Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 183/2024

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, ale art. 12 alin. (3) și ale art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. II art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 5 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar

prezumat în vigoare

Data actului
26 martie 2024
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 828 din 20 august 2024
Citat de
6 acte
Citează
32 de acte
Structură
1 articol · 54.291 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 8/2008 30 ianuarie 2008 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi …

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, ale

art. 12 alin. (3)

și ale

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale

art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, excepție ridicată de Florin Nicolae Radu, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în Dosarul nr. 474/3/2019* al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.285D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.286D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

și ale

art. 38 alin. (1)

și

alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Alexandru Sălăgean, Claudiu-Victor Lapazan, Emil-Octavian Porim și Artemie Dănuț Riza în Dosarul nr. 2.088/102/2019* al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorii excepției Emil-Octavian Porim și Alexandru Sălăgean au comunicat note scrise, prin care susțin admiterea criticilor de neconstituționalitate și solicită judecarea cauzei și în lipsă.

6.

Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.286D/2020 la Dosarul nr. 2.285D/2020, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 576 din 22 noiembrie 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8.

Prin Sentința nr. 1.026 din 3 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 474/3/2019*, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, ale

art. 12 alin. (3)

și ale

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale

art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Excepția a fost ridicată de Florin Nicolae Radu, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind recalcularea drepturilor salariale pentru funcționari publici cu statut special.

9.

Prin Încheierea din 2 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.088/102/2019*, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

și ale

art. 38 alin. (1)

și

alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de recurenții Alexandru Sălăgean, Claudiu-Victor Lapazan, Emil-Octavian Porim și Artemie Dănuț Riza într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă acțiunea privind recalcularea drepturilor salariale pentru funcționari publici cu statut special.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

încalcă

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție

și principiul separației puterilor în stat, întrucât salarizarea polițiștilor ține de regimul juridic al acestora și trebuie stabilită, din perspectivă constituțională, prin lege organică, de către Parlament, nu printr-o ordonanță simplă a Guvernului. Se susține și încălcarea

art. 115 alin. (1)

și

(6) din Constituție

din care rezultă interdicția de a se reglementa prin ordonanțe simple în domeniul rezervat legii organice, cu observația că salarizarea polițiștilor este un domeniu rezervat legii organice prin dispozițiile

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție . Se arată că textele de lege criticate au legătură cu cauza întrucât salariile acestora au fost calculate și plătite prin luarea în considerare a valorii de referință de 197,33 lei, introdusă prin

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , fiind evident că această normă a fost ultraactivată, după abrogarea prin

art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009

și respingerea de către Parlament prin

Legea nr. 49/2012 .

11.

Se mai susține că prevederile

art. 12 alin. (3)

și ale

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009

încalcă principiul securității raporturilor juridice, deoarece au ultraactivat coeficienții de ierarhizare și valoarea de referință de „197,33 lei“ din

anexa nr. 1 (abrogată) la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 . În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate prevederile

art. 64 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora abrogarea unei norme are caracter definitiv, și jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia încălcarea regulilor din

Legea nr. 24/2000

atrage încălcarea principiului securității raporturilor juridice. Se arată că sunt incidente, mutatis mutandis, considerentele obligatorii din

Decizia Curții Constituționale nr. 654 din 17 octombrie 2017 , potrivit cărora „deși trimiterea la alte acte normative este un procedeu legislativ permis, aceasta nu poate viza o normă abrogată“.

12.

De asemenea, se arată că prevederile

art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

încalcă principiul securității raporturilor juridice, deoarece ultraactivează prevederile abrogate din

anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

și pe cele ale

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

privind valoarea de referință de „197,33 lei“.

13.

Cu privire la dispozițiile

art. 38 alin. (1)

și

alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ale

art. II art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

și ale

art. 5 alin. (1) lit. a)

și

b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , se susține, în esență, încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a principiului separației puterilor în stat. Astfel, fiecare prevedere legală indicată folosește formulări de trimitere la cuantumuri salariale stabilite într-o lună anterioară, potrivit legislației în vigoare în luna respectivă, fără ca vreuna dintre normele criticate să reglementeze concret, precis, clar cuantumurile elementelor salariale, cu consecința că salarizarea personalului bugetar a fost reglementată, în perioada 2010-2017, printr-un lanț nesfârșit de norme de trimitere la norme precedente care, în loc să conțină o reglementare substanțială, reprezintă tot norme de trimitere care, în final, regresează la legislația de salarizare valabilă în anul 2009 și abrogată de la 1 ianuarie 2010, cu consecința ultraactivării acesteia. Fiecare normă criticată este lipsită de claritate și precizie, întrucât nu reglementează efectiv cuantumurile drepturilor salariale vizate de reglementare, ci face trimitere la o altă normă de trimitere, care trimite la o altă normă de trimitere. Fiecare normă criticată trimite la și ultraactivează, totodată, normele de salarizare care au precedat-o și care și-au încetat efectele la intrarea în vigoare a normei criticate, fie prin abrogare expresă, fie prin atingerea termenului de valabilitate al normei. Întregul lanț al normelor de trimitere a încălcat principiul securității raporturilor juridice întrucât, pe lângă împrejurarea că s-au ultraactivat unele pe altele, lanțul normelor de trimitere regresivă a ultraactivat și a perpetuat ultraactivitatea sistemului de salarizare valabil în anul 2009, dar abrogat de la 1 ianuarie 2019. În mod particular, lanțul normelor de trimitere a ultraactivat normele abrogate din

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

și

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , reglementând coeficienți de funcție și de grad profesional, valoare de referință sectorială, sporuri și alte suplimente, metode de calcul.

14.

Lanțul de norme contestate din ordonanțele de urgență încalcă și principiul separației puterilor în stat, deoarece Guvernul a utilizat mecanismul ordonanțelor de urgență succesive pentru a bloca efectul legilor-cadru de salarizare date de Parlament, ca autoritate legiuitoare. Toate legile-cadru de salarizare, începând cu anul 2010, au stabilit, ca principiu general, principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii. O normă care trimite generic la niște cuantumuri dintr-o lună precedentă care, de altfel, nu sunt precizate nici în normele de salarizare care au precedat-o nu întrunește exigențele de precizie și claritate care caracterizează un act normativ și creează insecuritate juridică, destinatarii legii fiind în imposibilitate să își adapteze conduita la exigențele legii.

15.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale (spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 ,

Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005 ,

Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016 ,

Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013 ,

Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , sau

Decizia nr. 654 din 11 octombrie 2017 ) și

Legea nr. 24/2000 .

16.

Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă opinează în sensul conformității textelor legale criticate cu prevederile constituționale, deoarece, pe cale de interpretare, pot fi stabilite subiectele principale ale raportului de serviciu al funcționarului public polițist. Reține că principiul separației puterilor în stat este interpretat în sensul de principiu al colaborării puterilor în stat, nefiind exclusă de

Constituție

delegarea de atribuții între autoritățile publice. Salariile tuturor polițiștilor au alt algoritm de calcul (solde), iar cuantumul final al unui salariu nu se situează sub nivelul salariului minim stabilit de legislația în vigoare. Accesul la justiție nu este îngrădit, astfel că nu sunt încălcate nici principiul securității raporturilor juridice și nici principiul separației puterilor în stat.

17.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Opțiunea legiuitorului de a face raportări la nivelul anterior de salarizare nu reprezintă un mecanism neconstituțional, lipsit de coerență sau previzibilitate. Divergența de opinie a părților cu privire la modalitatea concretă de raportare la noțiunile „nivelul acordat pentru luna februarie 2017“, respectiv „nivelul acordat pentru luna iunie 2017“ reprezintă un aspect ce ține de aplicarea în concret a legii, și nu de controlul de constituționalitate.

18.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorii excepției în Dosarul nr. 2.286D/2020, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

20.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în dispozitivul actelor de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, ale

art. 12 alin. (3)

și ale

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, ale

art. 38 alin. (1)

și

alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, și ale

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010.

22.

Din analiza notelor scrise ale autorului excepției de neconstituționalitate și a considerentelor actului de sesizare în Dosarul nr. 2.285D/2020, Curtea observă că, în ceea ce privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , sunt vizate, în realitate, prevederile

art. II art. 1 alin. (1)

din acest act normativ. De asemenea, referitor la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , sunt vizate, în realitate, prevederile

art. 5 alin. (1) lit. a)

și

b)

din acest act normativ.

23.

Referitor la prevederile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , Curtea observă că acestea au fost abrogate potrivit

art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

a fost respinsă prin Legea nr. 49/2012 privind respingerea

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 22 martie 2012.

24.

De asemenea, Curtea observă că

Legea-cadru nr. 330/2009

a fost abrogată prin

art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010; prevederile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

au fost abrogate potrivit

art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 ; prevederile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

au fost abrogate potrivit

art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 ; prevederile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

au fost abrogate potrivit

art. 44 alin. (1) pct. 28 din Legea-cadru nr. 153/2017 ; prevederile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

au fost abrogate potrivit

art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 , prevederile

art. 1 din Legea nr. 285/2010

au fost abrogate potrivit

art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017 ; prevederile

art. 5 alin. (1) lit. a)

și

b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010

au fost abrogate potrivit

art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010.

25.

Curtea mai observă că

art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

și

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

au avut aplicabilitate limitată în timp, în cursul anului 2017.

26.

Însă, având în vedere cele reținute prin

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt incidente în cauzele în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, urmează să se exercite controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor legale criticate, care au următorul cuprins:

–

Art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008:

(1)

Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referință sectorială pentru determinarea soldelor de funcție și grad ale personalului militar, potrivit prevederilor

Legii nr. 138/1999 , cu modificările și completările ulterioare, valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 353/2003 , cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în baza căreia se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 462/2006 , cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.

(2)

Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.

(3)

Soldele de funcție și de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut de funcționarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) și (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului.;

–

Art. 12 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009: „În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.“;

–

Art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009:

În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a)

noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b)

sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.;

–

Art. 38 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017: „Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.“;

–

Art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017:

Începând cu data de 1 iulie 2017:

a)

se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

–

Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017: „În perioada 1 martie-31 decembrie 2017, se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

anexele la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.“;

–

Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

anexele la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.“;

–

Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

anexele la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.“;

–

Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

anexele la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.“;

–

Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

anexele la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.“;

–

Art. II

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 : „Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

Articolul 1

(1)

În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

–

Art. 1 din Legea nr. 285/2010:

(1)

Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2)

Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3)

Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4)

Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5)

În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în

Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.;

–

Art. 5 alin. (1) lit. a) și

b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 :

(1)

Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la

art. 10 din Legea nr. 329/2009 , care se calculează după cum urmează:

a)

la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la

anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 , numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

b)

sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în

anexele la Legea-cadru nr. 330/2009

care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor

art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009 .

27.

Autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (4)

și

(5)

privind separația și echilibrul puterilor și principiul legalității și al supremației

Constituției ,

art. 73 alin. (3) lit. j)

privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici și

art. 115 alin. (1)

și

(6)

privind ordonanțele Guvernului și limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

28.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin raportare la dispoziții constituționale și prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, iar prin mai multe decizii (spre exemplu,

Decizia nr. 576 din 22 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 7 aprilie 2023,

Decizia nr. 224 din 28 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 30 august 2022,

Decizia nr. 195 din 7 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 5 august 2022,

Decizia nr. 625 din 7 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 24 iunie 2022,

Decizia nr. 624 din 7 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2022) Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

29.

Curtea a invocat jurisprudența sa anterioară prin care a reținut, în esență, că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent.

30.

Referitor la critica de neconstituționalitate formulată cu privire la încălcarea

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a reținut că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului și stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57.

31.

Astfel, dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc în ceea ce privește destinatarii și efectele juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident, cu respectarea prevederilor

Constituției , Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar.

32.

Ca tehnică de reglementare, textele de lege criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate. Așadar, modalitatea de reglementare prevăzută de textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care au fost supuse controlului dispoziții de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate și prin care s-a statuat că adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare încalcă dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție . În consecință, considerentele acestei decizii nu sunt aplicabile în cauză. În concluzie, Curtea a constatat că, prin dispozițiile de lege criticate, legiuitorul normează un conținut care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate, fiind astfel respectate prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție

în componentele referitoare la calitatea legii și principiul securității juridice.

33.

Referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la dispozițiile

art. 1 alin. (4) din Constituție , Curtea a reținut că, sub aspectul competenței de legiferare, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de

art. 115 alin. (4)

-

(6) din Constituție . Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului,

Constituția , în

art. 115 , consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [ art. 115 alin. (1)

-

(3)]

sau ordonanțe de urgență [ art. 115 alin. (4)-(6)] . Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020). Prevederile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

și ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

dispun în sensul neaplicării valorii de referință și coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 . Aceste prevederi legale fac inaplicabile dispozițiile

Legii-cadru nr. 284/2010 , dar nu în sensul contracarării voinței legiuitorului, ci în sensul protejării dreptului la salariu, ca drept fundamental, astfel ca implementarea unui nou sistem de salarizare să nu conducă la diminuarea drepturilor salariale ale niciuneia dintre categoriile profesionale plătite din fonduri publice. În consecință, Curtea a constatat că nu se poate reține că prin adoptarea ordonanțelor de urgență criticate s-ar fi încălcat principiul separației puterilor, consacrat de dispozițiile

art. 1 alin. (4) din Constituție , și nici regulile constituționale privind limitele ordonanțelor de urgență, stabilite prin

art. 115 alin. (6) din Constituție .

34.

Cât privește critica referitoare la tehnica de reglementare, Curtea a precizat că aceasta relevă o problemă de legiferare ce nu poate fi soluționată însă decât de legiuitor, iar nu de Curtea Constituțională în cadrul competențelor sale consacrate de

Legea fundamentală .

35.

De asemenea, analizând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

prin raportare la prevederile constituționale ale

art. 73 alin. (3) lit. j)

referitoare la adoptarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, precum și ale

art. 115 alin. (1) , care se referă la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legii organice, Curtea a reținut că, așa cum în mod constant a statuat în jurisprudența sa, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente - nașterea, executarea și încetarea - ale raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se referă în mod intrinsec la statutul acestora, statut care este reglementat prin lege organică. În ceea ce privește reglementarea tuturor acestor aspecte în cazul polițiștilor, Curtea a constatat că acestea constituie obiectul reglementării

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

a avut ca obiect de reglementare însă salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar Curtea a statuat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ, care, conform

art. 73 alin. (3) din Constituție , fac obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea

Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1160 din 21 decembrie 2005).

36.

În final, Curtea a subliniat că aspectele referitoare la interpretarea și aplicarea legii excedează controlului de constituționalitate, soluționarea acestora revenind instanțelor judecătorești.

37.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

38.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu Florin Nicolae, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în Dosarul nr. 474/3/2019* al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și de Alexandru Sălăgean, Claudiu-Victor Lapazan, Emil-Octavian Porim și Artemie Dănuț Riza în Dosarul nr. 2.088/102/2019* al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, ale

art. 12 alin. (3)

și ale

art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale

art. 38 alin. (1)

și

alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. II art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 5 alin. (1) lit. a)

și

b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.