după natura societății sînt ținuți să le procure, sau dacă sînt încă debitori ai societății din valorile acțiunilor subscrise de dânșii sau din părțile ce s'au obligat sa pună în societate.

Articolul 205

Afară de puterile mai intinse sau mai restrânse ce lichidatorii au dela asociați, ei vor putea:

Sa stea în judecata și să fie acționați în interesul lichidarei înaintea tuturor instanțelor civile și penale;

Sa execute și sa termine operațiunile de comerț cari tind la lichidarea societății;

Sa vinda prin licitațiune publică imobilele și orice avere mobiliară a societății;

Sa facă tranzactiuni și sa încheie compromise;

Sa lichideze și sa încaseze chiar în caz de faliment al debitorului, creanțele societății, dând chitanțe;

Sa contracteze obligațiuni cambiale și să facă împrumuturi ne-ipotecari, și în general toate actele necesare pentru lichidarea afacerilor sociale.

Ei nu pot însă, în lipsa de dispozițiuni speciale în actul social sau în actul lor de numire, sa constitue ipoteci asupra bunurilor societății, dacă nu vor fi autorizați prin ordonanța prezidentului tribunalului de comerț data după ce se va lua și avizul cenzorilor.

În orice caz, lichidatorii nu pot vinde bunurile sociale prin buna învoiala, ci numai prin licitațiune publică și nu în bloc*).

-----------

*) Acest ultim aliniat lipsește din textul articolului italian 203.

De asemenea diferă ca redactiune și sens aliniatele 4 și 5 din art. italian 203 și aliniatul 4 din art. 205 român.

Articolul 206

Lichidatorii cari cu propriii lor bani au achitat datoriile societății, nu vor putea sa exercite în contra asociaților drepturi mai mari decât acelea cari s'ar cuveni creditorilor plătiți.

Articolul 207

Lichidatorii sînt supuși regulelor mandatului.

Articolul 208

Creditorii societății au dreptul sa exercite contra lichidatorilor acțiunile cari decurg din creanțele lor ajunse la termen, pînă la concurenta bunurilor sociale indivise cari exista încă, sau o acțiune personală contra asociaților pentru plata sumelor datorite din valoarea acțiunilor subscrise ori din aceea ce s'au obligat a pune în societate, sau contra asociaților cari, după felul societății, și-au luat o răspundere solidară și nemărginită.

Articolul 209

Lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedica declarațiunea în stare de faliment.

PARAGRAFUL 2

Reguli speciale pentru lichidarea societăților în nume colectiv și în comandită simpla

Articolul 210

După terminarea lichidarei, lichidatorii sînt datori sa formeze bilanțul lichidațiunii și sa propună repartiția între asociați.

Dacă lichidarea și repartitiunea sînt aprobate, dreptul de recurs nu mai exista între asociați și nici contra lichidatorilor.

În caz de contestatiune, asociatul oponent va fi dator să-și expuna motivele sale și sa intenteze acțiune, în cele treizeci de zile dela notificarea legală a bilanțului și a proiectului de repartitiune.

După expirarea acestui termen, bilanțul și repartitiunea se considera ca aprobate și lichidatorii sînt liberați.

Intentandu-se acțiune, chestiunile relative la lichidare vor fi de drept separate de acelea ale repartitiunei, pentru care lichidatorii pot sa rămînă străini.

Articolul 211

Odată ce bilanțul va fi aprobat și repartitiunea patrimoniului social terminată, registrele și documentele cari nu vor fi necesare vreunuia din co-partasi se vor depune la asociatul desemnat de majoritatea voturilor, care este dator să le conserve în timp de cinci ani.

PARAGRAFUL 3

Regulile speciale pentru lichidarea societăților în comandită prin acțiuni și anonime

Articolul 212

Numirea lichidatorilor în societățile în comandită prin acțiuni și anonime se va face de către adunarea generală, cari ordonă lichidarea, dacă actul constitutiv sau statutele nu dispun într'altfel.

Pentru numirea lichidatorilor sau înlocuirea lor în caz de moarte, faliment, interdictiune, incapacitate legală, renunțare sau revocare, se cere prezenta unui număr de asociați cari sa reprezinte trei pătrimi din capitalul social și votul afirmativ al unui număr din ei cari sa reprezinte jumătatea aceluiași capital. În caz contrariu, numirea sau înlocuirea se va face de către judecata după cererea celor interesați.

Articolul 213

Prin numirea lichidatorilor încetează mandatul administratorilor cari sînt datori sa remită celor dintâi administrațiunea socială.

Administratorii sînt obligați, cu toate acestea sa dea concursul lor la lichidare, dacă li se cere.

Articolul 214

Conturile administratorilor, pentru timpul trecut dela cel din urma bilanț aprobat de asociați și pînă la începerea lichidarei, vor fi date lichidatorilor, cari au dreptul să le aprobe sau sa ridice și sa susțină contestațiunile la cari ar putea da loc.

Articolul 215

Cînd unul sau mai mulți dintre administratori societății sînt numiți lichidatori, conturile menționate în articolul precedent se vor depune și publică, de odată cu bilanțul final de lichidare, cu dreptul pentru asociați de a-l contesta după aceleași reguli și formalități.

Dacă însă lichidarea trece peste durata unui exercițiu social, conturile se vor alătură la primul bilanț anual pe cari lichidatorii sînt obligați sa'l prezinte adunarei.

Articolul 216

Dacă lichidarea durează mai mult decât un an, lichidatorii sînt ținuți sa încheie bilanțul anual, conformându-se dispozițiunilor legei și ale actului constitutiv.

Articolul 217

Lichidarea fiind terminată, lichidatorii fac bilanțul final arătând porțiunea cuvenită fiecărei părți sau acțiuni în repartitiunea activului social.

În nici un caz societarul sau acționarul pentru porțiunea ce i s'ar cuveni, nu va putea lua în proprietate o parte sau totalitatea imobilului ce ar aparține societății, ci împărțirea imobilelor se va face prin licitațiune publică.

Bilanțul încheiat de către lichidatori, însoțit de raportul cenzorilor, se va depune la tribunalul de comerț și se va publică după formele prevăzute de art. 95

Orice asociat poate, în termeni de treizeci de zile dela aceasta publicațiune, să facă contestatiune printr'o cerere adresată tribunalului de comerț.

Toate contestațiunile ce se vor face în acest timp vor fi întrunite și se vor judeca cel mult în termen de 15 zile prin una și aceeași hotărîre.

Orice asociat are dreptul sa intervină în această instanță; iar sentinta data va fi oposabila și asociaților cari n'au intervenit*).

-----------

*) În art. italian 215 lipsesc aliniatele 2 și 6 (final), cari au fost introduse de legiuitorul român.

Articolul 218

Dacă termenul sus arătat a expirat fără a se face vreo contestatiune, bilanțul se considera ca aprobat de către toți posesorii de acțiuni și lichidatorii, sub rezerva de a plati repartitiunile, vor fi liberați.

Deosebit de expirarea termenului, chitanța de primirea celei din urma repartitiuni presupune aprobarea contului și a impartirei făcute.

Articolul 219

Sumele cuvenite asociaților cari nu se vor fi prezentat să le ceara în cele doua luni dela publicarea menționată în art. 217, se vor depune la Cassa de depuneri, cu arătarea numelui proprietarului sau numerelor acțiunilor, dacă ele sînt la purtător.

Casa de depuneri va plati persoanei arătate, sau posesorului, retinand titlul.

Articolul 220

Efectuandu-se lichidarea și repartitiunea sau depozitul arătat mai sus, registrele societății dizolvate se vor depune și se vor conserva în timp de cinci ani la tribunalul de comerț. Orice parte interesată va putea sa ia cunoștința de dânsele.

VII. Dispozițiuni relative la societățile cooperative

Articolul 221

În statutele oricărei societăți se poate stipula ca capitalul social va fi susceptibil de creștere prin vărsăminte treptate făcute de către asociați, și de diminuare prin luarea înapoi, totală sau parțială, a mizelor vărsate.

Societățile ale căror statute vor conține stipulatiunea de mai sus, se numesc cooperative și sînt supuse, afară de regulele generale cari le sînt proprii, după forma lor specială și dispozițiunile articolelor următoare.

Articolul 222

Societățile cooperative se constituesc prin act autentic.

Actul constitutiv, afară de cele arătate în art. 89 și 90, după natura diferita a societății, va determina, sub pedeapsa de nulitate*):

1) Condițiunile de admiterea noilor asociați, modul și timpul cînd dânșii vor fi datori să facă vărsămîntul părților lor sociale;

2) Condițiunile retragerei și excluderei asociaților;

3) Formalitățile convocarei adunărilor generale și ziarele desemnate pentru publicațiunea actelor societății.

------------

*) În art. italian 220 lipsesc cuvintele: "sub pedeapsa de nulitate".

Articolul 223

Societățile cooperative sînt totdeauna supuse dispozițiunilor privitoare la societățile anonime, în ceea ce privește autorizarea judecătorească pentru a se putea înființa*), publicațiunea actelor lor constitutive și a modificărilor posterioare, îndatoririle și responsabilitatea administratorilor.

Administratorii se vor alege dintre asociați; ei vor putea fi scutiți prin actul constitutiv de obligațiunea de a da cauțiune.

Sînt asemenea aplicabile societăților cooperative dispozițiunile cari se raporta la adunările generale, bilanț, cenzori și la lichidarea societăților prin acțiuni, întrucât nu vor fi contrarie prescripțiunilor articolelor următoare sau actului constitutiv.

Calitatea de cooperativa trebuie să fie anume arătată, deosebit de felul societății, în toate actele enumarate la art. 104.

-----------

*) Textul art. italian 221, nu cuprinde cuvintele: "autorizarea judecătorească pentru a se putea înființa".

Articolul 224

Capitalul social nu se va putea fixa, prin actul constitutiv sau prin statutele societății, la mai mult de 20000 lei.

El va putea fi însă mărit prin decisiunile adunarei generale, luate din an în an; fiecare sporire nu va putea fi mai mare decât 20000 lei.

Articolul 225

Nimenea nu poate să aibă într'o societate cooperativa o parte socială mai mare de 5000 lei, sau un număr de acțiuni a cărora valoare nominală sa intreca această sumă.

Articolul 226

Acțiunile vor fi întotdeauna nominative.

Valoarea nominală a acțiunilor nu va putea fi mai mare decât 100 lei, nici mai mica de 25 lei.

Ele nu vor putea fi negociabile, dacă nu vor fi integral liberate; cesiunea se va face după formele de transmiterea acțiunilor nominative, și statutele pot sa atribuie consiliului de administrațiune sau adunarei generale dreptul de a se opune la transmitere.

Articolul 227

Statutele vor determina o sumă, sub care nu va putea scădea capitalul social prin retragerea de mize, autorizata de art. 221.

Aceasta suma nu va putea fi mai mica decât a 10-a parte a capitalului social.

Societatea nu se va putea constitui, decât dacă s'a făcut, de către fiecare asociat vărsămîntul unei zecimi din capital, sau din valoarea nominală a acțiunilor subscrise*).

----------

*) Codul italian nu cuprinde acest art. 227

El este o inovatiune a legiuitorului român.

Articolul 228

Dispozițiunile primei părți și ale primului aliniat ale art. 132 și 148 nu se aplică la societățile cooperative.

Actul constitutiv al acestor societăți va putea deroga la dispozițiunile art. 146 și la acelea ale numărului 3 de sub art. 167.

Articolul 229

Administratorii societăților cooperative sînt datori sa țină registrul asociaților în conformitate cu dispozițiunile art. 142, și pe lîngă acesta sa mai arate în ele:

1) Data admiterii, retragerei sau excluderei fiecărui asociat;

2) Contul sumelor vărsate și retrase de către fiecare din ei.

Vor fi datori să depună la finele fiecărui trimestru, la tribunalul comercial în circumscriptiunea căruia societatea își are sediul, o lista de asociații cu responsabilitate nemărginită, intrati, iesiti și rămași în societate, cu arătare de numele, pronumele și domiciliul lor.

Lista va fi semnată de către adminstratori și conservată la grefa, cu dreptul pentru oricine de a lua cunoștința de dânsa.

Articolul 230

Asociații nu vor putea să fie reprezentați la adunarea generală, de cat numai în cazul unei impiedicari legitime, prevăzută în actul constitutiv sau în statute.

Fiecare asociat nu are decât un singur vot, oricare ar fi numărul acțiunilor ce poseda.

Nici un mandatar nu poate să represinte în aceiași adunare generală, decât numai pe un singur asociat, afară de dreptul sau personal dacă și dânsul este asociat.

Articolul 231

Admiterea nouilor asociați se face prin semnatura lor personală sau a unui mandatar special, pusă pe registrul asociaților.

Semnatura va fi certificată de doi asociați, cari sa nu fie administratori.

Dacă actul constitutiv sau statutele nu se opun, fiecare asociat are dreptul să se retragă din societate oricînd va voi.

Declarațiunea de retragere se va scrie, de către asociatul cari se retrage, în registrul asociaților, sau se va notifica societății prin portarei. Ea nu'și produce efectul decât la finele anului social curgator, dacă a fost facuta înainte de începutul ultimului trimestru al aceluiași an. Dacă însă ea s'a făcut mai târziu, asociatul rămîne răspunzător și pentru anul viitor.

Excluderea asociaților nu poate avea loc decât pentru motive determinate prin lege și*) prin actul constitutiv. Hotărîrea în aceasta privinta va fi luată de către adunarea generală sau de către consiliul de administrație conform cu dispozițiunile sus citatului articol.

----------

*) Textul italian zice: "prin lege sau prin actul constitutiv", iar nu: "prin lege și prin actul constitutiv", cum e la noi.

Articolul 232

Asociatul care încetează de a mai face parte din societate, fie prin retragere de buna-voe, fie în urma excluderei sale de către adunarea generală, rămîne răspunzător, în timp de doi ani, către asociați și către cei de al treilea, de toate obligațiunile sociale existente în momentul retragerei sau excluderei sale, în limitele responsabilitatei stabilite prin actul constitutiv.

Articolul 233

Oricare ar fi forma societății cooperative, ea va fi valabil reprezentată în justiție prin administratorii săi.

Articolul 234

Societatea nu încetează prin moartea, retragerea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul unuia dintre asociați; ea continua de drept între ceilalți asociați.

Articolul 235

Actele constitutive ale societăților cooperative precum și actele de retragere și de admitere, vor fi scutite de taxa de înregistrare și de timbru.

VIII. Dispozițiuni relative la societățile civile și la societățile constituite în tari străine

Articolul 236

Societățile civile vor putea sa imprumute formele societății prin acțiuni; în acest caz ele sînt supuse dispozițiunilor prezentului codice, exceptându-se cele privitoare la faliment și competența.

Articolul 237

Societățile prin acțiuni și celelalte societăți și asociațiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite și avînd sediul în țara străină, vor putea să-și stabilesca un sediu secundar sau o reprezentanta în România:

a) Dacă vor dovedi, printr'o declarațiune a guvernului lor, ca în țara unde sînt înființate se observa deplina reciprocitate pentru societățile române de același fel;

b) Dacă vor îndeplini prescripțiunile din prezenta secțiune, fiecare fel de societate în ceea ce o privește.

Articolul 238

(Modif. Lg. 6 Apr. 1900) Societățile legal constituite în țara străină, care își stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sînt supuse la dispozițiunile prezentului codice, în ce privește depunerea și transcriptiunea, afișarea și publicațiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor cari aduc schimbări la unul sau la altul din zisele acte, și a bilanțurilor; ele sînt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de această lege, numele persoanelor cari dirig sau administrează aceste sedii, sau care represinta în orice mod societatea în țara.

Aceste persoane sînt raspunzatore față de cel de al treilea ca administratorii societăților naționale.

Dacă societățile sînt altfel decât cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităților prescrise, pentru depunerea și publicarea actului constitutiv și a statutelor societăților prin acțiuni, și le sînt aplicabile toate dispozițiunile prezentei secțiuni, relative la aceleași societăți.

Publicațiunile vor trebui sa cuprindă și arătarea capitalului constituit pentru operațiunile din România.

Articolul 239

Societățile cari, deși constituite în țara străină au însă în România sediul și obiectul principal al întreprinderii lor, vor fi supuse chiar pentru forma și validitatea actului lor constitutiv, deși încheiat în străinătate, la toate dispozițiunile prezentului codice, ramanend supuse și la îndeplinirea prescripțiunilor secțiunei de fața pentru a putea funcționa în țara*).

----------

*) În art. italian 230, al. 2 lipsesc cuvintele finale: "rămînînd supuse și la îndeplinirea presciptiunilor secțiunei de fața pentru a putea funcționa în țara".

Articolul 240

Nici o societate străină nu va putea face în România operațiuni la cari nu este indreptatita în țara unde își are sediul principal.

Articolul 241

Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revizui operațiunile societăților străine.

Articolul 242

Societățile străine sînt supuse acelorași impozite al cari sînt supuse societățile române de aceiași natură.

Articolul 243

(Suprimat prin Lg. din 6 Apr. 1900).

Articolul 244

Societățile prin acțiuni, legal constituite în țara străină, nu vor putea să își înființeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fără a avea și prealabilă autorizațiune a guvernului român.

Aceasta autorizațiune nu se va putea da decat după ce se va lua avizul camerei de comerț din București și, dacă societatea își stabilește sediul într'un alt loc, și pe acel al camerei de comerț din acea localitate, sau al celei mai apropiate, cînd n'ar fi camera de comerț în acel loc.

Articolul 245

(Modif. Lg. 6 Apr. 1900) Cererea de autorizațiune va fi însoțită de următoarele acte:

1) Statutele societății, autentificate în regula precum și orice alte acte dovedind existenta legală a societății în țara unde s'a înființat, și o declarațiune formala ca societatea se supune legilor române;

Statutele nu vor putea sa deroge principiilor stabilite în acest codice;

2) Recipisa casei de depuneri, constatând depunerea cauțiunei fixată de guvern pentru a asigura îndeplinirea obligațiunilor ce societatea va contracta în țara. Aceasta cauțiune nu va putea, în nici un caz, să fie mai mica de 10000 lei, și guvernul va putea cere chiar sporirea ei pînă la o pătrime din capitalul de acțiuni al societății. Societățile de asigurare vor da o cauțiune de cel puțin 25000 lei, pentru fiecare ramura în parte.

Aceste cauțiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a acționarilor și creditorilor din țara.

Cauțiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statului român, după cursul zilei cînd se face consemnarea, și va fi depusa pe numele societății, care singura va fi recunoscută de proprietara;

Societățile care vor înființa fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s'ar ocupa cu creari sau exploatări de cai și de comunicatiuni și de mine, precum și băncile, avînd de obiect operațiuni financiare și de credit, vor fi scutite de depunerea sus zisei cauțiuni;

3) O declarațiune a societății, omologata de autoritatea competentă a tarei respective, ca cauțiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societate în România.

Articolul 246

(Modif. L. 6 Apr. 1900) Deosebit de condițiunile stabilite prin articolele precedente și de acelea pe cari guvernul le va fixa după împrejurări, societățile prin acțiuni, străine, vor avea sa observe și dispozițiunile speciale următoare:

1) Societățile prin acțiuni străine își vor alege unul din orașele tarei ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operațiunile lor în țara.

Acest reprezentant va depune o copie autentică după procura sa generală;

2) Societățile prin acțiuni străine vor publică, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna Maiu a anului următor, un bilanț asupra operațiunilor lor din țara, conform prescripțiunilor legei.

Asemenea ele vor inainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama și bilanțurile ce vor publică la sediul lor principal;

3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comerț sa pronunțe retragea autorizatiunei în cazurile următoare:

a) Cînd capitalul de acțiuni al societății autorizate se va fi redus, prin orice împrejurare, la jumătatea sumei arătată cînd s'a făcut cererea de autorizațiune;

b) Cînd, prin orice împrejurare s'ar diminua cauțiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile, sa o fi completat;

c) Cînd se va constata ca societatea face operațiuni străine celor prevăzute în actul de constituire;

d) Cînd aceste societăți nu vor observa dispozițiunile prezentei secțiuni;

e) Cînd ar inceta reciprocitatea prevăzută de alin. I de sub art. 237;

f) Cînd societatea a încetat a funtiona în țara sa de origine.

Tribunalul de comerț va statua în camera de consiliu, ascultând și societatea incriminata, și motivat. Încheierea sa nu e susceptibilă decât de apel în termen de una luna dela pronunțare. Curtea de apel, ascultând societatea, va statua definitiv;

4) Cauțiunea depusa se va restitui numai atunci cînd se va dovedi că nu mai exista în țara nici o obligațiune a societății autorizate, sau cînd o societate română, recunoscută ca buna de guvern, va garanta neconditional pentru societatea străină care va cere liberarea cauțiunei;

5) Acțiunile societăților străine funcționînd în țara nu vor putea fi admise la cota bursei române, decât după ce societățile vor fi funcționat cel puțin un an în România, avînd publicat bilanțul lor pentru exercițiul respectiv*).

-----------

*) Acest articol lipsește din codul italian.

Articolul 247

Îndeplinirea formalităților și condițiunilor prescrise prin articolele precedente supune pe societățile străine la consecințele legale stabilite pentru societățile naționale, fără ca aceste societăți străine să poată dobândi în România alte drepturi decât cele recunoscute străinilor prin legi și regulamentee), și fac pe societate răspunzătoare de toate obligațiunile contractate de administratorii sau reprezentanții săi, chiar cînd aceștia, prin contractarea lor, ar fi depășit puterile ce li se conferise.

------------

*) În art. italian 231, lipsesc cuvintele: "fără ca aceste societăți străine să poată dobândi În România alte drepturi decât cele recunoscute străinilor prin legi și regulamente", adăugate de legiuitorul român spre a se pune de acord cu art. 7 din vechea Constituție.

Articolul 248

(Suprimat prin L. din 6 Apr. 1900).

Articolul 249

Societăților străine de felul celor prevăzute de art. 239, cari funcționează, precum și celor cari vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-și regula positiunea în conformitate cu dispozițiunile legei de fața.

Articolul 250

Persoanele cari vor face orice fel de operațiuni sub orice titlu, în favorea și pe seama societăților străine cari nu vor îndeplini condițiunile și formele prescrise prin prezenta secțiune, și vor păgubi printr'acesta și pe Stat de taxele la cari are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului român prin operațiunile lor și supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal.

Articolul 251

Asociatiunea în participațiune are loc atunci cînd un comerciant sau o societate comercială acorda uneia sau mai multor persoane ori societăți, o participațiune în beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni sau chiar asupra întregului lor comerț.

Articolul 252

Asociatiunea în participațiune poate să aibă loc asemenea și pentru operațiunile comerciale făcute de către ne-comercianți.

Articolul 253

Asociatiunea în participațiune nu constitue, în privinta celor de al treilea, o fiinta juridică distinctă de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept și nu se obliga decât către acela cu care au contractat.

Articolul 254

Participanții nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate de dânșii.

Cu toate acestea, întrucât privește raporturile lor între dânșii, asociații pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restitue în natura, avînd dreptul, în caz cînd restitutiunea nu s'ar putea face, la reparațiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaților se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociațiune și de beneficii și pierderi.

Articolul 255

Afară de dispozițiunile articolelor precedente, convențiunile părților determina forma, întinderea și condițiunile asociațiunei.

Articolul 256

Asociațiunile în participațiune sînt scutite de formalitățile stabilite pentru societăți, dar ele trebuie să fie probate prin act scris.

II. Despre asociatiunea de asigurare mutuala

Articolul 257

Asociatiunea de asigurare mutuala are de scop de a împărți între asociați daunele cauzate prin riscurile cari sînt obiectul asociațiunii.

Ea constitue, fața cu cei de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaților.

Articolul 258

Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie probată prin act scris.

Ea se regulează prin convențiunile părților.

Articolul 259

Asociatiunea se administrează prin asociați, cari sînt mandatarii săi temporali și revocabili.

Articolul 260

Regulele privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicarea actului constitutiv, a statutelor, a actelor cari aduc schimbări unuia sau altuia dintr'însele, a bilanțurilor societăților anonime și la penalitățile relative la aceste societăți, sînt aplicabile și asociațiunilor de asigurare mutuala.

Din bilanțurile acestor asociațiuni va trebui să rezulte îndeplinirea dispozițiunilor art. 147.

Articolul 261

Asociații nu sînt obligați sa contribuiasca decât cu partea determinata prin contract și în nici un caz nu sînt ținuți către cel de al treilea, decât fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociațiune.

Articolul 262

Acela care a pierdut lucrul pentru cari s'a asociat încetează de a face parte din asociațiune ramanandu-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.

Articolul 263

Asociatiunea nu se dizolva prin interdictiunea sau moartea unuia din asociați.

Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.

Articolul 264

Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codicele penal pentru escrocherie, acei cari simuland sau afirmând fals existenta subscriptiunilor sau vărsămintelor într'o societate prin acțiuni, sau anuntand publicului, cu rea credința, ca interesate în societate persoane cari nu sînt, sau cari prin alte simulatiuni au obținut sau au încercat să obțină subscriptiuni sau vărsăminte.

Articolul 265

(Modif. Lg. 6 Apr. 1900) Se vor pedepsi cu o amenda pînă la cinci mii lei, afară de pedepsele mai grele, prescrise de codul penal:

1) Fondatorii, administratorii, directorii, cenzorii și lichidatorii societăților, cari în relațiunile sau comunicările de tot felul făcute către adunarea generală, în bilanțuri sau în situațiunea acțiunilor, au enuntat cu rea credința fapte neadevărate asupra condițiunilor societății, sau cari cu știința au ținut ascunse, în totul sau în parte, fapte relative la aceleași condițiuni;

2) Administratorii și directorii cari, cu știința, în lipsa de bilanțuri sau contrariu cu ceea ce rezultă dintr'însele, sau prin mijlocire de bilanțuri fraudulos stabilite, au distribuit asociaților, acționarilor sau comanditarilor*), interese sau dividende neluate din beneficiile reale;

3) Administratorii și directorii cari au emis acțiuni mai jos decât valoarea lor nominală, au cumpărat acțiuni ale societății contrariu dispozițiunilor art. 146, sau au înaintat bani pe acțiuni ale societății, sau emis obligațiuni prin călcarea dispozițiunilor alin. I și II ale art. 174;

4) Administratorii și directorii cari au efectuat reducțiunea capitalului sau fuziunea societății, contravenind dispozițiunilor art. 101 și 197;

5) Administratorii și directorii societăților de asigurare asupra vietei și al societăților administrative de tontine, cari vor fi contravenit dispozițiunilor art. 147;

6) Lichidatorii cari au repartit activul social între asociați, contravenind dispozițiunilor art. 203

Aceeași pedeapsa se aplică cenzorilor cari, în cazurile arătate în numerele 2, 3, 4, 5 și 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor.

----------

*) În art. italian 247, al. 2, lipsesc cuvintele: "acționarilor sau comanditarilor*.

Articolul 266

Dacă depunerea actului constitutiv și a statutelor societăților în comandită prin acțiuni sau anonime, a actelor cari aduc schimbări ziselor acte, a situațiunilor lunare și a bilanțurilor, la tribunalul civil sau la tribunalul de comerț, după împrejurări, nu s'a făcut în termenele fixate, sau s'a făcut în mod incomplet, fiecare din persoanele care sînt datoare a o face sau de a ordonă să se facă, se va pedepsi cu o amenda, care va putea să se ridice pînă la cincizeci lei pentru fiecare zi de întîrziere.

Articolul 267

Administratorii societăților cooperative, avînd asociați cu responsabilitate nemărginită, cari nu depun la tribunalul de comerț, la finele fiecărui trimestru, lista prescrisă de art. 229, și grefierul care nu va denunta aceasta omisiune procurorului tribunalului în cele zece zile următoare, vor fi pedepsiți cu o amenda pînă la trei sute lei.

Articolul 268

Orice abatere dela dispozițiunile art. 104, 157, 167 și 200 și de la cele dintâi doua aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei.

Articolul 269

Societățile constituite înainte de punerea în lucrare a prezentului codice, vor fi supuse dispozițiunilor art. 104, 169, 180, 181 și 182, precum și dispozițiunilor cari carmuesc lichidarea și fuziunea societăților sau reducerea capitalului lor.

Societățile existente, cari ar voi să-și modifice statutele lor, sau cari ar voi sa prelungesca termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datoare să-și pună statutele în conformitate cu prezentul codice.

Articolul 270

Cambia cuprinde sau obligațiunea de a plati sau obligațiunea de a face să se plătească, la scadenta, o sumă hotărâtă infatisatorului, după formele stabilite în capitolul de fața.

Cambia cuprinzînd obligațiunea de a plati se mai numește și bilet la ordin.

Cambia cuprinzînd obligațiunea de a face să se plătească, se mai numește și polița sau trata*).

Condițiunile esențiale ale cambiei sînt:

1) Data;

2) Numirea de cambie sau polița rostita în textul înscrisului;

3) Numele persoanei sau firma primitorului;

4) Clauza la ordin**);

5) Arătarea sumei de plătit;

6) A scadentei;

7) A locului platei;

8) Semnatura tragatorului sau a emitentului, cu numele sau cu firma sa, ori a mandatarului sau special.

Cambia care cuprinde obligațiunea de a face să se platesca (polița) trebuie să mai arate:

9) Persoana trasului adică numele sau firma persoanei care are să facă plata***).

Nu se cere să se arate în cambie valoarea sau cauza, nici tragerea dintr'un loc într'altul.

-----------

*) În art. italian 251, lipsesc aceste doua aliniate dela început al. 2 și 3

**) În textul italian lipsește acest aliniat.

***) Din art. italian corespunzător lipsesc cuvintele: "adică numele sau firma persoanei care are să facă plataZ. El însă mai cuprinde un aliniat, care lipsește la noi.

Articolul 271

Scadenta nu poate să fie decât una și aceeași pentru toată suma arătată în cambie, și poate să fie:

1) la o zi fixa;

2) la vedere (înfățișare);

3) La un timp anume hotărît după vedere: la una sau mai multe zile, la una sau mai multe luni după vedere;

4) La un timp anume hotărît după ziua emiterii (după data);

5) La un anume balciu;

Dacă cambia nu arata epoca platei, ea e platibila la vedere (înfățișare)*).

-----------

*) Acest aliniat lipsește în Codul italian.

Articolul 272

Dacă în polița locul de plată nu se arata anume, polița se va plati la locul arătat lîngă numele sau firma trasului. În biletul la ordin, locul emisiunii se socotește ca loc de plată și în același timp ca domiciliu al emitentului, dacă un alt loc de plată nu s'a arătat.

Articolul 273

(Modif. Lg. 6 Apr. 1900) Lipsa aratarei numelui persoanei sau firmei primitorului la facerea cambiei, precum și lipsa vre-uneia din condițiunile esențiale arătate în articolele de mai sus, exclude calitatea și efectele speciale ale cambiei, cu rezerva efectelor ordinare ale obligatiunei, după natura sa comercială sau civilă.

Promisiunea de dobânzi cuprinsă în cambie sau renunțarea la prescripțiune*) se socotește ca nescrisa.

------------

*) În art. italian 254, lipsesc cuvintele din acest aliniat final: "sau renunțarea la prescripțiune".

Articolul 274

Cambia poate să fie trasa asupra unei persoane și platibila la alta.

Ea poate să fie trasa în folosul tragatorului. Tragatorul se poate desemna el însuși ca primitor*).

Ea poate să fie trasa după ordinul și în socoteala unui al treilea.

------------

*) În textul italian lipsesc cuvintele: "Tragatorul se poate desemna el însuși ca primitor*.

Articolul 275

Cînd cambia e sub semnatura privată și scrisă de un altul decât debitorul, acesta, dacă nu e comerciant, industrias, plugar, vier, sluga sau lucrator cu mana, e dator sa adauge la semnatura sa cuvintele "bun și aprobat", arătând în litere suma pentru care se obliga.

Articolul 276

Cambia se poate emite și în forma autentică. Cambia semnată prin punere de deget, cu pecete sau cu alte semne, nu are tărie dacă nu este facuta în forma prevăzută de legea pentru autentificarea actelor*).

-------------

*) În materia cambiei, legiuitorul român a avut în vedere, pe lîngă Codul de comerț italian, și legea germană asupra politelor din 1848 și 1869

II. Despre gir

Articolul 277

Proprietatea cambiei, cu toate garanțiile și drepturile ce decurg din ea, se transmite prin gir.

Girantii sînt solidar răspunzători de acceptarea și de plată cambiei la scadenta.

Articolul 278

Dacă tragatorul, purtătorul ) sau girantul a interzis transferarea cambiei prin gir, inserand într'însă clauza "nu la ordin" sau o alta clauza echivalenta, girurile făcute contra acestei interziceri produc numai în privinta celui care a inserat clauza efectele unei cesiuni.

-------------

*) Din eroare se zice aci "purtatorul* în loc de "emitentul*, cum e în textul italian, căci purtatorul nu are interes de a insera o atare clauza.

Articolul 279

Girul trebuie să fie scris pe cambie, datat și semnat de girant.

Girul este valabil și cînd girantul scrie numai numele sau firma sa în dosul cambiei, fără sa arate numele aceluia în ordinul căruia el e făcut (gir în alb).

Infatisatorul e în drept sa umple girul în alb.

Articolul 280

Girul în care s'a adăugat clauza "pentru încasare", "prin procurațiune", "pentru mandat", "valoarea în garanție", sau altele de asemenea, nu transmite proprietatea cambiei, ci împuternicește pe infatisator a cere plata cambiei, a o protesta și a notifica lipsa de plată autorului sau, a cere în justiție plata, a încasa suma depusa și a o gira prin procurațiune.

Dacă se adauga în gir clauza "fără garanție", "fără oblig"*), sau o alta asemenea, girantul e scutit de obligațiunea cambiala ce ar putea sa decurgă din girul sau.

------------

*) În art. italian lipsesc cuvintele: "fără oblig", cari au fost adăugate de legiuitorul român.

Articolul 281

Girul cambiei ajunsă la scadenta produce numai efectul unei cesiuni.

III. Despre acceptatiune

PARAGRAFUL 1

Dispozițiuni generale

Articolul 282

Cambia trasa la o epoca fixa după vedere, trebuie să fie înfățișată pentru acceptare înăuntrul anului dela data sa, sub pedeapsa pentru posesor de a pierde acțiunea sa de recurs în contra girantilor și în contra tragatorului*).

Tragatorul și fiecare din giranti vor putea sa fixeze un termen mai scurt decât un an. În acest caz acela care a stabilit acest termen și obligații cari vin după dânsul vor fi descărcați de acțiunea de recurs, dacă cambia nu s'a înfățișat prin acceptare în termenul fixat de dânșii.

Cînd cambia e trasa dintr'un loc al tarei și platibila într'o țara străină cu care comerțul se face pe apa, în total sau în parte, termenul indicat în prima parte a acestui articol va fi indoit în timp de rasboiu maritim.

-------------

*) În textul italian lipsesc cuvintele: "în contra girantilor și în contra tragatorului".

Articolul 283

Acceptatiunea trebuie să fie scrisă pe cambie și semnată de acceptant.

Acceptarea se exprima prin cuvântul "accept" sau prin alte cuvinte de asemenea; cu toate acestea, pentru ca o acceptare să fie valabilă, este destul ca acceptantul să semneze numele sau firma sa pe fața anteriora a cambiei.

Articolul 284

Acceptarea unei cambie trasa la o epoca fixa dela înfățișare trebuie să fie datată. Dacă trasul refuza datarea acceptului sau, sau, în lipsa de accept, a pune pe cambie o viza datată, în acest caz posesorul va trebui să facă să se stabilesca înfățișarea la timp a cambiei prin un protest de lipsa de datare făcut înăuntrul termenului de înfățișare.

Ziua protestului va tine loc, în acest caz, de data sau de zi de înfățișare.

Dacă nu s'a făcut protest, atunci scadenta în contra acceptantului care a omis datarea, se socotește dela cea de pe urma zi a termenului de înfățișare*).

-------------

*) Art. italian 263, diferă întru catva de textul român, care a avut în vedere și legea germană asupra combiilor.

Articolul 285

Acceptarea trebuie să fie cerută la domiciliul trasului, chiar cînd cambia ar arata un alt loc de plată.

Articolul 286

Acceptarea cambiei platibila într'un alt loc decât acela al reședinței acceptantului, trebuie să arate persoana prin mijlocirea căreia urmează să se facă plata. În lipsa unei asemenea indicatiuni, este presupus ca acceptantul voește sa platesca el însuși la locul fixat pentru plata.

Articolul 287

Acceptarea trebuie să fie data la înfățișarea cambiei, sau cel mai târziu în cele 24 de ore dela înfățișare. Ea nu poate fi revocată după ce cambia a fost înapoiată.

Articolul 288

Acceptarea poate să fie restrînsa la o sumă mai mica decât cea însemnată în cambie.

Dacă se adauga alte restricțiuni în accept, atunci cambia astfel acceptată se privește ca o cambie a carei acceptare s'a refuzat, și posesorul poate să exercite recursul în garanție în contra girantilor și în contra tragatorului; cu toate acestea acceptantul rămîne indatorat conform regulilor relative la cambie, în limitele acceptului sau.

Articolul 289

Acceptarea defectuoasă sau refuzul total ori în parte al acceptarei se constata în chipul arătat în secțiunea VIII a capitolului de fața.

Articolul 290

Acceptantul contractează direct obligațiunea de a plati cambia.

Acceptantul este obligat prin acceptarea facuta, deși tragatorul ar fi căzut în faliment înaintea acceptarei fără ca acceptantul sa o fi știut.

Acceptantul e de asemenea indatorat conform regulelor relative la cambie către tragator; el însă nu are în contra tragatorului acțiunea cambiala.

PARAGRAFUL 2

Despre acceptatiunea prin interventiune sau pentru onoare

Articolul 291

Cambia pe care trasul nu a acceptat-o poate fi acceptată de persoanele arătate într'însă pentru a o accepta sau a o plati la nevoie.

Articolul 292

Cambia care nu e acceptată de tras, nici de persoanele arătate pentru a o accepta sau plati la nevoie, poate fi acceptată de către un al treilea.

Posesorul cambiei are facultatea de a primi sau nu acceptarea prin interventiune ce o oferă cel de al treilea*); cu toate acestea acceptarea celui de al treilea nu lipsește pe posesor de acțiunea de recurs pentru a dobândi cauțiune, afară numai dacă din actul de protest nu reiese ca posesorul a consimțit la acea acceptare.

Pot încă interveni ca persoane de al treilea, trasul sau persoanele arătate pentru a accepta cambia sau a o plati la nevoie, cu toate ca în aceasta calitate ele ar fi refuzat acceptarea.

------------

*) În textul italian lipsesc cuvintele: "Posesorul cambiei are facultatea de a primi sau nu acceptarea prin interventiune ce o oferă cel de al treilea*, cari sînt adăugate de legiuitorul român.

Articolul 293

Acceptantul prin interventiune se obliga conform regulilor relative la cambie către toți girantii cari succed persoanei în onoarea căreia el a acceptat.

Aceasta obligațiune se stinge cînd cambia nu se înfățișează acceptantului pentru onoare în termenul hotărît pentru facerea protestului.

Persoana onorata și girantii anteriori păstrează acțiunea de recurs pentru lipsa de acceptare în contra autorilor lor, deși cambia a fost acceptată prin interventiune.

Articolul 294

Dacă acceptantul pentru onoare a omis sa însemneze în acceptul sau, în onoarea carei persoane anume se face acceptarea, aceasta se socotește data în onoarea tragatorului.

Între mai multe acceptatiuni pentru onoare, precaderea se cuvine aceluia cari liberează mai mulți obligați, sub pedeapsa pentru posesor de a pierde acțiunea de recurs în contra acelora cari ar fi fost liberați.

Articolul 295

Acceptantul prin interventiune trebuie să facă a i se inmana prin posesor protestul pentru neacceptare, și sa-l remită fără întîrziere persoanei onorate.

IV. Despre aval

Articolul 296

Plata cambiei poate fi garantată prin aval.

Avalul e scris pe cambie și semnat de către acela care îl da.

El se exprima prin cuvintele "pentru aval" sau altele de asemenea.

Articolul 297

Datatorul avalului ia asupra-și îndatoririle persoanei pentru care se face garant și se obliga conform regulelor relative la cambie, cu toate ca obligațiunea persoanei pentru care s'a dat avalul nu ar fi valabilă.

Dacă nu se arata persoana pentru care se da avalul, el e socotit dat la polițe, pentru acceptant; iar dacă polița nu e încă acceptată, pentru tragator. La biletele la ordin sau valori cambiale, el e socotit dat pentru emitent.

Posesorul cambiei trebuie să îndeplinească în contra datatorului avalului toate actele cari sînt trebuinciose pentru a păstra acțiunea cambiala în contra persoanei pentru care s'a dat avalul.

Articolul 298

Datatorul avalului care plătește cambia sosita la scadenta, e subrogat în drepturile ce are posesorul în contra persoanei pentru care s'a dat avalul și în contra obligatilor anteriori.

V. Despre duplicate și copii

PARAGRAFUL 1

Despre duplicate

Articolul 299

Tragatorul sau emitentul cambiei e ținut a da primitorului, după cererea sa*), unul sau mai multe duplicate.

Ori-ce alt posesor al cambiei poate de asemenea sa ceara duplicate. El trebuie să se adreseze pentru aceasta la girantul sau nemijlocit, care la rândul sau se adresează la girantul sau nemijlocit, pînă cînd cererea ajunge în cele din urma la tragator.

-----------

*) În art. italian 277, lipsesc cuvintele: "după cererea sa".

Articolul 300

Ori-ce duplicat trebuie să aibă aceiași cuprindere ca și cambia și să fie însemnat ca prima secunda, etc.

În lipsa unei asemenea indicatiuni, fie-care exemplar e socotit ca o cambie deosebită.

Articolul 301

Dacă s'a plătit cambia după înfățișarea unuia din mai multe exemplare emise, celelalte pierd puterea lor. Respunderea de celelalte exemplare are însă loc în cazurile următoare;

1) Girantul care a girat mai multe exemplare ale aceleiași cambie la diferite persoane, și toți girantii posteriori ale căror semnături se găsesc pe exemplarele neînapoiate în momentul platei, răspund de girurile lor;

2) Acceptantul care a acceptat mai multe exemplare ale aceleiași cambii, răspunde de acceptarile aflate pe exemplarele neînapoiate în momentul platei;

3) Dacă mai multe exemplare sînt girate către persoane diferite și toate acceptate, girantul și acceptantul sînt ținuți solidar pentru fiecare gir și pentru toate acceptele.

Articolul 302

Acel care a trimis un exemplar al cambiei pentru acceptare, trebuie să însemneze pe celelalte exemplare persoana la care s'a expediat acest exemplar pentru acceptare; omisiunea acestei însemnări nu exclude efectele cambiei.

Depozitarul exemplarului expediat pentru acceptare e dator sa-l inmaneze posesorului duplicatului la a sa cerere*).

Posesorul unui duplicat pe care este însemnat la cine se găsește exemplarul expediat pentru acceptare, nu poate să exercite recursul în garanție pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată, dacă nu dovedește în formele stabilite în secțiunea VIII a capitolului de fața:

1) Ca exemplarul expediat pentru acceptare nu i s'a înmânat de către depozitar;

2) Ca acceptarea sau plata nu s'a putut dobândi în temeiul duplicatului.

-------------

*) Acest al doilea aliniat lipsește din art. italian 28

PARAGRAFUL 2

Despre copii

Articolul 303

Ori-ce posesor al unei cambie poate să scoată copii pentru trebuințele sale.

Copiile scoase trebuie să fie conforme cu originalul și sa cuprindă toate girurile și însemnările ce se găsesc în el, cu adaugirea "acesta e o copie" sau o alta de asemenea.

Articolul 304

Acceptarea și girurile originale scrise pe copie îndatorează pe acceptant și pe giranti ca și cînd ar fi scrise pe cambia originala.

VI. Despre scadenta

Articolul 305

O cambie la vedere are scadenta la înfățișarea ei.

Articolul 306

Scadenta unei cambii platibila la o epoca fixa după vedere, e hotărâtă prin data acceptarei sau aceea a infatisarei constatată în modul prevăzut de art. 284

Articolul 307

Dacă termenul e fixat pe zile, scadenta are loc la ultima zi a termenului; în calculul termenului nu intra nici ziua cînd s'a emis cambia platibila după data, sau cînd s'a înfățișat pentru acceptare cambia platibila după vedere, nici ziua scadentei. Cambia platibila la o luna sau mai multe luni, sau la o săptămîna sau mai multe săptămâni după data sau după vedere, e platibila la data lunei sau a saptamanei scadentei corespunzătoare cu data emiterii sau a infatisarei.

Dacă această dată corespunzătoare nu exista, cambia e platibila în ziua cea de pe urma a lunei scadentei.

Dacă scadenta este fixată la jumătatea unei luni, ea se împlinește la 15 ale acelei luni.

Scadenta la începutul sau la sfîrșitul lunei este la prima sau ultima zi a lunei.

Articolul 308

Termenul unei cambii, platibila în timpul unui balciu se împlinește în ajunul spargerei balciului, sau în ziua de balciu dacă balciul nu tine mai mult de o zi.

VII. Despre plata

PARAGRAFUL 1

Dispozițiuni generale

Articolul 309

Posesorul unei cambie girata dovedește ca e proprietarul ei prin seria neîntreruptă de giruri cari au ajuns pînă la dânsul.

Girurile șterse sînt socotite nescrise.

Acela care plătește nu e indatorat sa examineze autenticitatea girurilor.

Articolul 310

Cambia trebuie să fie înfățișată pentru plata; plătită la locul arătat într'însă și la ziua scadentei. Dacă ziua scadentei e o sărbătoare legală, ziua platei e cea dintâi zi de lucru următoare.

Articolul 311

Cambia emisă la vedere, sau la o epoca fixa după vedere, trebuie să fie înfățișată pentru plata în termenul și în modul prevăzut de art. 282.

Articolul 312

Termene de grație, de favoare, pentru plata cambiei nu pot avea loc.

Articolul 313

Cînd suma de plătit este scrisă în același timp în litere și în cifre, dacă este deosebire, suma cea mai mica va trebui să fie plătită.

Articolul 314

Posesorul cambiei nu poate să refuze o plata în parte, deși cambia ar fi fost acceptată pentru suma întreaga; dar ca să-și păstreze recursul în garanție pentru suma neplatita, el va trebui sa dovedească, printr'un protest*), lipsa în parte de plată.

-----------

*) Din textul articolului italian lipsesc cuvintele: "printr'un protest".

Articolul 315

Cambia trebuie să fie plătită în moneda arătată într'însă, cu distincțiunile prevăzute de art. 41.

Articolul 316

Posesorul cambiei nu poate să fie silit a primi plata înainte de scadenta.

Acela cari plătește o cambie înainte de scadenta este răspunzător de validitatea platei.

Articolul 317

Plata unei cambie facuta în manele posesorului la scadenta și fără opozițiune din partea cui-va, liberează pe debitor.

Articolul 318

Posesorul cambiei, ca sa dobândească plata, trebuie să dea adeverinta pe însăși cambia și sa inmaneze debitorului cambia achitată.

Dacă debitorul a făcut numai o plata în parte, creditorul trebuie să facă mențiune despre plata în parte pe cambia saue) să-i inmaneze o adeverinta deosebită.

Dacă plata are loc după protest, actul de protest și socoteala de intorcere trebuie de asemenea să fie înmânate debitorului care plătește.

-------------

*) În loc de cuvântul "sau", textul articolului italian zice "și". De asemenea aliniatul ultim lipsește din textul italian al art. 295

Articolul 319

Lipsa totală sau parțială de plată se dovedește în modul stabilit la secțiunea VIII a capitolului de fața.

Protestul pentru neplata trebuie să fie făcut în ziua ce urmează după aceea a scadentei; dacă acea zi este o Dumineca sau sărbătoare legală, protestul se va face în cea dintâi zi de lucru ce urmează.

Articolul 320

Dacă plata cambiei nu e cerută la scadenta, acceptantul sau emitentul, după expirarea termenului protestului pentru neplata, are dreptul a consemna suma arătată în cambie la casa de depuneri, și a depune recipisa la tribunalul locului unde trebuia să se facă plata, fără nici o alta încunoștiințare, pe rizicul și cu cheltuiala posesorului.

Articolul 321

Debitorul cambiei nu poate fi oprit dela plata ei decât în caz de pierderea cambiei și de faliment al posesorului.

PARAGRAFUL 2

Despre plata prin interventiune sau pentru onoare.

Articolul 322

Dacă cambia nu e plătită de către tras, de către acceptant, de către emitent, sau de către persoanele indicate ca sa o platesca la nevoie, ea poate fi plătită de către un al treilea.

Plata prin interventiune trebuie să fie declarata în actul de protest.

Articolul 323

Acela cari plătește o cambie prin interventiune e subrogat în toate drepturile posesorului, în limitele arătate în art. următor.

Articolul 324

Dacă plata prin interventiune e facuta pentru onoarea tragatorului sau a emitentului, toți girantii sînt liberați.

Dacă ea este facuta pentru onoarea unui girant, toți girantii posteriori sînt liberați.

Între mai mulți cari oferă plata prin interventiune, are precădere acela cari operează mai multe liberațiuni. Un intervenient care plătește, cu toate ca se invedereaza din cambie sau din protest ca un altul care ar fi operat mai multe liberațiuni a oferit sa platesca cambia, nu are recursul în garanție în contra acelor giranti cari ar fi fost liberați prin plata oferită de celălalt*).

-----------

*) Ultimul aliniat din art. 324 român are o redactie mult mai abreviata în art italian 301.

Articolul 325

Dacă trasul care n'a acceptat, se prezintă în aceasta calitate ca sa platesca o cambie protestata, el trebuie să aibă precădere înaintea altora. Cînd însă trasul se prezintă ca sa plătească prin interventiune, atunci se aplică dispozițiunile art. precedent.

VIII. Despre protest

Articolul 326

Protestul trebuie să fie făcut de portărel după cererea posesorului cambiei.

Asistența de martori nu este necesară.

În orașele neresedinte de tribunal protestul se va face de judecătorul de ocole).

-----------

*) Acest al treilea aliniat lipsește în articolul italian 303.

Articolul 327

Protestul trebuie să se facă printr'un singur act:

1) La locul însemnat în cambie pentru acceptare sau pentru plata și, în lipsa de asemenea indicatiuni, la reședința sau la domiciliul trasului sau al acceptantului, sau al emitentului, ori la ultimul sau domiciliu cunoscut;

2) La reședința sau domiciliul persoanelor însemnate în cambie, fie de către tragator, fie de către girant, pentru a o accepta sau plati la nevoie;

3) La reședința sau domiciliul celui de al treilea care a acceptat cambia prin interventiune.

În caz de gresita sau de falsa arătare a locurilor sus numite, portărelul este dator sa consemne în actul de protest cercetările făcute pentru a găsi aceste persoane.

Articolul 328

Protestul trebuie să cuprindă:

1) Transcrierea exactă a cambiei, a acceptarei, a girurilor și a tuturor aratarilor și insemnarilor cuprinse într'însă;

2) Numele persoanei pentru care și în contra căreia se face protestul;

3) Somatiunea adresată persoanei în contra căreia se face protestul, obiectul somațiunei, locul și data unde și cînd s'a făcut somatiunea;

4) Răspunsul obținut sau arătarea ca persoana în contra căreia e făcut protestul n'a dat nici un răspuns.

Protestul trebuie să fie semnat de portărel.

Dacă cambia s'a pierdut și nu exista un duplicat sau o copie, protestul, în locul transcrierei, va trebui sa cuprindă o descriere pe cat se poate de precisa a cambiei.

Articolul 239

Portărelul nu va putea să facă acte de protest, în care el singur, rudele sau afinii lui, în linie directa în toate gradele, și în linie colaterală pînă la gradul al treilea inclusiv, ar fi părți interesate.

Portărelul va arata în actul de protest mijloacele prin cari s'a încredințat de identitatea persoanelor contra cărora s'a făcut protestul.

Ștersăturile, răsăturile și orice scriptura între rinduri sau cu semn de trimitere, trebuie să fie aprobate și semnate de portărel.

Articolul 330

Originalul protestului se va aduce la tribunal și, adeverindu-se de președinte sau de către acela care-i tine locul, se va da infatisatorului. Portărelul este ținut, sub pedeapsa de cheltuieli și daune-interese către părți, sa treca toate protestele în întreg, zi cu zi și după ordinea datei, într'un registru special, numerotat și parafat de președinte, cuprinzînd data, natura, specia actului și numele părților. În caz de pierdere dovedită a originalului, el se poate înlocui prin un extract legalizat din registru.

Articolul 331

Nici un act din partea posesorului cambiei nu poate să înlocuiască protestul spre a dovedi îndeplinirea actelor necesare pentru a conserva acțiunea cambiala.

Cu toate acestea, protestul pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată poate fi înlocuit, dacă posesorul consimte la acesta, printr'o declarare datată și semnată de persoana care refuza de a accepta sau de a plati. Aceasta declarare trebuie să fie investită cu data certa în termenul prescris pentru facerea protestului, sau cel mai târziu în cele douăzeci și patru ore cari vor urma după expirarea acestui termen.

Aceasta declarare poate fi facuta sau pe cambia sau prin act separat. Declararea prin act separat trebuie să cuprindă transcrierea exactă, cerută de aliniatul întîi al art. 328.

Formalitățile prescrise în acest articol se vor observa sub pedeapsa de nulitate*).

-----------

*) Acest ultim aliniat lipsește în textul italian 307.

Articolul 332

Moartea sau falimentul trasului, sau protestul pentru lipsa de acceptare, nu apara pe posesorul cambiei de îndatorirea de a constata lipsa de plată în chipul arătat în articolele de mai sus.

Articolul 333

Clauza "fără protest" sau "fără cheltuieli" apara de protest, dar nu dispensa de înfățișarea cambiei pentru acceptare sau plata*).

-----------

*) Art. italian 309, spune ca aceasta clauza se considera ca nescrisa.

Articolul 334

Pierderea drepturilor prin nefacerea protestului în termenul prescris de lege, nu are loc cînd o forta majoră a împiedicat sau întârziat protestul. Forta majoră rămîne însă în sarcina posesorului, dacă el omite să facă protestul îndată ce împrejurările nu se mai potrivesc*).

------------

*) Acest articol 334, nu are echivalentul sau în Codul de comerț italian.

IX. Despre contra-cambie

Articolul 335

Posesorul cambiei neplatita poate să încaseze suma arătată într'însă, cheltuelile și desdaunarea pentru prețul schimbului plătit de dânsul, printr'o contra-cambie trasa la vedere asupra tragatorului sau asupra unuia din giranti.

Acela care a plătit contra-cambia poate să se despăgubească și el în același mod contra obligatilor anteriori.

Articolul 336

Contra-cambia va fi însoțită de cambia protestata, de protest, sau de declararea data conform art. 331*) și de o socotela de intorcere.

Socotela de intorcere trebuie să arate:

1) Suma în capital a cambiei protestate cu dobînda dela ziua scadentei;

2) Cheltuelile protestului și alte cheltuieli legiuite, precum: comisioane de banca, plata mijlocitorilor de schimb, timbru și porto pentru scrisori;

3) Numele persoanei asupra căreia s'a tras contra-cambia;

4) Prețul schimbului cu care s'a negociat contra-cambia.

-----------

*) În art. italian 311, lipsesc cuvintele: "sau declararea data conform art. 331".

Articolul 337

Prețul schimbului datorit posesorului se regulează după cursul schimbului locului unde cambia era platibila asupra reședinței persoanei asupra căreia s'a tras contra-cambia.

Prețul schimbului datorit girantului care a plătit cambia se regulează după cursul schimbului locului de unde s'a afirmat conform prescripțiunilor art. 4.

Articolul 338

Ori-ce girant care a plătit cambia, poate să stearga propriul sau gir și toate girurile posterioare.

X. Despre acțiunea cambiala

Articolul 339

Dacă lipsa de acceptare e dovedită în formele prescrise în secțiunea VIII, tragatorul și girantii sînt solidari și unul către altul obligați a da o cauțiune pentru plata cambiei la scadenta, și pentru plata cheltuielilor.

Articolul 340

Posesorul unei polițe acceptate va avea dreptul a cere o cauțiune dela giranti și dela tragator, dacă acceptantul este în faliment, sau dacă el a suspendat plățile ori dacă o execuțiune în contra-i a rămas fără efect, dovedind, în formele stabilite în secțiunea VIII, ca cauțiunea n'a fost data de acceptant și ca o noua acceptare nu se poate dobândi dela persoanele indicate la nevoie.

Ori-ce girant poate cere cauțiune în contra obligatilor anteriori, infatisand probele arătate mai sus.

Posesorul și giratarii vor avea același drept și în cazul cînd emitentul unui bilet la ordin a căzut în faliment sau a suspendat plățile, ori a fost urmărit fără rezultat*).

-----------

*) Art. italian 315, nu cuprinde acest ultim aliniat, care a fost adăugat de legiuitorul român.

Articolul 341

Dacă cambia e platibila într'un alt loc decât reședința acceptantului sau a emitentului și la o altă persoană, lipsa de plată va trebui să fie constatată după regulile stabilite în secțiunea VIII*), chiar pentru a se conserva acțiunea în contra acceptantului și în contra emitentului.

----------

*) În textul oficial, din eroare, se face trimitere la secțiunea VII, care se referă la plata cambiei, iar nu la protest. În textul italian aceasta eroare nu exista.

Articolul 342

Posesorul cambiei protestate pentru neplata trebuie să înștiințeze pe girantul sau despre aceasta în cele doua zile dela data protestului sau a declararei de care se vorbește în art. 331.

Ori-ce girant înștiințat trebuie să facă aceiasi înștiințare autorului sau nemijlocit în cele doua zile după primirea înștiințării, și asa mai departe pînă la tragator sau pînă la primul girant.

Înștiințarea e socotită data prin predarea la posta, în înlăuntrul termenului de mai sus, a unei scrisori recomandată.

Dacă un girant n'a arătat în gir locul domiciliului sau, înștiințarea despre lipsa de plată trebuie să fie data autorului sau nemijlocit.

Acela care omite înștiințarea sau nu o da autorului sau nemijlocit, e ținut către toți girantii anteriori la repararea daunei cauzate prin aceasta omisiune, pierzand încă și dreptul la dobânzi și cheltuieli în contra acestor persoane, dela care nu va putea cere decât suma arătată în cambie.

Articolul 343

Posesorul cambiei neplatita la scadenta poate să exercite acțiunea cambiala în contra unora din obligați sau în contra unui singur dintre ei, fără sa piardă dreptul sau în contra celorlalți.

El nu e ținut sa observe ordinea girurilor.

Articolul 344

Acțiunea posesorului cambiei neplatita la scadenta se margineste la plata sumei indicate în cambie, a dobânzilor și a cheltuielilor justificate prin socoteala de intorcere după dispozițiunile art. 336 și 337.

Girantul care a plătit cambia are dreptul sa ceara dela un girant anterior sau dela emitent*) plata sumei indicată în socoteala de întoarcere cu dobînda dela ziua platei și plata cheltuielilor și a prețului schimbului.

----------

*) Din textul italian 319, lipsesc cuvintele: "dela un gitrant anterior sau dela un emitent".

Articolul 345

Dacă posesorul cambiei exercita acțiunea sa de regres individual contra unuia din obligații anteriori, el trebuie s'o intenteze în cele 15 zile de la data protestului, sau a declararei de care se vorbește în art. 331.

Dacă locul de reședința al debitorului este într'o depărtare mai mare de trei miriametri dela locul unde cambia era platibila, termenul va fi sporit cu câte o zi pentru fiecare trei miriametri. Fracțiunile mai mici de doi miriametri nu se vor numara; fracțiunile de doi miriametri și mai mult vor spori termenul cu o zi.

Articolul 346

Dacă cambia este trasa sau emisă în România și plătibilă în țara străină, acțiunea de regres în contra obligatilor reșezînd în Regat trebuie să fie exercitată în termen:

De 60 de zile dacă cambia e platibila în Europa, exceptându-se Islanda și Insulele Feroe, asupra unei piețe maritime a Asiei sau a Africei pe Mediterana, pe Marea Neagra, pe canalul de Suez sau pe Marea Roșie, sau asupra unei pieți interioare legate cu una din piețele maritime sus zise cu o cale ferată.

De 120 zile dacă cambia e platibila asupra unei pieți maritime sau legată cu dânsa cu cale ferată a Oceaniei sau asupra unei piețe a Americeii dincoace de Capul Horn.

De doua sute patruzeci zile în celelalte cazuri*).

Termenele de mai sus vor fi indoite în timp de rasboiu maritim, dacă cambia e platibila asupra unei pieți cu care traficul se face în tot sau în parte pe calea marei.

----------

*) Art. italian 321, are redactat astfel acest aliniat: "di 240 giorni, se e pagabile în qualsiasi altro luogo".

Articolul 347

(Suprimat prin L. din 6 Apr. 1900).

Articolul 348

Dacă posesorul exercita acțiunea cambiala, colectiv în contra girantilor și în contra tragatorului, el se bucura în privinta fie-căruia din ei de termenul fixat în articolele de mai sus.

Girantii au dreptul sa exercite aceiași acțiune, sau individual sau colectiv, în aceleași termene.

În privinta lor, termenul curge dela data platei sau dela data primirei citatiunei în judecata pentru plata*).

-------------

*) Acest al treilea aliniat lipsește în art. italian 332.

Articolul 349

(Modif. L. din 6 Apr. 1900). Debitorul unei cambie nu va putea opune decât excepțiunile privitoare la forma titlului sau lipsa condițiilor necesare pentru exercițiul acțiunii și excepțiile personale aceluia care a exercitat aceasta acțiune.

Aceste excepțiuni vor trebui să fie propuse la prima înfățișare.

Excepțiunile personale însă nu vor putea întârzia condamnarea la plata, decât dacă ele sînt lichide și de o grabnica soluție și, în toate cazurile, întemeiate pe o proba scrisă.

Acțiunile cambiale, fie de competența judecătorilor de ocoale, fie de a tribunalului, și apelurile făcute în contra hotărârilor dela prima instanța în aceasta materie, se vor judeca în termen de o luna de zile și cu precădere. Hotărîrile date asupra cambiilor, atît la prima instanța cat și în apel, vor fi fără drept de opoziție.

Termenul de apel în materie cambiala va curge dela data pronunțării hotărîrei dela prima instanța, judecătorie sau tribunal.

Articolul 350

Posesorul cambiei pierde acțiunea în recurs în contra tragatorului și în contra girantilor după expirarea termenelor de mai sus:

1) Pentru înfățișarea cambiei platibila la vedere sau la o epoca fixa după vedere;

2) Pentru protestul de neplata;

3) Pentru exercițiul acțiunii de recurs;

Girantii pierd de asemenea acțiunea lor de recurs în contra obligatilor anteriori, după expirarea termenilor de mai sus, fie-care în ceea ce-l privește.

Cererea în judecata, deși intentată înaintea unor judecători necompetenti, împiedica pierderea acțiunii de recurs.

Articolul 351

Cu toată pierderea acțiunii de recurs, tragatorul rămîne obligat către posesorul cambiei pentru suma dela care tragatorul ar avea, în alt chip, un folos nedatorat în paguba posesorului.

În cazul prevăzut de art. 341, aceasta dispozițiune va fi de asemenea aplicabilă acceptantului unei politi și emitentului unui bilet la ordin.

XI. Despre cambie purtînd semnatura unor persoane incapabile sau o semnatura falsa ori falsificata

Articolul 352

Cambia semnată de persoane incapabile e valabilă în privinta persoanelor capabile cari au semnat'o.

Cambia purtînd o semnatura falsa sau falsificata are tărie fața cu toți girantii și cu emitentul ale căror semnături nu sînt false sau falsificate.

Articolul 353

Acei care au girat, avalizat sau acceptat o cambie falsa, sînt obligați fața cu posesorul ca și cînd ar fi girat, avalizat sau acceptat o cambie adevarata.

XII. Despre cambia pierdută sau sustrasa*)

-----------

*) Atît titlul cat și textul articolelor ce urmează, în Codul de comerț italian se referă numai la polițele sustrase, nu și la cele "pierdute", cum e la noi.

Articolul 354

O cambie pierdută sau sustrasa se poate declara fără tărie fața cu ori-ce posesor care nu va exercita drepturile sale în termenul hotărât prin dispozițiunile următoare.

Articolul 355

Proprietarul unei cambii pierdută sau sustrasa poate cere anularea ei la tribunalul comercial al locului platei. Dacă prezidentul tribunalului va găsi ca reclamantul a justificat proprietatea și pierderea sau sustragerea cambiei, el va ordonă, prin încheiere, publicarea unei ordonanțe, cuprinzînd transcrierea exactă sau o descriere precisa a cambiei pierdute sau sustrase și invitarea către oricine o poseda, de a o infatisa la grefa tribunalului, instiintand ca, în lipsa de înfățișare ea se va declara fără tărie fața cu posesorul.

Termenul pentru prezentarea cambiei va fi de 40 zile pentru cambiile trase sau emise în țara; iar pentru cele afară din țara se vor aplica termenele prevăzute în art. 346.

Ordonanța va trebui să fie afișată în sala tribunalului, în localurile bursei celei mai apropiate și în sala comunei locului platei. Ea va trebui să fie publicată de asemenea în foaia anunțurilor judiciare ale aceluiași loc și în alte ziare pe cari, după împrejurări, prezidentul le va insemna în încheierea sa.

Termenul va curge dela data scadentei cambiei, dacă ea n'a ajuns încă la scadenta, și în caz contrariu dela publicarea ordonanței.

Articolul 356

În cursul termenului stabilit în articolul precedent, proprietarul cambiei va putea exercita toate actele cari tind la păstrarea drepturilor sale, și după scadenta el va putea cere plata, dând cauțiune, sau în lipsa de cauțiune, consemnarea sumei.

După trecerea acestui termen și constatandu-se ca cambia pierdută sau sustrasa nu s'a prezentat, ea se va declara fără tărie, fața cu posesorul, prin o hotărîre a tribunalului data contradictoriu cu cei obligați.

Aceasta hotărîre va descarca cautiunile date.

Articolul 357

Posesorul care se va justifica prin o serie neîntreruptă de giruri nu poate fi obligat a înapoia cambia, exceptându-se cazul de rea credința sau de greseala mare săvîrșită în dobândirea ei.

XIII. Despre ordinul în producte sau mărfuri

Articolul 358

Ordinul în producte sau mărfuri e o polița și se regulează după dispozițiunile capitolului de fața, cu rezerva modificărilor cuprinse în articolele următoare.

Articolul 359

Ordinul în producte sau mărfuri trebuie să cuprindă numirea de polița sau de ordin în producte sau mărfuri, rostita în textul înscrisului, și sa arate natura productelor sau mărfurilor de predat, calitatea și cantitatea lor.

Articolul 360

În ordinul în producte sau mărfuri se va hotărî epoca cînd va trebui să se facă predarea.

În lipsa de asemenea lămurire, calitatea de polița va fi exclusa, cu rezerva efectelor obligațiunilor după natura lor civilă sau comercială.

Articolul 361

După trecerea termenului fixat în ordin, posesorul va avea facultatea a-l executa sau prin încărcarea marfei pe apa sau pe uscat, sau prin strămutarea acestei marfi în alte locuri de depozit, sau în alte magazii.

Dacă posesorul vrea sa o păstreze în depozitele sau în magaziile unde ea se găsește, după trecerea termenului fixat prin ordin, mărfurile vor rămîne pe socoteala și în rizicul sau.

Articolul 362

În lipsa de convențiuni speciale, cheltuelile predarei sau, după cazuri, acelea ale mesurarei sau ale cantarirei, vor fi în sarcina aceluia cari trebuie să predea.

Cheltuelile primirei vor fi în sarcina creditorului căruia va trebui să se facă predarea.

Articolul 363

Prețul marfei nepredate se va regula, întrucât privește plata despăgubirilor, după cursul pieței la locul și în timpul hotărât pentru predare.

Cursul se va regula după dispozițiunile cuprinse în art. 4.

Articolul 364

Ori-cine are sume de bani disponibile la o banca sau la ori-ce persoana, va putea dispune de aceste sume, în tot sau în parte, în folosul unui al treilea, printr'un cec.

Articolul 365

Cekul trebuie să arate suma de plătit, să fie datat și semnat de emitent. El va putea fi emis la infatisator sau în folosul unei persoane numite*). Va putea fi plătibil la vedere sau într'un termen care nu va fi mai mare de dece zile dela înfățișare.

El va putea să fie subscris în ordin și transmis chiar prin gir în alb**).

----------

*) Textul art. italian 340, nu cuprinde cuvintele: "sau în folosul unei persoane numite".

**) Acest al doilea aliniat lipsește în art. 340, din Codul italian.

Articolul 366

Sînt aplicabile cekului toate dispozițiunile privitoare la gir, la aval, la semnatura persoanelor incapabile, la semnăturile false sau falsificate, la scadenta și plata cambiilor, la protest, la acțiunea în contra emitentului și în contra girantilor, la biletele pierdute sau sustrase.

Articolul 367

Posesorul cekului trebuie să-l înfățișeze trasului pentru plata, în cele opt zile dela data dacă el este emis în locul platei, și în cele cincisprezece zile dacă el e plătibil într'un loc osebit de acela unde el este emis. Ziua datei nu este cuprinsă în acest termen.

Articolul 368

Posesorul cekului care nu-l înfățișează în termenele de mai sus pierde acțiunea sa în contra girantilor; el pierde chiar acțiunea sa în contra emitentului, dacă suma nu este disponibilă prin faptul trasului, la scadenta termenelor de mai sus.

Articolul 369

Acela care emite un cec fără data, sau cu o dată falsa, sau fără sa existe în mâinile depozitarului suma disponibilă, va fi pedepsit cu o amenda egala cu zece la suta a sumei arătată în cec, afară de pedepsele prevăzute în legea penală, dacă va fi caz.

Articolul 374

Mandatul comercial, are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandantului.

Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

Articolul 375

Deși conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde și la afacerile cari nu sînt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.

Dacă mandatarul nu are instrucțiuni decât asupra unor părți ale afacerii, mandatul se socotește liber pentru celelalte.

Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executarei lui, chiar cînd nu ar fi anume arătate.

Articolul 376

Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s'au expediat și sa ingrijesca de dânsele în socoteala mandantului, pînă ce acesta va putea lua măsurile necesare.

În caz de întîrziere, el va putea încă cere sechestru judiciar și chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

Articolul 377

Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului prezintă semne*) de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului fața cu cel ce a făcut transportul; alt-fel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în polițele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

-----------

*) Art. italian 352, zice: "semne vizibile" (segni visibili).

Articolul 378

Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau modifica mandatul.

Articolul 379

Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sînt încredințate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din vitiul sau chiar natura lor.

Articolul 380

Mandatarul e ținut a plati dobînda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.

Articolul 381

Mandatarul care nu se conformă instrucțiunilor primite dela mandant, răspunde de daune-interese*).

-----------

*) Art. italian 356, continua: "o în difetto d'istruzione, secondo gli uși del commercio".

Articolul 382

Mandatarul este dator a incunostiinta fără întîrziere pe mandant despre executarea mandatului.

Dacă, în urma primirei acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.

Articolul 383

Mandatarul care schimba destinațiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobînda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neîndeplinirea mandatului și de orice alta acțiune, chiar penală în caz de dol sau frauda.

Articolul 384

Mandatarul este dator să își arate mandatul persoanelor cu cari tratează, cînd i se cere.

El nu poate opune celor de al treilea instrucțiunile deosebite ce i s'ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceștia aveau cunoștința de ele în momentul cînd obligațiunea a fost contractată.

Articolul 385

Mandantul e ținut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu exista convențiune contrarie.

Articolul 386

Suma ce se datorește mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convențiune, de către judecata, după împrejurări.

Articolul 387

Mandatarul, pentru tot ce i se datorește din executarea mandatului sau și chiar pentru atributiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe cari mandatarul le deține pentru executarea mandatului, sau cari se găsesc la dispozițiunea sa, în magazinele sale sau în depozite publice, sau pentru cari el poate proba prin posesiunea legitima a poliței de încărcare, sau a scrisorii de carat, ca i s'au expediat.

Creanțele sus zise au precădere asupra ori-căror alte creanțe contra mandantului și chiar contra vânzătorului ce revendica, cu toate ca plățile și cheltuelile vor fi fost făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.

În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exerciteza conform dispozițiunilor dela cap. 2, titlul IV, cartea III din acest codice.

Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra prețului.

Articolul 388

Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precedent, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sînt datorite, cu invitatiune de a i se face plata în termen de cinci*) zile și cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vînzarea lucrurilor supuse privilegiului.

Mandantul va putea face opozițiune, citând pe mandatar înaintea judecatei. Opozițiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de trei zile de la primirea notificatiunei de către mandant.

Dacă mandantul nu are reședința sau domiciliul ales în locul de reședința al mandatarului, termenul pentru opozițiune va fi de 10 zile dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile dacă domiciliază în ori-ce altă parte a tarei; de doua luni dacă domiciliază afară din România.

Dacă termenul a trecut sau opozițiunea s'a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispozițiunilor art. 68

-----------

*) În Codul italian acest termen este de trei zile: "di farne pagamento entro tre giorni".

Articolul 389

Dacă mai mulți mandatari sînt numiți prin același act, fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fie-care din ei poate lucra în lipsa celuilalt.

Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună și mandatul nu este primit de toți, acei ce accepta se socotesc autorizați a-l îndeplini cînd ar forma majoritatea celor numiți.

Co-mandatarii sînt responsabili solidar.

Articolul 390

Afară de cazurile prevăzute de codicele civil, mandatul încetează:

1) Prin căsătoria femeei comerciante ce a dat sau primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerțul conform dispozițiunilor art. 15;

2) Prin revocarea autorizatiunei de a exercita comerțul, ce fusese acordată femeei maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.

Articolul 391

Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa, prin revocarea sau renunțarea sa, întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune-interese.

Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuțiunea acestui din urma se va determina după ceea ce s'a executat în proportiune cu ceea ce s'ar fi datorit pentru completa executare a mandatului.

II. Despre prepuși și reprezentanți

Articolul 392

Prepus este acela care este însărcinat cu comerțul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc.

Articolul 393

Patronul răspunde de faptele prepusului și de obligațiunile contractate de el în limitele insarcinarei ce i-a dat.

Dacă sînt mai mulți patroni, fie-care din ei este solidar responsabil.

Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se regulează după natura societății.

Articolul 394

Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.

Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul în a căruia jurisdicțiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru acesta și a fi conform dispozițiunilor art. 1

Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunțurilor judiciare a localitatei. Pînă la îndeplinirea formalităților de mai sus se aplică dispozițiunile articolului următor.

Articolul 395

Fața cu cel de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socotește general, și cuprinde toate actele necesare exercițiului comerțului pentru care este dat.

Patronul nu poate opune celor de al treilea vre-o restricțiune a mandatului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoșteau în momentul contractarei obligatiunei.

Articolul 396

Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului și sa arate în sub-semnatura sa, pe lîngă numele și pronumele sau propriu, numele și pronumele sau firma patronului cu mențiunea "prin procura", sau alta asemenea.

În lipsa unei asemenea declarațiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita și contra patronului acțiunile ce deriva din actele prepusului privitoare la exercițiul comerțului cu care acesta a fost însărcinat.

Articolul 397

Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operațiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoțuri de natura aceluia cu cari este însărcinat.

În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune-interese, și patronul are încă dreptul de a retine pentru sine folosele ce ar rezultă din aceste operațiuni.

Articolul 398

Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozițiunilor cuprinse în titlul III și IV al acestei cărți, în ce privește comerțul cu care este însărcinat.

Articolul 399

Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleași forme cu care el a fost dat.

Articolul 400

Prepusul poate intenta ori-ce acțiune și a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligațiunile contractate de dânsul în exercițiul comerțului cu care a fost însărcinat.

Articolul 401

Dispozițiunile acestei secțiuni se aplică reprezentanților caselor comerciale sau ai societăților străine cari de obicinuit trateza sau încheie în țara, în numele și pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinați.

III. Despre comisii-călători pentru comerț

Articolul 402

Ori-cine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operațiuni de ale comerțului sau, rămîne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile insarcinarei ce i-a dat.

Articolul 403

Dispozițiunile art. 396 se aplică comisilor-călători; aceștia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

IV. Despre comisii pentru negot

Articolul 404

Comisii pentru negot sînt prepuși pentru vînzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde exerciteza comerțul și în momentul predarei sa ceara și sa încaseze prețul mărfurilor vândute, putând da pentru acesta valabilă chitanța în numele patronului lor.

Afară din magasin, ei nu pot cere plata creanțelor patronului fără autorizație specială.

Articolul 405

Comisionarul are de obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului.

Între comitent și comisionar exista aceleași drepturi și obligațiuni ca între mandant și mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare.

Articolul 406

Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat ca și cum afacerea ar fi fost a sa proprie.

Comitentul nu are acțiune în contra persoanelor cu cari a contractat comisionarul, și nici acestea nu au vre-o acțiune în contra comitentului.

Articolul 407

Comisionarul trebuie să țină deosebite între dânsele și chiar de ale sale proprii, lucrările*) diferiților comitenți, și să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operațiune.

Dacă comisionarul are în contra aceleiași persoane creanțe provenind din diferite operațiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operațiune a sa proprie și a altuia, el este dator a cere dela acel debitor un înscris deosebit pentru fie-care afacere, și în caz de plată sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s'a făcut.

În lipsa de asemenea arătare, plata se va împărți proporțional între fie-care creanta.

-----------

*) Art. italian 382, zice "la cose", adică "lucrurile", iar nu "lucrările", cum e la noi.

Articolul 408

Operațiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămîn în sarcina sa, și prin urmare:

1) Dacă a vândut cu preț mai mic decât cel hotărît sau, în lipsa, mai mic de cat cel curent, el este dator sa platesca comitentului diferinta, afară numai dacă nu ar proba ca vînzarea cu prețul hotărît nu se putea face, și ca vanzand ast-fel comitentul a fost scutit de paguba;

2) Dacă a cumpărat cu un preț mai mare decât cel hotărât, comitentul poate refuza operațiunea și a o considera ca facuta în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa platesca diferinta prețului;

3) Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza.

Articolul 409

Comisionarul care, fără autorizațiunea comitentului, face înaintări de bani, vinzari sau alte operațiuni pe credit, își ia asupra-și ori-ce răspundere, și comitentul îi poate cere plata neîntârziată a creditelor făcute cedîndu-i interesele și foloasele ce ar rezultă din acesta.

Articolul 410

Comisionarul cari vinde pe datorie este dator sa arate comitentului, în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului și termenul acordat; altminteri operațiunea se presupune ca s'a făcut pe bani gata; proba contrarie nu este admisă.

Articolul 411

Cînd comisionarul este însărcinat sa vinda sau sa cumpere cambie, obligațiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit circulând în comerț sau mărfuri avînd preț la bursa ori în piața, dacă comitentul nu a dispus într'alt-fel, el însuși poate să-i procure pe prețul cerut*), ca vînzător, lucrurile ce trebuia sa cumpare, sau sa retina pentru sine după prețul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia sa vinda în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.

Dacă în cazurile mai sus arătate, comisionarul, după îndeplinirea insarcinarei sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpărarea sau vînzarea s'a făcut pe contul sau și sa ceara dela comisionar executarea contractului.

------------

*) Credem ca din eroare se zice aci "cerut" în loc de "curent", cum e și în textul italian, aci fiind vorba de prețul curent.

Articolul 412

Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligațiunilor luate de către persoanele cu cari a contractat, afară de convențiune contrarie.

Cînd comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, fața cu comitentul, pentru îndeplinirea obligațiunilor rezultând din contract.

În acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numita "pentru garanție", "pentru credit". Aceasta proviziune se stabilește de părți prin convențiunea lor, iar în lipsa este lăsată la apreciarea judecatei.

Articolul 442

Asigurarea este un contract prin care asiguratorul se obliga ca, drept o primă, sa despăgubească pe asigurat de pierderile sau daunele ce acesta ar incerca din oare-care întâmplări fortuite ori de forta majoră, sau a plati o sumă de bani după durata sau oare-cari întâmplări ce ar avea loc în vieata uneia sau mai multor persoane.

ART. 443 Asigurările maritime sînt în special regulate prin dispozițiunile prevăzute în cartea II a acestui codice.

Articolul 444

Societățile de asigurare mutuala regulate prin dispozițiunile titlului VIII sînt supuse și regulelor cuprinse în titlul prezent, întrucât acestea nu sînt incompatibile cu natura lor specială.

Articolul 445

Contractul de asigurare se va face prin act scris.

Polița de asigurare va fi datată și va arata:

1) Persoana asiguratului și reședința sau domiciliul sau;

2) Persoana asiguratorului și reședința sau domiciliul sau;

3) Obiectul asigurări ;

4) Suma asigurata;

5) Prima de asigurare;

6) Riscurile ce asiguratorul ia asupra-și și timpul de cînd aceste riscuri încep și cînd se sfârșesc.

Articolul 446

Dacă prin polița nu se declara pentru cine anume s'a contractat asigurarea, ea se socotește contractată pe seama celui ce o face.

Articolul 447

Asiguratorul poate, la rândul sau, să facă să se asigure de către un altul lucrurile ce și el a asigurat.

Asiguratul poate să asigure prima de asigurare.

Cesiunea drepturilor asiguratului, fața cu asiguratorul, se face transferand polița printr'o declarațiune subscrisă de cedant și de cesionar; fața cu cel de al treilea, ea nu are tărie dacă nu s'a notificat asiguratorului sau acceptat de acesta prin act scris.

Articolul 448

Asigurarea se poate face nu numai de proprietar, dar și de creditorul care are vreun privilegiu sau o ipoteca asupra lucrului, și în general de ori-cine are un interes invederat și legitim sau vre-o răspundere pentru conservarea lucrului.

Articolul 449

Asigurarea contra daunelor poate fi facuta pentru întreaga valoare a lucrului, pentru o parte a valoarei sau pentru o sumă determinata.

Asigurarea se poate face asemenea asupra unei oare-care părți a lucrului, asupra mai multor lucruri de odată sau deosebite, sau asupra unei universalitati de lucruri.

Pot fi asigurate cîștigurile ce se spera și fructele neculese în cazurile prevăzute de lege.

Articolul 450

Dacă asigurarea contra daunelor nu acoperă decât o parte din valoarea lucrului asigurat, asiguratul suferă o parte proporțională din daunele și pierderile încercate.

Articolul 451

Lucrurile asigurate pentru întreaga lor valoare nu pot fi din nou asigurate pentru același timp și pentru aceleași riscuri.

Cu toate acestea, a doua asigurare este valabilă:

1) Dacă este subordonata nulitatei primei asigurări sau insolvabilitatei totale sau parțiale a primului asigurator;

2) Dacă drepturile rezultând din prima asigurare s'au cedat celui de al doilea asigurator, sau dacă s'a renunțat la primul asigurator.

Articolul 452

Dacă prin cel dintâi contract nu s'a acoperit întreaga valoare a lucrurilor asigurate, asiguratorii posteriori răspund de restul valoarei după ordinea datei contractelor.

Toate asigurările contractate în aceeași zi se considera ca făcute în același timp și sînt valabile, pînă la concurenta valoarei întregi, în proportiune cu suma asigurata de fiecare din ele.

Articolul 453

Asigurarea pentru o sumă mai mare decât valoarea lucrurilor asigurate, nu folosește asiguratului dacă a fost dol sau frauda din partea sa; iar asiguratorul de buna credința are dreptul la prima.

Dacă nu a fost dol nici frauda din partea asiguratului, asigurarea este valabilă pînă la concurenta valoarei lucrurilor asigurate; asiguratul nu este ținut a plati prima pentru cat a declarat mai mult, însă este dator o indemnitate egala cu jumătatea primei și nu mai mare decât jumătate la suta din suma asigurata.

Articolul 454

Ori-ce declarațiune falsa sau gresita, ori-ce ascundere de împrejurări sau fapte cunoscute asiguratului, dau loc la nulitatea asigurări cînd declarațiunea sau ascunderea ar fi fost de asa natura ca asiguratorul, dacă ar fi cunoscut adevarata stare a lucrurilor, nu ar fi încheiat contractul sau nu l-ar fi făcut în aceleași condițiuni.

Asigurarea este nulă chiar cînd declarația sau ascunderea sînt relative la împrejurări care în realitate nu au avut influența asupra daunei sau pierderei lucrurilor asigurate.

Dacă asiguratul a fost de rea credința, asiguratorul are dreptul la prima.

Articolul 455

Asigurarea este nulă dacă asiguratorul și asiguratul sau persoana ce a asigurat cunoștea ca n'au fost riscuri, sau ca ele incetasera, ori ca paguba se și intamplase.

Dacă numai asiguratorul cunoștea lipsa sau încetarea riscurilor, asiguratul nu este dator a plati prima; dacă cel ce a făcut asigurarea stia ca dăuna avusese loc, asiguratorul nu este ținut la executarea contractului, dar are dreptul la prima.

Articolul 456

Asigurarea se socotește ca cum nu ar fi existat, dacă lucrul asigurat nu a fost supus riscurilor; asiguratorul însă are dreptul la o indemnitate care se va determina conform art. 455*) al. 1

----------

*) Credem ca articolul care trebuie citat aci este art. 453, corespunzător cu art. 428 din Codicele italian, care este arătat și în textul italian. În adevăr art. 456 se referă la, art. 453, care fixează indemnizațiile prevăzute de acest art. 456

El nu se poate referi deci la art. 455, cum din eroare arata textul.

Articolul 457

Asiguratorul nu mai este responsabil cînd asiguratul, prin faptul sau a transformat riscurile sau le-a mărit prin schimbarea unei circumstanțe esențiale ast-fel încît, dacă aceasta noua stare de lucruri ar fi existat în momentul incheierei contractului, asiguratorul nu și-ar fi dat consimțămîntul, sau nu ar fi consimțit la asigurarea în aceleași condițiuni.

Aceasta dispozițiune nu se aplică cînd asiguratorul a continuat executarea contractului după ce a avut cunoștința de acea schimbare.

Articolul 458

Dacă asiguratul cade în faliment în timpul cînd riscurile sînt încă posibile și asiguratorului nu i s'a plătit prima, acesta poate cere cauțiune sau rezilierea contractului.

Asiguratul are aceleași drepturi dacă asiguratorul cade în faliment sau este în stare de lichidațiune.

Articolul 459

Sînt în sarcina asiguratorului pierderile și stricăciunile ce se intampla lucrurilor asigurate din cazuri fortuite sau de forta majoră, pentru care și-a luat răspunderea.

Asiguratorul nu răspunde de pierderile și pagubele provenite din însuși vitiul lucrurilor asigurat și nedenuntat, nici de acelea cauzate prin faptul sau culpa asiguratului, a agenților, comisionarilor sau comitentilor săi.

El nu răspunde de riscurile rasboiului sau de daunele rezultând din miscari populare, afară de convențiune contrarie.

Articolul 460

Despăgubirea datorită de către asigurator pentru daunele intamplate se determina după valoarea ce aveau lucrurile asigurate în timpul sinistrului.

Dacă valoarea asigurata a fost precedată de o prețuire facuta prin experți aleși de ambele părți, acesta nu o poate ataca decât pentru frauda, simulatiune sau falsificare, fără prejudiciul ori-carei alte acțiuni, chiar penale.

Dacă nu s'a făcut prețuire, valoarea lucrurilor asigurate poate fi stabilită prin toate mijloacele de proba admise de lege.

Afară de dispozițiunile relative la asigurările contra riscurilor navigatiunei, asiguratul nu are dreptul sa abandoneze asiguratorului lucrurile rămase sau scapate din sinistru. Valoarea lucrurilor rămase sau scapate se scade din suma datorită de asigurator.

Articolul 461

În termen de trei zile după sinistru sau de cînd a avut cunoștința de dânsul, asiguratul este dator sa-l facă cunoscut asiguratorului; încă este dator a face tot ceea ce-i va sta prin putinta spre a evita sau micșora daunele.

Cheltuelile făcute în acest scop de către asigurat sînt în sarcina asiguratorului, deși suma lor adăugată la acea a daunelor ar trece peste suma asigurata, numai sa nu se dovedesca ca, în totul sau în parte, aceste cheltuieli au fost făcute fără chibzuinta.

Articolul 462

Asiguratorul care a plătit despăgubirea pentru stricăciunea sau pierderea lucrurilor asigurate, este abrogat, fața cu cel de al treilea, în drepturile ce din cauza daunei nasc pentru asigurat. Asiguratorul este responsabil de ori-ce act care a vătăma asemenea drepturi.

Dacă despăgubirea s'a plătit numai în parte, asiguratul și asiguratorul au dreptul sa recurgă contra celui de al treilea în proportiune cu cat li se datoaresce fie-căruia.

Articolul 463

În caz de înstrăinare a lucrurilor asigurate, drepturile și îndatoririle vechiului proprietar nu trec la noul proprietar, dacă nu este convențiune.

II. Despre unele specii de asigurare contra daunelor

Articolul 464

Dacă creditorul a asigurat solvabilitatea debitorului sau, asiguratorul, înainte de a plati suma asigurata, are dreptul sa invoace beneficiul de discutiune conform art. 1662 și următoarele din codicele civil.

Asiguratorul care plătește suma asigurata este subrogat în drepturile asiguratului, fața cu debitorul, cu rezerva arătată în art. 462 în caz de despăgubire parțială.

Articolul 465

Asigurarea contra pagubelor provenite din foc cuprinde toate daunele cauzate de incendiu ori din ce cauza ar proveni, afară de culpa grava, imputabilă personal asiguratului, și de cazurile prevăzute în ultimul aliniat al art. 459.

Asigurarea cuprinde încă și daunelor derivând din vitiul propriu al cladirei asigurate deși el n'a fost arătat, afară dacă nu se probează ca asiguratul avea cunoștința de acel vitiu în momentul incheierei contractului.

Articolul 466

Sînt asimilate daunelor provenind din incendiu, dacă nu este convențiune contrarie;

1) Stricăciunile cauzate lucrurilor asigurate de incendiul întâmplat la o constructiune invecinata, sau provenind din mijloacele întrebuințate pentru a se opri sau a se stinge incendiul:

2) Pierderile și stricăciunile intamplate prin orice cauza, în timpul transportului, lucrurilor asigurate, dacă acesta s'a făcut în scopul de a le apara de incendiu;

3) Stricăciunile cauzate prin daramarea constructiunei asigurate, dacă s'a făcut în scopul de a se opri sau de a se împiedica incendiul;

4) Pagubele provenind din stricăciunile produse prin trasnet, prin exploziuni sau alte asemenea accidente, chiar dacă nu s'ar fi dat naștere la incendiu.

Articolul 467

Riscul asiguratorului contra daunelor provenind din incendiu începe dela jumătatea zilei ce urmează datei poliței de asigurare dacă nu este convențiune contrarie.

Articolul 468

Daunele produse de incendiul unei clădiri se determina prin comparatiunea valoarei ce avea clădirea înainte de sinistru cu aceea ce o are după incendiu.

Articolul 469

Asiguratorul contra riscurilor locative, sau contra riscului recursului vecinilor, răspunde numai de daunele materiale cari sînt consecința imediata și directa a sinistrului.

Articolul 470

În caz de asigurarea recoltelor sau a fructelor pămîntului, despăgubirea datorită de către asigurator se determina după valoarea ce aceste producte ar fi avut în timpul maturitatei lor, sau în timpul în care obicinuit se culeg dacă sinistrul nu ar fi avut loc.

Articolul 471

Asigurarea lucrurilor ce se transporta poate avea drept obiect valoarea lor cu cheltuelile trebuincioase pînă la locul de destinatiune și profitul separat pentru cel mai mare preț ce ar avea în acel loc.

Dacă profitul sperat nu este anume prețuit în polița, el nu este cuprins în asigurare.

Articolul 472

Riscul asiguratorului de transporturi începe din momentul în care lucrurile au fost depuse pentru transport și continua pînă în momentul în care sînt ajunse la locul de destinatiune, dacă nu este convențiune contrarie.

Intreruptia timporala a transportului și schimbarea drumului hotărît sau a modurilor de expeditiune nu liberează pe asigurator de riscuri, dacă aceasta intreruptiune și schimbare ar fi fost necesară pentru facerea transportului.

Articolul 473

Ori-cine poate ca, drept o primă, să asigure plata unei sume de bani după durata sau intamplarile ce ar avea loc în însuși viața sa sau a unei alte persoane.

Asigurarea asupra vietei unei alte persoane e nulă dacă contractantul nu are nici un interes la existenta ei*).

-----------

*) Acest al doilea aliniat lipsește în art. italian 449.

Articolul 474

Asiguratorul nu datorește plata sumei asigurata dacă mortea persoanei ce și-a asigurat vieata a provenit din sinucidere, duel, sau e consecința unui delict ori a unei crime comisă de asigurat.

În aceste cazuri asiguratorul câștiga prima, dacă nu este convențiune contrarie.

Articolul 475

Schimbarea locuinței, ocupatiunilor, starei și felului vietei asiguratului, nu fac sa înceteze efectele asigurări dacă nu au caracterele arătate la art. 457 și dacă asiguratorul, după ce le-a cunoscut, nu a cerut rezilierea contractului.

În caz de reziliere, asiguratorul este dator sa restituiasca asiguratului a treia parte din prima.

Articolul 476

Dispozițiunile articolelor 454 și 455 se aplică și la asigurările asupra vietei.

Articolul 477

În caz de moarte sau faliment al aceluia ce a asigurat asupra vietei sale proprii, sau asupra vietei unei alte persoane, o sumă ce are a se plati alteia, deși aceasta i-ar putea fi mostenitoare, foloasele asigurări rămîn în beneficiul exclusiv al persoanei desemnată prin contract, afară întrucât privește versamintele făcute, de dispozițiunile codicelui civil relative la raporturi și reductiuni în succesiuni și la revocarea actelor făcute în frauda creditorilor.

Articolul 557

Contractul de închiriere trebuie făcut prin act scris.

Actul trebuie să cuprindă:

1) Numele, naționalitatea și capacitatea vasului;

2) Numele și pronumele inchirietorului și chiriașului;

3) Numele și pronumele căpitanului sau patronului;

4) Locul și timpul ce s'a stabilit pentru încărcare și descărcare;

5) Navlul (chiria);

6) Dacă închirierea se raporta la întregul vas sau numai la o parte a lui;

7) Indemnitatea ce s'ar cuveni în caz de intarziare.

Proba prin scris nu este necesară dacă închirierea are de obiect vasele și călătoriile arătate la art. 511

Articolul 558

Schimbarea căpitanului sau a patronului arătat în act, chiar după concediul dat de proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele contractului de inchiriare, dacă nu s'a convenit într'alt-fel.

Articolul 559

Timpul încărcării sau al descarcarei vasului se stabilește prin convențiunea părților; în lipsa de asemenea convențiuni, el se determina de oficiul maritim local.

Articolul 560

Dacă închirierea este cu luna sau pe un timp oare-care și nu este hotărâtă de cînd începe, ea curge din ziua cînd începe încărcarea lucrurilor ce sînt de transportat pînă la ziua cînd sînt descărcate la locul de destinatiune.

Articolul 561

Dacă înainte de plecarea vasului călătoria pentru locul de destinatiune este împiedicată prin faptul vre-unui guvern străin, contractul este desființat și nici una dintre părți nu datorează celeilalte vre-o despăgubire.

Cheltuelile pentru încărcare și descărcare privesc pe încărcător.

Articolul 562

Dacă plecarea vasului sau continuarea călătoriei este împiedicată pentru catva timp, din caz fortuit sau forta majoră, contractul subzistă, și nu este loc la adăugire de navlu (chirie) sau la despăgubire din cauza intarzierei.

Pe cat timp tine împiedicarea, încărcătorul poate descarca cu cheltuiala sa lucrurile sale, cu obligațiune însă de a le reincarca sau de a despăgubi pe căpitan; pentru îndeplinirea acestei obligațiuni el va da cauțiune.

Articolul 563

În caz de blocus al portului de destinatiune sau alt caz fortuit ori de forta majoră, care ar împiedica intrarea vasului în acel port, capitanul, dacă nu are ordine sau dacă ordinele primite nu le pot executa, este dator sa lucreze în cel mai bun mod pentru apărarea intereselor încărcătorului, ori intrand în alt port vecin, ori intorcandu-se la portul de unde a plecat.

Articolul 564

Dispozițiunile art. 440 se aplică și la contractul de închiriere prevăzut în acest capitol.

Articolul 565

Polița de încărcare trebuie să cuprindă: natura, specia, calitatea și cantitatea lucrurilor încărcate.

Ea va fi datată și va arata:

1) Persoana încărcătorului și reședința sa;

2) Persoana căreia este îndreptată expedițiunea și reședința sa;

3) Numele și pronumele căpitanului sau patronului;

4) Numele, naționalitatea și capacitatea vasului;

5) Locul plecării și acel al destinatiunii;

6) Navlul (chiria).

Vor fi însemnate pe marginea poliței mărcile și numerele lucrurilor încărcate.

Polița poate fi la ordin sau la purtător; în primul caz, formele și efectele girului sînt regulate prin dispozițiunile titlului IX al primei cărți.

Polița nu poate fi subscrisă de căpitan înainte de încărcare.

Articolul 566

Polița de încărcare va fi facuta în patru originale, destinate căpitanului, proprietarului sau armatorului vasului, încărcătorului și persoanei căreia lucrurile încărcate trebuiesc predate.

Pe fiecare original se va arata persoana căreia este destinată.

Dacă încărcătorul cere unul sau mai multe duplicate ale originalului destinat persoanei căreia sînt a se preda lucrurile încărcate, se vor aplica dispozițiunile art. 299 și 300.

Originalele destinate căpitanului și proprietarului sau armatorului vasului sînt subscrise de către încărcător, celelalte de către căpitan.

Subscrierea și predarea respectiva a originalelor vor avea loc în douăzeci și patru de ore după terminarea încărcării.

Încărcătorul va preda în același termen căpitanului, facturile lucrurilor încărcate și chitanțele de plată sau certificatele de cauțiune ale vamei.

Articolul 567

Capitanul va preda la locul de destinatiune mărfurile celui care-i va prezintă polița de încărcare, oricare ar fi numărul ei, dacă nu i s'a notificat vre-o opozițiune.

În caz de opozițiune, sau dacă se prezintă mai mulți purtători ai poliței de încărcare, capitanul, cu autorizația justiției, va depune mărfurile în locurile ce i se va desemna; el va putea încă să obțină autorizațiunea de a vinde o parte dintr'însele pentru plata navlului.

Articolul 568

Polița de încărcare formată în modul stabilit mai sus, face proba fața cu toate părțile interesate în încărcare, precum și între ele și asiguratori.

Articolul 569

În caz de deosebire între polițele aceleiași încărcări, face proba aceea ce se afla la căpitan, dacă este scrisă în întregime de către încărcător sau de către comisionarul sau; aceea ce se prezintă de către încărcător sau de persoana căreia este adresată expedițiunea face proba, dacă este scrisă în întregime de căpitan.

Articolul 570

Comisionarul sau destinatarul care a primit lucrurile arătate în polița de încărcare sau în contractul de închiriere, este dator, la cerere, a da căpitanului chitanța de primire; alt-fel este răspunzător de cheltuelile făcute și de pagubele ocasionate chiar prin întîrziere.

Articolul 571

Navlul se regulează prin convențiunea părților și se probează prin contractul de închiriere sau prin polița de încărcare.

Navlul poate avea de obiect:

a) Întregul vas sau o parte a lui, pentru una sau mai multe călătorii, sau pentru un timp determinat;

b) Transportul unor lucruri determinate după număr, greutate sau volum.

Articolul 572

Capitanul care a făcut declarațiune ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica decât cea adevarata, este răspunzător de orice daune către chiriașul vasului.

Nu se socotește ca eroare în declarațiune, dacă diferinta nu trece peste a douăzecea parte, sau dacă declarațiunea este conformă cu actul de naționalitate.

Articolul 573

Dacă vasul este închiriat în întregul său și dacă chiriașul nu da toată povara, capitanul nu poate, fără învoirea acestuia, sa încarce alte lucruri. Chiriașul se folosește de navlul lucrurilor ce completează povara.

Articolul 574

Chiriașul care înainte de plecarea vasului declara că nu mai face călătoria fără sa fi încărcat ceva, e dator a plati jumătatea navlului.

Dacă nu a declarat că nu mai voește a face călătoria sau dacă incarca o cantitate mai mica decât cea învoită, e dator a plati navlul întreg.

Dacă incarca o cantitate mai mare, e dator sa platesca pentru excedent, în raport cu navlul convenit.

Articolul 575

Dacă contractul de închiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, încărcătorul poate înainte de plecarea vasului să-și retragă lucrurile încărcate, plătind însă jumătatea navlului.

În asemenea caz, cheltuelile de încărcare, de descărcare și de reîncărcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum și cheltuelile pentru întîrziere privesc pe încărcător.

Articolul 576

Capitanul poate da afară din vas la locul încărcării lucrurile ce găsește că nu i-au fost declarate, sau sa ceara pentru navlul lor cel mai mare preț care se plătește în același loc pentru lucrurile de același fel.

Articolul 577

Încărcătorul care, în timpul călătoriei, retrage lucrurile încărcate, este dator a plati navlul întreg și toate cheltuelile cauzate de descărcare.

Dacă lucrurile sînt retrase prin faptul și din culpa căpitanului, acesta este responsabil de daune și cheltuieli.

Articolul 578

Dacă vasul intarziaza la plecare, în cursul călătoriei sau la locul de descărcare, prin faptul chiriașului, acesta este răspunzător de cheltuelile intarzierei.

Dacă vasul închiriat pentru ducere și intorcere se înapoiază neincarcat sau încărcat în parte, se datorește navlul întreg, afară de despăgubirea ce s'ar cuveni pentru întîrziere.

Articolul 579

Capitanul e dator chiriașului despăgubire, dacă prin faptul sau vasul a întârziat la plecare, în timpul călătoriei sau la locul descarcarei.

Articolul 580

Dacă, din caz fortuit sau forta majoră, capitanul este silit să-și repare vasul în cursul călătoriei, chiriașul este dator sa aștepte sau sa platesca navlu întreg.

Dacă vasul nu se poate repara, navlul se datorează în proportiune cu călătoria facuta.

Dacă pentru transportul lucrurilor încărcate la locul de destinatiune capitanul inchiriase*) un alt vas, noua închiriere se socotește facuta în contul încărcătorului.

----------

*) Aci trebuie să se zica "închiriază", cum e și în textul italian, iar nu "inchiriase", cum din eroare s'a făcut în textul român.

Articolul 581

Capitanul pierde navlul și e ținut la despăgubire pentru chiriaș, dacă acesta probează ca vasul nu era în stare a naviga cînd a plecat.

Proba este admisă chiar contra actelor de vizita.

Articolul 582

Cînd s'ar interzice comerțul cu țara către cari călătorește vasul, capitanul are dreptul la navlul întreg cu toate ca vasul ar fi constrâns să se întoarcă încărcat la locul de plecare; dar dacă vasul e închiriat pentru ducere și intorcere, se datorește jumătatea navlului întreg sau a celor două navluri socotite la un loc.

Articolul 583

Dacă vasul e închiriat pentru a merge într'un port spre a lua o povara și a o duce în alt port, și interdictiunea de comerț supravine pe cînd vasul călătorește spre a lua acea povara, capitanul are drept la cheltuelile făcute în executarea contractului și la o indemnitate ce se va hotărî după împrejurări.

Articolul 584

Dacă vasul, în cursul călătoriei, este oprit din ordinul unui Stat străin, sau constrâns a se adăposti într'un port, pentru a-și repara stricăciunile, chiar cu voința suferite pentru scăparea comuna, nu se datorește vre-un navlu în timpul oprirei sau sederei în port cînd vasul a fost închiriat cu luna, nici adăugire de navlu cînd a fost închiriat cu călătoria.

Articolul 585

Navlul este datorit pentru lucrurile încărcate pe care capitanul a fost silit a le vinde, a le pune în gaj, sau a le întrebuința pentru necesitățile urgente ale vasului.

Cu toate acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descarcarei, dacă vasul a ajuns bine în port.

Cînd vasul s'a pierdut capitanul va restitui proprietarilor lucrurile*) vândute sau întrebuințate, prețul ce a luat pentru dânsele, și pentru cele date în gaj suma luată în împrumut, retinand în același timp navlul arătat în polițele de încărcare.

În ambele cazuri, proprietarii au dreptul să facă abandonul.

Dacă din aceasta cauza rezultă vreo pierdere pentru proprietarii lucrurilor întrebuințate, vândute sau date în gaj, pierderea este împărțită prin contribuțiuni asupra valorilor**) și asupra tuturor lucrurilor ajunse la destinatiune, sau a celor ce au fost scapate de naufragiu, în urma evenimentelor maritime cari au necesitat întrebuințarea, vînzarea sau gajul.

---------

*) Din eroare se zice aci "lucrurile" în loc de "lucrurilor", cum ar trebuit să fie și cum este în textul italian.

**) Aci s'a omis din eroare cuvântul "acestoraZ, ceea ce face fraza obscura.

Articolul 586

Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate în mare pentru scăparea comuna, intrand la contributiune după regulele arătate în titlul VII, cap. 2 al acestei cărți*).

---------

*) În art. italian 576, lipsesc cuvintele finale din textul român: "după regulile arătate în titlul VII, cap. 2 al acestei cărți".

Articolul 587

Nu se datorește navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, și capitanul e dator sa restitue navlul ce i se va fi plătit înainte, dacă nu exista convențiune contrarie.

Articolul 588

Dacă vasul și lucrurile încărcate sînt răscumpărate sau sînt scapate de naufragiu, capitanul are drept navlu pînă la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar dacă duce lucrurile încărcate la locul destinatiunei lor, el are drept la navlul întreg, contribuind cu partea sa la rescumparare.

Contribuțiunea pentru răscumpărare se face după prețul curent al lucrurilor încărcate la locul descarcarei, scăzându-se cheltuelile și asupra jumatatei vasului și navlului.

Salariile marinarilor sînt scutite de contributiune.

Articolul 589

Dacă destinatarul lucrurilor încărcate refuza a le primi, capitanul poate, cu autorizațiunea justiției a face să se vinda cantitatea necesară pentru plata navlului și a pune în depozit ceea ce rămîne.

Dacă prețul rezultat din vînzarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra încărcătorului.

Articolul 590

Capitanul nu poate retine lucrurile încărcate în caz de neplata a navlului. Are dreptul însă, în timpul descarcarei, sa ceara ca ele să se depună în o a treia mana pînă la plata navlului.

Articolul 591

În nici un caz încărcătorul nu poate cere scăderea navlului.

Încărcătorul nu poate lasă, drept prețul navlului, lucrurile încărcate scăzute în valoare, sau stricate prin vitiul lor propriu, din caz fortuit sau forta majoră. Cu toate acestea, dacă vinul, uleiul sau alte lichide s'au scurs, butile ce le contineau, rămase goale sau aproape goale, pot fi lăsate pentru navlul ce urma a se plati pentru dânsele.

Articolul 592

Contractul de închiriere pentru transport de călători, în lipsa de convențiune specială, se regulează după următoarele dispozițiuni.

Articolul 593

Cînd călătoria nu mai are loc înainte de plecarea vasului:

1) Dacă călătorul nu vine pe vas la timpul oportun, se datorește navlu întreg căpitanului;

2) Dacă călătoria nu se mai face după declarațiunea călătorului sau din cauza de moarte, boala, ori alt caz fortuit sau de forta majoră, privind persoana sa, navlul se datorește pe jumătate, scăzându-se cheltuelile de hrana pentru cat trebuia sa țină călătoria, dacă acestea au fost cuprinse în navlu;

3) Dacă călătoria se împiedica prin faptul căpitanului, călătorul are dreptul la despăgubire;

4) Dacă nu mai are loc din caz fortuit sau forta majoră, privind vasul, contractul este desființat și navlul plătit înainte se restitue, dar fără drept de despăgubire, nici pentru o parte nici pentru cealaltă.

Articolul 594

Cînd călătorul încetează după plecarea vasului:

1) Dacă călătorul debarca în vre-un port de bunăvoie, plătește navlul întreg;

2) Dacă capitanul nu vrea sa continue călătoria sau, prin culpa sa, face pe călător sa debarce în alt port, e dator despăgubire;

3) Dacă călătoria încetează din caz fortuit sau forta majoră, privind vasul sau persoana călătorului, navlul se datorește în proportiune cu calea facuta.

Nu se plătește nici un navlu de către moștenitorii călătorului mort în naufragiu, dar nici navlul plătit nu se restituie.

Articolul 595

În caz de întîrziere a plecării vasului, călătorul are dreptul la locuinta și chiar la hrana pe bord în timpul intarzierei, dacă hrana este cuprinsă în navlu, afară de dreptul la despăgubire cînd întârzierea nu provine din caz fortuit sau forta majoră.

Dacă întârzierea trece peste zece zile, călătorul poate rezilia contractul; în acest caz, trebuie să i se restitue navlul întreg.

Dacă întârzierea este cauzată de timpul rau, călătorul nu poate desfiinta contractul, decât pierzand a treia parte din navlu.

Faptul ca timpul este rau se recunoaște și se declara de către capitanul portului respectiv.

Articolul 596

Vasul închiriat exclusiv pentru transport de călători, trebuie să-i ducă direct, ori în ce număr ar fi, la portul de destinatiune, oprindu-se la stațiunile anunțate înaintea contractului de închiriere sau la cele obișnuite.

Dacă vasul, se abate din cale sau se oprește din voința sau faptul căpitanului, călătorii continua a primi locuinta și hrana în socoteala vasului și au drept la despăgubire, pe lîngă facultatea de a rezilia contractul.

Dacă vasul, afară de călători, are încărcate mărfuri sau alte obiecte, capitanul are facultatea de a se opri, în timpul călătoriei, pentru descărcare.

Articolul 597

Dacă vasul, în timpul călătoriei, intampina vre-o întîrziere în urma unei opriri ordonată de un Stat străin, sau pentru trebuințe de reparațiuni:

1) Călătorul, cînd nu voește sa aștepte ca sa înceteze oprirea sau ca să se facă și să se termine reparațiunile, poate rezilia contractul, plătind navlul în proportiune cu călătoria facuta;

2) Dacă prefera a aștepta sa continue călătoria, nu datorește nici o adăugire de navlu, dar urmează a se hrani cu cheltuiala sa în timpul oprirei sau al reparațiunilor.

Articolul 598

Hrana călătorului în timpul călătoriei se presupune ca se cuprinde în navlu; dacă s'a convenit într'altfel, capitanul este dator în timpul călătoriei, și la caz de trebuinta, sa i-o procure pe adevăratul preț.

Articolul 599

Dacă vasul este în totul sau în parte închiriat pentru a transporta călători, deși numărul lor nu este indicat, drepturile chiriașului și ale inchirietorului sînt regulate după dispozițiunile capitolului III din acest titlu, dacă nu ar fi incompatibile cu obiectul contractului.

Articolul 600

Se aplica, în privinta lucrurilor ce călătorul aduce cu sine pe vas, dispozițiunile contractului de navlu, dar nu se datorește, dacă nu s'a stipulat altfel, plata deosebită.

Articolul 616

Regulile stabilite în titlul XIII al cartei I se aplică și la asigurările contra riscurilor navigatiunei, întrucât ele nu vor fi incompatibile cu asigurările maritime și nu vor fi modificate prin dispozițiunile următoare.

Societățile de asigurare mutuala, maritima, sînt supuse și dispozițiunilor titlului VIII din aceiași carte.

Articolul 617

Polița de asigurare, afară de regulile stabilite prin art. 445, va cuprinde:

1) Numele, specia, naționalitatea și capacitatea vasului;

2) Numele și pronumele căpitanului sau patronului;

3) Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuiesc să fie încărcate;

4) Portul din care vasul a plecat sau trebuie să plece;

5) Porturile în care vasul trebuie să încarce și sa descarce și în care are să între.

Dacă indicatiunile de mai sus nu se pot face, sau pentru ca asiguratul nu este în stare să le procure, sau din cauza naturei speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele în stare de a determina obiectul asigurări .

Articolul 618

Asigurarea poate avea ca obiect:

1) Vasul, cu abur sau pânze, gol sau încărcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat;

2) Mașinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotațiunea și proviziunile;

3) Navlul călătorilor și al lucrurilor încărcate, pe lîngă cari se pot prevedea și salariile oamenilor de echipaj;

4) Lucrurile încărcate;

5) Sumele date cu împrumut maritim;

6) Sumele plătite sau datorite pentru avarii comune și cheltuelile făcute sau datorite pentru avarii particulare, cînd nu ar fi acoperite printr'un împrumut;

7) Și în general ori-ce lucruri ce se pot prețui în bani și sînt supuse la riscurile navigatiunei.

Asemenea poate fi facuta asupra totalitatei sau a unei părți din sus zisele lucruri, împreună sau deosebit.

Articolul 619

Asigurarea e nulă, dacă are de obiect:

Sumele luate cu împrumut maritim.

Lucrurile care serva drept garanție împrumutului maritim nu pot fi asigurate decât pentru partea valoarei ce trece peste suma împrumutată.

Articolul 620

Dacă, fără frauda, s'au făcut mai multe asigurări asupra acelorași lucruri de către deosebiți interesați sau de către mai mulți reprezentanți ai aceleiași persoane ce au lucrat fără însărcinare specială, toate asigurările sînt valabile pînă la concurenta valoarei lucrurilor.

Cei interesați au acțiune contra ori-căruia dintre asiguratori, după alegere, afară de recursul asiguratorului care a plătit contra celorlalți, în proportiune cu interesul fiecăruia.

Articolul 621

Asigurarea poate fi facuta în timp de pace sau în timp de rasboiu, înainte sau în cursul călătoriei vasului.

Poate fi facuta pentru o călătorie, sau pentru un timp determinat.

Asigurarea pentru o călătorie poate fi facuta numai pentru ducere sau numai pentru intorcere, sau pentru ducere și intorcere.

Asigurarea pe un timp determinat se socotește facuta pentru ori-ce navigațiune sau stațiune a vasului în timpul convenit, afară de o convențiune specială.

Articolul 622

Adaugirea de prima, convenită în timp de pace pentru timpul de rasboiu ce ar putea supraveni, și a căreia suma nu ar fi determinata prin contract, va fi stabilită de judecată, avându-se în vedere riscurile, împrejurările și convențiunile fiecărei polițe de asigurare.

Articolul 623

Dacă contractul de asigurare nu determina timpul riscurilor, se vor observa regulile următoare:

În asigurările pentru un timp determinat, riscurile încep dela data poliței și iau sfîrșit la timpul convenit.

În asigurările pentru o călătorie, riscurile încep și se sfârșesc la timpul arătat în art. 613.

Dacă însă asigurarea e facuta după începerea călătoriei, riscurile se socotesc dela data poliței.

Dacă descărcarea lucrurilor asigurate este intarziata prin culpa destinatarului, riscurile încetează pentru asigurator după o luna dela ajungerea vasului la locul de destinatiune.

Articolul 624

Lucrurile încărcate pot fi asigurate:

Sau pentru prețul cu care s'au cumpărat, adăugându-se cheltuelile de încărcare și navlul;

Sau pentru prețul curent la locul de destinatiune, după ajungerea lor, fără avarii.

Prețuirea facuta prin contract lucrurilor încărcate fără o alta explicatiune, se poate referi la amândouă aceste cazuri, și nu vor fi aplicabile dispozițiunilor art. 453, dacă ea nu trece peste cel mai mare din prețurile menționate.

O asemenea prețuire se socotește în totdeauna ca s'a făcut după declarațiunea asiguratului dacă nu a fost precedată de o estimațiune primită de asigurator, și pentru acest cuvânt ea este supusă regulei stabilită în secundul aliniat al art. 46

Articolul 625

Dacă se stipulează prin contract ca prețul lucrurilor asigurate să fie plătit în moneda străină, lucrurile vor fi prețuite în moneda tarei după cursul ce va avea în timpul subscrierei poliței, afară de convențiunea contrarie.

Articolul 626

Cînd chiar prin faptul asiguratului călătoria, înainte de începerea riscurilor nu are loc, asigurarea nu are nici un efect și asiguratorul primește, în acest caz, ca indemnitate, jumătate din prima stipulată și nu mai mult de o jumătate la suta din suma asigurata.

Articolul 627

Sînt în riscul asiguratorului pierderile și pagubele ce se intampla lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, asvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovirea intamplatoare a vaselor, schimbări silite de cale, de călătorie sau de vas, din cauza de aruncare în mare, explosiune, foc, prindere, piraterie și în general din cauza ori-cărui alt accident de mare.

Asiguratorul nu este responsabil de pierderile și pagubele provenind numai din vitiul inerent al lucrului asigurat.

Articolul 628

Riscurile de rasboiu nu sînt în sarcina asiguratorului, dacă nu este convențiune expresă.

Dacă asiguratorul și-a luat asupra-și riscurile de rasboiu fără a le determina precis, el răspunde de pierderile și pagubele intamplate lucrurilor asigurate din cauza ostilităților, represaliilor, opririlor, prinderilor sau vexațiunilor de ori-ce natura din partea vre-unui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, și în general pentru toate faptele și accidentele de rasboiu.

Articolul 629

Ori-ce schimbare de cale, de călătorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sînt în sarcina asiguratorului; acesta are drept la prima dacă au început riscurile.

Schimbarea căpitanului sau patronului, chiar prin concediul dat de către proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele asigurări , afară însă de dispozițiunile articolului următor.

Articolul 630

Asiguratorul nu este responsabil de culpa sau prevaricatiunile căpitanului sau oamenilor echipajului, dacă nu s'a convenit într'alt-fel.

O asemenea convențiune însă este nulă dacă se raporta la un căpitan anume arătat în contract, cînd asiguratul îl concediază și-l înlocuiește printr'altul, fără consimtimantul asiguratorului.

Articolul 631

Asiguratul*) nu participa la cheltuelile de navigațiune, de calauzie, de iernatic, de carantina, nici la taxele de orice fel, și nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei.

---------

*) Din eroare se zice aci "asiguratul" în loc de "asiguratorul", cum este și în art. italian 919.

Articolul 632

Dacă contractul are de obiect asigurarea mărfurilor pentru ducere și intorcere, și ajungând vasul la prima destinatiune se intorce gol ori neincarcat deplin, asiguratorul are dreptul numai la două treimi din prima de asigurare convenită, dacă nu exista convențiune contrarie.

Articolul 633

Dacă asigurarea s'a făcut separat pentru lucrurile ce trebuiesc încărcate pe mai multe vase cu arătarea decât anume suma s'a asigurat în fiecare, și povara întreaga este pusă pe un singur vas sau pe un număr de vase mai mic decât cel arătat în contract, asiguratorul nu răspunde mai mult decât suma asigurata din vasul care a primit povara, deși s'ar pierde toate celelalte vase arătate; cu toate acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilită prin art. 626 pentru sumele în privinta cărora asigurara rămîne fără efect.

Articolul 634

Dacă capitanul are facultatea de a intră în mai multe porturi spre a completa sau schimba povara, asiguratorul răspunde de riscurile la care sînt supuse lucrurile asigurate, numai cat timp ele sînt pe vas, afară dacă nu s'a stipulat într'alt-fel.

Articolul 635

Asiguratorul nu mai răspunde de riscuri și are dreptul la prima, dacă asiguratul expediază vasul într'un loc mai departat decât cel arătat în contract, deși aflat pe aceeași cale.

Asigurarea își produce efectele dacă călătoria se scurteaza, oprindu-se vasul într'un loc mai apropiat, în care putea sa staționeze.

Articolul 636

Obligațiunea asiguratorului este marginita la suma asigurata.

Dacă în timpul cat tine asigurarea lucrurile asigurate sufar mai multe sinistre succesive, asiguratul trebuie în totdeauna sa țină socoteala, chiar în caz de abandon, de sumele ce i s'au plătit sau i se datoresc pentru sinistrele precedente.

Articolul 637

Clauza "fără de avaria" liberează pe asigurator de orice avarie comuna sau particulară, exceptându-se cazurile de abandon. În aceste cazuri, asiguratul poate alege între abandon și exercițiul acțiunii pentru avarie.

Articolul 638

Pentru verificarea pagubelor de care este răspunzător asiguratorul, asiguratul este dator a-i notifica toate incunostiintarile ce a primit. Notificatiunea trebuie facuta în trei zile dela primirea incunostiintarei, sub pedeapsa de despăgubire.

Aceeași obligațiune are asiguratul pentru povara, cînd vasul a fost declarat ca nefiind în stare a naviga, cu toate ca povara nu va fi suferit alta stricăciune din cauza sinistrului întâmplat.

Articolul 639

Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, în trei zile dela primire, actele doveditoare ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor și ca s'au pierdut.

Asiguratorul poate face proba contrarie celor ce rezultă din actele prezentate de asigurat.

Admiterea probei contrarie nu suspenda însă condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurata, dacă asiguratul da cauțiune.

Dacă în timp de patru ani nu a fost facuta cererea în judecata, cauțiunea este liberată.

Articolul 640

În caz de pierdere de mărfuri încărcate pe vas în contul căpitanului, acesta e dator să justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comercială, și povara cu o polița de încărcare, subscrisă de doi dintre fruntasii echipajului.

Orice om al echipajului sau călătorul care aduce din strainetate mărfuri asigurate în țara, trebuie să consemneze polița de încărcare la consulul român din locul unde se face încărcarea, sau în lipsa, la autoritatea locală.

Articolul 641

În ori-ce caz de sinistru, capitanul și asiguratul sau insarcinatul sau sînt datori sa dea ajutor pentru scăparea și conservarea lucrurilor asigurate, fără prejuditiul drepturilor lor fața cu asiguratorul. Cheltuelile făcute trebuiesc plătite pînă la concurenta valoarei lucrurilor scapate.

Asiguratorii și agenții sau insarcinatii lor pot, în înțelegere cu capitanul, cu asigurații și cu insarcinatii lor, sau cu fie-care din ei, sa ia măsuri pentru scăparea lucrurilor asigurate și pentru conservarea lor, fără prejuditiul vre-unui drept.

Articolul 642

Asiguratul, notificând asiguratorului incunostiintarile primite, își poate rezerva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datorește prin asigurare.

Articolul 643

Asiguratorul este dator sa platesca sumele datorite:

În caz de simpla avarie, în termen de treizeci zile de cînd i s'a notificat lichidațiunea relativă;

În caz de abandon, în termen de doua luni dela abandon.

Asiguratul este dator însă sa probeze, în aceste termene, sinistrul ce da loc acțiunii de avarie sau dreptului de abandon.

Dacă este opunere, fie-care dintre oponenți și asiguratul chiar, pot cere ca suma să se consemneze la Cassa de depuneri și consemnațiuni.

Articolul 644

Abandonul lucrurilor asigurate poate fi făcut în cazurile:

1) Despre naufragiu;

2) De prada;

3) De oprire prin ordinul unui Stat străin;

4) De oprire prin ordinul guvernului după începerea călătoriei;

5) De imposibilitate de a continua navigatiunea, dacă vasul nu poate fi reparat, sau dacă cheltuelile necesare pentru a-l repara și pune în stare sa reia călătoria, se suie la trei pătrimi cel puțin din valoarea sa asigurata;

6) De pierderea sau deteriorarea lucrurilor asigurate, cînd pierderea sau deteriorarea se urca la cel puțin trei pătrimi din valoarea lucrurilor.

În orice alt caz, asiguratul nu poate cere decât despăgubire pentru avariile suferite.

Articolul 645

Asiguratul poate face abandonul chiar fără să fie ținut a proba pierderea vasului, dacă în călătoriile cu lung curs a trecut un an, și în celelalte călătorii au trecut sease luni, din ziua plecării vasului, sau din ziua la care se referă ultimele stiinti primite.

În caz de asigurare pe timp mărginit și după trecerea termenelor de mai sus, pierderea vasului se presupune ca a avut loc în timpul asigurări .

Dacă sînt mai multe asigurări succesive, pierderea se presupune ca a avut loc a doua zi după primirea ultimelor științe.

Articolul 646

Dacă vasul s'a declarat a nu fi în stare de navigațiune, abandonul lucrurilor încărcate într'însul se poate face, dacă în termenul de trei luni de la declarațiunea imposibilitatei de navigațiune nu s'ar fi putut găsi un alt vas pentru a reincarca lucrurile și a le transporta la locul destinatiunei lor.

Articolul 647

În cazul prevăzut de articolul precedent și de art. 524, dacă lucrurile sînt încărcate pe alt vas, asiguratorul este obligat sa platesca stricăciunile ce ele au suferit, cheltuelile de descărcare și de reîncărcare, de depozit și de paza în magazii, excedentul navlului și toate celelalte cheltuieli făcute pentru scăparea lucrurilor, pînă la concurenta sumei asigurate și, dacă acesta nu s'a cheltuit întreaga, asiguratorul continua a răspunde de riscuri pentru cat mai rămîne.

Articolul 648

În caz de oprire din partea vr'unui Stat străin sau de prada, abandonul lucrurilor oprite sau prădate nu poate fi făcut decât după 3 luni dela notificarea sinistrului, dacă acesta s'a întâmplat în apele sau marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roșie, și după șase luni dela notificatiune dacă a avut loc în alte mari.

Pentru lucrurile supuse stricaciunei, termenele de mai sus se reduc la jumătate.

Articolul 649

Abandonul trebuie făcut asigurătorilor în termenul:

De trei luni din ziua în care s'a primit stirea despre sinistru, dacă acesta a avut loc în apele sau în marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roșie;

De sease luni, dacă sinistrul a avut loc în alte mari ale Africei, în marile occidentale și meridionale ale Asiei și în marile orientale ale Americei;

În termen de un an, dacă sinistrul s'a întâmplat în celelalte mari.

În caz de oprire din partea vr'unui Stat străin, sau în caz de prada, aceste termene curg dela împlinirea termenelor arătate în articolul precedent.

Odată ce aceste termen au trecut, asiguratul nu mai poate face abandonul, ramanandu-i numai acțiunea pentru avarii.

Articolul 650

Asiguratul, notificând știrile ce a primit, poate face abandonul, somand pe asigurator să-i platesca suma asigurata în termenul stabilit prin contract sau prin lege, ori poate a-și rezerva dreptul de a-l face în termenele legale.

Odată cu facerea abandonului, asiguratul este dator a declara asigurările efectuate sau ordonate și împrumuturile maritime făcute. În lipsa, termenele pentru plata nu încep decât din ziua în care aceasta declarațiune a fost notificată; termenul însă pentru urmărirea dreptului de abandon nu se poate prelungi.

În caz de declarațiune falsa, asiguratul pierde toate drepturile rezultând din contractul de asigurare.

Articolul 651

Abandonul lucrurile asigurate nu se poate face nici pentru parte din lucruri, nici sub condițiune. El cuprinde numai lucrurile ce fac obiectul asigurări și al riscurilor.

Articolul 652

Odată ce abandonul s'a notificat și primit sau declarat valabil, lucrurile asigurate devin ale asiguratorului din ziua în care a fost făcut. Asiguratul e dator ai da toate actele privitoare la lucrurile asigurate.

Asiguratorul nu poate, sub cuvânt de întoarcere a vasului, să se sustragă dela plata sumei asigurata.

Articolul 653

În caz de pradare, dacă asiguratul nu a putut înștiința despre acesta pe asigurator, poate rascumpara lucrurile prădate fără a mai aștepta ordinul sau.

Asiguratul însă e dator a notifica asiguratorului învoirea ce va fi făcut pentru răscumpărare, îndată ce îi va fi cu putinta.

Asiguratorul are alegerea sau de a primi asupra-și răscumpărarea sau de a renunța la dânsa; el e dator însă a notifica asiguratorului*) alegerea ce va fi făcut în termen de douăzeci și patru de ore dela comunicarea invoirei de cumpărare.

Dacă declara ca primește pe contul sau răscumpărarea, asiguratorul e dator sa contribuiasca fără întîrziere la plata ei, conform conventiunei și în proportiune cu partea asigurata de dânsul, neîncetînd de a fi răspunzător pentru riscurile călătoriei în conformitate cu contractul de asigurare.

Dacă declara ca renunța la răscumpărare, asiguratorul va plati suma asigurata fără a putea pretinde ceva din lucrurile asigurate.

Cînd asiguratorul nu a notificat alegerea sa în termenul de mai sus, se presupune ca el a renunțat la beneficiul răscumpărării.

-----------

*) "Asiguratului" a voit sa zica legiuitorul, după cum dealtfel este și în textul art. italian 641, iar nu "asiguratorului", cum din eroare, de sigur, s'a trecu în textul român.

Articolul 654

Se socotesc avarii toate cheltuelile extra-ordinare făcute pentru vas și pentru povara, pentru amândouă împreună sau pentru fiecare în parte, și toate pagubele ce se intampla vasului și lucrurilor încărcate, după încărcare și plecare pînă la intorcere și descărcare.

Avariile sînt de doua feluri: avarii mari sau comune, și avarii simple sau particulare.

Nu sînt avarii, ci numai simple cheltuieli în sarcina vasului: cheltuelile ce de ordinar se fac pentru intrarea în golfuri, râuri sau canaluri, sau pentru a ieși din ele și cheltuelile pentru drepturi sau taxe de navigațiune.

În lipsa de convențiune specială între părți, avariile sînt regulate după următoarele dispozițiuni.

Articolul 655

Sînt avarii comune sau mari, cheltuelile extra-ordinare făcute și pagubele suferite de bunăvoie pentru binele și pentru scăparea comuna a vasului și a poverei.

Ast-fel sînt:

1) Lucrurile date prin învoiala și sub titlu de rescumparare a vasului și a poverei;

2) Lucrurile aruncate în mare, pentru scăparea comuna;

3) Catarturile, pânzele, otgonele și alte unelte tăiate sau sfaramate, pentru scăparea comuna;

4) Ancorele, lanțurile și alte obiecte părăsite sau aruncate în mare, pentru scăparea comuna;

5) Pagubele ce prin aruncare în mare s'au cauzat lucrurilor rămase pe vas;

6) Pagubele cauzate vasului prin operațiunea aruncarei în mare, de bunăvoie sau de necesitate, precum și pagubele aduse vasului pentru înlesnirea scaparei lucrurilor încărcate sau pentru a înlesni scurgerea și secarea apelor, și pagubele ce s'ar cauza, din acesta, lucrurilor încărcate;

7) Daunele cauzate vasului și poverei cu ocasiunea stingerei incendiului de pe bord;

8) Cheltuelile făcute cu căutarea și hrana persoanelor ranite în apărarea vasului și cheltuelile funerarii, în caz de moarte a acelor persoane;

9) Salariile și hrana persoanelor echipajului în timpul oprirei sau impiedecarei, cînd vasul este oprit în călătoria prin faptul unui Stat străin, sau este constrâns a sta într'un port din cauza unui rasboiu ce ar supraveni, sau din o alta asemenea cauza ce împiedica călătoria la portul de destinatiune, pînă cînd vasul și povara sînt liberate de obligațiunile ce le privesc;

10) Cheltuelile de intrare sau ieșire și taxele de navigațiune plătite într'un port unde vasul a fost silit a se opri din cauza furtunei, a goanei inamicului sau piratilor, ori a intrarei de apa, provenită din caz fortuit sau forta majoră;

11) Salariile și hrana persoanelor echipajului într'un port de oprire silită în timpul reparațiunilor necesare pentru continuarea călătoriei, cînd reparațiunile constituesc avaria comuna;

12) Cheltuelile de descărcare se reîncărcare a obiectelor puse pe uscat pentru înlesnirea sau facerea sus-ziselor reparațiuni ale vasului într'un port de oprire silită; cheltuelile pentru paza și chirie a magaziilor unde acele obiecte au stat în depozit;

13) Cheltuelile făcute pentru a se obține liberarea sau restituirea vasului oprit, cînd oprirea nu provine dintr'o cauza ce ar privi exclusiv pe vas, persoana căpitanului sau aceea a armatorului, precum și salariile și hrana persoanelor echipajului în timpul necesar pentru obținerea unei asemenea liberari sau restituiri, dacă ea a fost obținută;

14) Cheltuelile de descărcare pentru ușurarea vasului, cînd a trebuit să se facă în timp de furtuna sau din alta cauza privitoare la scăparea comuna a vasului sau a poverei, și daunele ce vasul sau povara au suferit cu ocasiunea descarcarei și reincarcarei;

15) Pagubele pe cari vasul sau povara le-au încercat în cufundarea la mal de bunăvoie, pentru scăparea vasului de furtuna, de prada sau de alt pericol iminent;

16) Cheltuelile făcute pentru scoterea asupra apei a vasului cufundat în cazul de mai sus, și recompensele datorite pentru lucrările și serviciile aduse în asemenea ocasiuni;

17) Perderea și stricăciunile suferite de lucrurile puse în luntri sau în barci pentru ușurarea vasului în cazurile arătate la numărul 14, cuprinzandu-se partea de contributiune ce s'ar datori chiar luntrilor sau barcilor; de asemenea și pagubele suferite de obiectele rămase pe vas, întrucât asemenea pagube pot fi considerate ca avarii comune;

18) Primele și interesele împrumuturilor maritime contractate pentru a face fața cheltuielilor considerate între avariile comune, și primele de asigurare ale acelorași cheltuieli, precum și pierderea ce trebuie să se platesca proprietarului mărfurilor vândute în timpul călătoriei într'un port de oprire silită, pentru acoperirea acelorași cheltuieli;

19) Cheltuelile regularei avariilor comune.

Nu sînt considerate ca avarii comune, cu toate ca sînt făcute de bunăvoie, pentru binele și scăparea comuna; pagubele încercate de vas sau cheltuelile făcute pentru dânsul cînd provin din vitiu, sau vechime a vasului, sau din culpa ori negligenta căpitanului sau a echipajului.

Obiectele de armament ale vasului aruncate în mare, ancorele, lanțurile sau alte obiecte părăsite chiar de bunăvoie, pentru binele și scăparea comuna, nu pot fi trecute între avarii, dacă nu sînt descrise în inventariul bordului, ținut conform dispozițiunilor art. 51

Aruncarea în mare a proviziunilor vasului nu poate fi, nici într'un caz, considerată ca avaria comuna.

Articolul 656

Se considera ca avarii comune:

1) Prețul sau indemnitatea pentru rescumpararea omenilor echipajului trimiși pe uscat în serviciul vasului și făcuți prizonieri sau ținuți ca ostateci;

2) Cheltuelile unei carantine neprevăzute la facerea contractului de închiriere, dacă ea privește și vasul și povara, precum și cheltuelile în timpul carantinei.

Articolul 657

Dacă este necesitate de a se arunca în mare lucruri, trebuie a se începe cu cele mai puțin necesare, mai grele și de mai puțin preț, pe cat va fi cu putinta, și apoi lucrurile după întâia podeala a vasului și succesiv celelalte.

Articolul 658

Sînt avarii particulare toate pagubele încercate și toate cheltuelile făcute numai pentru vas, sau numai pentru povara.

Ast-fel sînt:

1) Orice pierdere sau paguba suferită de lucrurile încărcate, prin furtuna, incendiu, prada, naufragiu, cufundare, sau prin orice alt caz fortuit sau de forta majoră;

2) Perderea catartelor, pânzelor, franghiilor, ancorelor, sau ori-ce alta paguba suferită de vas din cauzele menționate mai sus;

3) Orice paguba suferită din vitiul însuși al vasului sau al mărfurilor;

4) Cheltuelile pentru ori-ce oprire cauzată din vitiul vasului, din intrare de apa provenind din vechimea lui, din lipsa de proviziuni pe bord, sau din ori-ce alta cauza imputabilă proprietarului, armatorului sau căpitanului;

5) Salariul și hrana marinarilor în timpul carantinei ordinare, sau în timpul reparațiunilor provenite din vitiu sau vechimea vasului, sau din o alta cauza imputabilă proprietarului, armatorului sau căpitanului, sau în timpul oprirei ori sederei într'un port ce ar privi numai vasul sau numai povara, și cheltuelile pentru a obține în acest caz liberarea uneia*) sau alteia;

6) Cheltuelile pentru conservarea mărfurilor încărcate sau pentru repararea butoielor, lăzilor sau sacilor în care sînt puse, cînd aceste cheltuieli nu provin din pagube considerate ca avarii comune;

7) Excedentul navlului în cazul prevăzut de art. 58

Pagubele intamplate mărfurilor prin accidente provenind din neglijența căpitanului sau celorlalte persoane ale echipajului sînt avarii particulare în sarcina proprietarului acelor mărfuri, avînd acesta dreptul de acțiune pentru despăgubire contra căpitanului, sau asupra vasului și asupra navlului.

Capitanul răspunde de pagubele cauzate proprietarilor vasului, prin lungă sau arbitrară ședere în porturi.

---------

*) A se ceti "unuia", deoarece acest cuvânt se referă la vas; articolul italian corespunzător zice: "dell'una" (uneia), referindu-se la cuvântul "nava", care este de genul feminin.

Articolul 659

Avariile particulare se suporta și se plătesc de către proprietarul lucrului care a încercat paguba, sau a dat ocaziune la o cheltuiala.

Avariile comune sînt proporțional împărțite între povara și jumătate a vasului și a navlului.

Valoarea lucrurilor aruncate este cuprinsă în formarea massei ce urmează să contribuie.

Articolul 660

Bagagele persoanelor echipajului și ale călătorilor nu contribuesc la avaria comuna dacă sînt scapate, dau însă dreptul la contributiune, dacă sînt aruncate în mare sau sufar vre-o stricăciune.

Articolul 661

Lucrurile ce nu se cuprind în polița de încărcare, sau pentru care nu exista declarațiunea căpitanului, de se vor fi aruncat în mare, nu se plătesc; iar de au scăpat, contribuesc.

Articolul 662

Lucrurile încărcate pe podeala de sus a vasului, contribuesc în totdeauna la avariile comune, dacă sînt scapate.

Dacă lucrurile sînt aruncate în mare sau stricate prin aruncare, afară de cazul călătoriilor prevăzute în ultimul aliniat al art. 508, proprietarul nu este primit a cere despăgubire pentru pierderea sau stricarea lor, decât dela capitanul care le-a încărcat pe podela vasului fără învoirea scrisă a încărcătorului. În caz contrariu, o specială contributiune are loc între vas, navlu și celelalte lucruri încărcate pe podela, deosebit de contributiunea generală pentru avariile comune la toată povara.

Articolul 663

Dacă aruncarea în mare nu scapa vasul, nu este loc la contributiune. Lucrurile scapate nu sînt supuse la plata și nici la despăgubirea celor aruncate în mare sau stricate.

Dacă aruncarea în mare scapa vasul și acesta, urmandu-și călătoria, se pierde, lucrurile scapate contribuesc la aruncare după valoarea lor în starea în care se afla, scadandu-se cheltuelile făcute pentru scăpare.

Lucrurile aruncate în mare nu contribuesc în nici un caz la plata pagubelor ce se vor fi întâmplat în urma aruncarei lucrurilor scapate.

Povara nu contribuie la plata vasului pierdut sau ajuns în stare de a nu mai putea naviga.

Articolul 664

În caz de pierdere a lucrurilor puse în luntri sau barci pentru ușurarea vasului, repartitiunea pierderei se face asupra vasului și asupra întregii poveri.

Dacă vasul se pierde cu restul poverei, nu e loc la contributiune pentru lucrurile puse în barci sau luntre, deși acestea ar ajunge bine în port.

Articolul 665

Dacă, după repartitiune, lucrurile aruncate în mare sînt redobândite de proprietarii lor, aceștia vor restitui căpitanului și persoanelor interesate ceea ce au primit din contributiune, scadandu-se pagubele cauzate prin aruncare și cheltuelile făcute pentru redobandire.

Articolul 666

Vasul contribuie pentru valoarea ce are la locul descarcarei, sau pentru prețul cu care ar putea fi vândut, scadandu-se avariile particulare chiar posteriore avariei comune.

Navlul ce, prin faptul conventiunei arătate la art. 587, e cîștigat chiar în caz de pierdere a lucrurilor încărcate, nu este supus la contributiune:

Articolul 667

Lucrurile scapate și cele aruncate în mare sau în orice alt chip sacrificate, contribuesc în proportiune cu valoarea ce au la locul descarcarei. Dacă a avut loc convențiunea arătată în articolul precedent, navlul nu se scade din valoare.

Articolul 668

Natura, specia și calitatea lucrurilor ce urmează să contribuie și a celor aruncate sau sacrificate, se stabilește prin polițele de încărcare, facturi și, în lipsa, prin orice alte mijloace de proba admise de lege.

Cînd în polița de încărcare calitatea sau valoarea lucrurilor încărcate nu este cea adevarata și în realitate lucrurile sînt de o valoare mai mare, ele contribuesc după valoarea lor reală, dacă sînt scapate, și se plătesc după calitatea și valoarea indicată, dacă sînt aruncate în mare sau stricate.

Dacă însă lucrurile sînt de o calitate sau o valoare mai mica celei declarate prin polița de încărcare, ele contribuesc după calitatea și valoarea indicată, dacă sînt scapate, și se plătesc după valoarea lor reală, dacă sînt aruncate în mare sau stricate.

Articolul 669

Capitanul va încheia proces-verbal despre orice hotărîre va lua și despre operațiunile urmate pentru scăparea comuna, îndată ce acesta îi va fi cu putinta.

Procesul-verbal va cuprinde motivele hotărîrei și va arata în mod sumar lucrurile aruncate sau stricate; va fi subscris de fruntasii echipajului sau va arata motivele nevoinței lor de a subscrie și va fi transcris în registrul vasului.

O copie de pe acest proces-verbal, subscrisă de căpitan, va fi alăturată la raportul prevăzut de art. 526.

Articolul 670

Descrierea, prețuirea și repartitiunea pierderilor și pagubelor va fi facuta, în locul de descărcare al vasului, prin îngrijirea căpitanului de către experți, numiți, în țara, de președintele tribunalului respectiv și, în lipsa de tribunal, de către judecătorul de ocol; iar în țara străină, de autoritatea consulară română și, în lipsa, de autoritatea locală.

Repartitiunea propusă de experți va fi supusă, în țara, cercetarei tribunalului respectiv sau judecătorului de ocol și, în țara străină, autorității consulare române, sau autorității locale competinte.

Articolul 671

Acțiunea pentru avaria contra chiriașului, vasului și contra destinatarului nu poate avea loc dacă capitanul a primit navlul și a predat lucrurile încărcate fără a protesta, chiar cînd plata navlului ar fi fost facuta înainte.

Articolul 678

Privilegiile stabilite prin acest titlu, trec înaintea oricărui alt privilegiu general sau special asupra mobilelor, stabilit prin codicele civil.

Articolul 679

În ori-ce caz de deteriorare sau micșorare a lucrului asupra căruia exista privilegiul, acesta se exercită pe ceea ce rămîne, sau se redobândește ori se scapa.

Articolul 680

Dacă creditorul ce are un privilegiu asupra unuia sau mai multor obiecte, este primat asupra prețului acestor obiecte de un creditor al căruia privilegiu se întinde și asupra altor obiecte, cel dintâi este subrogat în privilegiul aparținînd ultimului creditor.

Același drept îl au asemenea și ceilalți creditori privilegiați cari suferă o pierdere în urma sus aratatei subrogatiuni.

Articolul 681

Creanțele privilegiate în același grad, concura între dânsele în caz de nesuficienta a lucrului, în proportiune cu cat au sa ia, dacă sînt contractate în același port. Dar dacă asemenea creanțe iau naștere în urma, după reluarea călătoriei, creanțele posterioare sînt preferite celor anterioare.

Articolul 682

Dacă titlul creanței privilegiate este la ordin, girul transmite și privilegiul.

Articolul 683

Sînt privilegiate asupra lucrurilor încărcate, și plătite în ordinea prevăzută prin prezentul articol, creanțele următoare:

1) Cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune și de urmărire a lucrurilor;

2) Cheltuielile, indemnizațiile și primele de scăpare datorite pentru ultima călătorie;

3) Drepturile vamale datorite pentru lucruri la locul de descărcare;

4) Cheltuelile de transport și descărcare;

5) Chiria magaziilor în care lucrurile descărcate au fost depuse;

6) Sumele datorite ca contributiune pentru avariile comune;

7) Primele de asigurare;

8) Capitalul și procentele datorite pentru obligațiunile contractate de căpitan asupra poverei, în cazurile prevăzute la art. 519 și cu îndeplinirea formalităților prescrise;

9) Ori-ce alt împrumut maritim cînd acela ce a dat bani poseda polița de încărcare.

Articolul 684

Privilegiile arătate în articolul precedent nu se conserva, dacă acțiunea nu este exercitată în termen de cincisprezece zile dela descărcare și înainte de trecerea lucrurilor încărcate în mana celor de al treilea.

Pentru sechestrarea, darea în gaj și vînzarea silită a lucrurilor supuse privilegiului, se aplică regulile generale stabilite prin codicele de procedura civilă, afară de cazurile în care codicele de comerț nu ar dispune într'altfel*).

----------

*) În textul italian lipsesc cuvintele: "afară de cazurile în cari codicele de comerț nu dispune într'altfel".

Articolul 685

Sînt privilegiate asupra navlului și admise la plata, în ordinea aci arătată, următoarele creanțe:

1) Cheltuelile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare și urmărire;

2) Cheltuelile, indemnizațiile și primele de scăpare, datorite pentru ultima călătorie;

3) Salariile, retribuțiunile și indemnizațiile datorite persoanelor echipajului pentru călătoria în care s'a cîștigat navlul;

4) Sumele datorite ca contributiune la avarii comune;

5) Primele de asigurare;

6) Capitalul și procentele datorite pentru obligațiunile contractate de căpitan asupra navlului, în cazurile prevăzute de art. 519 și cu îndeplinirea formalităților prescrise;

7) Pentru despăgubirile datorite chiriașilor vasului pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avarii suferite de dânsele din culpa căpitanului sau persoanelor echipajului în ultima călătorie;

8) Ori-ce alta datorie cu împrumut maritim sau cu gaj asupra navlului, transcrisă și adnotata pe actul de naționalitate.

Articolul 686

Vasele sau părțile lor, chiar cînd s'ar afla în posesiunea unei a treia persoane, sînt supuse la plata creanțelor ce legea declara privilegiate, în modul și marginile mai jos stabilite.

Articolul 687

Sînt privilegiate asupra vasului și admise la plata asupra prețului sau și în ordinea arătată în prezentul articol, creanțele următoare:

1) Cheltuelile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune și urmărire a vasului;

2) Cheltuelile, indemnizațiile și primele pentru scăpare, datorite pentru ultima călătorie;

3) Taxele de navigațiune stabilite prin lege;

4) Salariile piloților, salariul custodelui și cheltuelile de paza a vasului, după intrarea lui în port;

5) Chiria magaziilor pentru păstrarea uneltelor și instrumentelor vasului;

6) Cheltuelile de întreținere a vasului și a uneltelor și instrumentelor sale după ultima sa călătorie și intrare în port;

7) Salariile, retribuțiunile și indemnizațiile datorite, conform dispozițiunilor titlului III al acestei cărți, căpitanului și celorlalte persoane ale echipajului pentru cea din urma călătorie;

8) Sumele datorite ca contributiune la avariile comune;

9) Capitalul și procentele datorite pentru obligațiunile contractate de căpitan la trebuințele vasului în cazurile prevăzute de art. 519 și cu îndeplinirea formalităților prescrise;

10) Primele de asigurarea vasului și accesoriilor sale pentru cea din urma călătorie, dacă asigurarea a fost facuta pentru un timp determinat sau cu călătoria, și pentru vasele cu abur ce fac călătorii periodice asigurate pentru un timp determinat, primele corespunzătoare cu cele din urma șase luni; și deosebit de acestea, în asociațiunile de asigurare mutuala, reparațiunile*) și contribuțiunile pentru ultimele sease luni;

11) Indemnitatile datorite chiriașilor pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avariile suferite de dânsele din culpa căpitanului sau a echipajului, în ultima călătorie;

12) Prețul vasului datorit încă vânzătorului;

13) Creanțele arătate la numărul 9 de mai sus, ce au fost transcrise și adnotate târziu; ori-ce alta creanta de împrumut maritim asupra vasului și creanțele pentru care vasul a fost dat în gaj.

În caz cînd mai multe creanțe din cele prevăzute de numărul 13 se afla în concurenta, preferinta se determina după data transcripțiunei titlului și adnotatiunei lui pe actul de naționalitate.

-----------

*) Din eroare se zice aci "reparațiunile" în loc de "repartitiunile", cum este și în textul art. italian 675.

Articolul 688

Girantul, cesionarul, subrogatul sau creditorul care a primit în gaj o creanta asupra unui vas, transcrisă și adnotata, vor putea cere să se menționeze, pe registrul căpităniei portului și pe actul de naționalitate al vasului, girul, cesiunea, subrogatiunea sau constituirea gajului ce a avut loc.

Articolul 689

Privilegiile arătate în articolele precedente nu se pot exercita, dacă creanțele nu sînt probate și privilegiile nu sînt conservate în modul următor:

1) Cheltuelile de judecată cu conturile lichidate de judecătorul competent după formele stabilite prin legile de procedura;

2) Cheltuelile, indemnizațiile și primele pentru scăpare, și salariile piloților, cu sentințe, cu atestate ale autorității maritime și cu celelalte probe ce autoritatea judecătorească va crede de cuviință a admite, după împrejurări;

3) Taxele de navigațiune cu recipisele autorităților competente;

4) Salariul custodelui, cheltuelile de paza arătate în numărul 4 al art. 687 și creanțele arătate în numărul 5 al art. 683 și în aliniatele 5 și 6 ale art. 687, prin state aprobate de prezidentul Tribunalului respectiv;

5) Salariile și retribuțiunile căpitanului și celorlalte persoane ale echipajului, cu rolurile de armament și desarmament extrase din oficiurile autorității maritime, celelalte indemnități, cu raportu-căpitanului și cu celelalte probe ale intamplarilor ce le-au dat naștere;

6) Creanțele pentru contribuțiuni la avariile comune, cu actele relative la repartitiunea lor;

7) Creanțele arătate la numărul 8 de sub art. 683 la alineatul 6 de sub art. 685 și la alineatul 9 de sub art. 687 prin procesele-verbale subscrise de fruntasii echipajului, ordinele de autorizațiune, statele subscrise de căpitan și confirmate de experți, prin actele de vânzare și procesele-verbale subscrise de el, sau prin mijlocul altor acte, dovedind necesitatea cheltuielilor.

8) Primele de asigurare, cu polițele de asigurare sau cu alte titluri subscrise de asigurat și cu extractele de pe registrele mijlocitorilor de asigurare; repartitiunile sau contribuțiunile în societățile de asigurare mutuala, cu extractele de pe registrele de admitere a vaselor în societate;

9) Indemnitatile datorite chiriașilor unui vas cu sentințele ce le-au lichidat; și dacă la timpul distribuirei prețului, sentinta de condamnare la despăgubire e pronunțată, iar daunele interese nu sînt încă lichidate, creditorii pot, după împrejurări, să fie admiși la plata despăgubirei pentru o sumă aproximativă, dând cauțiune ca vor restitui ceea ce se va constata ca au primit mai mult; tot ast-fel vor fi admiși la plata și creditorii posteriori celor dintâi, dacă vor da cauțiune de restituire;

10) Vinderea vasului cu actul de vânzare, transcris și adnotat în modul stabilit prin art. 493;

11) Creanțele arătate la numărul 9 de sub art. 683, la numărul 8 de sub art. 685 și la numărul 13 de sub art. 687, cu actele respective transcrise și adnotate în modul prescris.

Articolul 690

Afară de regulile generale pentru stingerea obligațiunilor, privilegiile creditorilor asupra vasului se sting:

1) Prin vînzarea silită, facuta sau după cererea creditorilor sau pentru alta cauza, după formele stabilite de procedura comercială și după plata prețului asupra căruia privilegiul a trecut;

2) Prin expirarea termenului de trei luni, în caz de înstrăinare de bunăvoie a vasului;

Acest termen începe dela data transcrierei actului de înstrăinare, dacă vasul se găsește în timpul transcripțiunei în circumscriptiunea unde e înscris; și dela data intorcerei sale în zisa circumscriptiune, dacă transcriptiunea instrainarei s'a făcut după plecarea vasului, cu condițiunea ca în termen de o luna dela data transcripțiunii, vînzarea să fie notificată creditorilor privilegiați ale căror titluri se afla transcrise și adnotate pe actul de naționalitate.

Stingerea privilegiului nu poate avea loc fața cu creditorul privilegiat, care înainte de expirarea termenului a chemat în judecata pe cumpărătorul vasului pentru a obține recunoașterea privilegiului sau.

Articolul 691

Achizitorul unui vas sau unei părți din vas, pentru a-l purga de creditele creanțelor privilegiate, la cari nu este obligat personal, e dator sa notifice creditorilor, înainte de punerea în gaj sau urmărirea vasului, un act conținînd:

1) Data și felul titlului sau, datele transcripțiunei titlului și adnotării pe actul de naționalitate;

2) Numele și pronumele autorului sau;

3) Numele, felul și capacitatea vasului;

4) Prețul convenit și ori-ce alta sarcina impusa achizitorului sau valoarea ce el oferă sa plătească;

5) Lista creditorilor cu arătarea numelui și pronumelui lor, a sumelor ce li se datorește; data titlurilor lor, a transcripțiunei și adnotatiunei pe actul de naționalitate;

6) Oferta de depunere a prețului convenit sau a valoarei declarata, pentru a fi împărțită între creditori;

7) Alegerea domiciliului la reședința tribunalului care ar fi competinte sa proceadă la vînzarea cu licitațiune, dacă acesta ar trebui să aibă loc.

Un extract sumar de pe acest act se va publică în foaia anunțurilor judiciare a locului unde se afla oficiul maritim la care vasul este înscris; acesta va tine loc de notificatiune pentru creanțele nesupuse publicitatei.

Articolul 692

Ori-ce creditor privilegiat sau fide-jusorul unor asemenea creanțe, poate, în termen de 15 zile dela notificarea sau publicațiunea sus arătată, sa ceara vînzarea prin licitațiune publică a vasului, oferind suirea prețului cu a zecea parte și dând cauțiune pentru plata prețului și pentru îndeplinirea oricărei alte sarcini.

Aceasta cerere, subscrisă de cel ce o face sau de un procurator special al său, va fi notificată achizitorului cu citatiune de înfățișare dinaintea Tribunalului locului unde vasul este înscris, pentru ca judecata să se pronunțe atît asupra admisibilitatei cauțiunei, cat și asupra cererii de vânzare.

Articolul 693

Dacă vînzarea n'a fost cerută în termenul și modul stabilit prin articolul precedent, sau dacă cererea este respinsă, prețul rămîne fixat definitiv și, prin depunerea lui, achizitorul obține proprietatea vasului sau a unei părți din el, libera de ori-ce privilegiu. În acest caz privilegiile trec asupra prețului depus, care urmează a fi distribuit ca în cazurile de vânzare silită.

Dacă cererea este admisă, tribunalul, prin aceeași sentinta, va autoriza vînzarea vasului, care se va face conform dispozițiunilor cuprinse în procedura Codicelui Comercial.

Articolul 694

Radierea transcripțiunilor sau a adnotării privilegiilor nu se va putea face decât după consimtimantul părților interesate sau în virtutea unei sentințe rămase definitive.

Oricine poate obține un act dovedind existenta uneia sau mai multor transcripțiuni asupra unui vas sau unei părți din el, sau un certificat că nu exista nici o sarcina.

Articolul 730

Administrațiunea falimentelor se va exercita de un judecător sindic, așezat pe lîngă fiecare tribunal sub privegherea tribunalului.

Ea are de scop conservarea și lichidarea bunurilor falitului și repartitiunea lor între creditori.

I. Despre judecătorii sindici

Articolul 731

Pe lîngă fiecare tribunal de județ se înființează unul sau mai mulți judecători sindici, însărcinați în special cu administrarea falimentelor.

Tribunalul Ilfov va avea trei judecători sindici; tribunalul Iași doi.

Numărul judecătorilor sindici se va putea spori, după necesitățile serviciului, prin decret regal, în urma unei deciziuni a consiliului de miniștri.

Articolul 732

Judecătorii-sindici sînt numiți prin decret regal.

Ei fac parte din corpul judecătoresc.

Ei sînt asimilați judecătorilor de ședința; sînt supuși la aceleași condițiuni de admisibilitate (art. 52 și 59 din legea organizarei judecătorești) și se bucura de același rang, drepturi și avantaje.

Articolul 733

Judecătorii-sindici ai tribunalelor cari nu au secțiune specială comercială, pot fi delegați de tribunal cu lucrări de ori-ce natura afară de tribunal.

În caz de vacanta sau de absolută necesitate, judecătorii-sindici pot fi delegați de ministrul justiției pentru a înlocui pe judecătorul tribunalului sau pe judecătorul de instrucție. Asemenea delegațiune permanenta se poate da și de președintele tribunalului însă, numai pentru termenul de 10 zile.

Articolul 734

În caz de lipsa sau de recuzare a judecătorului sindic, la tribunalele cu o singura secțiune, președintele tribunalului deleagă pe un alt judecător spre a-i tine locul, fie pînă la încetarea absentei, fie pînă la terminarea falimentului.

Articolul 735

Tribunalul, acolo unde sînt mai mulți judecători-sindici, poate, în ori-ce stare a falimentului sa înlocuiască pe un judecător-sindic prin altul, fără arătare de motive.

Articolul 736

Judecătorul-sindic se poate recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii.

Judecătorul-sindic, care cunoaște ca în persoana lui exista motiv legal de recuzare, trebuie să aducă aceasta la cunoștința tribunalului în termen de 24 ore.

Recuzarea se judeca în camera de consiliu, ascultandu-se partea care propune recuzarea și judecătorul-sindic.

Articolul 737

În afacerile prezintand dificultăți speciale, judecătorul-sindic poate cere tribunalului să se numească advocati experți sau custozi, de ale căror servicii s'ar simți nevoie.

Tribunalul, dacă încuviințează cererea, va desemna pe advocatii, experții sau custozii ce va găsi cu cale și va fixa retribuțiunea lor.

Judecătorul-sindic este dator ca cel mai târziu în termen de trei zile dela încheierea tribunalului, sa comunice celor interesați însărcinarea ce li s'a dat.

Articolul 738

Judecătorul-sindic este dator, îndată ce hotărîrea de omologare a concordatului a rămas definitivă, sau îndată ce este chemat să facă vre-o distributiune între creditori, sa formeze statul cheltuielilor de justiție și administrațiune a falimentului și sa ceara tribunalului aprobarea lui.

Articolul 738

Cheltuelile de justiție și administrațiune, prevăzute în statul judecătorului-sindic, aprobat de tribunal, se vor plati de falit, sau se vor retine din patrimoniul falimentului, cu preferinta înaintea ori-căror altor datorii.

Articolul 740

Judecătorii-sindici ai tribunalelor Ilfov, Iași, Covurlui, Dolj, Brăila, au unul sau mai mulți secretari-arhivari. Numărul lor se va fixa prin deciziune a consiliului de miniștri.

Secretarii-arhivari au gradul de grefieri de tribunal; sînt supuși acelorași condițiuni de admisibilitate și se bucura de aceleași avantaje.

Ei se numesc prin decret regal.

La celelalte tribunale, funcțiunile secretarului-arhivar se îndeplinesc de grefierul tribunalului sau de un ajutor de grefa, delegat de dânsul, sub a lui răspundere și control.

Articolul 741

Secretarii-arhivari sînt ținuți, înainte de a intră în funcțiune să depună o cauțiune egala cu aceea a grefierilor.

Ei sînt supuși, în afară de obligațiunile speciale ce se vor fixa prin regulament, la toate îndatoririle prevăzute de regulamentul interior al grefelor.

Articolul 742

Un regulament special va determina modul de funcționare al serviciului contabilitatei falimentelor.

Articolul 743

Îndată după declarațiunea falimentului, sau cel mult în 24 ore, judecătorul-sindic sau judecătorul de ocol, după delegațiunea judecătorului-sindic, va procede la punerea sigiliilor. Chiar înainte de declarațiunea falimentului, tribunalul comercial poate ordonă punerea sigiliilor din oficiu, sau după staruinta uneia sau mai multor creditori, dacă debitorul a dosit sau dacă este sustragere chiar parțială de activ.

Articolul 744

Sigiliile se vor pune pe magazine, comptoare, biurouri, casse de bani, portofolii, registre, hârtii, mobile și pe ori-ce efecte ale falitului.

Cînd sigiliile s'au aplicat prin mijlocirea unui judecător de ocol, el va inainta actele imediat judecătorului-sindic, care l-a delegat.

Articolul 745

Vestmintele, rufele și mobilele necesare falitului și familiei lui nu se vor pune sub sigilii, ci se vor lasă falitului cu o lista descriptivă, rezervandu-se dreptul tribunalului de a statua asupra reclamațiunilor ce s'ar ivi în aceasta privinta din partea judecătorului-sindic sau a creditorilor.

Articolul 746

Obiectele, a căror vânzare a fost autorizata, nu vor fi puse sub sigilii, dacă, judecătorul-sindic va cere, dar va trebui să fie imediat inventariate și prețuite. Procesul-verbal constatator se va inainta tribunalului.

Articolul 747

Registrele de comerț al falitului, dacă judecătorul-sindic găsește de cuviință, nu se vor pune sub sigilii, dar vor trebui să fie parafate, încheindu-se proces-verbal cu o descriere minuțioasă a stării în care se găsesc.

Acest proces-verbal se va atașa la dosarul falimentului, iar registrele se vor ridica de judecătorul-sindic, spre a le depune imediat la grefa tribunalului.

În caz însă de acuzatiune de fals, judecătorul penal va putea cere remiterea temporala a registrelor, pentru trebuințele judecatei.

Articolul 748

Cambiile și celelalte titluri de credit cu scadența scurta sau care ar fi de prezentat la acceptare, sau acelea în privinta cărora ar fi necesar a se face acte conservatorii, pot fi ridicate de judecătorul-sindic, după o prealabilă descriere a lor printr'un proces-verbal, ce se va atașa la dosarul falimentului, pentru ca judecătorul-sindic sa îngrijească a se face actele.

Articolul 749

Atunci cînd judecătorul-sindic găsește ca inventarul bunurilor falitului se poate face într'o singura zi, el poate să proceadă imediat la facerea inventarului, și apoi să aplice sigiliile.

Articolul 750

În cele trei zile dela numirea sa, judecătorul-sindic va proceda la inventarierea bunurilor falitului în prezenta acestuia sau citindu-l legalmente.

Articolul 751

Inventarul este scutit de formalitățile obișnuite de procedura și de taxele de timbru și înregistrare; el va trebui să fie făcut în dublu exemplar, de către judecătorul-sindic, în prezenta unuia sau mai multor creditori, designati de către tribunal.

Inventarul trebuie să cuprindă descrierea întregului activ al falitului și să fie subscris de toți aceia cari au participat la facerea lui. Unul din originalele inventarului va trebui să fie depus în 24 ore dela terminarea lui, la grefa tribunalului.

Judecătorul-sindic se poate ajuta la facerea inventarului și la estimatiunea bunurilor, cu o persoană experta numita de tribunal.

Cu toate acestea, cînd împrejurările speciale ale falimentului o cer, tribunalul poate prescrie reguli și precautiuni particulare pentru facerea inventarului.

Articolul 752

Inventarul odată terminat, judecătorul-sindic se constituieste depozitar judiciar al mărfurilor, banilor, titlurilor de creanțe, registrelor, hârtiilor, mobilelor și celorlalte obiecte ale falitului.

Judecătorul-sindic va putea lua, cu aprobarea tribunalului, ori-ce măsura de asigurare pentru paza bunurilor falimentului, pentru cari este constituit depozitar judiciar.

Banii trebuie să fie depusi la Cassa de depuneri și recipisa la tribunal.

În ceea ce privește registrele și de hârtiile falitului, în caz de acțiune penală pentru fals, se va urma conform art. 454 și 457 și altor dispozițiuni relative din condicele de instrucțiune criminală.

Articolul 753

Dacă falimentul se declara în urma mortei falitului, mai înainte de a se fi făcut inventarul mostenirei sale, sau dacă falitul moare în urma declararei falimentului, dar înainte de facerea inventarului, se procede îndată la formarea lui, conform regulilor de mai sus, în prezenta moștenitorilor, sau ei legalmente citați.

Articolul 754

Judecătorul-sindic, îndată după aplicarea sigiliilor trebuie, după indicatiunile bilanțului, registrelor și hârtiilor falitului, cum și după ori-ce alte informațiuni ar mai putea culege, sa întocmească un tablou despre creditorii falimentului și sa adreseze fiecăruia din ei o înștiințare specială, cu arătarea dispozițiunilor din sentinta declarativă de faliment, privitoare la prezintarea declarațiunilor creanțelor și la verificare.

Articolul 755

Cînd falitul nu a prezintat bilanțul, judecătorul-sindic trebuie să-l întocmească fără întîrziere, cu elementele ce a putut aduna.

Dacă bilanțul a fost prezintat de falit, judecătorul-sindic trebuie să-l verifice și să-i facă rectificările și adăugirile ce ar crede necesare.

Bilanțul, astfel făcut, verificat și rectificat, trebuie depus la grefa tribunalului.

Articolul 756

Dacă falitul justifica ca s'a găsit în imposibilitate fără culpa din parte-i, de a prezenta bilanțul sau registrele sale de comerț în termenul fixat de art. 703*), tribunalul poate, dacă nu are nici o indoiala ca ar fi rea credința, sa-l autorizeze printr'o încheiere data în camera de consiliu, de a prezenta bilanțul într'un termen ulterior scurt, iar după expirarea și acestui termen, se vor aplica și dispozițiunile articolului precedent. În acest scop, falitul poate să examineze registrele sale de comerț la judecătorul-sindic sau la grefa.

----------

*) În textul oficial, din eroare, se face trimitere la art. 699, în loc de art. 703, cum trebuie să fie.

Articolul 757

Judecătorul-sindic trebuie să cheme pe falit înaintea sa ca sa examineze registrele, să le recunoască conținutul, să le certifice starea în care se afla, să le încheie și să le semneze în prezenta sa.

Dacă falitul nu se prezintă la invitarea facuta, va fi somat sa compara, cel mult în 48 ore, înaintea tribunalului.

Falitul, care se afla în stare de arestare, poate fi autorizat de tribunal sa compara prin mandatar.

Articolul 758

Judecătorul-sindic trebuie să încaseze creanțele falitului, observând măsurile de asigurare cari vor fi fost prescrise de tribunal și sa dea chitanța.

El trebuie să facă toate actele conservatoare pentru drepturile falitului în contra debitorilor săi și sa ia asupra bunurilor lor inscriptiunea pentru ipotecile cari nu ar fi fost înscrise de falit.

Inscripțiunile se vor lua în numele massei.

Articolul 759

Scrisorile și telegramele adresate falitului trebuie să fie remise judecătorului-sindic, care este autorizat a le deschide și pe unele și pe altele; falitul poate să asiste la deschiderea lor și, dacă conținutul scrisorilor și telegramelor nu privește la interesele sale patrimoniale, poate să ceara predarea lor. Judecătorul-sindic este dator sa păstreze secretul.

Articolul 760

Judecătorul-sindic poate fi autorizat de tribunal sa vândă lucrurile supuse stricaciunei sau la micșorarea iminenta de valoare, cum și acelea a căror conservare ar fi costisitoare.

Vânzarea nu se va putea face decât prin licitație publică și după o prealabilă expertiza ordonată de tribunal.

Continuarea comerțului, în tot sau în parte, nu se poate face decât cu încuviințarea majoritatei în număr a creditorilor verificați.

Majoritatea creditorilor, încuviințând continuarea comerțului, va determina cu preciziune timpul, limitele și condițiunile sub cari se va continua și va desemna persoana care îl va face, sub răspunderea ei.

Tribunalul va putea aproba continuarea comerțului, în condițiunile arătate de majoritatea creditorilor, și va prescrie măsurile necesare pentru asigurarea mărfurilor și consemnarea prețului.

Încheierea tribunalului, atît pentru vânzare, cat și pentru continuarea comerțului, se va publică prin foaia anunțurilor judiciare sau prin Monitorul Oficial.

Articolul 761

Judecătorul-sindic trebuie să lucreze personal în toate afacerile insarcinarei sale, dacă nu a fost autorizat de tribunal să se prezinte prin alții în unele operațiuni determinate.

El mai poate fi autorizat de tribunal, atunci cînd împrejurări particulare o reclama, ca să fie ajutat în administrațiune de una sau mai multe persoane retribuite.

El mai poate de asemenea, fi autorizat sa întrebuințeze pe falit pentru a-i înlesni administrațiunea și, în acest caz, condițiunile concursului dat de falit sînt determinate de tribunal.

Articolul 762

Tribunalul, asupra propunerii judecătorului-sindic, poate acorda falitului, pentru el și familia sa, ajutoarele necesare din activul falimentului, fixând suma odată pentru totdeauna.

După verificarea creanțelor, nici un ajutor nu se mai poate da falitului și familiei sale, fără încuviințarea majoritatei în număr a creditorilor verificați.

Articolul 763

Banii, provenind din vânzări și din încasări, vor trebui să fie imediat depusi la Cassa de Depuneri și recipisa la tribunal.

Articolul 764

Banii, depusi de judecătorul-sindic sau de alții în contul falimentului, nu pot fi retrasi decât în virtutea unei încheieri a tribunalului. Dacă sînt sechestrati, judecătorul-sindic trebuie mai întîi să obțină ridicarea sechestrului.

Articolul 765

Judecătorul-sindic trebuie să prezinte, la finitul fiecărei luni, tribunalului un prospect sumar despre administrațiunea sa și un tablou despre depozitele efectuate, cu actele justificative. Dacă împrejurările falimentului o reclama, tribunalul poate să prelungească acest termen pînă la trei luni.

Articolul 766

În ori-ce faliment, judecătorul-sindic trebuie, în 15 zile dela primirea insarcinarei sale, sa remită tribunalului o expunere succintă a principalelor cauze și împrejurări ale falimentului și a caracterului ce el prezintă, cum și un cont sumar a starei aparente a massei.

Copie de pe acest raport se va inainta parchetului.

Articolul 767

Cînd judecătorul-sindic încetează din însărcinarea sa înainte de a se fi terminat lichidațiunea activului după dispozițiunile titlului IV, el trebuie să predea, fără întîrziere, succesorului sau, patrimoniul și actele falimentului și să-i remită contul administrațiunei sale.

Dacă facerea inventarului nu este terminată, el trebuie să intervină pentru a face să se constate predarea a tot ce el primise.

Terminindu-se lichidarea, judecătorul-sindic va prezintă tribunalului un tablou general, constatator de toate operațiunile făcute în cursul administrației falimentului.

Creditorii și falitul pot prezintă tribunalului observațiunile lor.

Articolul 768

Creditorii falitului trebuie să prezinte declarațiunea creanțelor lor și titlurile din cari deriva, la grefa sindicatului tribunalului de comerț, în termenul fixat de sentinta declarativă de faliment. Secretarul-arhivar al sindicatului le da chitanța și formează un tablou (stat).

Articolul 769

Dacă sînt creditori cari resed în țara străină, tribunalul poate, după împrejurări, în privinta acestora, sa prelungească termenul pentru verificarea creanțelor lor. Despre aceasta, însă, judecătorul-sindic trebuie să dea o înștiințare specială tuturor creditorilor.

Articolul 770

Declarațiunea creanțelor trebuie să arate numele și pronumele sau firma și domiciliul creditorului, suma datorită, drepturile de privilegiu, de gaj sau de ipoteca și titlul din care creanta deriva.

Ea trebuie să conțină afirmarea clara și explicita, ca creanta este adevarata și reală și trebuie să fie semnată de creditor sau de o persoană autorizata cu mandat special, să facă pentru el aceasta afirmare, trebuind și în mandat să se exprime suma creanței.

Dacă creditorul nu domiciliază în comuna în care resade tribunalul, declarațiunea trebuie să conțină și alegerea de domiciliu în aceiași comuna; altfel, toate notificațiunile posterioare se vor face creditorului la grefa tribunalului, afișându-se și la usa tribunalului*).

---------

*) În art. italian 760, lipsesc ultimele cuvinte: "afișându-se și la usa tribunalului".

Articolul 771

Secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului este dator ca, cu cinci zile înainte de ziua fixată pentru verificarea creanțelor, sa comunice judecătorului-sindic tabloul (statul) format conform art. 768.

Judecătorul, examinând acest tablou, va putea, din oficiu, sau după cererea unuia sau mai multor creditori, sa dispună ca, la ziua fixată pentru verificare, să fie de fața și falitul, spre a-i da cuvenitele explicațiuni asupra veracitatei creanțelor; poate încă sa ordone comparatiunea personală a creditorului sau sa-l autorizeze sa compara prin mandatar, sa prescrie înfățișarea registrelor de comerț ale creditorului sau a unui extract din ele; va putea încă sa ordone prezintarea ori-carei alte persoane care ar putea sa dea informațiuni sau lămuriri, încheind proces-verbal. Chemările, în caz, se fac prin sindicatul tribunalului.

Articolul 772

În ziua fixată de sentinta declarativă a falimentului pentru verificarea creanțelor, judecătorul-sindic, asistat de grefierul tribunalului sau de secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului, va proceda, contradictoriu, cu cei interesați, la verificarea creanțelor.

Creanțele se verifica în ordinea înscrierii în tablou, prin confruntarea titlurilor prezentate cu registrele și hârtiile falitului.

Falitul și ori-care din creditori se poate opune la admiterea creanțelor.

Creanțele necontestate sau acelea pe cari toți interesatii le recunosc ca justificate, sînt admise la massa falimentuli.

În caz de contestatiuni, judecătorul-sindic, printr'o singura sentinta se pronunța asupra tuturor contestatiunilor ce privesc creanțe a cărora valoare nu trece peste competența judecătorului de ocol, cu rezerva apelului la tribunal, în termen de 5 zile dela pronunțare; cat pentru celelalte creanțe, el trimite contestațiunile înaintea tribunalului, care le va judeca în prima instanța, în termen de cel mult 10 zile dela ziua verificarei.

Procesul-verbal de verificarea creanțelor trebuie să arate cu deamanuntul toate operațiunile făcute, numele creditorului, data, scadenta și cuantumul creanței; dacă suma este datorită de falit ca emitent sau ca girant și numele girantilor anteriori, sa arate numele persoanelor intervenite și sa relateze declarațiunile lor.

Judecătorul-sindic va viza creanțele admise, arătând și suma pentru care s'au admis.

Articolul 773

Creanțele datorite de falit ca girant se vor admite la pasivul falimentului în mod condițional. Ele se vor șterge din tablou, dacă emitentul la scadenta a plătit suma.

Judecătorul-sindic va menționa, pe titlul și în procesul-verbal, ca admiterea nu este decât în mod condițional.

Excluderea unor asemenea creanțe se va face de către tribunal, după cererea celor interesați.

Sentinta se da contradictoriu cu judecătorul-sindic și este supusă opozițiunei și apelului.

Articolul 774

După închiderea procesului-verbal de verificare, declarațiunile creanțelor și opozițiunile în contra declarațiunilor sau a admiterilor de creanțe deja făcute, trebuiesc să fie notificate judecătorului sindic și creditorilor ale cărora creanțe se ataca și să fie depuse la grefa sindicatului tribunalului, cu documentele pe cari se întemeiază, cel puțin cu doua zile mai înainte de audienta fixată pentru rezolvarea contestatiunilor.

În lipsa de asemenea contestatiuni, audienta trebuie să fie fixată în un termen nu mai mic de cinci zile și nici mai mare de zece zile dela închiderea sus zisului proces-verbal.

Articolul 775

Tribunalul examinând toate contestațiunile deodată și împreună, contradictoriu cu judecătorul-sindic și persoanele arătate în articolele precedente, se pronunța prin o singura sentinta, chiar dacă ar trebui să se ordone vre-un act oare-care de instrucțiune în privinta uneia sau mai multor creanțe.

Sentinta tribunalului, în asemenea caz, nu este supusă apelului decât dacă creanta trece peste valoarea de 1500 lei.

Articolul 776

În toate cazurile în care nu se poate pronunța sentinta definitivă, tribunalul comercial poate să admită provizoriu, pentru o sumă determinata, la pasivul falimentului, creanțele contestate, pentru ca în virtutea lor, să se poată exercita drepturile creditorului în liberatiunile falimentului, cu rezerva însă a deciziunei definitive din partea judecatei asupra validitatei contestatiunii.

Tribunalul de comerț poate suspenda deciziunea definitivă asupra admiterii unei creanțe pînă la sfîrșitul acțiunii penale privitoare la dânsa, sau al procedurei penale începută după dispozițiunile art. 712 și în acest caz, el determina asemenea dacă și pînă la ce suma acea creanta să fie admisă provizoriu la pasivul falimentului.

Articolul 777

Creditorul căruia nu i se contesta decât privilegiul sau ipoteca, va fi admis provizoriu la deliberările falimentului ca creditor hirografar pînă ce acea contestatiune va fi rezolvată.

Articolul 778

Creanțele, neproducatoare de dobînda și neajunse la scadenta la data declaratiunei falimentului, vor fi admise la pasiv pentru suma lor întreaga, cu rezerva expresă însă ca plata ori-carei reparațiuni parțiale sa consiste într'o sumă la care, dacă i s-ar adauga interesele socotite de 6% pe an, pentru timpul cat mai rămîne să curgă dela data mandatului de plată pînă la ziua scadentei creanței, această sumă sa echivaleze cu suma cotei de reparatiune.

Articolul 779

Creanțele pentru declarațiunea cărora s'a prelungit termenul, conform art. 769, vor fi verificate în mod suplimentar la sosirea acelui termen, după dispozițiile acestui capitol.

Articolul 780

Chiar după expirarea termenelor fixate prin articolele precedente, creditori cunoscuți sau necunoscuți cari nu și-au declarat încă creanțele, pot sa ceara dela judecătorul-sindic să fie verificați la massa falimentului, pînă cînd nu s'a sfîrșit repartitiunile întregului activ al falitului.

Judecătorul-sindic va proceda de urgenta la verificarea acestor creanțe, ascultând și pe falit.

În caz de contestatiune, se va urma conform art. 772.

Judecătorul-sindic va putea chiar să-i admită provizoriu la pasiv, conform dispozițiunilor precedente.

În caz de descoperire de fals, de dol de erori esențiale de fapt sau de descoperiri de titluri pînă aci necunoscute, se poate încă face opozițiune contra admiterilor de creanta deja efectuate.

Cheltuelile derivând din declarațiunile de creanțe și opozițiunile tardive, sînt întotdeauna în sarcina acelora cari le fac.

Efectele declarațiunilor și opozițiunilor tardive sînt determinate în titlul V.

Articolul 781

Toți creditorii falitului au dreptul sa ia parte la deliberările falimentului, cu rezerva dispozițiunilor cari regulează participarea creditorilor avînd ipoteca, gaj sau alt privilegiu, în repartitiunea activului și intervenirea lor la concordat.

I. Despre creditorii avînd gaj sau alt privilegiu asupra bunurilor mobile

Articolul 782

Judecătorul-sindic poate ori-cînd, cu autorizația tribunalului sa retragă, în profitul falimentului, lucrul dat în gaj, plătind pe creditor.

Poate asemenea să facă să se ordone de tribunal vînzarea gajului cu licitație publică, și creditorul nu se va putea opune la aceasta, decât numai renunțând la dreptul de a-și obține plata creanței sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.

Dacă gajul s'a vândut pe un preț mai mare decât creanta, prisosul aparține massei falimentului.

Articolul 783

Dispozițiile codicelui civil, privitoare la privilegiile asupra mobilelor, se aplică și în materie de faliment, cu rezerva dispozițiunilor speciale cuprinse în acest codice și cu modificările următoare:

1. Salariul datorit lucrătorilor intrebuintati de-adreptul de către falit, în timpul lunei care a precedat declarația falimentului, se va admite între creanțele privilegiate, în același rang cu privilegiul stabilit în art. 1729 din codicile civil pentru salariile datorite oamenilor de serviciu. Salariul datorit baietilor din pravalie și comisilor, pentru cele șase luni ce au precedat declararea falimentului, se va admite cu același rang;

2. Privilegiul locatarului, prevăzut la art. 1730 codicile civil, nu se întinde asupra mărfurilor ieșite din magazine, sau din locurile unde locatarul își exercită comerțul sau industria sa, dacă cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor, afară de cazul de sustractiune frauduloasă. Privilegiul are loc și pentru despăgubirea datorită locatarului după dispozițiunile art. 721;

3. Creanta pentru prețul neplătit al mașinilor de importanța valoare, întrebuințate într'o exploatare industriala, manufacturiera sau agricolă este privilegiată în rangul indicat la numărul 5 de sub art. 1730 codicele civil, asupra mașinilor vândute și predate falitului, în cei trei ani cari au precedat declarația falimentului, cu toate ca ar fi devenit imobile prin designatiune.

Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacă vânzătorul, în cele trei luni dela predarea mașinilor în primirea cumpărătorului în țara, nu va fi făcut să se transcrie actul din care rezultă vînzarea și creanta sa, în registrul de transcriptiune imobiliară al tribunalului în jurisdicțiunea căruia s'au așezat mașinile.

Articolul 784

Judecătorul-sindic va forma lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj sau alt privilegiu asupra mobilelor. Contestațiunile asupra existenței privilegiului vor fi rezolvate după dispozițiunile art. 772 și următoarele.

Articolul 785

Dacă prețul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajunge pentru plata creditorilor privilegiați, aceștia concura pentru rest cu creditorii hirografari la distribuirea celeilalte părți de activ.

II. Despre creditorii privilegiați sau ipotecari asupra imobilelor.

Articolul 786

Dacă una sau mai multe repartitiuni ale prețului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea prețului imobilelor, creditorii privilegiați sau ipotecari, ale căror creanțe sînt verificate, concura la acele repartitiuni cu întreaga lor creanta, cu rezerva deducerilor mai jos arătate.

Articolul 787

Creditorii privilegiați sau ipotecari cari, după vînzarea imobilelor, sînt definitiv colocati asupra imobilelor în rang nul pentru totalitatea creanțelor lor nu vor primi partea din prețul ce li se cuvine decât deducandu-se dintr'însă sumele ce ei au primit deja din repartițiile massei hirografare. Sumele astfel distrase nu rămîn pentru ceilalți creditori ipotecari, dar sînt atribuite massei hirografare și distribuite numai ei.

Articolul 788

Dacă creditorii privilegiați sau ipotecari nu au fost colocati decât pentru o parte din creanțele lor asupra prețului imobilelor, drepturile lor asupra massei hirografare sînt definitiv regulate, în proporție cu sumele pentru care ei au mai rămas creditori în urma acelei colocatiuni, și massa va fi subrogată, în locul lor, pentru aceea ce ei vor fi primit, după dispozițiunile art. 766 peste proporțiunea partei creanței necolocate.

Articolul 789

În privinta creditorilor privilegiați sau ipotecari, cari nu au fost colocati în rang util asupra prețului, sau care nu sînt plătiți integral cu prețul imobilelor se vor aplica dispozițiile art. 785.

III. Despre drepturile femeei falitului

Articolul 790

În caz de faliment, al bărbatului, femeea reia imobilele dotale, cu dreptul de a percepe veniturile, precum și imobilele parafernale cari îi aparțineau în momentul căsătoriei și pe acelea pe care le-a dobîndit în timpul căsătoriei, provenind din cauze juridice anterioare, sau prin efectul unei donatiuni sau de succesiuni testamentare sau legitime.

Articolul 791

Femeea va relua asemenea imobile dobândite de dânsa și în numele ei, cu banii provenind din înstrăinarea bunurilor ce'i aparțineau în momentul căsătoriei, sau care i-au parvenit în urma prin unul din modurile arătate în articolul precedent, însă numai cu condițiune ca, în contractul de achizitiune, să se declare expres aceasta întrebuințare și ca proveniență banilor să fie stabilită printr'un inventar sau prin ori-ce alt act cu data certa.

Articolul 792

În toate celelalte cazuri, și ori-care ar fi regimul sub care s'au căsătorit sotii, prezumția este ca bunurile dobândite de femeea falitului aparțin bărbatului și ca au fost plătite cu banii lui, astfel încît acele bunuri trebuiesc să fie întrunite la massa falimentului; femeea însă este admisă să facă proba contrarie.

Articolul 793

Bunurile mobile atît dotale, cat și parafernale, cuprinse în contractul de căsătorie, sau parvenite femeei în vr'unul din modurile arătate în art. 790, se pot relua de femee în natura, dacă identitatea lor este dovedită cu un inventar sau prin ori-ce act cu data certa. Toate celelalte obiecte mobile, aflate în posesiunea fie a bărbatului, fie a femeei, și ori-care ar fi regimul căsătoriei se presupun ca aparțin bărbatului, afară numai dacă femeea nu va proba contrariul.

Articolul 794

Data certa a unui act, cerută de art. 791 și 793, trebuie să fie stabilită în modurile determinate de codicele civil; dar proba achizitiunei, a posesiunei și a instrainarei titlurilor de credit și a acțiunilor de societăți comerciale, se va putea face și cu registrele stabilimentelor publice sau ale societăților prin acțiuni.

Articolul 795

Dreptul arătat în art. 790 și 791 nu poate fi exercitat de femee decât cu sarcina datoriilor și ipotecilor de cari acele bunuri au fost legalmente grevate.

Articolul 796

Dacă bărbatul era comerciant la epoca celebrării căsătoriei, sau dacă, neavând atunci vre-o profesiune determinata, a devenit comerciant în anul următor, ipoteca legală pentru dota femeei nu se întinde, în nici un caz, asupra bunurilor dobândite de bărbat în timpul căsătoriei prin ori-ce alt titlu, afară numai de succesiune sau donatiune.

În cazurile sus zise, femeea nu poate exercita nici o acțiune asupra massei falimentului, pentru avantajele derivând din contractul de căsătorie, și creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantajele derivând din același contract în favoarea bărbatului.

Articolul 797

Dacă femeea are contra bărbatului vre-o creanta, derivând dintr'un contract cu titlu oneros, sau dacă ea a plătit pentru dânsul vre-o datorie, creanta este presumata a fi constituită și datoria a fi plătită cu banii bărbatului, și femeea nu va putea exercita nici o acțiune asupra massei falimentului, decât dacă va face proba contrarie, conform dispozițiunilor art. 792.

Femeea falitului va fi admisă la pasivul falimentului, pentru prețul bunurilor sale înstrăinate în timpul căsătoriei de către bărbat, rezervandu-se însă acțiunea massei asupra sumelor ce femeea ar putea scoate conform dispozițiunilor art. 1255 din codicele civil.

IV. Despre co-obligați și despre fide-jusori

Articolul 798

Creditorul, care poseda obligațiuni subscrise, girate sau garantate solidar de către falit și de alți co-obligați cari au căzut în stare de faliment, participa la repartitiuni în toate massele și va fi trecut cu valoarea nominală a creanței sale pînă la deplina achitare.

Articolul 799

Nici un regres pentru dividendele plătite nu se acordă falimentelor co-obligatilor, unora contra altora; însă dacă creanta întreaga, capital și accesorii, a fost plătită de una sau mai multe masse co-obligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o acțiune contra celorlalte, cele dintâi vor avea dreptul de regres contra celor de al doilea, în proportiune cu partea datoriei ce au plătit și cu aceea ce cădea în sarcina respectiva a fiecăreia.

Dacă toate dividendele întrunite, ce s'au atribuit creditorului în toate falimentele co-obligatilor, ar trece peste suma lui datorită, restul va fi inpoiat masselor falimentelor, în proporțiunea sus arătată. Dacă însă unii din co-obligați erau garanții altora, prisosul aparține, după ordinea obligațiunilor masselor falimentelor, acelor co-obligați care au dreptul să fie garantați.

Articolul 800

Dacă creditorul, posesor al unor obligațiuni solidare între faliți și alți co-obligați, a primit înainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la massa falimentului decât scăzându-se partea primită și conserva pentru ceea ce-i mai rămîne datorit, drepturile fide-jusorilor sale contra co-obligatilor sau fide-jusorilor.

Co-obligatul sau fide-jusorul falitului, care a plătit o parte din datoria solidară, va figura la massa pentru tot ce va fi plătit în descărcarea falitului; cu toate acestea, creditorul conserva dreptul de a prelua, pînă la plata sa integrală, dividendul destinat co-obligatului, sau fide-jusorului, restrangandu-și în acest caz acțiunile sale contra aceluias co-obligat sau fide-jusor la suma pentru care va mai fi rămas încă creditor după primirea celor două dividende.

Articolul 801

Co-obligatul sau fide-jusorul falitului care, pentru siguranța acțiunii sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiționat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins în massa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.

Dar această sumă se va confunda cu acea cerută de creditor în massa falimentului și, prin urmare, va fi computata o singură dată în calculul majoritatei cerute pentru validitatea deliberărilor creditorilor falimentului.

Prețul bunurilor ipotecate sau al gajului aparține creditorului, deducandu-se din suma ce-i este datorită.

Articolul 802

Creditorii conserva acțiunea lor pentru totalitatea creanțelor contra co-obligatilor sau fide-jusorilor falitului, chiar dacă acesta ar fi obținut un concordat la care ar fi consimțit de bunăvoie însuși acești creditori.

Articolul 803

Judecătorul-sindic trebuie să proceadă, sub privigherea tribunalului la lichidarea activului falimentului, fie asigurând și incasand creanțele, fie procedând la vînzarea averei mobile și imobile, îndată după trecerea celor 10 zile dela pronunțarea hotărîrei, data asupra contestatiunilor la verificare.

Dacă în acest interval a intervenit o propunere de concordat, în vederea căreia s'ar crede oportun să se amâne vînzarea, judecătorul-sindic va putea fi autorizat de tribunal sa suspende acea vânzare, fără prejudiciul dreptului de urmărire al creditorilor avînd amanet, privilegiu sau ipoteca.

Tribunalul va trebui ca, înainte de a se efectua vînzarea, să facă a se estima lucrurile ce sînt de vândut, prin experți numiți de dânsul.

Aceasta estimațiune se va depune la grefa tribunalului.

Articolul 804

Vânzarea bunurilor este asemenea suspendată dacă creditorii vor decide a se continua exploatarea în tot sau în parte a patrimoniului comercial al falitului, pentru timpul, în limitele și cu condițiunile ce ei vor trebui sa determine cu preciziune, desemnând persoana însărcinată cu conducerea exploatarei comerțului.

Aceasta deciziune nu poate fi luată decât cu o majoritate de trei pătrimi a creditorilor în număr și în suma.

Creditorii dizidenți și falitul pot face opozițiune la tribunal, dar aceasta nu va suspenda executarea deciziunei luate de creditori.

Articolul 805

Datoriile provenind din operațiunile judecătorului-sindic vor fi plătite din activul falimentului, cu preferinta asupra datoriilor anterioare; iar dacă aceste operațiuni trag după dânsele obligațiuni care ar trece peste activul falimentului, numai creditorii cari le-au autorizat sînt personal ținuți peste partea lor din activ, în limita însă a autorizatiunei date. Ei vor contribui în proporțiunea creanțelor lor respective.

Articolul 806

În cazul prevăzut de art. 804, creditorii trebuie să fie convocați de judecătorul-sindic cel puțin odată pe an.

În aceste adunări judecătorul-sindic va da seama de modul cum s'a continuat comerțul și de rezultatele obținute.

Articolul 807

Tribunalul va putea autoriza pe judecătorul-sindic a transige asupra tuturor contestatiunilor ce interesează massa, chiar cînd ar fi privitoare la drepturi imobiliare.

Cînd obiectul tranzactiunei are o valoare nedeterminată sau mai mare de 1

500 lei, tranzactiunea va trebui să fie supusă la omologării tribunalului comercial.

Omologarea nu va putea avea loc decât după ce falitul va fi fost ascultat sau chemat în regula.

Articolul 808

Tribunalul poate autoriza pe judecătorul-sindic sa vândă, cu licitație publică, mărfurile și celelalte obiecte ale falitului, după ce mai întîi le va fi estimat conform art. 803.

Autorizațiunea trebuie să determine termenul vanzarei, sa prescrie agenții prin mijlocul cărora are să se facă vînzarea și sa fixeze prețul dela care are să se înceapă licitațiunea.

Aceasta autorizațiune poate fi acordată pentru cauza binecuvantata, chiar înainte de a fi expirat termenul indicat, la art. 803, citindu-se însă prealabil falitul.

Încheierea tribunalului se va publică prin Monitorul Oficial și ori-ce întâmpinări se pot adresa tribunalului, în termen de trei zile libere dela publicare.

Adjudecarea trebuie să fie omologata de tribunalul comercial cel mai târziu trei zile dela efectuarea ei.

Articolul 809

Tribunalul după cererea judecătorului-sindic și citând pe falit, poate autoriza vînzarea cu licitație publică, în massa totală sau parțială, a bunurilor mobile rămase nevandute și a creanțelor neîncasate.

Actul de înstrăinare trebuie să fie omologat de tribunal.

II. Despre vînzarea imobilelor

Articolul 810

Dela data sentinței declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exproprierea silită a imobilelor; judecătorul-sindic însă, în termenul de 30 zile dela cererea ce-i va face creditorul interesat, este dator sa provoace vînzarea lor cu formele stabilite pentru vînzarea bunurilor de minori.

Cererea de vânzare va fi facuta către tribunalul civil competent, îndată după expirarea termenului indicat de art. 803.

Articolul 811

Dacă urmărirea era începută înainte de a se pronunța sentinta declarativă de faliment, de către un creditor avînd privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmărite, judecătorului-sindic trebuie să intervină pentru ca procedura să poată fi îndeplinită fără întîrziere.

Dispozițiile art. 513 și 523 din procedura civilă se aplică și în cazul în care, afară de imobilele supuse urmăririi, falitul mai are imobile în cuprinsul jurisdictiunei aceluiași tribunal.

Articolul 812

Pot fi revendicate rimesele în cambiale sau în alte titluri de credit neplătite încă și pe cari falitul le poseda în natura în ziua sentinței declarative de faliment, dacă aceste rimese au fost făcute de proprietarul lor cu simplu mandat de a face să se încaseze valoarea ei de a o păstra în contul sau, sau dacă ele au fost destinate de proprietarul lor pentru plati anume determinate.

Articolul 813

Pot asemenea să fie revendicate, dacă se poseda în natura, în tot sau în parte, de către falit, în ziua sentinței declarative de faliment, mărfurile care i-au fost predate cu titlu de depozit spre a fi vândute în contul proprietarului, cu rezerva, însă, a dispozițiunilor din acest codice relative la revendicatiunea titlurilor la purtător pierdute sau furate și ale art. 1909 din codicele civil.

Poate asemenea să fie revendicat prețul sau parte din preț al acelorași mărfuri cari nu fusese plătit în bani sau altfel, nici trecut în cont curent între falit și cumpărător.

Articolul 814

Mărfurile expediate falitului, al cărora preț el nu l-a plătit încă, pot fi revendicate dacă, în ziua declararei falimentului, nu ajunsesera încă în magazinele sale sau nu fuseseră primite la dispoziția lui în magaziile publice în alt loc de depozit ori de paza ale comisionarului însărcinat să le vândă pentru contul lui.

Revendicatiunea nu este admisă dacă mărfurile înainte de sosirea lor fuseseră vândute fără frauda prin girarea facturei, a poliței de încărcare sau a scrisorii de carat, cînd acestea sînt la ordin sau prin remiterea acelor titluri, cînd sînt la purtător.

Acela care revendica, trebuie să despăgubească massa de sumele plătite în contul lui și de toate anticipatiunile făcute pentru navlu sau port, pentru comision, pentru asigurări sau alte spese și sa plătească sumele ce vor fi datorite pentru aceleaai cauze.

Articolul 815

Vânzătorul poate să retina mărfurile vândute care n'au fost predate falitului sau cari nu i-au fost expediate lui sau unei alte persoane pentru contul sau.

Articolul 816

În cazurile prevăzute de cele doua articole precedente, judecătorul-sindic, cu autorizarea tribunalului, va putea cere predarea mărfurilor, plătind vânzătorului prețul convenit.

Articolul 817

Cererile de revendicare trebuie să fie propuse înaintea judecătorului-sindic.

Judecătorul-sindic este dator ca în 48 ore sa comunice falitului și creditorilor copie de pe acțiune, arătându-le și termenul de înfățișare.

Comunicarea se va face conform art. 937 din cod comercial.

Fiecare din creditori și chiar falitul sînt admiși sa contesteze cererile de revendicare.

Dacă nu exista contestatiune, sau dacă contestatiunea, după valoarea lucrului revendicat, este de competența judecătorului de ocol, revendicarea este admisă sau respinsă printr'o ordonanța a judecătorului-sindic, supusă apelului la tribunal în termen de trei zile libere dela pronunțare. În caz contrariu, judecătorul trimite judecarea afacerii înaintea tribunalului de comerț.

Articolul 818

Cererile de revendicatiune în natura suspenda vînzarea lucrurilor revendicate, dar nu pot anula vînzările deja efectuate.

Cererile de revendicarea prețului nu au efect asupra sumelor deja distribuite înaintea lor.

Articolul 832

Dacă operațiunile falimentului nu vor putea continua în mod util din cauza insuficienței activului, tribunalul, ascultând pe judecător și pe falit, va putea declara, chiar din oficiu, încetarea acelor operațiuni.

Aceasta declarațiune va reintegra pe creditori în exercițiul drepturilor lor asupra bunurilor falitului, mentinandu-se în privinta acestuia efectele declaratiunei de faliment.

Articolul 833

Falitul și ori-ce interesat va putea ori cînd cere tribunalului revocarea sentinței prin care s'a declarat încetarea operațiunilor falimentului, plătind cheltuelile judecatei arătate în articolul precedent și dând cauțiune pentru cheltuelile ulterioare.

Dacă revocatiunea este admisă, se va proceda conform primului aliniat al art. 825.

Articolul 834

Dacă sentinta declarativă de faliment a fost pronunțată după cererea creditorilor sau din oficiu, falitul, justificând cu probe valabile ca încetarea plăților a fost consecința unor evenimente extraordinare și neprevăzute, sau în alt mod scuzabile, și stabilind cu documente sau cu dare de garanții îndestulătoare ca activul patrimoniului sau covarseste pasivul, va putea sa ceara tribunalului, în cele trei zile ce urmează după publicarea acelei sentințe, ca să se suspende executarea ei.

Cererea nu va putea fi primită, dacă falitul nu a prezintat sau nu prezintă împreună cu dânsa registrele sale de comerț regulat ținute, bilanțul sau comercial și o lista nominativă de toți creditorii săi, cu arătarea domiciliului și a sumelor creanțelor lor.

Articolul 835

Președintele, verificand prezintarea registrelor, a bilanțului și a listei creditorilor, va ordonă convocarea acestora înaintea judecătorului-sindic pentru a discuta cererea de moratoriu și va fixa, la trebuinta o zi, care să nu fie posterioară zilei primei adunări ordonate prin sentinta declarativă de faliment.

Aceasta ordonanța se va notifica judecătorului-sindic și tuturor creditorilor prin îngrijirea falitului.

Aceasta ordonanța nu va împiedica împlinirea actelor decurgînd din declarațiunea de faliment în privinta persoanei și bunurilor falitului.

Articolul 836

Procesul-verbal al adunarei trebuie să arate numele și prenumele creditorilor cari au comparut și declarațiunile fie-căruia din ei și a judecătorului-sindic, în privinta veracitatei și ființei fie-carei creanțe, a cererii de moratoriu și a duratei lui.

Va trebui asemenea sa arate propunerile măsurilor conservatorii necesare, modurile de lichidațiune prin buna înțelegere și persoanele cărora se poate incredinta administrațiunea sau supravegherea patrimoniului falitului în timpul moratorului.

Articolul 837

La cea dintâi audienta care va urma după ziua adunarei sus zise, tribunalul va statua contradictoriu cu falitul, cu judecătorul-sindic și cu creditorii intervenienți, asupra cererii de suspensiune, ținînd mai cu seama cont de dorința exprimată de majoritatea creditorilor.

Dacă tribunalul găsește aceasta cerere admisibilă, el ia urmataoarele măsuri:

1. Fixează termenul moratoriului, fără ca acest termen să poată trece peste o luna;

2. Ordonă debitorului ca, înlăuntrul aceluias termen sa producă dovada cum ca a plătit toate datoriile sale ajunse la scadenta, sau ca a obținut dela creditori amânarea platei;

3. Prescrie măsurile conservatorii și precauțiunile ce va crede necesare pentru a asigura integritatea patrimoniului debitorului;

4. Numește o comisiune de creditori însărcinată de a supraveghea administrațiunea și lichidarea patrimoniului căzut în faliment.

Suspendarea procedurei comerciale a falimentului nu împiedica cursul urmăririi penale.

Articolul 838

Debitorul care a obținut moratoriul, are dreptul sa procedeze la lichidațiunea voluntara a activului falimentului sau, și la stingerea pasivului, cu concursul comisiunei creditorilor sus numite și sub direcțiunea judecătorului-sindic.

Regulile speciale ale lichidațiunei și autorizațiunile de a constitui ipoteci sau gajuri, de a lua bani împrumut, de a transige, de a incasa bani sau a face plati, sau de a face alte acte strict necesare în scopul lichidarei, trebuie să fie prescrise de tribunal prin sentinta care acorda moratoriul sau prin alte sentințe ulterioare, ascultandu-se și comisiunea lichidatoare.

Articolul 839

În timpul moratoriului nici un act de urmărire nu se va putea întreprinde sau continua contra debitorului și nici o acțiune nu se va putea intenta sau continua contra lui, dacă nu rezultă din fapte posterioare acordarei moratoriului.

Moratoriul nu are efect în privinta creanțelor Statului provenind din contribuțiuni, nici în privinta drepturilor creditorilor avînd ipoteca, gaj sau alt privilegiu.

Articolul 840

Dacă în timpul moratoriului intervine o înțelegere de bunăvoie cu toți creditorii, relațiunile ulterioare între aceștia și debitori se regulează conform acelei convențiuni.

Învoiala se poate de asemenea stipula în mod valabil numai cu majoritatea creditorilor care ar reprezintă cel puțin trei treimi din pasiv, cu condițiune numai ca creditorii cari au consimțit, sa ia asupra-le, împreună cu debitorul, consecințele ori-cărui litigiu cu creditorii disidenti și, la trebuinta, obligațiunea platei integrale a creanțelor lor.

În ambele aceste cazuri, dacă declarațiunea de faliment intervenise deja, învoiala trebuie să fie omologata de tribunal și produce efectele concordatului întrucât privește închiderea falimentului.

Articolul 841

Dacă cererea de moratoriu nu este admisă, tribunalul, dacă este necesar, fixează, prin aceeași sentinta, noui termene pentru verificarea creanțelor.

Dacă, după acordarea moratoriului, se descopăr, în timpul duratei sale, datorii nedeclarate de falit, sau neexistenta unora din creanțele declarate, sau dacă acesta nu îndeplinește obligațiunile ce i-au fost impuse în privinta administrațiunei și lichidarei patrimoniului sau, sau dacă s'a făcut culpabil de fapte de dol ori de rea credința, sau dacă activul sau nu mai oferă speranta platei integrale a datoriilor sale, tribunalul va putea revoca chiar din oficiu moratoriul și prescrie măsurile necesare pentru continuarea procedurei falimentului.

Articolul 842

Chiar înaintea declaratiunii de faliment, comerciantul va putea cere un moratoriu, numai să fie în stare a justifica concursul condițiunilor prescrise de art. 834, depunând la grefa tribunalului documentele acolo arătate și suma necesară pentru cheltuieli.

Dacă justificările prezintate se găsesc suficiente, tribunalul, ascultând pe reclamant în camera de consiliu, va putea ordonă convocarea creditorilor în cel mai scurt termen posibil, fără a trece peste 15 zile, și prescrie măsurile provizorii ce le va crede necesare insarcinand pe un judecător cu direcția executarei.

Sentinta va fi notificată procurorului tribunalului în scopul indicat la art. 712.

Acest moratoriu se regulează prin dispozițiunile acestui capitol care nu ar fi incompatibile cu dânsul.

Dacă tribunalul găsește ca cererea nu este justificată, sau dacă se ivește unul din cazurile prevăzute în articolul precedent, se paseste fără întîrziere la declararea de faliment.

Articolul 843

Ori de câte ori s'a acordat un moratoriu, dacă în cursul duratei lui se dovedește a se fi plătit creditorilor anteriori o parte considerabila din creanțele lor, sau dacă mijlocesc împrejurări speciale, tribunalul va putea, intervenind un vot favorabil al majoritatei creditorilor, cari ar reprezenta cel puțin jumătate din restul pasivului sa acorde un al doilea moratoriu pentru un termen, care asemenea nu va trece peste 6 luni.

Articolul 844

Documentele și celelalte mijloace de probațiune avînd de scop a lumina judecata tribunalului asupra cererii de moratoriu, pot să fie prezintate fără a fi necesar de a le investi cu formalitățile prescrise de legi pentru timbru și înregistrare.

Articolul 845

În ori-ce stare a procedurii falimentului, se poate încheia concordat între falit și creditorii săi, ori-care ar fi cota concordanta, dacă toți consimt la aceasta.

În concordat se poate conveni încetarea sau suspendarea procesului comercial al falimentului, dar nu se poate împiedica continuarea instructiunei penale.

Concordatul va fi supus omologării tribunalului.

Articolul 846

Dacă nu s'a obținut un concordat prin consimtimantul tuturor creditorilor, judecătorul-sindic este dator ca, în termen de trei zile dela verificarea creanțelor, sa convoace pe creditori pentru a fi consultați asupra incheierei unui concordat.

Falitul sau număr de creditori reprezentând cel puțin a patra parte din pasivul falimentului, pot cere, în același termen o convocare a creditorilor pentru a li se propune un concordat.

Ordonanța de convocare trebuie să fie notificată creditorilor și falitului.

Propunerea concordatului nu suspenda actele întreprinse pentru lichidarea falimentului, cu rezerva dispozițiilor primului aliniat din art. 803

Articolul 847

În adunarea pentru concordat, falitul trebuie să se prezinte în persoana, dar poate să fie autorizat, pentru juste motive, de către judecatorulsindic, să se prezinte printr'o altă persoană.

Judecătorul-sindic trebuie să prezinte adunarei o relatiune scrisă în privinta starei falimentului, a indeplinirei formalităților, a operațiunilor ce au avut loc și a măsurilor ce crede necesare a înlesni acea încheiere. Relațiunea trebuie să fie subscrisă de judecătorul-sindic.

Procesul-verbal al adunarei va menționa tot ce s'a deliberat și decis într'însă.

Articolul 848

Concordatul nu se poate face decât cu primirea majoritatei tuturor creditorilor ale căror creanțe au fost verificate sau admise provizoriu, cu condițiune ca creditorii aderenti sa reprezinte cele trei pătrimi din totalitatea acestor creanțe; alt-fel concordatul e nul.

Variațiunile în numărul creditorilor și în suma creanțelor, derivând din sentinta arătată în art. 775, nu au influența asupra validitatei concordatului încheiat cu majoritatea sus zisa.

Articolul 849

Sotia falitului nu poate lua parte la votarea concordatului cu creanta sa dotală.

Articolul 850

Pentru formarea majoritatei cerută pentru validitatea concordatului nu se tine socoteala de creanțele cu ipoteca, gaj sau alt privilegiu, dacă creditorii nu renunța la ipoteca sau privilegiul lor, nici de creanta dotală.

Renunțarea poate de asemenea să se refere la o parte din creanta și la accesorii numai ca suma, în capital și accesorii, pentru care ea are loc, să fie determinata și ca această sumă sa nu fie inferioară la a treia parte din creanta întreaga.

Votul dat fără nici o declarațiune de renunțare limitată, implica de drept renunțarea la ipoteca sau la privilegiu pentru întreaga creanta.

Efectele renuntarei încetează de drept, dacă concordatul nu are loc sau se anulează în urma.

Deciziunile celorlalți creditori nu pot vătăma drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiați.

Articolul 851

Concordatul trebuie să fie subscris în aceeași adunare în care a fost consimțit.

Dacă concordatul s'a primit numai de majoritatea în număr a creditorilor prezenți sau de majoritatea celor trei pătrimi a sumei totale a creanțelor, judecătorul-sindic poate, dacă creditorii aderenti nu-și retrag consimtimantul, sa amâne deliberatiunea la alta adunare, sau sa fixeze un termen pentru culegerea și altor adeziuni.

În caz de vre-o schimbare în condițiunile concordatului, adeziunile date în prima adunare rămîn fără efect.

Creditorii au dreptul sa ia notite în cancelarie de pe procesele-verbale ale adunarei.

Judecătorul-sindic nu poate acorda decât o singura convocare pentru concordat, nici nu poate acorda decât o singura amânare pentru deliberatiune de noui adeziuni.

Articolul 852

Concordatul va trebui să fie supus omologării tribunalului.

Tribunalul, examinând circumstanțele falimentului, condițiunile concordatului și dacă condițiunile cerute de lege au fost îndeplinite, va putea incuviinta omologarea.

Articolul 853

Concordatul judiciar este inadmisibil:

1. Cînd falitul este dosit;

2. Cînd falitul este inculpat pentru bancruta frauduloasă și pînă ce n'a fost definitiv achitat;

3. Cînd falitul a mai fost în stare de faliment;

4. Cînd falitul nu se obliga a plati cel puțin 60% din capitalul creanțelor;

5. Cînd termenul stipulat pentru plata cotei trece de 18 luni;

6. Cînd nu se garantează plata cotei concordatare, fie printr'o ipoteca, fie printr'un depozit în bani sau efecte, putând acoperi suma prezintata prin cota promisa.

În acest caz, falitul nu va fi pus în posesiunea activului sau decât după formarea actului autentic de ipoteca de către falit sau tertiu cu judecătorul-sindic, în numele massei credale, sau după consemnarea banilor sau efectelor la Cassa de depuneri și înaintarea recipisei la tribunalul de comerț.

Inscriptiunea ipotecară se va putea cere numai de către judecătorul-sindic în numele massei credale, care va achită și taxele de timbru și înregistrare și ori-ce alte cheltuieli ocazionate cu facerea ipotecei.

Aceste măsuri asigurătoare vor trebui să fie efectuate înainte de omologarea concordatului.

În lipsa de asemenea garanții, falitul va putea încă sa încheie concordat cu îndatorirea ca, după punerea lui în posesiunea activului și pînă la plata cotelor concordatare, el sa gireze comerțul sub supravegherea unui delegat al creditorilor, care va putea sa dea falitului și avizul sau asupra diferitelor operațiuni ale comerțului.

Dacă creditorii consimt, ei numesc, sub răspunderea lor, pe delegat, prin actul de concordat, dintre persoanele cunoscatoare în comerțul falitului, fixându-i în același timp și onorariul lunar.

Banii proveniți din încasări și vânzări, se vor remite delegatului, care îi va consemna la Cassa de depuneri, iar recipisele se vor depune la tribunal pentru a servi la achitarea cotelor.

Îndată ce plata cotelor va fi achitată, încetează însărcinarea delegatului.

Prin neplata cotelor, falitul se face pasibil de penalitățile edictate de codul de comerț pentru bancruta simpla.

Ivindu-se unul din cazurile prevăzute la numerele 1 și 2, încheierea concordatului se suspenda de drept.

Articolul 854

Creditorii, cari n'au consimțit sau n'au intervenit la concordat, vor putea face opozițiune la omologare, în termen de 8 zile dela încheierea procesului-verbal care constata operațiunile votarei concordatului sau dela expirarea termenului concedat de judecătorul-sindic.

Cererea de opozițiune va fi motivată și va trebui să fie notificată judecătorului-sindic și falitului deodată cu citațiunea pentru audienta fixată înaintea tribunalului.

Dacă termenul sus zis a trecut fără să se fi făcut vre-o opozițiune, tribunalul statuiaza în Camera de consiliu asupra omologării.

Articolul 855

Dacă tribunalul încuviințează omologarea, se poate face apel în contra acelei sentințe, atît de creditorii cari au votat contra concordatului, cat și de către cei cari n'au intervenit la votare; iar dacă se respinge omologarea, se poate face apel de către falit și de către creditorii cari au votat concordatul.

Articolul 856

După ce opozițiunea la omologare a fost facuta, tribunalul se va pronunța asupra opozițiunei și asupra omologării prin una și aceeași sentinta, numai cu apel pentru cei interesați.

Dacă opozițiunea este admisă, tribunalul anulează concordatul fața cu toți interesatii.

Dacă opozițiunea este respinsă, tribunalul sau Curtea va putea sa condamne pe oponent la o amenda de 100 pînă la 5000 lei, cînd opozițiunea va fi fost facuta cu rea credința și în scop invederat de a întârzia executarea contractului*).

Tribunalul, respingând opozițiunea, va putea acorda execuția provizorie pentru sentinta care omologa concordatul.

Nici deciziunea Curtei, care statuiaza asupra omologării concordatului, nu este supusă opozițiunei.

---------

*) Art. italian 836, nu cuprinde aceasta sancțiune în caz de respingere a opoziției.

Articolul 857

Dacă judecarea vre-unei opozițiuni depinde de rezolvarea unor chestiuni care, din cauza materiei nu ar fi de competența tribunalului de comerț, acest tribunal nu se va putea pronunța decât după rezolvarea acestor chestiuni, însă va trebui sa fixeze un termen scurt, înlăuntrul căruia creditorul oponent va fi obligat sa pornească judecata înaintea autorității competente și să justifice ca a făcut aceasta cu desteptare ca, în caz contrariu, se va urma judecata asupra celorlalte opozițiuni, fără a se mai lua în consideratiune pretentiunile sale.

Articolul 858

Dacă prin concordat s'au consimțit ipoteci pentru garantarea celor interesați, tribunalul, pronunțând omologarea concordatului va trebui sa fixeze un termen scurt pentru luarea inscripțiunilor ipotecare.

Omologarea nu produce efect decât din ziua luarei inscripțiunilor.

Articolul 859

Omologarea face concordatul obligator pentru toți creditorii trecuți sau netrecuti în bilanț, ale căror creanțe sînt sau nu verificate și chiar pentru creditorii cari au reședința afară din țara și pentru aceia cari au fost admiși provizoriu la pasiv, ori-care ar fi suma definitiv lichidată în favoarea lor.

Articolul 860

Îndată ce sentinta de omologarea concordatului a rămas definitivă, încetează starea de faliment, și tot odată încetează funcțiunile judecătorului-sindic, cu rezerva însă a dispozițiunilor articolelor următoare.

Judecătorul-sindic va trebui sa dea seama tribunalului de administrațiunea sa și va remite falitului toate bunurile sale, registrele, hârtiile și ori-ce alte efecte, luînd descărcare, conformându-se condițiunilor și precautiunilor stabilite prin concordat.

Judecătorul-sindic va încheia despre toate proces-verbal și funcțiunile sale încetează.

Tribunalul va judeca contestațiunile ivite.

Neachitarea cheltuielilor de justiție și de administrațiune ale falimentului, precum și neachitarea celorlalte datorii privilegiate, în termen de trei zile de la rămânerea definitivă a hotărîrei de omologarea concordatului, da drept judecătorului-sindic a cere dela tribunal autorizarea pentru a vinde, conform art. 804, parte din patrimoniul falitului, pînă la concurenta sumelor datorite.

Articolul 861

Falitul concordatar, mai înainte de îndeplinirea obligațiunilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul sau de comerț în gaj, nici instraina acest fond în alt mod decât acela cerut de felul comerțului sau. Ori-ce constituire de gaj sau înstrăinare, făcute în contra dispozițiunilor acestui articol, sînt nule de drept și creditorii interesați pot cere chiar anularea concordatului și restabilirea starei de faliment.

Articolul 862

Concordatul, deși omologat, va putea să fie anulat de tribunal, după cererea judecătorului-sindic sau a ori-cărui creditor, după ce va asculta contradictoriu pe sindic și pe falit, dacă se descoperă, după omologare, ca s'a exagerat în mod fraudulos pasivul sau ca s'a disimulat o parte importanța din activ. Aceasta anulare liberează de drept garanțiile date pentru concordat.

Articolul 863

Dacă falitul nu îndeplinește condițiunile concordatului, unul sau mai mulți creditori cari au luat parte la deliberatiuni și cari nu au fost îndestulați cu sumele cuvenite prin concordat, vor putea cere rezilierea lui.

Prin faptul rezilierei concordatului se redeschid operațiunile falimentului, și creditorii neindestulati reintra în întregimea drepturilor lor fața cu falitul, ținându-se însă în seama partea proporțională din creanta stinsă prin plata cotelor deja efectuate.

Rezilierea contractului nu liberează pe fide-jusori, nici face sa înceteze ipotecile sau celelalte garanții constituite printr'ansul.

Repunerea în stare de faliment, pentru neplata cotelor stipulate prin concordat, va atrage pentru falit pedeapsa prevăzută pentru bancruta simpla.

Articolul 864

Asupra prezentarei sentinței care anulează sau reziliază concordatul, tribunalul va proceda conform dispozițiunilor secundului aliniat al art. 825.

Actele făcute de falit, în urma omologării concordatului și mai înainte de anularea sau rezilierea lui, nu vor putea fi declarate nule decât numai dacă vor fi fost făcute în frauda drepturilor creditorilor.

Articolul 865

Creditorii anteriori concordatului reintra în întregimea drepturilor lor numai fața cu falitul, dar nu vor putea participa la massa falimentului decât numai în proporțiunile următoare:

Dacă nu au primit nici o parte din dividend, participa pentru totalitatea creanțelor lor.

Dacă au primit o parte, participa numai pentru porțiunea creanței primitive corespunzător cu porțiunea de dividend promisa și neprimită.

Dispozițiunile acestui articol se aplică și în cazul cînd un al doilea faliment va fi fost declarat, fără ca falimentul*) anterior sa fi fost anulat sau reziliat.

-----------

*) Aci credem ca este o inadvertenta a legiuitorului român. În art. italian 845, se zice "concordatul anterior", iar nu "falimentul anterior", cum din eroare se zice la noi.

Articolul 876

Este culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plățile și care se găsește într'unul din cazurile următoare:

1. Dacă cheltuelile sale personale sau acelea ale familiei sale au fost prea mari, în raport cu starea sau condițiunea sa economică;

2. Dacă a pierdut o mare parte din patrimoniul sau în operațiuni curat de noroc sau manifest imprudente;

3. Dacă, în scopul de a-și întârzia falimentul a făcut cumpărări cu intențiunea urmată de fapt de a revinde lucrurile cumpărate cu prețul sub valoarea lor curenta sau dacă a avut recurs la împrumuturi, giruri de efecte sau alte mijloace ruinătoare, pentru a-și procura fonduri;

4. Dacă, în urma încetării plăților, a plătit pe vr'un creditor în detrimentul masei;

5. Dacă nu a ținut de loc registrele prescrise de lege, ori dacă nu le-a ținut în mod regulat sau cel puțin registrul-jurnal încheiat și vizat conform art. 27*);

6. Dacă nu a plătit, la epocile stipulate prin concordat, partea promisa creditorilor săi, precum s'a zis la art. 863, ultimul aliniat**).

----------

*) Art. italian 856, nu cuprinde în acest al cincilea aliniat cuvintele: "ori dacă nu le-a ținut în mod regulat" și: "încheiat și vizat conform art. 27".

**) Art. italian 856, nu cuprinde acest aliniat.

Articolul 877

Este de asemenea culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plățile și care se găsește în vreunul din cazurile următoare:

1. Dacă nu a făcut în mod exact inventarul anual sau dacă registrele și inventarele sale sînt incomplete, sau neregulat ținute sau nu dau seama de adevarata stare a activului și pasivului sau chiar cînd n'ar fi frauda;

2. Dacă, avînd contract de căsătorie, nu s'a conformat dispozițiunilor art. 19 și 20;

3. Dacă, în cele trei zile dela data încetării plăților, nu a făcut declarațiunea prescrisă de art. 703 sau dacă, fiind vorba de falimentul unei societăți, declarațiunea facuta nu arata numele tuturor soților solidari;

4. Dacă, fără împiedicare legitima, nu s'a prezentat în persoana înaintea judecătorului-sindic, în cazurile și în termenele prescrise, și dacă, prezentându-i-se, i-a dat informațiuni false, sau dacă s'a departat fără permisiune dela domiciliul sau în timpul falimentului;

5. Dacă nu a îndeplinit obligațiunile luate într'un concordat obținut într'un faliment anterior.

Articolul 878

Ori-cine, exercitând obișnuit profesiunea de mijlocitor, va fi căzut în faliment, este culpabil de bancruta simpla.

Articolul 879

E culpabil de bancruta simpla comerciantul care, chiar înainte de declarațiunea de faliment și numai pentru a-și facilita obținerea unui moratoriu, și-a atribuit, cu buna știința și în contra adevărului, o parte din activ, sau a simulat datorii neexistente, pentru a face sa intervină în adunări creditori în tot sau în parte fictivi.

Articolul 880

E culpabil de bancruta frauduloasă comerciantul falit care a sustras sau falsificat registrele sale, distras, tăinuit sau disimulat o parte din activul sau și comerciantul care, într'un alt scop decât cel indicat în articolul precedent, a înfățișat datorii neexistente sau care, în registre, în scripte sau în acte autentice ori private sau în bilanț, s'a dat în mod fraudulos dator de sume ce nu datora.

Mai pot fi declarați bancrutari frauduloși, comercianții cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri sau activ pe prețuri reduse și mai scăzute decât costul lor, în scopul fraudulos de a frusta pe creditori*).

-----------

*) Art. italian 860, nu cuprinde acest al doilea aliniat.

Articolul 881

Delictele de bancruta simpla se pedepsesc cu închisoare dela 15 zile pînă la doi ani*).

Cel ce se va face culpabil de bancruta simpla va putea fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant și a i se interzice dreptul de intrare în localurile de bursa.

----------

*) Art. italian 861, pedepsește bancruta simpla cu 6 luni pînă la doi ani închisoare corecțională, iar bancruta frauduloasă, cu recluziunea și munca zilnica pe timp nemarginit.

Articolul 882

Bancruta frauduloasă se va pedepsi cu maximum închisoarei corecționale și cu interdictiunea pe timp mărginit.

Pedeapsa inchisorei, chiar cînd judecata găsește circumstanțe ușurătoare, nu poate fi redusă la mai puțin de un an.

Cel ce este condamnat pentru faptul de bancruta frauduloasă va fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a mai exercita profesiunea de comerciant și i se va interzice dreptul de intrare în localurile de bursa.

Contra acelora ce vor fi exercitat obișnuit profesiunea de mijlocitor, în caz de bancruta frauduloasă, se va aplica maximul pedepsei.

Articolul 883

Prepusul sau reprezentantul comerciantului falit care, în gestiunea lui încredințată, s'a făcut culpabil de vre-una din faptele indicate la No. 2, 3, 4 și 5 din art. 876, și la No. 1 din art. 877, sau la art. 880, se va pedepsi conform dispozițiunilor pentru bancruta frauduloasă.

Articolul 884

În caz de faliment al unei societăți în comandită, prin acțiuni sau anonima, administratorii și directorii ei vor fi pedepsiți după dispozițiunile art. 881, dacă falimentul a provenit din culpa lor, sau dacă nu au fost îndeplinite dispozițiunile art. 92, 93, 95, 96, 101, 104, 142, 146, 147, 148, 157, 168, 173, 174, 175, 178 179, 182, 183 și 184, sau, dacă sînt culpabili de vr'unul din faptele arătate la No. 2, 3, 4 și 5 ale art. 876 și la No. 1, 3 și 4 ale art. 877.

Ei se vor pedepsi cu aceeași pedeapsa, dacă sînt culpabili de vr'unul din faptele indicate la art. 83

Asemenea și:

1. Dacă au omis cu dol de a publică contractul social și schimbările ulterioare în modurile prescrise de lege;

2. Dacă au arătat în mod fals capitalul subscris sau vărsat;

3. Dacă au distribuit societarilor dividende evident fictive, și cu chipul acesta, au micșorat capitalul social;

4. Dacă cu dol au făcut preluări mai mari decât cele permise prin actul social;

5. Dacă au ocazionat cu dol, sau prin mijlociri de operațiuni doloase, falimentul societății.

Articolul 885

Judecătorul-sindic al falimentului, care se va fi făcut culpabil de malversatiuni în administrațiunea sa, se va pedepsi cu maximul închisoarei, iar dacă paguba cauzată este mica, închisoarea se va putea reduce pînă la trei luni.

Dispozițiunile acestui articol se vor aplica asemenea auxiliarilor și celor însărcinați de către judecătorul-sindic cu executarea operațiunilor falimentului.

Articolul 886

Se vor pedepsi cu maximul închisoarei acei cari, deși n'ar fi complici în bancruta se vor dovedi culpabili:

1. Ca într'un faliment, cu buna știința, au distras, tăinuit sau disimulat, prin declarațiuni publice sau private, bunuri mobile sau imobile de ale falitului;

2. Ca, în mod fraudulos, au produs în faliment creanțe simulate, în numele lor propriu sau prin persoane interpuse;

3. Ca au săvârșit vr'unul din faptele arătate în art. 889, exercitând comerțul sub numele altuia sau sub nume simulat. Aceeași pedeapsa se va aplica și comerciantului care și-a prestat numele.

Ascendenții, descendenții, afinii*) și soțul falitului, cari cu știința vor fi distras sau tăinuit valori sau alte lucruri aparținînd falimentului, se vor pedepsi cu închisoare corecțională.

----------

*) Textul italian zice: "afinii în linie directa".

Articolul 887

Creditorul care va fi stipulat cu falitul, sau cu altă persoană, avantaje în folosul sau propriu, pentru votul sau în deliberările falimentului sau în cererea de moratoriu, sau acela care, prin alte moduri decât cele prevăzute în art. 880, își va fi procurat avantaje în sarcina activului falimentului, se va pedepsi cu închisoare pînă la un an și cu amendă pînă la 2000 lei.

Articolul 888

În cazurile prevăzute de cele doua articole precedente sentinta penală de condamnare va trebui sa ordone:

1. Reintegrarea, dacă este cazul, la massa creditorilor, a bunurilor sau valorilor sustrase și restituirea celor în drept a sumelor ce creditorul primise, fără să-i fi datorat;

2. Despăgubirea daunelor pentru sumele câte s'au constatat, cu rezerva despăgubirei și a altor daune mai mari dacă s-ar dovedi în urma;

3. Anularea în privinta tuturor, și chiar a falitului a conventiunilor particulare ce vor fi fost încheiate pentru a procura creditorilor avantajele menționate în articolul precedent.

Dacă cererile pentru obiectele sus indicate nu au fost propuse în instanța penală sau dacă, fiind propuse, a intervenit o ordonanța de neurmărire sau o sentinta absolutorie, acele cereri vor putea fi în urma introduse și judecate înaintea tribunalului de comerț.

Articolul 889

Exercițiul acțiunilor comerciale se regulează de Codicele de procedura civilă, afară de dispozițiunile Codicelui de fața.

Articolul 890

Aparține jurisdictiunei comerciale a judeca:

1. Toate contestațiunile relative la fapte de comerț între ori-ce persoane;

2. Acțiunile de revocare sau de confirmare a sechestrului unei nave, chiar cînd ar fi înființat în temeiul unei creanțe civile;

3. Acțiunile contra capitanilor de nave, contra prepușilor sau reprezentanților, contra comisilor - călători de comerț și contra comisilor de negot, derivate din faptele de comerț cu care sînt însărcinați, precum de asemenea și în aceleași limite acțiunile acestor persoane contra patronilor lor;

4. Contestațiunile dintre calfe sau ucenici, băieți și servitori de magazine, comisionari de strade și lucrători cu ziua, luna sau anul, cu comerciantul sau șeful unei întreprinderi comerciale pentru îndeplinirea serviciului la care ei s'au obligat, sau pentru plata de salariu ori alta lucrare*);

5. Acțiunile pasagerului contra căpitanului sau armatorului unei nave, precum și acțiunile acestora contra pasagerilor;

6. Acțiunile întreprinzătorului de spectacole publice contra artiștilor teatrali, precum și acțiunile acestora contra întreprinzătorului;

7. Contestațiunile relative la vînzarea cu licitațiunea mărfurilor sau productelor depuse în magazine generale, dockuri ori intrepozite;

8. Tot ce privește la falimente după dispozițiunile cărții a III din acest codice;

9. Contestațiunile privitoare la calitatea de comerciant sau la existenta unei societăți comerciale.

----------

*) Art. italian nu cuprinde acest al patrulea aliniat.

Articolul 891

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Acțiunile aparținînd jurisdictiunei comerciale se vor judeca de judecătoriile comunale în ultima instanța pînă la valoarea de 5 lei inclusiv și cu drept de apel, la judecătoria de ocol respectiva pînă la suma de 50 lei inclusiv, capete și dobânzi; iar de către judecătoriile de ocoale, în ultima instanța dela 50 de lei pînă la valoarea de 200 de lei inclusiv, capete și dobânzi, și cu drept de apel la tribunalul comercial, în cuprinsul căruia se afla, pînă la valoarea de 1500 lei inclusiv, capete și dobânzi*).

----------

*) Prin art. 27 și 58 din "Legea judecătoriilor de ocoale* din 1907, aceasta competința comercială este marita.

Articolul 892

Dacă înaintea unui tribunal comercial se ridica un incident civil, același tribunal este competent a statua și asupra incidentului, afară de cazul cînd contestatiunea incidentala ar purta asupra filiatiunei, asupra calităților de erede sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliară. În aceste cazuri, tribunalul comercial va trimite pe părți, pentru judecarea incidentului, înaintea tribunalului civil competent, sau îl va judeca el însuși, dacă este de competența tribunalului civil local.

În toate cazurile în cari incidentul se rezolva de același tribunal, apelul și recursul în casatiune nu se poate face, contra hotărîrei intervenite asupra incidentului, decât odată și în aceleași termene cu apelul sau recursul contra hotărîrei asupra fondului.

Încheierea prin care tribunalul comercial trimite la un alt tribunal sau retine judecarea incidentului, nu este de asemenea supusă apelului sau recursului decât odată cu hotărîrea asupra fondului.

Articolul 893

Chiar cînd actul este comercial numai pentru una din părți, acțiunile ce deriva din el sînt de competența jurisdictiunei comerciale.

Articolul 894

Cînd o contestatiune de natura comercială se ivește într'un loc unde se tine un târg sau balciu, sau într'un port sau schela, și ea reclama o grabnica solutiune, judecătorul de pace poate să constate ori-ce fapt și sa ordone provizoriu măsurile de asigurare, prevăzute de art. 71 și 72 din acest cod și 455 și următoarele din procedura civilă, pînă cînd se va judeca cauza de autoritate competentă.

Articolul 895

Excepțiunea de incompetenta a jurisdictiunei comerciale pentru cauzele civile, și a jurisdictiunei civile pentru clauzele comerciale, poate să fie propusă în ori-ce stare a cauzei, și autoritatea judecătorească o poate pronunța chiar din oficiu.

Cu toate acestea, cînd autoritatea judiciară ce se invoaca exercita amândouă jurisdictiunile: comercială și civilă, omisiunea sau eroarea în indicatiunea uneia sau alteia nu poate da loc la o declarație de incompetenta.

La tribunalele cu o secțiune specială, acțiunile și apelurile asupra cărților de judecată date în materie comercială se vor adresa președintelui secțiunei respective.

Articolul 896

Dacă cu ocaziunea judecarei unei afaceri comerciale, părțile sînt trimise înaintea tribunalului civil în urmarea unui incident oarecare, judecătoria comercială e în drept ca mai înainte de hotărîrea asupra incidentului, sa ordone provizoriu ori-ce măsuri folositoare în cauza.

Articolul 897

În materie comercială, acțiunile personale și mobiliare se vor putea intenta, după alegerea reclamantului:

1. La tribunalul unde cel ce s'a obligat își are stabilimentul sau comercial sau cel puțin domiciliu ori reședința;

2. La tribunalul locului unde obligațiunea a luat naștere sau unde va trebui executată;

3. La tribunalul locului unde s'a stipulat a se face plata;

4. Dacă s'a ales un domiciliu pentru executarea unui act, acțiunea se va putea intenta la tribunalul acestui domiciliu.

Articolul 898

Acțiunile personale și acțiunile reale mobiliare rezultând din operațiunile întreprinse, pe contul unei societăți pamantene sau străine, de către prepusul sau reprezentantul acestora, în afară de sediul social, se vor putea intenta de către cei de al treilea înaintea autorității judecătorești a locului unde prepusul ori reprezentantul societății exercita comerțul, sau își are reședința.

Articolul 899

Acțiunile ce se nasc din contractul de transport se pot intenta înaintea autorității judecătorești a locului unde se afla stațiunea de plecare sau aceea de sosire. Sînt aplicabile șefului de stațiune dispozițiunile art. 40

Articolul 900

Acțiunile rezultând din lovirea unui vas (abordaj) se pot intenta înaintea autorității judecătorești a locului unde faptul s'a întâmplat, sau înaintea aceleia a primului port unde vasul a ajuns, ori a locului de destinatiune.

Competența capitanilor de porturi de a cunoaște de contestațiunile ce le sînt deferite prin regulamentul dela 30 Martie 1879 se menține*).

---------

*) Textul art. italian 873, nu cuprinde acest al doilea aliniat.

Articolul 901

În toate cauzele comerciale, termenul obișnuit de înfățișare, fixat prin art. 78 din procedura civilă, se reduce la jumătate.

Prezidentul tribunalului va putea însă, după împrejurări, să permită, ca citațiunea să se facă pentru un termen și mai scurt, fără a fi obligat pentru aceasta sa declare urgenta cauzei.

Pentru cei domiciliați afară din România, termenul de înfățișare va fi cel puțin de 40 zile dela ieșirea citatiunei.

Asupra infatiserei, de se va cere termen de pregătire, acel termen se va fixa de tribunal după împrejurări, ordonandu-se provizoriu ori-ce măsuri de asigurare se vor crede necesare pînă la judecarea afacerii.

Articolul 902

Partea condamnata în lipsa poate face opozițiune, fără a fi ținuta a justifica cauzele absentei sale.

Articolul 903

În materie comercială, termenul de peremptiune este pe jumătate de cel fixat prin art. 257 din codicele de procedura civilă*).

-----------

*) Prin art. 903 Cod. com., termenul de peremptiune se reduce la jumătate de cel de doi ani stabilit de art. 257 Pr. civ.; rezultă de aci ca în comercial termenul de peremptiune este de un an.

Articolul 904

În materie comercială, termenul de apel contra hotărârilor pronunțate în prima instanța este de 30 zile.

Acest termen începe: pentru sentințele date contradictoriu, din ziua pronunțării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua primirei copiei după sentinta, conform art. 74 și 137 din codicele de procedura civilă.

Dacă hotărîrea s'a dat asupra unei opozițiuni, termenul de apel curge din ziua respingerei opozițiunei, fie ca sentinta s'a pronunțat în lipsa sau contradictoriu cu oponentul.

În contra hotărârilor pronunțate în materie de faliment, termenul de apel va fi de 15 zile.

Articolul 905

Recursul în casatiune contra sentințelor sau deciziunilor pronunțate în ultima instanța va fi de 40 zile.

Acest termen va curge, pentru deciziunile sau sentințele date în contradictoriu, din ziua pronunțării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua comunicarei deciziunei sau sentinței.

În contra deciziunilor sau sentințelor pronunțate în materie de faliment, recursul este de 20 zile.

Articolul 906

Dispozițiunile art. 321 și 734 din procedura civilă se aplică în materie comercială și pentru cazul cînd înlăuntrul termenului de apel sau recurs se va forma contra partei condamnate cerere de interdictiune sau de punere sub consiliu judiciar.

Articolul 907

Partea interesată în o cauza comercială va putea, deodată cu intentarea acțiunii, sa ceara a se punea sechestru asigurator asupra averei mobile a debitorului sau, conform art. 614 și următoarele din procedura civilă, după deosebirile mai jos enunțate.

Va putea de asemenea sa urmărească și sa poprească pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de către un al treilea, conformându-se dispozițiunilor art. 456 și următoarele din codicele de procedura civilă.

Articolul 908

Sechestrul sau poprirea nu se va putea înființa decât numai cu dare de cauțiune, afară de cazul cînd cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplata.

Judecătoria se va pronunța asupra sechestrului în camera de consiliu, fără prealabilă chemare a părților.

Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capitalul, interese și cheltuieli, pentru care s'a înființat acel sechestru.

Articolul 909

Cînd va fi loc a se cerceta socoteli, înscrisuri și registre de comerț, tribunalul va putea numi în acest scop unul sau mai mulți experți socotitori cari, sub direcțiunea unui judecător delegat, sa asculte pe părți, sa examineze socotelile, înscrisurile și registrele, sa consemneze prin procese-verbale declarațiunile și recunoașterile părților, și sa cerce a le împacă, de va fi cu putinta, iar dacă nu, să raporteze în scris tribunalului despre rezultat.

Experții vor fi numiți de părți prin comun acord, și, în caz de neînțelegere între ele, se vor numi din oficiu de tribunal în termen scurt.

Articolul 910

Ori-ce creditor are dreptul ca, prin paza formelor mai jos arătate, să poată procede la sechestrarea, urmărirea și vînzarea silită a unui vas sau a unei părți indivize din el, care ar fi proprietatea debitorului sau.

Creditorii privilegiați pot exercita acest drept chiar dacă vasul care, în total sau în parte este efectat, ar fi trecut în mâinile unei a treia persoane.

Articolul 911

Vasul poate fi sechestrat în cazurile și după formalitățile stabilite în art. 907 și 908 din acest codice. Sechestrarea fiind declarata valabilă de către tribunalul de comerț competent, vînzarea, colocatiunea creditorilor și repartitiunea prețului se fac în conformitate cu regulile fixate în prezentul capitol.

Articolul 912

Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru și nici urmărit.

Vasul se considera ca este gata de plecare, cînd capitanul are asupra-și hârtiile de navigațiune necesare pentru călătorie.

Articolul 913

În ori-ce stare a procedurei, după cererea unui creditor care are un privilegiu asupra unui vas sau a unui co-proprietar al vasului și chiar a însuși debitorului, tribunalul înaintea căruia sa afla cauza pendinte, poate ordonă ca vasul sa întreprindă una sau mai multe călătorii, prescriind în același timp precauțiunile ce, după împrejurări, s'ar crede necesare.

Călătoria nu se poate începe pînă ce mai întîi sentinta tribunalului care ar incuviinta-o, nu va fi transcrisă în registrele autorității maritime respective și adnotata pe actul de naționalitate.

Cheltuelile necesare pentru întreprinderea călătoriei, se vor inainta de reclamant.

Navlul, după ce mai întîi se vor scădea cheltuelile, se va adauga la prețul vanzarei.

Articolul 914

Urmărirea vasului sau a unei părți din el va fi precedată de un comandament făcut debitorului, cu invitare de a plati suma datorită în termen de 24 de ore și cu încunoștiințarea ca în caz contrariu se va proceda la urmărire.

Dacă este pericol de sustractiune, se poate ordonă sechestrarea imediata în formele stabilite de Codicele de procedura civilă.

Articolul 915

Prin comandament, creditorul își va face alegere de domiciliu în comuna de reședința a autorității judecătorești înaintea căreia are să se facă urmărirea, arătându-se persoana la care domiciliul a fost ales.

Comandamentul va fi notificat proprietarului vasului, dacă este vorba de o acțiune generală de exercitat contra lui; el va putea fi însă notificat și căpitanului, dacă urmărirea se face în virtutea unui drept de privilegiu ce exista asupra vasului.

Dacă, în termen de 30 zile dela notificarea comandamentului, creditorul nu procede la acte de execuțiune, urmărirea nu se va putea începe decât în urma unui nou comandament.

În caz de opozițiune sau contestație contra urmăririi, termenul de mai sus va curge dela notificarea sentinței definitive care a respins contestatiunea sau opozițiunea, sau din ziua cînd contestatiunea sau opozițiunea s'a perimat.

Articolul 916

Procesul-verbal al agentului judecătoresc însărcinat cu urmărirea, afară de cele prescrise prin art. 416 din codicele de procedura civilă, va trebui sa mai cuprindă:

1. Alegerea sau declarațiunea de domiciliu ori reședința a creditorului urmăritor în localitatea unde se afla autoritatea judecătorească însărcinată cu vînzarea și în localitatea unde vasul urmărit se găsește ancorat;

2. Numele, pronumele și domiciliul sau reședința proprietarului vasului și acela al căpitanului;

3. Numele, felul și capacitatea vasului;

4. Descrierea barcilor, a salupelor, uneltelor, echipamentelor, armelor, munitiunilor și proviziunilor sale.

Agentul judecătoresc va numi un custode asupra vasului urmărit, care va urma, sa subscrie procesul-verbal.

Articolul 917

Dacă proprietarul vasului urmărit are domiciliul sau reședința în comuna unde se face urmărirea, creditorul urmăritor este dator să-i notifice, în termen de trei zile, copie după procesul-verbal de urmărire și sa-l citeze înaintea tribunalului urmăritor, pentru ca acesta sa ordone vînzarea lucrurilor urmărite.

Dacă proprietarul nu are nici domiciliul, nici reședința sa în localitatea unde se face urmărirea, comunicarea procesului-verbal și citațiunea se vor face căpitanului vasului urmărit și, în lipsa-i, reprezentantului proprietarului sau al căpitanului.

Dacă, proprietarul este străin fără domiciliu sau reședința în România, comunicarea și citațiunea mai sus vorbita se vor face în modul stabilit prin art. 75, numerele 6 și 7, din procedura civilă.

O alta copie după procesul-verbal de urmărire se va depune de agentul judecătoresc la oficiul maritim unde vasul se găsește înscris.

Articolul 918

Tribunalul autorizând vînzarea, stabilește condițiunile ei și trimite pe părți înaintea unui judecător delegat, pentru ca sa fixeze ziua în care are se va face vînzarea și sa proceadă la celelalte operațiuni necesare. Tribunalul trebuie de asemenea sa ordone portărelului de a face afiptele și publicațiunile de vânzare.

Articolul 919

Urmărirea se perima de drept și creditorul urmăritor răspunde de cheltuieli, dara vînzarea nu se face în cele 40 zile următoare.

Nu se socotește în acest termen timpul trecut pentru opozițiunile sau contestațiunile prevăzute de art. 915.

Articolul 920

Afiptele și publicațiunile vor cuprinde:

1. Numele, pronumele, profesiunea, domiciliul sau reședința creditorului urmăritor;

2. Titlul în puterea căruia se face urmărirea;

3. Suma datorită;

4. Alegerea de domiciliu facuta de creditorul urmăritor, atît în localitatea unde resade Tribunalul înaintea căruia se face urmărirea, cat și în aceea unde vasul este ancorat;

5. Numele, pronumele, domiciliul sau reședința proprietarului vasului urmărit;

6. Numele, felul și capacitatea vasului, dacă este armat sau în armare, precum și numele și pronumele căpitanului;

7. Locul unde vasul se găsește, adică dacă este ancorat în port sau în altă parte;

8. Barcile, salupele, echipamentele, uneltele, armele, munitiunile și proviziunile ce se cuprind în vânzare;

9. Numele și prenumele procuratorului creditorului urmăritor;

10. Condițiunile vanzarei;

11. Ziua fixată pentru ținerea licitațiunei.

Articolul 921

Afiptele se vor lipi:

1. Pe catartul principal al vasului urmărit;

2. La usa tribunalului unde are a se tine licitațiunea;

3. În piața principala a orașului, pe digul sau la debarcaderul portului unde vasul este ancorat și la reședința oficiului vamal din localitate;

4. În sălile bursei și Camerei de comerț, dacă vor fi.

Un extract după afipt se va publică în foaia anunțurilor judiciare a locului, cel puțin cu trei zile înainte de ziua fixată pentru ținerea licitațiunei.

Un exemplar după afipte se va comunică:

1. Debitorului sau căpitanului, în cazurile prevăzute de art. 520;

2. Custodelui numit de către agentul judecătoresc;

3. Creditorilor privilegiați indicați în actul de naționalitate sau în registrele oficiului maritim unde este înscris vasul și ori-cărui alt creditor, chiar neprivilegiat, care, printr'un act notificat creditorului urmăritor, a declarat ca voește sa intervină la procedura urmăririi.

Articolul 922

Dacă urmărirea are de obiect un vas care ar avea o capacitate mai mare de 30 tone, se vor face trei publicațiuni consecutive din opt în opt zile, prin afipte afișate, cum mai sus se arata și publicate în foaia anunțurilor judiciare.

După a treia, publicațiune a afiptelor, licitațiunea se va tine la ziua fixată de către judecătorul-delegat și vînzarea se va face către cel ce va oferi un preț mai avantajos.

Articolul 923

Tribunalul, după raportul judecătorului-delegat, pentru motive grave, poate acorda și chiar ordonă din oficiu ca vînzarea sa nu aibă loc și*) sa încuviințeze una sau doua amânări de câte opt zile fie-care.

Amânarea va fi incunostiintata prin afipte afișate și publicate precum mai sus se arata.

---------

*) Cuvintele din art. român 923: "ca vînzarea sa nu aibă loc și" lipsesc din textul art. italian 892.

Articolul 924

Ori-cine poate să concureze la licitație.

Cel ce concurează pentru contul altei persoane trebuie să prezinte procura specială, care se va atașa la dosarul cauzei.

Ori-ce concurent este dator să depună, în bani sau în efecte publice de ale Statului la purtător și după cursul zilei, a zecea parte din prețul dela care are sa înceapă licitațiunea, afară numai dacă judecătorul-delegat, ascultând și pe creditorii prezenți, nu-l va dispensa de aceasta.

Vânzarea se va face prin strigări.

Strigările se vor începe dela prețul fixat de creditor sau dela acela pe care îl va insemna judecătorul-delegat, dela sine și se vor repeta de trei ori; între fiecare strigare va fi un termen de 5 minute cel puțin sau de 15 minute cel mult.

Lucrul se va adjudeca asupra aceluia care a oferit cel mai mare preț.

Articolul 925

Judecătorul-delegat va încheia proces-verbal de cele urmate.

Adjudecatarul va subscrie de prețul cu care lucrul s'a adjudecat asupra-i și în același timp va face alegere de domiciliu în localitatea unde s'a urmat vînzarea. În caz contrariu, toate notificările ce i se vor adresa vor fi valabil făcute la grefa tribunalului.

Articolul 926

Procuratorul care va fi rămas adjudecatar pentru o persoană care ar avea a o numi mai în urma, trebuie, în cele trei zile după licitație, să depună la grefa mandatul special anterior vanzarei, dacă acela în contul căruia a concurat la licitație nu prefera de a face în persoana acceptatiunea prin o declarațiune depusa la grefa; în lipsa, procuratorul va fi considerat ca adjudecatar în numele sau propriu.

Articolul 927

Adjudecatarul este dator ca, în termen de cinci zile dela adjudecare, să depună prețul cu care s'a adjudecat asupra-i vasul.

Dacă acest termen expira, fără ca cumpărătorul sa fi depus întregul preț, tribunalul, dela sine sau după cererea partei interesate, va pune lucrul din nou în vânzare.

Aceasta noua licitațiune se va incunostiinta prin afipte, conform art. 921, iar afiptul se va publică cu trei zile cel puțin înainte de vânzare.

Noile afipte vor cuprinde pe lîngă enuntarile prevăzute de art. 920, numele adjudecatarului ce nu a depus prețul și suma cu cat lucrul a fost adjudecat asupra-i.

Licitațiunea se va urma conform art. 924.

Dacă prețul ieșit la aceasta noua licitațiune este mai mic, primul adjudecatar răspunde de diferența și, în ori-ce caz, de toate cheltuelile ocazionate cu aceasta noua vânzare.

Dacă primul cumpărător, înainte de începerea acestei noui licitațiuni, depune prețul cu cat lucrul s'a adjudecat asupra-i, împreună cu dobânzi și cheltuieli făcute cu aceasta a doua vânzare, el va fi menținut în calitatea sa de adjudecat*).

----------

*) Art. italian 896, nu cuprinde acest al patrulea aliniat și nici pe cel imediat următor.

Articolul 928

Dacă sînt urmărite barci, șalupe sau alte vase de o capacitate nu mai mare de 30 tone, vînzarea se va face înaintea judecătorului-delegat, după publicațiunile făcute în trei zile consecutive printr'un singur afipt lipit pe catarg sau, în lipsa, într-alt loc aparent al vasului, la usa tribunalului și pe zidul sau scara portului, fără nici o alta formalitate.

Vânzarea nu se poate face decât după trecere de opt zile dela notificarea procesului-verbal de urmărire.

Articolul 929

Urmărirea și vînzarea batelurilor destinate transportului persoanelor sau pescaritului în porturi, limanuri, canaluri, lacuri și râuri, precum și altor asemenea plutitoare ce se afla în aceste localități și care nu ar avea o capacitate mai mare de 10 tone, se va face conform dispozițiunilor articolelor precedente, cu următoarele modificatiuni:

1. Vânzarea se va face de judecătorul de ocol;

2. Afiptele nu vor mai fi publicate în foaia anunțurilor judiciare;

3. Prețul va fi răspuns îndată după terminarea licitațiunei, iar în caz contrariu, se va procede imediat la o noua licitațiune pe contul adjudecatarului;

Dispozițiunile acestui articol nu se aplică în caz de vînzarea batelurilor și a celorlalte plutitoare avînd masina cu vapori.

Articolul 930

Vânzarea vasului face sa înceteze funcțiunile căpitanului, cu rezerva dreptului sau la despăgubire contra celui obligat.

Articolul 931

Adjudecatarul va primi un extract după procesul-verbal al licitațiunei în care se va indica:

1. Numele, pronumele, domiciliul sau reședința creditorului urmăritor și al debitorului;

2. Numele, felul și capacitatea vasului vândut;

3. Numele, pronumele și reședința adjudecatarului, precum și prețul cu care vasul s'a adjudecat asupra-i*).

Acest extract va fi semnat de judecătorul-delegat sau de judecătorul de ocol și**) va trebui să fie transcris în registrele autorității unde va fi înscris vasul, și vînzarea va trebui notată și pe actul de naționalitate.

---------

*) În art. italian 900, lipsesc cuvintele dela finele acestui aliniat: "precum și prețul cu care vasul s'a adjudecat asupra-i".

**) În art. italian 900, lipsesc cuvintele dela începutul aliniatului final cuvintele: "va fi semnat de judecătorul delagat sau de judecătorul de ocol și".

Articolul 932

Cererile în distractiune (separatiune) asupra vasului urmărit se vor notifica creditorului urmăritor înainte de vânzare.

Dacă cererile în distractiune nu s'au format decât după adjudecatiune, ele se vor converti de drept în opozițiuni asupra liberarei prețului.

Cererea în distractiune va conține citațiunea creditorului urmăritor de a compare pentru a audienta fixa înaintea tribunalului competent și alegerea sau declarațiunea de domiciliu sau de reședința a reclamantului în comuna de reședința a tribunalului sau judecătoriei prin care se face urmărirea.

Dacă cererea se va respinge reclamantul deosebit de cheltuieli și daune, poate fi osandit și la o pedeapsă pecuniară pînă la suma de 500 lei.

Articolul 933

Opozițiunile la distribuirea prețului rezultat din vînzarea unui vas vor fi făcute, sub pedeapsa de pierderea dreptului, în termen de trei zile socotit dela vânzare.

Creditorii oponenți sînt datori de a prezenta la grefa titlurile lor de creanțe cel mult în termen de opt zile din ziua opozițiunei, sub pedeapsa, în caz de contrariu, de a se proceda la distribuirea prețului fără a se tine seama de opozițiunea ce au făcut.

Articolul 934

Colocatiunea creditorilor și distribuțiunea prețului între creditorii privilegiați se va face în ordinea prescrisă prin art. 687 și între ceilalți creditori, în proportiune cu creanțele lor.

Articolul 935

Pentru tot ce nu este expres regulat prin prezentul titlu, se aplică dispozițiunile codicelui de procedura civilă, relative la urmărirea silită a bunurilor mobile.

Regulile stabilite în prezentul capitol se vor observa, pe cat nu vor fi incompatibile, în ori-ce alt caz de vânzare judiciară a unui vas sau a unei porțiuni dintr'un vas.

Articolul 936

Ori de câte-ori legea prescrie ca falitul sau vr'un alt interesant să fie ascultat, nu se poate nimic hotara în absenta sa, dacă nu se va constata ca a fost legalmente citat la o zi și ora fixa și dacă lipsa lui nu se va constata prin proces-verbal.

Articolul 937

Ori de câte-ori creditorii unui faliment urmează să fie convocați, sindicul este dator ca, afară de publicațiunile prescrise de lege sa trimită o anume încunoștiințare fie-cărui creditor.

Incunstiintarea se va face printr'o scrisoare recomandată la posta, cel puțin cu opt zile înainte de ziua fixată pentru întrunire sau pentru operațiunile pentru care s'a fixat.

Recipisa de predare la posta a scrisorei recomandate va servi ca proba ca încunoștiințarea a avut loc și va sta atașată la actele falimentului.

Scrisoarea de convocare adresată creditorului va trebui sa cuprindă chestiunile ce sînt a se supune deliberarei creditorilor.

Ori-ce deciziune luată asupra unei chestiuni necuprinsă în încunoștiințare este nulă.

Articolul 938

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Întrunirile creditorilor sînt prezidate de judecătorul-sindic.

Deciziunile se iau cu majoritate absolută a creditorilor prezenți, afară de cazurile în care legea nu cere o anume majoritate.

Creditorii se pot prezenta în persoana sau prin mandatari.

Articolul 939

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Procesul-verbal al intrunirei creditorilor se subscrie de judecătorul-sindic și de grefier sau de secretarul arhivar al sindicatului tribunalului. El cuprinde, în rezumat, desbaterile urmate, deciziunile luate de creditori și ordinea în care ele au avut loc și indica numirile făcute, după ordinea numărului voturilor obținute de fie-care, începînd cu cel mai mare număr.

Procesul-verbal se înaintează tribunalului în termen de cel mult trei zile, spre a fi alăturat la celelalte acte ale falimentului.

Articolul 940

Dacă în ziua fixată pentru întrunirea creditorilor nu s'a putut delibera asupra tuturor chestiunilor ce erau prevăzute în actul de convocare sau citatiune, continuarea deliberatiunilor se va urma de drept în ziua următoare de lucru, fără sa mai fie necesitate de vre-o noua încunoștiințare specială a creditorilor prezenți sau absenți, și aceasta pînă la rezolvarea tuturor chestiunilor puse în deliberatiunea creditorilor.

Articolul 941

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Ordonanțele judecătorului-sindic nu sînt supuse apelului decât în cazurile determinate de lege.

Apelul se face către tribunalul respectiv pentru audienta fixa.

Articolul 942

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Deliberatiile tribunalului în materie de faliment vor putea fi precedate de relațiunea judecătorului-sindic.

Articolul 943

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Sentințele și încheierile tribunalului, pronunțate conform art. 708, 722, 723, 735, 826, 835, 837, 841, 842, 843, 852, 864, și sentințele de condamnare la una din pedepsele pentru unul din delictele prevăzute în titlul VIII al cartei a III-a, se vor afige la usa tribunalului și la alte locuri obișnuite, în comuna unde resade tribunalul, în comuna unde resade Curtea de Apel, în comuna de reședința a falitului, în toate locurile unde el va avea stabilimentele de comerț și în salele burselor și Camerilor de Comerț din acele localități.

Un extract de pe aceste sentințe sau încheieri se va publică în foaia anunțurilor judiciare ale locurilor sus arătate, cu dreptul pentru judecătorul-sindic de a ordonă publicațiunea și în alte ziare, cînd împrejurările falimentului ar cere o mai întinsă publicitate.

Afigerea și publicațiunile sus zise vor fi făcute în cel mai scurt termen posibil, adică: dacă trebuiesc făcute în localitatea unde se afla tribunalul, cel mai târziu în trei zile dela data hotărîrei; dacă trebuiesc făcute în altă parte, ele trebuiesc să fie expediate pentru execuțiunea imediata în același termen.

Judecătorul-sindic este dator a observa exactă îndeplinire a dispozițiunilor cuprinse în acest articol.

Articolul 944

Toate sentințele date de tribunalul de comerț în materie de faliment sînt executorii.

Ele nu sînt supuse opozițiunei sau apelului decât în cazurile prevăzute de lege.

Cînd tribunalul se pronunța în prima instanța asupra contestatiunilor prevăzute de art. 775, sentinta este supusă apelului.

Este de asemenea supusă opozițiunei și apelului sentinta prin care tribunalul respinge declarațiunea de faliment cerută de unul sau mai mulți creditori.