Decizia nr. 529/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 244^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Marian Adrian Pîrvu în Dosarul nr. 3.559/3/2017/a1 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.094D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de înștiințare fiind legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că hotărârea prin care se soluționează calea de atac a recursului are caracter irevocabil, astfel încât încheierea prin care se suspendă în această fază soluționarea cauzei va împrumuta și ea același caracter irevocabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 15 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.559/3/2017/a1, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 244^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 . Excepția a fost invocată de Marian Adrian Pîrvu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării procesului.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale prin faptul că nu permit atacarea cu recurs pe cale separată a încheierilor de suspendare a judecării procesului pronunțate de instanțele de recurs.

6.

Arată că dispoziția legală criticată, înainte să fie modificată prin

art. I pct. 34 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, prevedea că încheierea pronunțată asupra suspendării poate fi atacată cu recurs în toate cazurile. De asemenea, și actuala lege procesual civilă prevede că încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării procesului poate fi atacată oricând, cu excepția cazului când este pronunțată de instanța supremă.

7.

Prin urmare, dispoziția legală criticată îngrădește dreptul la o cale de atac împotriva încheierii prin care se întrerupe cursul procesului, soluția neputând să fie cenzurată de o instanță superioară, cu consecința prelungirii soluționării cauzei, de natură a afecta termenul rezonabil de soluționare a cauzei, componentă a dreptului la un proces echitabil.

8.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 244^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , care au următorul cuprins: „Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.“

13.

În legătură cu dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că acestea au fost abrogate prin

art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, în prezent regăsindu-se la

art. 414 alin. (1) din Codul de procedură civilă .

14.

Având în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 , potrivit cărora „dispozițiile

Codului de procedură civilă

se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a reținut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor

art. 244^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , mai sus citate.

15.

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 21

- Accesul liber la justiție. De asemenea, se invocă și prevederile

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra constituționalității prevederilor

art. 244^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 630 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008,

Decizia nr. 1.019 din 7 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 26 noiembrie 2008, sau

Decizia nr. 293 din 23 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 2 iulie 2013.

17.

În ceea ce privește critica referitoare la imposibilitatea atacării cu recurs, în mod separat, a încheierii prin care se dispune suspendarea judecății cauzei aflate în faza recursului, Curtea a reținut că, potrivit

art. 282 alin. 2

și

art. 299 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865 , împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași cale de atac precum cea împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei. Împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunțată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opțiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situații. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, hotărârea care soluționează cauza are caracter irevocabil. Prin urmare, încheierea prin care se dispune suspendarea judecății își însușește acest caracter tocmai pentru că, pregătind pronunțarea hotărârii finale, ea urmează soarta acesteia din urmă - accesorium sequitur principale. O atare soluție împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

18.

În continuare, Curtea reține că prevederile

art. 244^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

se regăsesc la

art. 414 alin. (1) din Codul de procedură civilă

într-o formulare modificată. Însă analiza constituționalității dispozițiilor criticate în prezenta cauză se raportează la legea procesual civilă din care fac parte, respectiv la

Codul de procedură civilă din 1865 , controlul de constituționalitate neputând fi exercitat prin compararea a două texte legale cuprinse în reglementări diferite. De asemenea, modificarea unei soluții legislative nu poate constitui în sine un argument al neconstituționalității soluției legislative anterioare. Este opțiunea legiuitorului de a reglementa procedura de judecată și condițiile de exercitare a căilor de atac, în considerarea mandatului său constituțional conferit de

art. 126 alin. (2)

și

art. 129 din Legea fundamentală .

19.

În plus, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări ( Decizia nr. 785 din 23 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 14 februarie 2022, paragraful 34).

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Adrian Pîrvu în Dosarul nr. 3.559/3/2017/a1 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile

art. 244^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.