Decizia nr. 53/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a dispozițiilor art. 111 alin. (1) lit. c) , alin. (2) și (5) și ale art. 115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina-Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 16
și
17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a dispozițiilor
art. 111
și
115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Narcis Cristian Militaru în Dosarul nr. 1.060/179/2016 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.414D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16 alin. (1)
și ale
art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Iulian Nedelcu în Dosarul nr. 2.844/312/2018 al Judecătoriei Slobozia, și în Dosarul nr. 128D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , precum și a dispozițiilor
art. 111
și
115 din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de Vasile Mihai în Dosarul nr. 15.335/231/2018 al Judecătoriei Focșani - Secția civilă.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele menționate, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor.
6.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă.
7.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.414D/2019 și nr. 128D/2020 la Dosarul nr. 533D/2019, care a fost primul înregistrat.
8.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând
Decizia nr. 861 din 14 decembrie 2021 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
9.
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.060/179/2016, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16
și
17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a dispozițiilor
art. 111
și
115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
10.
Prin Sentința civilă nr. 1.393 din 5 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.844/312/2018, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16 alin. (1)
și ale
art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 .
11.
Prin Încheierea din 16 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.335/231/2018, Judecătoria Focșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , precum și a dispozițiilor
art. 111
și
115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
12.
Excepția a fost ridicată de Narcis Cristian Militaru într-o cauză având ca obiect apelul împotriva unei sentințe prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții și de Iulian Nedelcu și de Mihai Vasile în cauze având ca obiect contestațiile introduse împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții.
13.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică lipsa de reglementare, în textele de lege criticate, a sancțiunii nulității absolute pentru neconsemnarea în cuprinsul procesului-verbal a sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice, precum și pentru neconsemnarea momentului din care încep să curgă sancțiunile, a duratei acestora și a organului constatator care aplică sancțiunile complementare.
14.
Cu privire la
art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , se arată că acesta reglementează în mod obligatoriu doar descrierea faptei contravenționale și indicarea actului normativ, dar nu este reglementată obligația consemnării sancțiunilor principale și complementare. Astfel, nu există predictibilitate pentru organul constatator sau pentru contravenienți. În aceste condiții, procesul-verbal trebuie atacat în 15 zile de la comunicarea sa, iar dacă sancțiunile nu sunt menționate - chiar dacă s-a descris fapta contravențională și s-a indicat actul normativ -, procesul-verbal este nul de drept.
15.
În opinia autorilor trebuie modificată această procedură a aplicării sancțiunii, deoarece nu este predictibilă, iar atunci când cetățeanul este sancționat, pe lângă descrierea faptei, trebuie să se scrie clar în procesul-verbal sancțiunea principală și durata sa, precum și sancțiunea complementară și durata sa, în caz contrar trebuind sancționat acest act administrativ cu nulitate absolută. Prin
Decizia nr. 8 din 19 martie 2018 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a pronunțat cu privire la lipsa consemnării sancțiunii complementare, însă aceasta nu poate determina schimbări legislative.
16.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 111 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , se arată că, potrivit
art. 96 alin. (2) lit. b)
din același act normativ, sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul trebuie să fie limitată în timp. Potrivit textului de lege criticat, se dispune reținerea permisului de conducere, care nu este sinonimă cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, astfel că nu de fiecare dată când se reține permisul înseamnă ca s-a dispus în mod automat sau din oficiu și sancțiunea complementară. Dacă sancțiunea complementară nu este cuprinsă în procesul-verbal de contravenție cu data și durata acesteia, se pune întrebarea cum va putea petentul să formuleze plângerea împotriva acesteia, de la ce dată este dispusă și pe ce perioadă se execută.
17.
Întrucât, în prezent, tipizatele de procese-verbale nu au tipărită rubrica de sancțiune complementară, este neclar cine dispune suspendarea ca sancțiune complementară: agentul constatator care aplică amenda (sancțiunea principală) sau alt organ constatator (șeful serviciului rutier)?
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
nu reglementează clar cu privire la persoana care aplică sancțiunea și perioada pentru care sancțiunea este dispusă atunci când contravenientul săvârșește o abatere în afara județului de domiciliu. Acest aspect este reglementat prin
Regulamentul
de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , care, în
art. 191 , face referire la competența șefului serviciului rutier de la locul săvârșirii contravenției. Se arată că, în funcție de locul săvârșirii faptei, sancțiunea complementară se aplică diferit de autorități diferite, ceea ce duce la neclaritatea textului de lege criticat.
18.
Probleme identice ridică și
art. 111 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
în ceea ce privește materia penală, în care procurorul nu poate decât să prelungească dreptul de circulație, dar nu poate să se pronunțe asupra sancțiunii complementare aplicate de polițist, context în care două chestiuni nu sunt clare: „este totuși materia penală sau contravențională reglementată prin
art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ; cine exercită controlul asupra măsurii dispuse de o singură persoană - polițistul“ - atunci este vorba despre o faptă penală?
19.
Tribunalul Tulcea - Secția civilă de contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Slobozia apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece revine instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, precum și a
deciziilor nr. 8/2018
și
nr. XXII/2007
ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
20.
Judecătoria Focșani - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
21.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
22.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
23.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
24.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocat de autorii acesteia, îl constituie prevederile
art. 16
și
17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum și dispozițiile
art. 111
și
115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.
25.
Din examinarea
art. 111 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea observă că prevederile incidente în cauze sunt cele ale
art. 111 alin. (1) lit. c)
[care fac trimitere la
art. 102 alin. (3)
și la
art. 101 alin. (3)
- unde sunt reglementate faptele contravenționale săvârșite de autori],
alin. (2)
și
(5) , celelalte alineate ale
art. 111
nefiind aplicabile în cauză. De asemenea, critica formulată privește numai
art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 .
26.
Cu privire la
art. 16 alin. (1)
și
art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , Curtea observă că acestea au fost modificate prin
privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 25 iulie 2018, și păstrează soluția legislativă criticată de autorii excepției. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 16 alin. (1)
și ale
art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , precum și a dispozițiilor
art. 111 alin. (1) lit. c) ,
alin. (2)
și
(5)
și ale
art. 115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care au următorul cuprins:
–
Articolul 16
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac și instanța la care se depune plângerea.“;
–
Articolul 17
din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Lipsa uneia dintre mențiunile privind numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.“;
–
Articolul 111
Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: [...]
c)
la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la
art. 100 alin. (3) ,
art. 101 alin. (3) ,
art. 102 alin. (3)
și
(4)
și în situația prevăzută la
art. 115 alin. (1) ; [...]
La reținerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație. [...]
(5)
În situațiile prevăzute la
alin. (1) lit. e)
și
g) , la
art. 100 alin. (3) , la
art. 101 alin. (3) , la
art. 102 alin. (3) lit. b) ,
e)
și
f)
din prezenta ordonanță de urgență, precum și la
art. 334 alin. (1)
și
din Codul penal , dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile.;
–
Art.
115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 :
(1)
Suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere se dispune de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârșită pe teritoriul altui stat, în condițiile stabilite prin
Convenția europeană
cu privire la efectele internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptată la Bruxelles la 3 iunie 1976, ratificată de România prin
(2)
Hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un vehicul sau anulării permisului de conducere se comunică titularului de către poliția rutieră care a dispus măsura.
27.
În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate aduc atingere textelor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
referitor la respectarea supremației legii și la criteriile de calitate ale legii,
art. 21
- Accesul liber la justiție,
art. 24
- Dreptul la apărare,
art. 25
- Libera circulație și
art. 20
- Tratatele internaționale privind drepturile omului prin raportare la
art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .
28.
Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea constată că textul de lege criticat reglementează cu privire la suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârșită pe teritoriul altui stat. Din examinarea actelor existente la dosare, Curtea constată că faptele sancționate contravențional în cauzele în care s-a ridicat excepția au fost săvârșite pe teritoriul național, astfel că textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, condiție prevăzută de
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
29.
Curtea reține că prevederile
art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
sunt norme ce reglementează generic cu privire la conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare a faptelor calificate de legiuitor drept contravenții. Fiind norme cu aplicabilitate generală, acestea nu pot prezenta o precizie absolută. Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin
Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în cauzele conexate Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, numeroase legi folosind formule mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent și previzibil.
30.
Așa fiind, Curtea reține că prin
Decizia nr. XXII din 19 martie 2007
[privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în
art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare], pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite, s-a reținut că „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul
art. 17
din ordonanță“. De asemenea, prin
Decizia nr. 8 din 19 martie 2018
[referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare], pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 19 iunie 2018, s-a reținut că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, neconsemnarea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat și a temeiului juridic este sancționată cu nulitatea relativă parțială a procesului-verbal, condiționată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii privind reținerea permisului de conducere“.
31.
În acest context, admiterea excepției de neconstituționalitate și declararea ca neconstituționale a dispozițiilor
art. 16 alin. (1)
și ale
art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , prin raportare la
art. 1 alin. (5) din Constituție , pe motiv că nu sunt clare deoarece
art. 16 alin. (1)
nu reglementează obligația menționării în procesul-verbal a sancțiunilor principale și complementare și a intervalului pentru care acestea sunt luate și
art. 17
nu prevede printre motivele de nulitate absolută și lipsa menționării respectivelor sancțiuni, ar reprezenta atât o intruziune în activitatea legiuitorului prin completarea legii, cât și invalidarea unor interpretări date în temeiul legii prin deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursurile în interesul legii.
32.
Or, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel încât excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.
33.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 111 alin. (1) lit. c) ,
alin. (2)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin raportare la
art. 1 alin. (5) din Constituție , pentru motivul că procesele-verbale nu au tipărită o rubrică pentru sancțiuni complementare, pentru că nu este clar cine dispune suspendarea dreptului de a conduce ca sancțiune complementară și pe ce perioadă este dispusă măsura, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor
art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală. Totodată, Curtea constată că, potrivit
art. 109 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
(în forma în vigoare la data încheierii proceselor-verbale), forma și conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se stabilesc prin regulament. În acest sens, prin
art. 180 din Regulamentul
de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, s-a prevăzut că procesul-verbal va cuprinde în mod obligatoriu gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator și sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă.
34.
Nici aceste aspecte nu constituie însă critici de neconstituționalitate, ci aspecte ce țin de interpretarea legii, iar Curtea nu poate completa textul de lege supus controlului care reglementează cazurile în care se reține permisul de conducere cu prevederi care țin de cuprinsul procesului-verbal, respectiv persoanele care îl întocmesc, prevederi aflate în alte articole din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
sau în regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Din această perspectivă, excepția apare tot ca fiind inadmisibilă, prin raportare la
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
(a se vedea, ad similis,
Decizia nr. 861 din 14 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 12 august 2022).
35.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d ) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 16 alin. (1)
și ale
art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a dispozițiilor
art. 111 alin. (1) lit. c) ,
alin. (2)
și
(5)
și ale
art. 115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Narcis Cristian Militaru în Dosarul nr. 1.060/179/2016 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Iulian Nedelcu în Dosarul nr. 2.844/312/2018 al Judecătoriei Slobozia și de Vasile Mihai în Dosarul nr. 15.335/231/2018 al Judecătoriei Focșani - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Slobozia și Judecătoriei Focșani - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.