Decizia nr. 132/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Giurgiu - Secția penală în Dosarul nr. 13.174/236/2020/a1 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.952D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părții. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu fondul cauzei în cursul soluționării căreia aceasta a fost invocată. În acest sens, precizează că excepția a fost ridicată de judecătorul de cameră preliminară în procedura prevăzută de

art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală , mai exact cu ocazia verificării, după trimiterea în judecată, a rechizitoriului emis de parchet. Este adevărat că, potrivit

art. 348 din Codul de procedură penală , judecătorul de cameră preliminară se pronunță și asupra măsurilor preventive. Însă, în cauză, potrivit

art. 202 alin. (4) lit. d)

și

e) din Codul de procedură penală , măsura arestării preventive s-a luat față de inculpat în faza de urmărire penală de judecătorul de drepturi și libertăți. Contestația se soluționează de un judecător de drepturi și libertăți de la o instanță superioară. Încheierea pe care judecătorul, autor al excepției, o apreciază în cameră preliminară ca fiind nelegală s-a pronunțat de către judecătorul de drepturi și libertăți în cadrul procedurii de control judiciar prevăzută la

art. 204 din Codul de procedură penală . Or, procurorul, dacă apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întocmește doar un referat, care conține o propunere ca judecătorul să ia măsura preventivă arătată în referat, cu indicarea temeiului legal. Referatul întocmit de un procuror stagiar poate avea legalitatea și consistența unui act, fără a fi contrasemnat de procurorul definitiv, care îi controlează activitatea judiciară. Arată că nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 23 alin. (2^2) din Legea nr. 303/2004

care interzic procurorului stagiar să dispună măsuri privative sau restrictive de libertate, întrucât în cauză procurorul stagiar nu a dispus nicio astfel de măsură, ci a făcut o propunere pentru ca o astfel de măsură să fie dispusă de instanță. De altfel,

art. 23 alin. (3) din același act normativ

stabilește care sunt soluțiile care pot fi dispuse de către procurorii stagiari și care dintre acestea trebuie contrasemnate de procurorii definitivi, aceștia din urmă devenind, astfel, alături de procurorii stagiari, emitenți ai respectivelor acte procedurale. Așadar, potrivit

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , criticat în prezenta cauză, procurorii stagiari au doar dreptul să pună concluzii în fața instanței, să efectueze și să semneze acte de procedură sub coordonarea procurorului definitiv. Or, în cauza de față, procurorul stagiar doar a întocmit un referat și nu a dispus o soluție. De altfel, faptul că acest referat de arestare preventivă nu a fost semnat de ambii procurori nici nu constituie, pe fond, un motiv de nulitate, întrucât obligația semnării sale nu incumbă și procurorului definitiv.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 29 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 13.174/236/2020/a1, Judecătoria Giurgiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, într-o cauză în care a fost contestată legalitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva unei persoane, respectiv a ordonanței de confirmare a efectuării în continuare a urmăririi penale și s-a constatat nelegalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, ca urmare a faptului că procurorul stagiar nu avea dreptul să dispună măsura preventivă a reținerii inculpatului și nu era competent funcțional să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, judecătorul de cameră preliminară care a ridicat, din oficiu, excepția face referire la principiul legalității, care este specific activității procurorilor, susținând că legea care limitează competența procurorului stagiar este neclară și lipsită de previzibilitate. În acest sens, arată că, în cauză, supravegherea activității organelor de cercetare penală a fost realizată de un procuror stagiar care are competență funcțională limitată și care nu se bucură de independență în luarea măsurilor și în soluționarea cauzelor, întrucât se află sub coordonarea unui procuror definitiv, care contrasemnează soluțiile procurorului stagiar, fără ca legea să precizeze însă modalitatea în care se exercită în concret această coordonare, respectiv dacă procurorul definitiv emite vreun anumit act procedural, dacă doar contrasemnează actele procesuale/procedurale ale procurorului stagiar sau dacă are posibilitatea infirmării acestor acte, ceea ce ar fi, de fapt, un atribut exclusiv al procurorului ierarhic superior.

6.

În cauza de față, judecătorul de cameră preliminară autor al excepției reține că procurorul stagiar a exercitat activitatea de supraveghere a urmăririi penale realizată de organele de cercetare penală, însă în mod limitat, doar cu privire la actele de cercetare și urmărire penală efectuate anterior luării măsurii reținerii față de suspect. Ulterior acestui moment, procurorul

stagiar nu a efectuat, în mod concret, o activitate de supraveghere a urmăririi penale și nu a exercitat funcția judiciară de urmărire penală, potrivit competențelor.

7.

Se mai susține că se ridică serioase semne de întrebare cu privire la modalitatea în care suspectul putea face plângere împotriva măsurii reținerii luate de organul de poliție, respectiv la cea în care procurorul stagiar putea soluționa plângerea, dată fiind limitarea de competență instituită prin

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 .

8.

Se arată că, în cauză, procurorul stagiar a întocmit referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive prin care a sesizat instanța de judecată, în care a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală . Astfel, procurorul stagiar a făcut o apreciere asupra unei măsuri preventive, pe care legiuitorul a exclus-o din sfera competenței sale în mod expres, prin prevederile

art. 23 alin. (2^2) din Legea nr. 303/2004 . De asemenea, prin întocmirea referatului, procurorul stagiar a constatat că actele efectuate de organele de cercetare penală sunt legale, că probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă sunt legal administrate, respectiv că măsura arestării preventive este necesară și proporțională, fiind inclusă aici și ordonanța de luare a măsurii reținerii, pe care nu avea competența funcțională să o verifice.

9.

Toate acestea, în condițiile în care legea nu prevede în mod concret care sunt modalitățile în care procurorul definitiv realizează coordonarea în ceea ce privește ordonanța de confirmare a efectuării în continuare a urmăririi penale și a celei de punere în mișcare a acțiunii penale. Or, fără o manifestare de voință materializată în scris din partea procurorului coordonator, procurorul ierarhic superior se vede lipsit de atributul controlului ierarhic. În plus, actele de coordonare nu pot fi atacate cu plângere, de către inculpat, persoana vătămată ori celelalte părți ale procesului penale, la procurorul ierarhic superior sau chiar la instanța de judecată, cum este și cazul de față. Această modalitate de reglementare nu poate să asigure dreptul la un proces echitabil al inculpatului, în așa fel încât privarea de libertate să fie în conformitate cu legea.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu următorul conținut normativ: „(2) Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanță, să efectueze și să semneze acte procesuale și procedurale, sub coordonarea unui procuror definitiv.“

14.

Legea nr. 303/2004

a fost abrogată prin

Legea nr. 303/2022

privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, dar textul de lege criticat poate forma obiect al controlului de constituționalitate, fiind aplicabil în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Giurgiu - Secția penală, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sintagmă care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

15.

În opinia instanței autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității și în

art. 21 alin. (3)

care consacră dreptul la un proces echitabil, astfel cum este interpretat, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au ca finalitate reglementarea competențelor procurorilor stagiari, în acord cu arhitectura instituțională a Ministerului Public, în cadrul căruia este definitorie aplicarea principiului constituțional al subordonării ierarhice, consacrat de

art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală .

17.

În considerarea rolului specific al procurorului în cursul instrucției penale și a consecințelor deosebit de grave pe care măsurile dispuse de acesta le pot avea asupra persoanei cu privire la care există suspiciuni că ar fi săvârșit o infracțiune, fiind investigată ca atare, legiuitorul a apreciat oportun să statueze că procurorii stagiari, care, prin ipoteză, au o experiență profesională redusă, au dreptul să pună concluzii în instanță, să efectueze și să semneze acte procesuale și procedurale, însă doar sub coordonarea unui procuror definitiv. Potrivit

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 , soluțiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează.

18.

În ceea ce privește criticile formulate în motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea apreciază că nu pot fi reținute, fiind bazate exclusiv pe elemente factuale, privitoare la modalitatea concretă în care a acționat procurorul stagiar în cauza pe care o avea de soluționat judecătorul de cameră preliminară care a invocat neconstituționalitatea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate. Acesta detaliază, în motivarea excepției, situația din speță, prezentând succesiunea de acte și activități realizate de organele de cercetare penală și de procurorul stagiar. Or, argumentele expuse în motivarea excepției țin de aplicarea propriu-zisă a legii procesual penale în cauza concretă, demers ce excedează competenței Curții Constituționale, care se poate pronunța exclusiv asupra concordanței dintre prevederi legale și dispoziții sau principii cuprinse în Legea fundamentală. Aprecierea cu privire la legalitatea actelor și măsurilor dispuse în cauză revine însuși judecătorului de cameră preliminară care a invocat excepția de neconstituționalitate, susținerile din motivarea acesteia neconstituind veritabile critici de neconstituționalitate, ci considerații privitoare la aplicarea concretă a normelor procedurale în cauza care i-a fost dedusă analizei.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Giurgiu - Secția penală în Dosarul nr. 13.174/236/2020/a1.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 februarie 2026.