Decizia nr. 152/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Ioana-Laura Paris

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „ce i-a fost solicitat, în scris“ din cuprinsul

art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ion Ciorac în Dosarul nr. 6.609/279/2017 al Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.110D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale reprezentată prin

Decizia nr. 573 din 31 octombrie 2024 , precum și faptul că debitorul trebuie să își execute de bunăvoie obligația și nu să aștepte alte mijloace procedurale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 78 din 14 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.609/279/2017, Judecătoria Piatra-Neamț - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „ce i-a fost solicitat, în scris“ din cuprinsul

art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Ion Ciorac într-o cauză având ca obiect o contestație la executare, respectiv anularea actelor de executare și constatarea perimării executării silite.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia învederează, în esență, că dispoziția legală criticată este lipsită de claritate, previzibilitate și proporționalitate, contrar

art. 1 ,

21

și

53 din Constituție . Această prevedere injustă creează un dezechilibru grav între participanții la executarea silită, întrucât nu sancționează culpa executorului, iar dacă executorul judecătoresc nu comunică creditorului executarea unui act, acesta nu este în culpă și nu poate interveni perimarea.

6.

Judecătoria Piatra-Neamț - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind constituționale.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „ce i-a fost solicitat, în scris“ din cuprinsul

art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă , cu următorul conținut: „În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.“

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin normelor constituționale cuprinse în

art. 1

- Statul român,

art. 21

- Accesul liber la justiție și

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate în cauza de față au mai format obiectul controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, relevante fiind

Decizia nr. 573 din 31 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 septembrie 2024, paragrafele 37-46, și

Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 26 martie 2024, paragrafele 31-40, prin care aceasta a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă .

13.

Curtea a reținut că dispoziția legală criticată reglementează perimarea executării silite în cazul în care se reține culpa creditorului care, deși i s-a solicitat în scris de către executorul judecătoresc, a lăsat să treacă un termen de 6 luni fără să îndeplinească actul sau demersul necesar executării silite solicitat de executor. Termenul în care operează perimarea este de 6 luni, iar potrivit

art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă , acesta curge de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite.

14.

Astfel, reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale conferite de

art. 126 alin. (2) din Constituție , rațiunea avută în vedere la edictarea normei criticate fiind aceea de a-l determina pe creditor să depună toate diligențele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obținut.

15.

Curtea a mai reținut că, în situația declanșării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite împotriva sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. Așadar, prin reglementarea legală criticată, intervenția perimării executării silite este circumstanțiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligațiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de 6 luni. Referitor la termenul de perimare, Curtea a reținut prin

Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2023 , anterior menționată, paragraful 33, că acesta începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc, context în care instanța judecătorească, învestită cu constatarea perimării, va determina data concretă. Având în vedere cele reținute prin decizia menționată, coroborate cu prevederile

art. 184 din Codul de procedură civilă , Curtea a subliniat că termenul de perimare începe să curgă, în contextul formulării solicitării de către executorul judecătoresc, de la data comunicării acesteia creditorului.

16.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidența instituției perimării și a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a mai constatat că dispoziția legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligația de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură și părțile din această procedură trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute de lege.

17.

De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea și la termenele stabilite de lege. În acest sens,

Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede, la

art. 56 , că executorul judecătoresc trebuie să își motiveze refuzul de a îndeplini atribuțiile prevăzute de lege, dacă părțile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părților, iar executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă.

18.

Așadar, partea interesată în executarea obligației este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenția perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligației, și nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanței sale.

19.

Curtea a mai reținut că legea procesual civilă pune la dispoziția părților posibilitatea contestării pasivității executorului judecătoresc, statuând prin

art. 712 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă

că „De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii“. Totodată, executorul poate fi sancționat cu amendă judiciară, precum și obligat la despăgubiri, având în dispozițiile

art. 720 alin. (7) din Codul de procedură civilă . Pentru aceste considerente va fi înlăturată critica potrivit căreia legea nu pune la dispoziția părților o cale de sancționare a eventualei culpe a executorului.

20.

Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în privința exigențelor de calitate a legii, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia, astfel încât nu se poate reține încălcarea

art. 1 alin. (5) din Constituție

(a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22.

Referitor la criticile de neconstituționalitate întemeiate pe dispozițiile

art. 53 din Constituție , având în vedere că nu s-a constatat încălcarea unui drept sau unei libertăți fundamentale, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 483 din 17 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 31 martie 2020, paragraful 26).

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Ciorac în Dosarul nr. 6.609/279/2017 al Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția civilă și constată că sintagma „ce i-a fost solicitat, în scris“ din cuprinsul

art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă

este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 februarie 2026.