Decizia nr. 564/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și ale art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 21/1996 10 aprilie 1996 (prevederi anume) legea concurenței
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ionița Cochințu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3
și ale
art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Mediplus Exim - S.R.L. din comuna Mogoșoaia, județul Ilfov, în Dosarul nr. 42.540/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 677D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, Consiliul Concurenței a depus documente ce reprezintă amicus curiae, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și solicită respingerea acesteia, în raport cu criticile formulate.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate reprezintă o transpunere a normelor europene în dreptul național, în vederea aplicării în mod eficient la nivel național a dispozițiilor
art. 101
și
art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene . Astfel, la
art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996
sunt prevăzute contravențiile și regimul sancționator al acestora. În realitate, problema ridicată de autoarea excepției de neconstituționalitate, în sensul dacă și instanța de judecată poate constata direct o faptă anticoncurențială în cadrul unui litigiu privind achizițiile publice, așa cum este cel în care a fost ridicată prezenta excepție, ține de aplicarea legii. De altfel, în litigiu, instanța de judecată a apreciat că, într-adevăr, poate să constate existența unei fapte anticoncurențiale și în procedura achiziției publice, prin coroborarea
cu
privind achizițiile publice.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Decizia civilă nr. 6.683 din 28 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 42.540/3/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3
și ale
art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996 .
6.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Mediplus Exim - S.R.L. din comuna Mogoșoaia, județul Ilfov, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, coroborate cu cele ale
Legii concurenței nr. 21/1996 , prin care s-a solicitat anularea procedurii derulate în temeiul
Legii nr. 98/2016 , cerere argumentată, printre altele, pe aspecte ce țin de dreptul concurenței, respectiv pe faptul că prețurile de ofertare intră sub incidența unui abuz de poziție dominantă.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că, într-un litigiu având ca obiect soluționarea unor contestații referitoare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice/ acordurilor-cadru, proceduri ce sunt prevăzute de
Legea nr. 98/2016 , acestea nu permit instanței judecătorești sesizate direct să se pronunțe cu privire la o cerere referitoare la constatarea existenței unei fapte anticoncurențiale ce intră sub incidența
art. 6 din Legea nr. 21/1996 , ci instituie o competență exclusivă a Consiliului Concurenței pentru constatarea faptelor anticoncurențiale.
8.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu privire la dispozițiile
art. 3 din Legea nr. 21/1996 , consideră că acestea sunt constituționale, deoarece nu conduc la o limitare a accesului la instanță. Astfel, după emiterea unui act al Consiliului Concurenței, o instanță legal sesizată poate constata existența unei fapte anticoncurențiale. Însă, problema care se pune în context, și care este subsidiară, este aceea dacă instanța judecătorească poate constata existența unei fapte anticoncurențiale direct într-un alt litigiu, spre exemplu de achiziție publică, întrucât legislația națională are prevederi exprese cu privire la fapte anticoncurențiale în domeniul achizițiilor publice. Astfel,
art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016
prevede faptul că autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziție publică/acordului-cadru orice operator economic care a comis o abatere profesională gravă care îi pune în discuție integritatea, iar autoritatea contractantă poate demonstra acest lucru prin orice mijloc de probă adecvat, cum ar fi o decizie a unei instanțe judecătorești sau a unei autorități administrative. Or, dispozițiile
art. 167 alin. (3) din Legea nr. 98/2016
permit instanței judecătorești să constate existența unei fapte anticoncurențiale, deoarece, în contextul respectiv, realizează un control de legalitate al actelor autorității contractante, care la rândul său are un drept de excludere din procedură, dispoziții care sunt aplicabile în coroborare cu
art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016 . Față de această împrejurare, apreciază că nu este o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii de către instanțele judecătorești.
9.
Cu privire la dispozițiile
art. 55 din Legea nr. 21/1996 , menționează că și acestea sunt constituționale. Se consideră că, în virtutea acestor norme, instanța judecătorească nu poate aplica sancțiuni contravenționale în mod direct, acestea necesitând a fi aplicate de Consiliul Concurenței și, ulterior, putând fi supuse controlului de legalitate. Chiar dacă poate constata incidental diverse fapte anticoncurențiale în cadrul unui litigiu de achiziție publică, instanța judecătorească nu ar putea aplica direct sancțiunile contravenționale, deoarece, în primul rând, logica
sub aspect contravențional impune existența prealabilă a deciziei Consiliului Concurenței, dar, în al doilea rând nu se interzice instanțelor judecătorești reținerea sancțiunii civile, foarte eficace, a nulității de drept prevăzute la
art. 52
din această lege, potrivit căruia, sunt nule de drept orice înțelegeri sau decizii interzise prin
art. 5
și
6
din această lege, precum și prin
art. 101
și
102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene , respectiv orice angajamente, convenții ori clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncurențială, precum și orice acte care încalcă prevederile
art. 8
din prezenta lege. Așadar, deși există două planuri de abordare - contravențional și civil -, niciunul dintre acestea nu este neconstituțional.
10.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care, în esență, arată că motivele invocate de autoarea acesteia nu sunt de natură a releva o neconstituționalitate intrinsecă a prevederilor
art. 3
și ale
art. 55 din Legea nr. 21/1996 , în raport cu
art. 21
și
art. 53 din Constituție .
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 3
și ale
art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, astfel cum a fost completat prin
art. 21 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2017
privind acțiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației în materie de concurență, precum și pentru modificarea și completarea
Legii concurenței nr. 21/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 8 iunie 2017. Dispozițiile
art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996 , ulterior sesizării Curții Constituționale, au fost modificate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/2020
privind acțiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației în materie de concurență, precum și pentru modificarea și completarea
Legii concurenței nr. 21/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 952 din 16 octombrie 2020, având o arhitectură, o structură și un conținut care diferă de varianta legislativă criticată în cauza dedusă judecății. Prin urmare, având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze prevederile
art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996
în redactarea avută în vedere de către autoarea excepției de neconstituționalitate, care au următorul cuprins:
–
Articolul 3
:
Punerea în aplicare a prezentei legi este încredințată Consiliului Concurenței ca autoritate națională în domeniul concurenței. Consiliul Concurenței este autoritate administrativă autonomă, învestită în acest scop, în condițiile, modalitățile și limitele stabilite prin dispozițiile prezentei legi.
Consiliul Concurenței aplică dispozițiile
art. 101
și
102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene , potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la
articolele 81
și
82 din tratat , cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, în cazurile în care actele sau faptele întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi pot afecta comerțul dintre statele membre ale Uniunii Europene.;
–
Articolul 55
:
Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancționării următoarele fapte, săvârșite cu intenție sau din neglijență de întreprinderi sau asociații de întreprinderi:
a)
încălcarea prevederilor
art. 5
și
6
din prezenta lege, precum și a prevederilor
art. 101
și
102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ;
b)
nenotificarea unei concentrări economice, potrivit prevederilor
art. 13 alin. (1)
și
, înainte de punerea în aplicare a acesteia, cu excepția cazului în care sunt incidente prevederile
art. 13 alin. (7)
sau s-a acordat o derogare conform
art. 13 alin. (8) ;
c)
realizarea unei operațiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor
art. 13 alin. (6 )-( 8) ;
d)
punerea în practică a unei operațiuni de concentrare economică, declarată incompatibilă printr-o decizie a Consiliului Concurenței, potrivit prevederilor
art. 47 alin. (4) lit. a) ;
e)
neîndeplinirea unei obligații, a unei condiții sau a unei măsuri impuse printr-o decizie luată potrivit prevederilor prezentei legi.
(2)
Dacă încălcarea săvârșită de o asociație de întreprinderi privește activitățile membrilor săi, amenda nu poate depăși 10% din suma cifrelor de afaceri totale ale fiecărui membru activ pe piața afectată de încălcarea săvârșită de asociație.
În ceea ce privește contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a), constând în încălcarea prevederilor art. 5 din prezenta lege, precum și a prevederilor
art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene , Consiliul Concurenței va stabili, prin instrucțiuni, condițiile și criteriile de aplicare a unei politici de clemență, care poate merge până la absolvire de răspundere pecuniară.
Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), în privința contravențiilor prevăzute la lit. b)-e) din același alineat care sunt săvârșite în domeniul concentrărilor economice de o persoană nerezidentă, cifra de afaceri la care se aplică amenda se înlocuiește cu suma următoarelor venituri:
a)
cifra de afaceri realizată de către fiecare dintre întreprinderile înregistrate în România, controlate de contravenient;
b)
veniturile obținute din România de către fiecare dintre întreprinderile nerezidente controlate de contravenient;
c)
veniturile proprii, obținute din România de către contravenient și înregistrate în situațiile financiare individuale ale acestuia.
Prin persoană nerezidentă se înțelege orice persoană străină, precum și orice alte entități străine, inclusiv organisme de plasament colectiv fără personalitate juridică, care nu sunt înregistrate în România, potrivit legii.
15.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale
art. 21
- Accesul liber la justiție și ale
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, prin prisma
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului din
Constituție
sunt menționate prevederile
art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate și ținând seama de criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea observă că
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 21/1996
statuează că punerea în aplicare a acestei legi este încredințată Consiliului Concurenței ca autoritate națională în domeniul concurenței, autoritate administrativă autonomă, învestită în acest scop, în condițiile, modalitățile și limitele stabilite prin normele legale în materie. În acest context, dispozițiile
art. 55 din Legea nr. 21/1996 , de asemenea, criticate în prezenta cauză, prevăd contravenții și stabilesc sancțiuni specifice materiei concurenței ce sunt aplicate de Consiliul Concurenței. Astfel, potrivit
art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 , constituie contravenții și se sancționează cu amendă ce nu poate depăși 10% din cifra de afaceri totală mondială realizată de întreprinderea sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior sancționării următoarele fapte, săvârșite cu intenție sau din neglijență de întreprinderi sau asocieri de întreprinderi: a) încălcarea prevederilor art. 5 și 6 din această lege, precum și a prevederilor
art. 101
și
102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene . Prevederile
art. 6 din Legea nr. 21/1996
la care fac referire dispozițiile criticate, și care sunt menționate în mod concret de către autoarea excepției de neconstituționalitate în motivarea acesteia, dispun, în esență, că este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața românească sau pe o parte substanțială a acesteia, iar, dacă sunt constatate asemenea practici de către Consiliul Concurenței, în măsura în care folosirea în mod abuziv a poziției dominante poate afecta comerțul dintre statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile
art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene , prezumându-se, până la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziție dominantă.
17.
Raportat la normele antereferite, autoarea excepției de neconstituționalitate critică soluțiile legislative mai sus menționate în contextul unui litigiu ce are ca obiect soluționarea unor contestații referitoare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice/acordurilor-cadru, formulate în temeiul dispozițiilor
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, considerând că sunt neconstituționale dacă sensul acestora este acela de a nu permite instanței judecătorești sesizate în contextul dat să se pronunțe cu privire la o cerere referitoare la constatarea existenței unor fapte anticoncurențiale care să conducă la excluderea din procedura de atribuire a contractului de achiziție publică/acordului-cadru a unui operator economic, astfel cum aceste fapte sunt prevăzute drept criterii de calificare și de selecție a unui operator economic în această procedură și, în concret, sunt cuprinse în
capitolul IV:
Organizarea și desfășurarea procedurii de atribuire,
secțiunea 6 : Criterii de calificare și selecție din
privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016.
18.
Față de această împrejurare, Curtea constată că, în realitate, pretinsa neconstituționalitate a prevederilor criticate cuprinse în
este formulată, pe de o parte, din perspectiva comparării acestor norme cu cele cuprinse în
Legea nr. 101/2016 , coroborate cu cele ale
Legii nr. 98/2016 , cu referire la analizarea și constatarea faptelor anticoncurențiale cu incidență în materia achizițiilor publice, și, pe de altă parte, prin prisma interpretării și aplicării acestora la speța dedusă judecății, respectiv dacă, în mod concret, instanța judecătorească poate constata direct o faptă anticoncurențială în cadrul unui litigiu privind achizițiile publice, așa cum este cel în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate.
19.
În aceste condiții, Curtea reține că, pe de o parte, potrivit jurisprudenței sale, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor situații juridice diferite și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale
Constituției . Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele ( Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragraful 20), astfel că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
20.
Pe de altă parte, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, cu referire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea
Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speța de față, cu privire la chestiuni ce țin de soluționarea cererilor și contestațiilor referitoare la constatarea existenței unor fapte anticoncurențiale care să conducă la excluderea unor operatori economici din procedura de atribuire a contractului de achiziție publică/ acordului-cadru, astfel cum acestea sunt prevăzute în
Legea nr. 98/2016 . Așadar, aplicarea și interpretarea legii sunt chestiuni ce țin de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale
art. 126 alin. (1)
și
(3) din Constituție
și, prin urmare, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
21.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3
și ale
art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Mediplus Exim - S.R.L. din comuna Mogoșoaia, județul Ilfov, în Dosarul nr. 42.540/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.