Normele din 2 decembrie 2002

Articolul 19

Asiguratorii autorizați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule acorda, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, față de terțe persoane pagubite prin accidente de autovehicule care au loc pe teritoriul României, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele prevăzute la art. 10 alin. (1).

Articolul 20

Se considera ca sunt întrunite elementele răspunderii civile față de terțe persoane (răspundere civilă delictuala) și se acordă despăgubiri atunci când rezultă cumulativ:

a) săvârșirea unei fapte ilicite de către deținătorul sau conducătorul autovehiculului care a produs accidentul, ca de exemplu: nerespectarea regulilor de circulație, acte de neglijența în conducerea sau paza autovehiculului etc.;

b) existenta unui prejudiciu produs persoanei pagubite;

c) existenta unui raport de cauzalitate între prejudiciul suferit de persoana pagubita și fapta ilicită a deținătorului sau conducătorului autovehiculului care a produs accidentul;

d) culpa deținătorului sau conducătorului autovehiculului în săvârșirea faptei ilicite, cauzatoare a accidentului. Este în culpa cel care săvârșește fapta cu intenție, din neglijența sau imprudenta.

Articolul 21

Asiguratorii acorda despăgubiri:

1. indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri), atât în timpul deplasarii, cat și în timpul stationarii autovehiculului asigurat;

2. pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalațiile cu care au fost echipate autovehiculele, precum și pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atașate, dar numai în timpul în care acestea sunt atașate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;

3. dacă paguba a fost produsă din culpa conducătorului autovehiculului, prin fapta lucrului (când paguba își are cauza în însușirile, acțiunea sau interactiunea lucrului), prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentala a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate.

Articolul 22

Articolul 23

Asiguratorii nu acorda despăgubiri pentru:

1. cazurile în care deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:

a) dintr-un caz de forta majoră;

b) din culpa exclusiva a persoanei pagubite;

c) din culpa exclusiva a unei terțe persoane;

2. pagubele produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice asigurate, dacă au fost provocate de un alt autovehicul aparținând aceleiași persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizica sau persoana juridică asigurata;

3. pagubele cauzate în situațiile în care deținătorul autovehiculului nu face dovada valabilității la data accidentului a poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule sau răspunderea asiguratorului nu începuse;

4. pagubele situate sub limita minima a despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;

5. partea din prejudiciu care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;

6. amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;

7. cheltuielile făcute în procesul penal de deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;

8. sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deținătorului care i-a încredințat autovehiculul asigurat pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;

9. pagubele produse persoanelor sau bunurilor transportate, dacă între deținătorul autovehiculului care a produs accidentul sau conducătorul auto răspunzător și persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă etc., cu titlu oneros sau gratuit);

10. pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalații de lucru;

11. pagubele produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;

12. pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), care au determinat sau au agravat producerea pagubei;

13. pretențiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparatie.

Articolul 24

Articolul 25

Articolul 26

Deschiderea dosarului de dăuna, precum și constatarea pagubelor se efectuează și în cazurile în care nu s-a primit încă înștiințarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însă persoanele pagubite se prezintă la asiguratorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele și împrejurările accidentului.

Articolul 27

Articolul 28

După efectuarea constatării asiguratorul este obligat sa elibereze pagubitului o copie de pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurator, prin care să indice numărul de dosar deschis, piesele constatate ca avariate în accident și soluțiile tehnice adoptate (înlocuire sau reparatie).

Articolul 29

Asiguratorii pot acorda despăgubiri și în cazul în care persoana pagubita a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asiguratorii să efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările și cauzele producerii evenimentului asigurat, precum și cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situații stabilirea mărimii avariilor și a cuantumului pagubelor se va face în baza datelor consemnate în actele încheiate de organele de poliție, unitățile de pompieri sau celelalte autorități publice competente, a documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor efectuate, coroborate cu prețurile practicate de unitățile de specialitate, a declarațiilor scrise ale pagubitului și ale martorilor și a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asiguratorului, rezultate în urma examinării reparațiilor executate autovehiculului și, după caz, a eventualelor părți componente sau piese avariate înlocuite, precum și cu investigațiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Și în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

Articolul 30

Despăgubirile se stabilesc pe baza convenției dintre asigurat, persoana pagubita și asigurator, ori în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată în România.

Articolul 31

Articolul 32

Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori, în cazul în care:

1. persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (sotia) sau persoane care se afla în întreținerea deținătorului sau a conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei;

2. persoanele care formulează pretenții de despăgubiri, în cazurile de vătămări corporale sau de deces, sunt copiii, părinții, frații sau surorile deținătorului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, și care nu se afla în întreținerea acestora;

3. se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport avariate aparținând agenților economici care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri sau de persoane, cu plata, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determina luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane practicate de pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține pagubitului și se face cu înscrisuri doveditoare;

4. se formulează pretenții având ca obiect daunele morale;

5. se formulează pretenții de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de arta, obiecte din platina, aur sau argint, mărci poștale, timbre, precum și pentru dispariția sau distrugerea banilor;

6. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul pagubelor produse.

Articolul 33

În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe baza convenției dintre asigurați, pagubiti și asiguratori, în cazul în care:

1. potrivit legii, acțiunea penală poate fi stinsă prin împăcarea părților;

2. deși hotărârea instanței penale a rămas definitivă și irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;

3. deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecata sau din actele încheiate de autoritățile publice, semnate fără obiecții de deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, pagubele cauzate, cat și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecata după finalizarea cercetărilor aflate în curs;

b) s-a dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurat, persoana pagubita și asigurator;

c) persoana pagubita își ia un angajament scris prin care se obliga sa restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția;

d) conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, își ia un angajament scris privind recuperarea despăgubirii, în cazul aplicării prevederilor

art. 58 din Legea nr. 136/1995 .

Articolul 34

La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretențiile formulate de persoanele pagubite, avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăși diferența dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita maxima a despăgubirilor de asigurare prevăzută în prezentele norme.

Articolul 35

Articolul 36

Articolul 37

Articolul 38

Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se înțelege:

a) prețul de comercializare practicat de unitățile de specialitate din România la data producerii accidentului;

b) pentru autovehiculele care nu se comercializează în România, prețul corespunzător din cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data producerii accidentului;

c) pentru tipurile de autovehicule la care nu exista prețuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrica, valoarea stabilită prin asimilare cu prețul de vânzare*1), practicat la data accidentului, al unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare din producția interna sau externa.

------------

*1) În lipsa acestor prețuri se pot avea în vedere prețurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.

Articolul 39

Articolul 40

Se acorda despăgubiri și pentru:

1. acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului și sunt probate cu documente justificative;

2. în cazul autovehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forta proprie:

a) acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului (cu excepția cazurilor de dăuna totală) la unitatea de specialitate din România, cea mai apropiată de locul accidentului, care poate face reparația, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului;

b) cheltuielile de transport până în localitatea de domiciliu a persoanelor care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a se putea depăși tariful prevăzut pentru transportul cu trenul clasa a II-a;

c) cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv remorca/semiremorca tractata de acesta, până la destinație;

d) cheltuielile prevăzute mai sus trebuie probate cu documente justificative.

Articolul 41

În cazul persoanei pagubite cu domiciliul/sediul în străinătate, deținătoare a autovehiculului înmatriculat în străinătate:

1. dacă reparația s-a efectuat în străinătate, despăgubirile urmând a se plati în valută, costul reparatiei este cel prevăzut în documentația de reparatie, avându-se în vedere avariile constatate de asigurator, precum și eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparatiei, dacă producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului;

2. în cazul în care reparația s-a făcut în România și se solicita plata despăgubirii în valută, calcularea în valută a costurilor reparatiei, stabilite în lei, se face la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data la care pagubitul a efectuat plata facturii de reparații;

3. în cazul în care se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, costul pagubelor se stabilește pe baza evaluării făcute de asigurator, avându-se în vedere constatările reținute de autoritățile publice competente, cercetările efectuate de asigurator în legătură cu dinamica accidentului și întinderea prejudiciului, precum și, dacă este cazul, documentele prezentate ulterior privind plățile efectiv făcute de cel pagubit. Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data propunerii făcute de către asigurator persoanei pagubite și acceptate de către aceasta;

4. în cazul în care se solicita plata în lei a despăgubirii stabilită în valută, se va calcula echivalentul în lei al acesteia la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data propunerii făcute de către asigurator persoanei pagubite și acceptate de către aceasta;

5. calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor prevăzute în reglementarea în vigoare la data producerii accidentului se face la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data producerii accidentului.

Articolul 42

În cazurile în care despăgubirile urmează să fie recuperate potrivit

art. 58 din Legea nr. 136/1995 , suma de recuperat reprezintă:

a) despăgubirea stabilită în lei, în cazul în care plata acesteia s-a făcut de către asigurator în lei;

b) despăgubirea stabilită și plătită în valută, echivalata în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data efectuării plății externe de către asigurator.

B. Stabilirea despăgubirilor în cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor

Articolul 43

La stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori, în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

1. în caz de vătămare corporală:

a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii și a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de către persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de baza minim brut pe țara în cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

e) cheltuieli cu ingrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificat medical se recomanda acest lucru, însă nu mai mult de salariul de baza minim brut pe țara;

2. în caz de deces:

a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv piatra funerara, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face inmormantarea;

c) veniturile nete nerealizate și eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului.

C. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decât cele prevăzute la lit. A și D

Articolul 44

Articolul 45

Articolul 46

Articolul 47

Articolul 48

Articolul 49

În cazul în care după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărâre a organului de jurisdicție competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiași accident, se vor stabili despăgubiri pe baza convenției dintre părți pentru cheltuielile prevăzute la art. 43 pct. 2.

Articolul 50

Convenția dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori are caracter total, necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenției, pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceasta cale, cu excepția situației în care ulterior plății despăgubirii pentru vătămări corporale starea persoanei pagubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia, ca urmare a aceluiași accident.

Articolul 51

Asiguratorii autorizați pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule sunt obligați sa comunice asiguraților condițiile privind aceasta asigurare, prevăzute de prezentele norme.

Articolul 52

Pentru respectarea intereselor asiguraților Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin atribuțiile sale, analizează și rezolva eventualele reclamații primite de la asigurați sau alte persoane fizice și juridice care apelează la serviciile asigurătorilor sau brokerilor de asigurare, putând lua măsuri împotriva nerespectării condițiilor prevăzute în prezentele norme, potrivit art. 54.

Articolul 53

La primirea despăgubirii pe baza convenției persoana pagubita își ia un angajament scris, prin care se obliga sa restituie de îndată despăgubirea primită, în cazul în care actele încheiate de organele de poliție, de unitățile de pompieri sau alte autorități competente sa cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate.

Articolul 54

Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de către societățile de asigurare se sancționează în condițiile și potrivit prevederilor

art. 8 și 39 din Legea nr. 32/2000 .

Articolul 55

Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7a) și 7b) fac parte integrantă din prezentele norme.