Codul Comercial

Articolul 1

În comerț se aplică legea de fața.

Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.

Articolul 2

Bursele, balciurile (iarmarocurile), tirgurile, docurile și antrepozitele, precum și celelalte instrucțiuni care servesc comerțului, se reglementează prin legile și regulamentele lor speciale.

Articolul 3

Legea considera ca fapte de comerț:

1. Cumpărăturile de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea și cumpărarea spre a se revinde, de obligațiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerț;

2. Vînzările de producte, vînzările și închirierile de mărfuri în natura sau lucrate și vînzările de obligațiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind în comerț, cînd vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;

3. Contractele de report asupra obligațiunilor de Stat sau altor titluri de credit circulând în comerț;

4. Cumpărările sau vînzările de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale;

5. Orice întreprinderi de furnituri;

6. Întreprinderile de spectacole publice;

7. Întreprinderile de comisioane, agenții și oficiuri de afaceri;

8. Întreprinderile de constructiuni.

9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura și imprimerie;

10. Întreprinderile de editura, librarie și obiecte de arta cînd altul decât autorul sau artistul vinde;

11. Operațiunile de banca și schimb;

12. Operațiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;

13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

14. Cambiile și ordinile e producte sau mărfuri;

15. Constructiunea, cumpărarea, vînzarea și revânzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interioară și exterioară și tot ce privește la echiparea, armarea și aprovizionarea unui vas;

16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și toate contractele privitoare la comerțul de mare și la navigație;

17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții;

18. Asigurările chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;

19. Depozitele pentru cauza de comerț;

20. Depozitele în docuri și antrepozite, precum și toate operațiunile asupra recipiselor de depozit (warante) și asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele.

Articolul 4

Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerț, celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sînt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.

Articolul 5

Nu se poate considera ca fapt de comerț cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatiunea cumpărătorului, ori a familiei sale; de asemenea revânzarea acestor lucruri și nici vînzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pămîntul sau, sau cel cultivat de dânsul.

Articolul 6

Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sînt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sînt fapte de comerț numai în ce privește pe asigurator.

Contul curent și cecul nu sînt considerate ca fapte de comerț în ce privește pe necomarcianti, afară numai dacă ele n-au o cauza comercială.

Articolul 7

Sînt comercianți aceia care fac fapte de comerț, avînd comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale.

Articolul 8

Statul, Județul și Comuna nu poate avea calitatea de comercianți.

Articolul 9

Orice persoană care într-un chip accidental face o operațiune de comerț, nu poate fi considerată ca comerciant; ea este însă supusă legilor și jurisdictiunei comerciale pentru toate contestațiunile ce se pot ridica din aceasta operațiune.

Articolul 10

12*)

----------

*) Au fost abrogate prin

art. V din Decretul nr. 185/1949

M. Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949

Articolul 13

Tatăl sau mama care exercită puterea părintească, sau în lipsa de tutorul, nu pot continua comerțul în interesul unui minor, dacă nu vor fi autorizați, cel dintâi de tribunalul civil și cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.

Actul de autorizare va fi afișat și publicat conform art. 10.

Articolul 14

Interzisul și cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianți și nici a continua un comerț.

Articolul 15

16*)

---------

*) Au fost abrogate în mod expres prin legea privitoare la ridicarea incapacității civile a femeii maritate, publicat în M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932

Articolul 17

Cînd prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câștigate de femeie, aceste bunuri și veniturile lor rămîn exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale.

Articolul 18

*)

---------

*) A fost abrogat prin

art. V din Decretul nr. 185/1949 , M. Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949.

Articolul 19

Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către ofițerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicțiunea căruia se găsește sediul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10.

Ofițerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol, va fi supus la o amenda de 25 pînă la 100 lei ; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea-credința, la destituire; în amândouă cazurile, fără prejudiciul drepturilor părților interesante.

Articolul 20

Dacă soțul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dânsul este să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna, din ziua cînd și-a început comerțul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu.

Articolul 21

Cererea de separatiune de patrimonii între soți dintre care unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 10.

Hotărîrea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunțată decât după o luna de zile de la sus zisa publicațiune.

Dacă se admite separatiunea, hotărîrea definitivă va trebui să fie publicată tot în același mod, în termen de o luna de la data ei.

În lipsa aceste publicațiuni, creditorii comerțului soțului pot opune, oricînd interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunțate și sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc.

Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acțiunea ce le acorda art. 975 din codul civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor.

Articolul 22

Registrele obligatorii pentru comercianți sînt: registrul jurnal, registrul inventar și registrul copier.

Articolul 23

Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia și ce are sa dea, operațiunile comerțului sau, convențiunile, acceptiunile sau girurile efectelor comerciale și în general tot ce primește și plătește sub orice titlu, trecând la fiecare finit de luna și sumele întrebuințate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru-jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sînt obligatorii.

Articolul 24

Comerciantul este dator a forma la începutul comerțului sau și în fiecare an, sub a sa semnatura, un inventar de averea sa mobila și imobilă și de datoriile sale active și pasive, incheint bilanțul cuvenit. Acest inventar și bilanț le va copia în registrul special pentru aceasta și le va semna.

Toate efectele și datoriile active trebuiesc evaluate în inventar și bilanț, după prețul curent la epoca facerii inventarului.

Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor prețui după probabilitate; creanțele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie.

Dacă sînt mai mulți tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare.

Articolul 25

El este ținut a copia în registrul special și după ordinea zilei, toate scrisorile ce trimite.

Articolul 26

Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina, și afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului, locului de reședința al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localitățile unde nu exista tribunal.

Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru și va semna aceasta certificare punînd sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.

Articolul 27

Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judevcatorului de pace, la finele fiecărui an comercial și cel mult pînă la încheierea bilanțului spre încheiere și viza.

Tribunalul sau judecătorul de pace, va pune imediat, sub ultima operațiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la .... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului ... și s-a vizat cu a noatra semnatura" punându-se și sigiliul tribunalului sau judecătoriei. (Acest articol a fost modificat prin

legea nr. 165/1944

D. Nr. 662/1944 M. Of. Nr. 74 din 28 martie 1944).

Articolul 28

La fiecare tribunal comercial și în localitățile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de județ, se va tine un registru în care se va înscrie numele comercianților care și-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum și numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma și cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere și viza.

Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecătorul de ocol, atunci acesta la finele fiecărui an, este dator sa trimeata un tablou tribunalului județului sau tribunalului comercial respectiv.

Articolul 29

Registrele comercianților vor fi ținute în limba română sau vreuna din limbile moderne europene, după ordinea datei fiecărei operațiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ștergere sau adaogire; se pot face îndreptări și ștersături, dacă aceasta este necesar; se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau șterse să fie citibile.

Articolul 30

Comercianții sînt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum și scrisorile și telegramele primite.

Asemenea sînt datori a păstra, cel puțin pînă la doi ani, facturile mărfurilor cumpărate și introduse în stabilimentele lor.

Articolul 31

Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părți, decât în afaceri de succesiuni, comunități de bunuri, societăți și în caz de faliment.

Articolul 32

În cursul unei contestatiuni și oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părți sau chiar din oficiu, va putea ordonă înfățișarea registrelor spre a se extrage din ele numai ceea ce este privitor la litigiu.

Articolul 33

Cînd registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa, se afla în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisie rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoștința de conținutul acelor registre, a-l consemna într-un proces verbal și a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.

Articolul 34

Dispozițiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianților care fac micul trafic ambulant, cărăușilor sau acelor al căror comerț nu este din cercul unei profesiuni manuale.

Articolul 35

Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoștința propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii și acceptării, după natura contractului.

Propuitorul însă poate primi ca buna și o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dânsul, cu condițiunea ca sa încunoștințeze îndată pe acceptat despre aceasta.

Articolul 36

Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului, și un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut și nici chiar necesar, după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.

Articolul 38

În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoștința părții căreia îi este facuta.

Articolul 39

Acceptarea condiționată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri și formează o noua propunere.

Articolul 40

Cînd urmează a se hotara adevăratul preț sau prețul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor valului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice și al titlurilor industriale, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice altfel de proba.

Articolul 41

Cînd moneda arătate într-un contract nu are curs legal sau comercial în țara și cînd cursul ei n-a fost detrerminat de însăși părțile, plata va putea fi facuta în moneda tarii după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei și la locul plății; iar cînd în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieței celei; mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.

Articolul 42

În obligațiunile comerciale codebitorii sînt ținuți solidariceste, afară de stipulațiune contrarie.

Aceeași prezumție exista și contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligațiune comercială.

Ea nu se aplică la necomercianți pentru operațiuni care, în cît îi privește, nu sînt fapted de comerț.

Articolul 43

Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobînda de drept din ziua cînd devin exigibile.

Articolul 44

În obligațiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis de art. 1021 din codul civil.

Articolul 45

Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 și 1404 din Codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.

Articolul 46

Obligațiunile comerciale și liberatiunile se probează:

Cu acte autentice;

Cu acte sub semnatura privată;

Cu facturi acceptate;

Prin corespondenta;

Prin telegrame;

Cu registrele părților;

Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 codul civil.

În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.

Articolul 47

Telegrama face proba, ca act sub semnatura privată, cînd originalul este subscris de însăși persoana arătată într-însă ca trimitatorul ei. Ea face aceiași proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o alta mana, cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda de însăși acea persoana.

Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poștale, proba contrarie este admisă.

Data telegramelor stabilește, pînă la proba contrarie, ziua și ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.

Articolul 48

În caz de eroare, schimbare sau întîrziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea, trimitatorul unei telegrame se prezuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispozițiunilor regulamentelor telegrafo-poștale.

Articolul 49

În comerț, mandatul în orice declarațiune de consimțământ chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sînt valabile și fac proba în justiție.

Articolul 50

Registrele comercianților ținute în regula, pot face proba în justiție între comercianți, pentru fapte și chestiuni de comerț.

Înscrierea în registre, facuta de prepusul care tine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are același efect ca și cînd ar fi facuta de însuși stapanul.

Articolul 51

Registrele pe care comercianții sînt obligați a le avea și care nu vor fi ținute în regula și nici investite cu formula prevăzută de lege, nu sînt primite a face proba în justiție, spre folosul celui ce le-a ținut.

Neîndeplinirea prescripțiilor legii în aceasta privinta poate atrage după sine aplicațiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment.

Articolul 52

Registrele comercianților, chiar netinute în regula, fac proba în contra lor. Partea însă care voiește a se referi la dânsele nu poate scinda conținutul lor.

Articolul 53

*)

--------

*) A fost abrogat prin

Decretul nr. 205/1950 , M. Of. nr. 68 din 12 august 1950

Articolul 54

Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conținutul registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puțin mare, dacă trebuie să se renunța la această probă în caz cînd registrele comerciale ale părților nu concorda, sau a atribui o credința mai mare registrelor uneia din părți.

Articolul 55

Cînd codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decât în cazurile în care este permisă și de codul civil.

Articolul 56

Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sînt supuși încît privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiunile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Articolul 57

Data actelor și a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna și anul.

Ea poate fi stabilită, fața cu cei de al treilea, prin mijloacele de proba arătate la art. 46.

Data arătată în cambie și în orice alte titluri la ordin, precum și în girurile lor, se considera drept adevarata pînă la proba contrarie.

Articolul 58

Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca, contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu sau un titlu echivalent.

Cheltuielile privesc pe reclamant.

În privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca și altor titluri de asemenea natura se observa legile speciale.

Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decât contra acelor care le-au găsit sau furat și contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscînd viciul cauzei posesiunei.

Articolul 59

Orice obligațiune comercială trebuie să fi executată în locul arătat prin contract sau în locul care ar rezultă din natura operațiunei, ori din intențiunea părților contractante.

În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea sediul sau comercial sau cel puțin domiciliul ori reședința, la formarea contractului.

Dacă urmează a se preda un lucru determinat, care după cunoștința părților se găsesc într-altă parte în momentul formării contractului, atunci predarea se va face în acel loc.

Articolul 60

Vânzarea facuta pe un preț nedeterminată în contract este valabilă dacă părțile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma.

Articolul 61

Vânzarea facuta pe adevăratul preț sau pe prețul curent este asemenea valabilă. În acest caz se determina conform dispozițiunilor art. 40.

Determinarea prețului poate fi încredințată arbitrului unei a treia persoana desemnată în contra sau rămase a se alege în urma.

Cînd persoana desemnată sau aleasă nu voiește sau nu poate primi, părțile trebuie să proceadă la o noua numire.

Dacă părțile nu se învoiesc, numirea se face de justiție.

Articolul 62

Cînd mărfurile vândute sînt arătate în contract numai prin catime, fel și calitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert și determinat, vânzătorul este obligat a preda, la locul și timpul stipulat, câtimea, felul și calitatea cuvenită, chiar dacă mărfurile, care ar fi fost la dispozițiunea sa în momentul formării contractului, sau pe care el și le-ar fi procurat în urma în executare lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost impiedicate de vreo cauza oarecare.

Articolul 63

Vânzarea mărfurilor care se afla în călătorie, cu arătarea vasului care le transporta sau care urmează a le transporta, este supusă condițiunii sosiri în buna stare a acelui vas.

Dacă vânzătorul își rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convențiune, sa arate vasul care transporta sau urmează a transporta mărfurile vândute și dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.

Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ține seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vândute sau de acel determinat pentru desemnarea vasului.

Dacă prin convențiune nu se fixează vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiție.

Articolul 64

Dacă prin contract, sau mai în urma, s-a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce călătorește și termenul expira fără ca vasul sa fi sosit, cumpărătorul are drept de a renunța la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori.

Cînd însă nu s-a fixat nici un termen pentru sosire vasului, se înțelege ca părțile au luat drept termen timpul necesar, pentru împlinirea călătoriei.

În caz de întîrziere, justiția ținînd seama de împrejurările, poate fixa un termen și dacă și acest termen expira fără ca vasul sa sosească, contractul se considera ca realizat.

În nici un caz justiția nu poate fixa un termen mai lung decât un an, socotit din ziua plecării vasului de la locul unde mărfurile vândute au fost încărcate.

Articolul 65

Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forta majoră sau caz fortuit, marfa vândută este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desființează, și vasul pe care s-a făcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.

Articolul 66

Avariile intamplate în timpul călătoriei realizează contractul, dacă mărfurile sînt pînă într-atît deteriorate încît nu mai pot servi la întrebuințarea pentru care fuseseră destinate.

În orice alt caz, cumpărătorul este datorat sa primească mărfurile în stare în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scăderea de preț.

Articolul 67

Cînd mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din părți a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata prețului, și acesta nu-și îndeplinește la termenul fixat obligațiunea sa, atunci condițiunea rezolutorie se împlinește de drept în favoarea părții care își executase obligațiunea sa.

În lipsa de asemenea oferta sau de stipulațiune exprese, rezilierea contractului se reglementează după dispozițiunile codului civil privitoare la condițiunea rezolutorie tacită.

În amândouă cazurile cel în culpa răspunde de daunele-interese cauzate.

Articolul 68

Cînd cumpărătorul unui lucru mișcător nu-și îndeplinește obligațiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucru vândut la o casa acreditata de comerț, pe socoteala și cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.

Vânzarea se va face prin licitati publică, sau chiar pe prețul curent dacă lucrul are un preț la bursa sau în târg, de către un ofițer public însărcinat cu asemenea acte și cu dreptul pentru vînzător la plata diferenței dintre prețul obținut și acela convenit la prima vânzare, precum și la daune-interese.

Dacă neexecutarea contractului provine din pareta vânzătorul, cumpărătorul are dreptul a face să se cumpere lucrul de către un ofițer public însărcinat cu asemenea acte.

Cumpărătorul are dreptul a pretinde diferența în mai mult dintre prețul plătit a doua oara și acela convenit cu primul vînzător, precum și a cere dauneinterese dacă ele se cuvin.

Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol, este datoare sa încunoștiințeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă.

Articolul 69

Dacă termenul stipulat într-un contract de vânzare a unui lucru mobil este esențial naturii operațiunii, partea car voiește executarea conventiunei fără sa țină seama de expirarea termenului stipulat în favoarea sa, trebuie să încunoștiințeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului.

Chiar în acest caz vînzarea lucrului nu se poate decât a doua zi după încunoștiințare.

Articolul 70

Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenite din o alta piața, este dator sa denunțe vânzătorului viciile aparente în timp de 2 zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condițiunilor excepitonale, în care se afla lucrul vândut sau persoana cumpărătorului.

El este dator sa denunțe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile de la descoperirea lor.

Odată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut.

Articolul 71

Prezidentul tribunalului și acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de pace poate ordonă, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, ca atît calitatea cat și starea în care se afla lucrul vândut să fie constatate de unul sau mai mulți experți, pe care îi va numi din oficiu.

Prin aceeași ordonanța de numire a experților, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecătorul de pace poate ordonă sau sechestra lucrul vândut, sau depunerea lui într-un depozit public sau într-un loc pe care îl va desemna; și dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vînzarea acestui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine și în condițiunile ce se vor determina prin însăși ordonanța.

Articolul 72

Ordonanța prezidentului tribunalului sau judecătorului de pace va trebui să fie comunicată înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părți sau reprezentantului sau, dacă vreunul din ei se afla în localitate.

În caz contrariu, ordonanța va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, de la executarea ei.

Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispozițiunile cuprinse în articolul precedent va trebui în caz de contestatiune, sa probeze atît identitatea cat și viciile marfi cumpărate de dânsul.

Articolul 73

Dispozițiunile cuprinse în art. 67, 68 și 69 se aplică și la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială.

Articolul 74

Contractul de report consta în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerț și în revânzarea simultanee cu termen și pe un preț determinat către aceeiasi persoana a unor titluri de aceeași specie.

Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report.

Proprietatea lor se transfera la cumpărător.

Părțile por stipula ca primele, rambursurile și dobânzile ce se vor cuveni titlurile în termenul reportului, sa rămînă în profitul vânzătorului.

Articolul 75

Revânzarea titlurilor date în report poate fi prelungită prin voința părților, pentru unul sau mai multe termene succesive.

Articolul 76

Dacă la expirarea termenului reportului, părțile lichidează diferențele spre a face separat plățile lor, și reînoiesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau special lor sau pe un alt preț, atunci se considera ca părțile au încheiat un nou contract de report.

Articolul 270

369

----------

*) Dispozițiile acestui titlu au fost înlocuite prin Legea asupra cambiei și biletului la ordin, publicată în M. Of. Nr. 100 din 1 mai 1934 și prin Legea asupra cekului publicată în același Monitor Oficial.

Articolul 370

Contractul de cont curent produce:

1. Strămutarea proprietății valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul sau, și novatiunea obligațiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile și primitorul lor. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerț sau a unui alt titlu de credit, e presupusa facuta sub "rezerva încasării";

2. Compensatiunea reciprocă între părți pînă în concurenta debitului și a creditului respectiv, la încheierea socotelii, cu rezerva plății diferenței;

3. Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent, în debitul primitorului de la data înscrierii.

Dobânzile sînt cele comerciale și se socotesc pe zi dacă părțile nu s-au învoit altfel.

Articolul 371

Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision și plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent.

Articolul 372

Încheierea contului curent și lichidarea diferenței vor avea loc la scandenta termenelor stabilite prin convențiune, și în lipsa, la 31 decembrie a fiecărui an.

Dobînda diferenței curge de la data lichidării.

Numai diferența (soldul) lichidată la încheierea contului curent poate fi supusă executiunii sau opririi în mana unui al treilea sau asigurata prin ipoteca. Dacă s-a consimțit o ipoteca pentru credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsul decât pînă la concurenta soldului final al contului.

Articolul 373

Contractul de cont curent e de drept desființat:

1. Prin scadenta termenului convenit;

2. În lipsa de convențiune, prin retragerea uneia din părți;

3. Prin falimentul uneia din părți.

Desființarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiunea sau incapacitatea legală a unei din părți.

Articolul 413

Contractul de transport are loc între expeditor sau acela care da însărcinarea pentru transportul unui lucru și întreprinzătorul care se obliga a-l face în numele sau propriu și în socoteala altuia, ori între unul din aceștia și cărăușul ce se însărcinează a-l face.

Se numește "cărăuș" persoana care își ia însărcinarea ca într-un mod oarecare sa transporte sau să facă a se transporta un obiect oarecare.

Obligațiunile între expeditor și întreprinzătorul de transporturi pe apa, și capitat sau patron, sînt reglementate prin dispozițiunile prevăzute în cartea II-a a acestui cod.

Articolul 414

Expeditorul trebuie să dea cărăușului care i-ar face cererea o scrisoare de carat.

Scrisoarea de carat poate să fie la ordin sau la purtător.

Forma și efectele girului scrisorii de carat sînt reglementate prin dispozițiunile titlului IX din aceasta carte.

Articolul 415

Scrisoarea de carat trebuie să fie datată, subscrisă de expeditor și sa cuprindă:

1. Natura, greutatea, măsura sau numărul lucrurilor de transport și dacă lucrurile sînt în lăzi sau pachete, și calitatea acestora, numărul și sigiliile sau mărcile puse pe dânsele;

2. Numele expeditorului și locuinta sa;

3. Numele și locuinta cărăușului;

4. Locul de destinație și persoanma destinatarului, cu arătarea dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător;

5. Portul sau prețul transportului și sumele datorate cărăușului pentru expeditiune, adăugându-se cheltuielile anticipate sau de provizion;

6. Timpul în care trebuie să fie făcut transportul sau, cînd transportul are loc pe calea ferată, dacă trebuie făcut cu mare sau mica iuteala.

7. Celelalte stipulațiuni asupra cărora părțile s-au înțeles.

Expeditorul se poate desemna el însuși ca destinatar.

Articolul 416

Expeditorul este dator a incredinta cărăușului actele de vama sau actele ce ar fi de trebuinta; el este răspunzător de cuprinsul și regularitatea lor.

Articolul 417

Cărăușul va da expeditorului cînd acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de către subscris de dânsul.

Dacă scrisoarea de carat e la ordin sau la purtător, girul sau remiterea exemplarului semnat de cărăuș transfera posesiunea lucrurilor transportate.

Convențiunile necuprinse în scrisoarea de carat nu au nici o tărie față de destinatarul sau posesorul exemplarului scrisorii de carat la ordin sau la purtător, ce a fost subscris de cărăuși.

Articolul 418

Dacă cărăușul primește lucrurile de transportat fără nici o rezervă, se presupune ca ele nu prezintă vicii aparente de imbalotare.

Articolul 419

Cărăușul este dator să facă expedițiunea lucrurilor de transportat după ordinea în care le-a primit, afară dacă prin natura lor, din cauza destinatiunei ce acele lucruri au, sau pentru alte motive, nu ar trebui să se urmeze într-altfel, sau dacă nu ar fi împiedicat de vreun caz fortuit sau forta majoră.

Articolul 420

Dacă din caz fortuit sau forta majoră, transportul este împiedicat sau peste măsura întârziat, cărăușul trebuie să încunoștiințeze îndată pe expeditor, care are facultatea de a realiza contractul plătind numai cheltuielile făcute de cărăuș și dacă impidicarea are loc în timpul efectuării transportului, cărăușul are încă dreptul la plata portului în proportiune cu drumul făcut. În amândouă cazurile se va înapoia cărăușului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtător, pe care l-a subscris.

Articolul 421

Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul și de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decât aceea arătată în scrisoarea de carat, ori de a dispune cum va crede de cuviință, dar este dator a plati cărăușului cheltuielile făcute și pagubele directe și imediat rezultând din executarea acestui contra-ordin.

Obligațiunile cărăușului de a executa ordinul expeditorului încetează din momentul în care lucrurile fiind ajunse la locul de destinație, persoana căreia îi sînt destinate și care poseda actele necesate a făcut cererea de predare cărăușului, sau din momentul în care i-a remis scrisoarea de carat. În aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dânsele.

Dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător, dreptul arătat în prima parte a acestui articol, este al celui ce poseda exemplarului scrisorii de carat subscris de cărăuș. Cărăușul primind contra-ordin are dreptul sa ceara restituirea exemplarului suszis sau dacă destinațiunea lucrurilor de transportat s-a schimbat el poate pretinde o noua scrisoare de carat.

Articolul 422

Termenul predării lucrurilor transportate se hotărăște prin învoirea părților. În lipsa el este lăsat la aprecierea judecații.

Articolul 423

Cărăușul este răspunzător de faptele subordonaților săi, de ale tuturor cărăușilor succesive și de ale oricărei alte persoane căreia dânsul i-a încredințat facerea transportului.

Articolul 424

Diferiții cărăuși au dreptul de a face să se declare pe scrisoarea de carat sau într-altfel, starea în care se afla lucrurile ce se transporta în momentul cînd ele le sînt încredințate.

În lipsa unei asemenea declarațiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile în buna stare și conform cu arătările cuprinse în scrisoarea de carat.

Articolul 425

Cărăușul este răspunzător de pierderea sau stricăciunea lucrurilor ce i-au fost încredințate spre transport, din momentul în care le primește pînă la acela al predării lor destinatarului, afară dacă nu probează ca pierderea sau stricăciunea au provenit din caz fortuit sau din forta majoră, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.

Articolul 426

Dacă sînt de transportat lucruri fragile sau care se strica ușor, animale sau lucruri, pentru care transportul urmează să fie făcut în anume condițiuni, administrațiunile căilor ferate pot stipula ca pierderea sau stricăciunea să se presupună ca provenită din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturii lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului afară numai dacă ele sînt în culpa vădită.

Articolul 427

Stricăciunile se vor proba conform dispozițiunilor art. 71, și expeditorul, posesorul scrisorii de carat sau destinatarului, după distincțiunile prevăzute în art. 421, poate fi autorizat de către justiție sa ceara predartea lucrurilor transportate, cu sau fără cauțiune.

Articolul 428

În caz de întîrziere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, cărăușul pierde o parte din prețul transportului în proportiune cu durata întârzierii, și pierde prețul transportului dacă întârzierea a durat indoit de timpul hotărât pentru facerea transportului, afară de pagubele mai mari de care este răspunzător, dacă s-ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza.

Cărăușul nu este responsabil de întîrziere dacă probează ca ea a provenit din caz fortuit sau forta majoră, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.

Lipsa mijloacelor îndestulătoare de transport nu ajunge pentru a justifica întârzierea.

Articolul 429

Cărăușul își poate margini răspunderea pînă la concurenta unei sume de atît la suta pentru lucrurile care, prin natura lor, sînt supuse în timpul transportului la o micșorare în greutate sau măsura. Aceasta suma trebuie să fie hotărâtă mai dinainte și specifică pentru fiecare lada sau colet, dacă lucrurile sînt împărțite în lăzi sau colete.

Cărăușul nu poate beneficia de convențiunea prin care dânsul și-a mărginit răspunderea, dacă expeditorul sau destinatarul probează ca micșorarea nu putea ajunge la acea hotărîre de părți.

Articolul 430

Paguba provenită prin pierderea sau stricăciune se calculează după prețul curent al lucrărilor transportate, la locul și timpul predării. Prețul curent se stabilește după dispozițiunile art. 40, scăzându-se cheltuielile ce întotdeauna se fac în caz de pierdere sau stricăciune.

Dacă paguba este cauzată prin doi sau neglijența vădită, cuantumul despăgubirii se determina după dispozițiunile art. 1084 și 1086 din Codul civil.

În alt caz de pierdere a obiectelor unui călător predate cărăușului fără arătarea conținutului, cuantumul despăgubirii se determina după împrejurările particuare ale faptului.

Articolul 431

Cărăușul nu răspunde de lucrurile prețioase, bani și titluri ce nu i-au fost declarate, și în caz de pierdere sau stricăciune, nu este răspunzător decât de valoarea arătată.

Articolul 432

După ajungerea lucrurilor transportate sau după trecerea zilei în care ele trebuiau sa ajungă la locul de destinatiune, destinatarul poate exercita toate drepturile derivând din contractul de transport, precum și acțiunile de despăgubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrărilor și a scrisorii de carat.

Articolul 433

Cărăușul nu este obligat sa predea lucrurile transportate pînă cînd persoana ce se prezintă a le primi nu-și îndeplinește operațiunile.

În caz de neînțelegere dacă destinatarul plătește suma ce crede ca datorește și depune în același timp și diferența pînă la suma pretinsa de cărăuș, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.

Dacă scrisoarea de carat e la purtător, cărăușul se poate opune ca să facă predarea pînă la restituirea exemplarului subscris de dânsul.

Articolul 434

Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, în momentul predării, starea în care se afla lucrurile transportate, deși ele n-ar prezenta încă semne exterioare de stricăciune.

Destinatarul care primește lucrurile e obligat sa plătească ceea ce se datorește pentru transport, după scrisoarea de carat, precum și toate celelalte cheltuieli.

Articolul 435

Dacă cărăușul preda lucrurile transportate, fără a arata sumele ce i se datoresc lui, cărăușilor anteriori sau expeditorului, sau fără a pretinde depunerea sumei asupra căreia exista neînțelegere, pierde dreptul de regres și rămîne răspunzător către expeditor și cărăușii anteriori pentru sumele ce li se cuveneau; are însă acțiune contra destinatarului.

Articolul 436

Orice cerere de despăgubire trebuie îndreptată contra primului sau ultimului cărăuș. Se poate indrepta și contra cărăușilor intermediar, cînd s-ar proba ca paguba s-a cauzat în timpul cînd acesta a făcut transportul.

Orice cărăuș chemat a răspunde de fapte care nu sînt ale sale, are facultatea a chemat în garanție sau pe cărăușul care l-a precedat imediat, sau pe cărăușul intermediar răspunzător de paguba, după dispozițiunile stabilite mai sus.

Articolul 437

Pentru toate creanțele rezultând din contractul de transport, cărăușul are privilegiul asupra lucrurilor transportate pînă la predarea lor destinatarului.

Dacă sînt mai mulți cărăuși, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori.

Articolul 438

Dacă nu se găsește destinatarul, sau se ivește neînțelegere în privinta primirii lucrurillor transportate, prezidentul tribunalului respectiv sau judecătorul de pace poate ordonă depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea în care se afla lucrurile și sa ordone vînzarea lor pînă la concurenta sumelor datorate cărăușului, observându-se formele prevăzute în art. 71.

Dacă nu e nici o contestație, cărăușul, pentru a obține plata ce i se datorește, se va conformă dispozițiunilor art. 388.

Articolul 439

Dacă în contractul de transporta fost prevăzut vreo clauza penală pentru neîndeplinire sau întîrziere a predării, se poate cere și executarea transportului și clauza penală.

Pentru neplata clauzei nu se cere ca paguba să se probeze.

Cînd s-ar dovedi ca paguba suferită este mai mare decât clauza penală, se poate cere diferența.

Clauza penală nu poate să aibă loc cînd, în cazurile prevăzute de art. 425 și 428, cărăușul nu este supus la răspundere.

Articolul 440

Plata portului și primirea fără rezerva a lucrurilor transportate, chiar cînd plata portului ar fi fost facuta înainte, sting orice acțiune contra cărăușului.

Cu toate acestea, acțiunea contra cărăușului pentru pierderea parțială sau stricăciunea ce nu se putea cunoaște în momentul predării, subzistă și după plata portului și primirea lucrurilor transportate, dacă se dovedește ca pierderea sa stricăciunea a avut loc între darea lucrurilor în primirea cărăușului și predarea facuta de acesta, cu condițiune însă ca cererea pentru verificare să fie facuta de îndată, după ce se va fi descoperit paguba și nu mai târziu decât cinci zile după primirea lucrurilor de către destinatar.

Articolul 441

Orice stipulație care ar exclude sau ar margini, în transporturile pe cale ferată, obligațiunile și răspunsurile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 428, 429, 430, 432, 433, 436, și 440 sînt nule și de nul efect, chiar dacă ar fi fost permise regulamentele generale sau particulare, afară numai de cazul cînd prin tarife speciale s-ar stabili ca prețul transportului să fie mai mic decât acela cuprins în tarifele ordinare.

Articolul 442

477

--------

*) Dispozițiunile acestui titlu au fost înlocuite prin legea pentru construirea și funcționarea întreprinderilor private de asigurare și reglementarea contractului de asigurare din 7 iulie 1930 modificată la 9 aprilie 1931, 1 mai 1932 și 10 aprilie 1936*

Articolul 478

Gajul construit de către un comerciant sau de un necomerciant pentru faptele de comerț, se constata, între părțile contractante, prin toate probele admise de legea comercială și prevăzută în art. 46 din acest cod fără a se distinge dacă părțile au sau nu același domiciliu.

Fața însă cu cei de al treilea, gajul nu poate fi dovedit decât prin înscris, dacă suma pentru care s-a constituit gajul trece peste 5000 lei.*)

----------

*) Text modificat prin D.nr. 154/1948, M. Of. nr. 166 din 21 iulie 1948.

Articolul 479

Gajul cambiilor și titlurilor la ordin poate fi constituite prin gir cu clauza "valoarea în garanție" sau o alta asemenea, din care să rezulte voința părților ca aceste titluri au fost date în gaj iar nu ca s-a transmis proprietatea lor.

Gajul asupra creanțelor și drepturilor încorporate netransmisibile prin gir pot fi constituite prin acte făcute în forma cesiunilor. În aceste cazuri însă, actul trebuie să conțină mențiunea ca cesiunea se face cu titlu de gaj.

Gajul asupra acțiunilor, părților de interes și obligațiunilor nominative ale societăților financiare, industriale, comerciale sau civile, poate fi constituit printr-un transfer înscris în registrele societății, cu arătarea "pentru cauza de garanție".

Dacă s-a dat în gaj o creanta mobila, creditorul gajist, pentru a-și avea privilegiul sau fața cu cei de al treilea, urmează sa notifice debitorul creanței data în gaj, constituirea gajului.

Articolul 480

Creditorul are dreptul de a fi plătit cu privilegiul asupra lucrului ce i s-a constituit în gaj.

Acest privilegiu nu exista decât dacă lucrul s-a pus și se afla în posesiunea creditorului sau a unei persoane aleasă de părți.

Creditorul este presupus ca are în posesiune sa lucrurile date în gaj cînd ele se afla în magazinele sale sau ale comisionarului sau, în vasele sale, la vama sau într-un depozit public, sau dacă înainte de sosirea lor e în posesiunea poliței de încărcare, sau a scrisorii de carat girata cu clauza "valoarea în garanție" sau o alta asemenea.

Prin derogarea la dispozițiunea de mai sus, gajul constituit asupra produselor solului pendinte încă prin rădăcini sau deja culese, precum și asupra materiilor industriale prime în stare de fabricație sau deja fabricate și aflate în fabrici sau depozite, se considera constituit prin singurul efect al conventiunii, de la data actului, care va indica numerul, natura, calitatea și locul, unde se afla gajul, fără ca să se ia din posesiunea debitorului sau constituentului lucrurile constituite în gaj.

Data actului face deplina credința.

În timp de 5 zile aceste acte de gaj se vor transcrie în registrul prevăzut de art. 728 bis, din procedura civilă.

În cazul în care gajul se va afla într-o comuna, alta decât aceea unde este reședința județului, grefierul tribunalului va comunică de urgenta primarului respectiv un extras de orice intabulare efectuată, pentru a se face mențiune de ea în registrul care se va înființa în acest scop. În privinta celor de al treilea, drepturile creditorului gajist nu vor începe decât la data intabulării, iar atunci cînd este locul a se face mențiune în registrul primăriei, de la data acelei mențiuni.

Se vor respecta dispozițiunile art. 1729 și 1730 din Codul civil.

Articolul 481

Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Dacă efectele date în gaj au sosit la scadenta, creditorul gajist este dator a urmări și incasa valoarea lor.

Cheltuilelile făcute îi sînt înapoiate și după ce își va incasa creanta cu toate accesoriile ei, va da socoteala de ceea ce rămîne.

Articolul 482

În caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate proceda la vînzarea obiectelor date în gaj.

Pentru acest sfîrșit, el se va adresa la președintele tribunalului cu cerere de a fi autorizat sa vândă gajul.

Președintele va statua asupra cererii de vânzare a gajului și, prin ordonanța ce se va da, va incuviinta vînzarea, fie în modul convenit de părți, dacă ele au stipulat în ce mod să se vândă gajul, fie în mod public și prin organul unui agent judecătoresc desemnat de președinte, dacă părțile n-au prevăzut alt mod de vânzare.

În caz de faliment, cererea de vânzare a gajului se va notifica sindicului pentru ca în termen de trei zile să poată uza de facultatea ce-i este lăsată art. 782.

Dacă în acest termen sindicul nu va retrage gajul, executarea cerută și încuviințată de președintele își va urma cursul ei, fără a putea fi împiedicată sau suspendată prin lucrările falimentului.

Suma prinsă din vînzarea gajului va fi în acest caz depusa la Casa de Consemnațiuni și creditorii falitului vor putea exercita asupra acestei sume drepturile eventuale ce le-ar câștiga, prin contestatiuni făcute cu ocaziunea verificării creanțelor.

Articolul 483

Ordonanța aceasta nu va deveni executorie decât după ce va fi notificată debitorului și aceluia care a procurat gajul, cu indicarea zilei, locului și orei la care se va proceda la vânzare și, după ce vor fi expirat cele trei zile ale opozitiunii, ordonanța va rămîne definitivă și în ultimul resort, dacă în trei zile de la primirea ei debitorul sau terțul care a procurat gajul, nu vor fi făcute opozițiuni și nu vor fi chemat pe creditor înaintea Tribunalului.

În caz de opozițiune, citarea părților și judecarea opozițiunei se vor face de urgenta și cel mult în termen de 8 zile de la primirea opozițiunei.

Articolul 484

Termenul pentru a face apel contra hotărîrii intervenite asupra acestei opozițiuni va fi de 8 zile de la comunicarea hotărîrii Tribunalului.

Articolul 485

Termenele mai sus fixate nu sînt susceptibile de a fi mărite în raport cu distanta.

Dacă debitorul sau terțul care a procurat gajul nu sînt domiciliați în cuprinsul acestui Tribunal și n-au făcut alegere de domiciliu în acel cuprins, notificările menționate la articolele prrecedente vor fi valabil făcute prin afișarea lor în sala de audienta a Tribunalului și prin publicarea în "Monitor" sau în foile anunțurilor judecătorești din acea localitate.

Procesul-verbal al portărelului, constatând îndeplinirea acestora formalități, va tine loc în acest caz de dovada a notificării.

Notificarea primei ordonanțe a președintelui se va face, chiar în aceasta ultima ipoteza, conform art. 74 din procedura civilă.

Articolul 486

Ordonanța care autoriza vînzarea, dacă nu s-a făcut opoziție în termenul prescris, și hotărîrea data de Tribunalul asupra opoziției, în caz cînd s-ar fi făcut apel contra acelor acte și înainte de expirarea termenului de apel.

Articolul 487

Drepturile acordate creditorului gajist, prin articolele precedente nu sînt suspendate prin falimentul sau moartea debitorului ori celui care a procurat lucrul în gaj.

Articolul 488

Este nulă orice clauza care ar autoriza pe creditor a-și apropia gajul, ori a dispune de dânsul fără îndeplinirea formelor de mai sus.

Articolul 489

Dispozițiunile precedente nu modifica legile speciale și regulamentele ce privesc băncile și alte institute autorizate a face înaintări de bani și împrumuturi pe depozite și lucrurile date în gaj.

Gajul asupra mărfurilor depuse în magazinele generale e regulat prin dispozițiunile legii speciale din 28 iunie 1881, și gajul asupra vaselor de comerț, prin dispozițiunile cărții a II-a acestui cod.

Articolul 695

Comerciantul care a încetat plățile pentru datoriile sale comerciale este în starea de faliment.

Articolul 696

Singurul refuz al unor plati, pe temei de excepțiuni pe care, în buna credința, debitorul îl socotește întemeiat, nu constituie o proba de încetarea plăților.

Articolul 697

Tribunalul, și la tribunalele cu o secțiune specială, tribunalul de comerț, încunoștiințat din partea unuia sau mai multor creditori despre situațiunea dificila, în care se afla un comerciant relativ la comerțul sau, și care înstrăinează în condițiuni dezavantajoase avutul sau, va putea ordonă prezentarea acestuia în camera de consiliu și depunerea totodată a registrelor, a bilanțului sau comercial și a unei liste nominative de toți creditorii săi și de sumele creanțelor, cu indicarea scadentelor respective.

Tribunalul va ordonă, în același timp ca creditorul sau creditorii, care au făcut denunțarea, să depună o cauțiune, în bani sau efecte publice, a carei cuantum se va fixa de tribunal.

Aceasta cauțiune va rămîne consemnată la Casa de depuneri, consemnațiuni și economii pînă la rezolvarea definitivă a procesului de calomnie intentat de comerciantul debitor.

În cazul cînd arătările creditorilor se găsesc întemeiate sau cînd comerciantul, fără un just motiv nu se înfățișează, tribunalul va putea, dacă crede de cuviință, mai înainte de oricare dispozițiuni ar lua asupra punerii sale în stare de faliment, sa numească după importanța comerțului, pe unul sau mai mulți dinter creditorii care, în continuarea ulterioară a comerțului, sa verifice registrele și sa supravegheze regularitatea operațiunilor comerciantului.

Chemarea se va face prin scrisoare închisă din partea președintelui tribunalului respectiv și cercetarea va avea loc în camera de consiliul.

Creditorul care, cu buna știința va fi făcut denunțarea neîntemeiată, va putea fi supusă pedepselor prevăzute de codul penal pentru calomnie.

Încheierea tribunalului va trebui pronunțată cel mult în 5 zile libere de la cerere și dânsa nu va fi supusă opozițiuni.

Ea este susceptibilă de apel, în termen de trei zile de la pronunțarea ei. Tribunalul va putea însă acorda execuțiunea provizorie.

Toată procedura privitoare la modul chemării debitorului și al judecării apelului va fi aceeași ca la tribunal.

Deciziunea Curții este supusă nici opozitiunii, nici recursului.

Articolul 698

Refuzul nejustificat din partea creditorului de a primi delegarea, atrage condamnarea lui la amenda de la 100 pînă la 500 lei.

Articolul 699

Onorariul custodelui se fixează de tribunal și se achită de comerciant.

Articolul 700

Aceste măsuri preventive încetează:

a) prin arătarea majorității creditorilor ca situațiunea afacerilor comerciantului nu le mai inspira temere și ca măsura luată nu le mai este trebuincioasă;

b) prin justificarea plății în mod regulat a datoriilor ajunse la scandenta;

c) prin declararea în stare de faliment.

Articolul 701

Falimentul se declara prin hotărîre judecătorească, pronunțată după declarațiunea falitului, sau după cererea unui, ori mai multor creditori, sau din oficiu.

Articolul 702

Declarațiunea falimentului se pronunța de tribunalul de comerț în jurisdicțiunea căruia debitorul își are principalul sau stabiliment comercial.

Tribunalul este investit cu întreaga procedura a falimentului și ca judeca acțiunile derivând dintr-însul dacă prin natura lor nu vor fi de competența jurisdicțiunii civile.

Formele de procedura în aceasta materie se reglementează prin dispozițiunile speciale cuprinse în cartea IV și prin acele ale codului de procedura civilă.

Articolul 703

Falitul va fi dator ca, în cele trei zile de la încetarea plăților, în care se cuprinde și ziua încetării lor să facă declarațiunea tribunalului de comerț arătat în articolul precedent.

Declarațiunea trebuie să fie însoțită de depunerea bilanțului datat, semnat și certificat de fait ca este adevărat și de registrele sale de comerț în starea în care se afla.

Bilanțul trebuie să cuprindă indicatiunea și estimatiunea aproximativă a tuturor bunurilor mobile și imobile ale falitului, starea datoriilor și a creanțelor cu numele și pronumele și domiciliul fiecărui creditor și pe cat se va putea, cauza fiecărei datorii, tabloul profitelor și pierderilor, precum și acel al cheltuielilor personale falitului și familiei sale, din tot timpul exercițiului comerțului sau pe cat se va putea.

Articolul 704

Orice creditor, a cărui creanta are o cauza comercială, poate să ceara tribunalului competinte declarația în faliment a debitorului sau comerciant, proband încetarea părților.

Nu sînt admiși a cere declarațiunea în faliment descendenții, ascendenții și soțul debitorului.

Articolul 705

Dacă încetarea plăților unui comerciant este notorie, sau dacă ca rezultat din alte fapte neîndoioase, tribunalul va declara falimentul din oficiu; însă va putea, de va crede necesar, sa asculte mai întîi pe falit.

Articolul 706

În cel dintâi zi a fiecărei săptămâni portăreii și judecătorii de pace vor transmite președintelui tribunalului de comerț, în jurisdicțiunea căruia se afla, sau a tribunalului civil care îi tine locul un tablou de protestele făcute în cursul săptămânii precedente. Acest tablou trebuie să arate data fiecareui protest, numele și domiciliul persoanelor cărora s-a făcut și care au cerut protestul, scadenta obligațiunii protestate, suma datorită și motivele refuzului de plată sau de acceptare.

Un duplicat după acest tablou se va trimite Camerei de comerț respective pentru publicare.

Aceste tablouri se vor face pe formularea tipărite, trimise de minister și vor trebui să fie cusute în fascicole lunare și păstrate la grefa, pentru ca orice să poată lua cunoștința de dânsele.

Portarleul sau judecătorul de pace care nu îndeplinește aceasta înnoita obligațiune, va fi supus la o amenda de la 5 pînă la 50 lei, pe care o va pronunța completul tribunalului în camera de consiliu și fără apel.

Articolul 707

Comerciantul care s-a retras din comerț, va putea fi declarat în faliment, însă numai în decursul a cinci ani de la acest eveniment, și numai cînd încetarea plăților a avut loc în timpul exercițiului comerțului, sau chiar în anul următor pentru datorii decurgînd din același exercițiu.

Se va putea însă declara falimentul după moartea comerciantului, însă numai în decursul anului de la acest eveniment.

Articolul 708

Prin sentinta declarativă de faliment, tribunalul trebuie:

1. Sa arate numele judecătorului-sindic chemat a administra falimentul;

2. Sa ordone punerea sigiliilor;

3. Sa stabilească un termen, nu mai mare de 15 zile, în care creditorii trebuie să prezinte la grefa sindicatului declarațiunea creanțelor lor;

4. Sa determine ziua și ora în care se va proceda la reședința tribunalului, la verificarea creanțelor. Acest termen nu poate fi mai departat decât cel mult trei zile, bilanțul în forma stabilită prin art. 703 și registrele sale de comerț dacă nu sînt deja depuse.

Aceasta sentinta, supusă opozitiunii și apelului, este executorie provizoriu.

Articolul 709

Cînd averea unui comerciant declarat în faliment se afla și în alte localități, sindicul va interveni prin o comisiune rogatorie către autoritatea judecătorească locală, pentru punerea sigiliilor și încheierea actelor constatatoare acestei operațiuni.

Articolul 710

Un extract al sentinței declarative de faliment se afișează, în termen de 24 de ore, la usa tribunalului, independent de publicarea cerută de art. 943

Articolul 711

Falitul judecat în lipsa și cel care a fost declarat din oficiu fără sa fi fost chemat, sau, deși chemat, dar judecat lipsește are dreptul să facă opozițiune în contra sentinței declarative de faliment, pînă în termen de 5 zile libere de la afișarea extractului, prevăzută de art. 710, sau de-a dreptul apel, pînă în termen de 10 zile libere de la aceeași dată.

Același drept îl au și creditorii care au cerut declararea în faliment.

Orice altă persoană interesanta are dreptul să facă opoziție contra sentinței declarative de faliment, pînă la 10 zile de la îndeplinirea aceleiași formalități.

Sentinta asupra opozitiunii se da contradictotiu cu judecătorul și este supusă apelului.

Articolul 712

Îndată după pronunțarea sentinței declarative de faliment, procurorul tribunalului va trebui sa ia cunoștința, în orice caz de toate actele din dosar, spre a vedea dacă este loc la o acțiune penală.

În acest ca, președintele tribunalului trebuie, pînă în 24 ore, sa comunice procurorului copie de pe sentinta declarativă de faliment cu toate celelalte acte și informațiuni aflate în tribunal.

Articolul 713

Tribunalul de comerț va ordonă deodată cu pronunțarea sentinței declarative de faliment, arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama în cazuri de disparitiunea sau lipsa nejustificată a registrelor de comerț și nedepunerea bilanțului; va putea de asemenea sa ordone și arestarea celorlalți complici ai fraudei.

Tribunalul de comerț și mai în urma în orice stare a procedurii falimentului, va ordonă arestarea falitului contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda.

Ordonanța de arestare trebuie să fie comunicată imediat procurorului pentru executare; parchetul va fi obligat a deschide imediat acțiune publică. În asemenea caz, liberarea provizorie, cu sau fără cauțiune, nu poate fi acordată de judecătorul de instrucțiune însărcinat cu instruirea afacerii decât după ce va referi tribunalului care a ordonat arestarea.

Oricare ar fi avizul tribunalului judecătorul de instrucțiune este în drept sa decidă cum va crede de cuviință, rămînînd ca ministerul public să execute dreptul de opozițiune la Camera de punere în acuzatiune, dacă va crede aceasta necesar.

Judecătorul de instrucțiune va putea însă proceda la arestarea falitului; cînd sînt grave indicii de frauda, chiar dacă tribunalul nu va fi ordonat o asemenea măsura.

Articolul 714

Procedura falimentului înaintea jurisdicțiunii comerciale și instrucțiunea sau procedura penală se vor urma independent una de alta.

Judecătorul de instrucțiune poate culege de la tribunalul de comerț, de la judecătorul sindic, orice informațiuni și orice științe de care ar avea trebuinta; poate asemenea verifica sau cere copii sau extracte de pe actele procedurii falimentului, precum și de pe registrele și hârtiile falitului, dar nu poate să le ridice de la grefa tribunalului comercial.

Completandu-se instrucțiunea, judele instructor trebuie, în orice caz, să se pronunțe dacă este sau nu caz de urmărire în contra inculpaților.

Deciziunea definitivă a instanțelor penale va trebui să fie notată pe marginea sentinței decorative de faliment și se va publică ca și acesta.

Articolul 715

Numele și prenumele falitului se va înscrie într-un tablou afișat în sala tribunalului care a declarat falimentului și în sala burselor de comerț.

Acei a căror nume figurează pe acest tablou nu pot intră în localurile burselor. Aceasta dispozițiune trebuie să fie înscrisă pe tablou.

Articolul 716

Pînă ce nu se termina procedura falimentului, falitul nu se poate departa de la domiciliul sau fără o permisiune a judecătorului sindic, și este dator să se prezinte înaintea acelui judecător ori de câte ori va fi chemat. Însă dacă judecătorul se va convinge ca falitul este împiedicat de a se infatisa în persoana din cauza binecuvantate poate să-l autorizeze a se infatisa prin mandatar.

Articolul 717

Sentinta declarativă de faliment ridica de drept falitului, din ziua pronunțării sale, administrațiunea bunurilor sale și a acelor pe care le-a dobîndit în timpul falimentului.

Acțiunile care aparțin falitului nu vor putea fi exercitate decât de către judecătorul sindic, afară de acele care privesc drepturile lui exclusiv personale, sau care sînt străine falimentului.

Din ziua declaratiunii falimentului, nici o acțiune în contra falitului privitoare la bunurile sale mobile sau imobile, și nici un act de executare asupra acelorași bunuri nu va putea fi intentat sau îndreptat decât în contra judecătorului sindic. Acțiunile și executările deja începute în persoana falitului se vor continua, însă în persoana judelui sindic.

Tribunalul dacă găsește cu cale, poate permite sau ordonă ca falitul să fie citat în cauza, mai cu seama atunci cînd ar avea interese opuse cu judecătorul sindic.

Falitul are dreptul sa intervină în chestiuni din care poate să decurgă în sarcina sa o imputare de bancruta.

Articolul 718

Sentinta declarativă de faliment suspenda numai față de masa creditorilor, curgerea dobânzilor, a creanțelor negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.

Dobânzile creanțelor garantate nu pot fi cerute decât asupra sumelor provenite din vînzarea bunurilor supuse privilegiului sau ipoteciil cînd însă din neajungerea acestor garanții, dreptul creditorilor se exercită asupra masei chirografare, restul creanței neacoperit se determina se determina fără a se tine în seama dobânzile posterioare datei sentinței declarative de faliment.

Articolul 719

Datoriile cu scadența obligatorie în sarcina falitului, și acele a căror scandenta este subordonata voinței sale, sînt considerate ca ajunse la scandenta prin efectul declarațiuni falimentului.

Din momentul declarării în stare de faliment, creanțele în contra falimentului, în ceea ce privește participarea lor la deliberările falimentului, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător, anterior declarării în stare de faliment; asemenea și cele care vor fi afland în circulațiune în străinătate, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător din țara, anterior declarării în stare de faliment.

Articolul 720

Pentru chiriile datorate de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile care servesc la comerțul sau vor fi suspendate în timp de 30 de zile de la data sentinței declarative de faliment, afară de măsurile conservatoare și de dreptul pe care proprietarul îl dobandise mai dinainte pentru a reintra în posesiunea bunurilor închiriate. Cînd proprietarul a obținut acest drept, suspendarea actelor de exectiune mai sus arătate încetează de drept.

Articolul 721

Dacă falitul este locatar de imobile pentru trebuințele comerțului sau, și dacă contractul trebuie să dureze mai mult de un an de la data declarării falimentului, judecătorul sindic cu autorizația majorității în sume a creditorilor a căror creanțe au fost verificate, poate cere desființarea acelui contract, dând proprietarului o dreapta despăgubire.

Articolul 722

Prin sentinta declarativă de faliment, sau printr-o alta posterioară, tribunalul, din oficiu sau după cererea oricărui interesat, determina provizoriu ziua încetării plăților. În lipsa de o determinare specială, încetarea plăților se socotește ca a avut loc în ziua pronunțării sentinței care a declarat falimentul sau în ziua morții falitului, sau în aceea a retragerii sale din comerț, dacă falimentul a fost declarat în urma acestor evenimente.

În nici un caz încetarea plăților nu se va putea fixa la o epoca mai departata de trei ani de la datele menționate.

Articolul 723

În contra sentinței care determina provizoriu data încetării plăților, se poate face contestatiune înaintea tribunalului care a pronunțat-o, sub condițiunea numai ca aceasta contestatiune să fie notificată cel mult pînă în opt zile de la verificarea creanțelor.

Toate contestațiunile în contra acestei sentințe se discuta contradictoriu cu judecătorul sindic și se rezolva prin una și aceeași hotărîre.

După expirarea acestui termen, sau cînd sentinta care s-a pronunțat asupra contestatiunii nu mai este supusă apelului, data încetării plăților rămîne irevocabilă determinata în privinta tuturor creditorilor.

Articolul 724

Toate actele și operațiunile falitului și toate plățile făcute de dânsul, în urma sentinței declarative de faliment sînt nule de drept.

Sînt asemenea nule, fața cu masa creditorilor:

1. Toate actele și înstrăinările cu titlu gratuit cu șase luni înainte de data încetării plăților;

2. Plata datoriilor neajunse la scandenta, făcute în urma datei încetării plăților, fie în bani, fie prin cesiune, vînzarea, compensatiune sau astfel;

3. Toate înstrăinările, cu orice titlu, însă numai de bunuri mișcătoare, făcute de falit în interval de șase luni înaintea de epoca încetării plăților către soțul sau sotia falitului, către rudele sale, în linie directa și către rudele colaterale sau aliatii pînă la gradul al patrulea.

Articolul 725

Toate actele, plățile și înstrăinările făcute în frauda creditorilor, în orice timp ar fi fost făcute, trebuiesc să fie anulate, conform dispozițiunilor art. 975 din Codul civil.

Articolul 726

Se prezuma făcute în frauda creditorilor și în lipsa de proba contrarie, se anulează, fața cu masa creditorilor, următoarele acte, dacă sînt survenite în urma datei încetării plăților:

1. Toate actele, plățile și înstrăinările cu titlu oneros, cînd cel de al treilea cunoaște starea de încetare a plăților în care se găsesc comerciantul, cu toate ca însă nu era declarat falit;

2. Actele și contractele comutative, în care valorile date sau obligațiunile luate de falit întrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis;

3. Plățile datoriilor ajunse la scandenta și exigibile, care nu au fost efectuate în bani sau cu efecte de comerț;

4. Gajurile, anticrezele și ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului.

Aceeași prezumtiune va avea loc și pentru actele, plățile și înstrăinările, cu orice titlu, făcute zece zile anterior declaratiunii în faliment, chiar în lipsa punctelor extreme sus enunțate.

Articolul 727

Inscripțiunile ipotecare, luate în virtutea unui titlu recunoscut valabil, nu sînt cuprinse în dispozițiunile articolelor precedente, numai să fie anterioare sentinței declarative de faliment.

Articolul 728

Dacă, după încetarea plăților și inaintee de pronunțarea sentinței declarative de faliment, comerciantul a plătit cambiile, acțiunea pentru restituirea banilor se va putea indrepta numai în contra ultimului obligat, pe cale de regres, care ar fi avut cunoștința de încetarea plăților în momentul cînd cambia a fost trasa sau girata.

Articolul 729

Dacă comerciantul a fost declarat falit după moartea sa, sau dacă moare după declarațiunea în faliment, soțul, fiii și moștenitorii săi pot să se prezinte în persoana sau prin mandatar, în locul defunctului, la formarea bilanțului, la cercetarea registrelor și la procedura falimentului.

Articolul 819

Sumele de bani aparținînd falimentului, scăzînd cheltuielile de justiție și de administrațiune și ajutoarele acordate falitului și familiei sale, trebuie înainte de toate, să se întrebuințeze, cu autorizarea tribunalului, la plata creditorilor, cu gaj sau alt privilegiu, și restul va fi distribuit între toți creditorii, în proportiune cu creanțele lor verificate.

În acest scop, judecătorul sindic trebuie să prezinte, în fiecare luna tribunalului un stat de situațiune al falimentului și al banilor disponibili, pentru a fi repartizați. Tribunalul va ordonă, de va fi loc, o repartitiune, fixind suma de distribuit, și va îngriji ca toți creditorii să fie avizați despre aceasta.

Articolul 820

Statul de repartitiune va fi format de judecătorul sindic și va deveni executoriu prin ordonanța tribunalului.

Pentru repartizarea banilor aflați în depozit, judecătorul sindic va emite fiecăruia dintre creditori mandatul de plată după statul de repartitiune.

Plățile se efectuează de-a dreptul de către casa.

Articolul 821

Nu se va proceda la nici o reparatiune decât rezervindu-se porțiunea corespunzătoare conform bilanțului la creanțele pentru care termenul verificării a fost prorogat, dacă aceste creanțe n-au fost încă admise la pasivul falimentului în momentul reparatitiunii.

Dacă aceste creanțe n-au fost trecute în bilanț pentru o sumă determinata sau dacă creditorul pretinde o sumă mai mare decît aceea trecută în bilanț, judecătorul sindic va determina suma de rezervat, cu apel la tribunal. Ordonanța judecătorului sindic este provizoriu executorie.

Articolul 822

Porțiunea rezervată rămîne în depozit pînă la îndeplinirea termenelor prorogate după dispozițiunile art. 769

Dacă creditorii pentru care termenele au fost prorogate nu au făcut sa li se verifice creanțele conform dispozițiunilor precedente, porțiunea rezervată se va împărți între creditorii admiși la pasiv.

Aceeași rezerva are loc și pentru creanțele în privinta admiterii cărora nu a fost statut definitiv.

Dacă sumele rezervate produc interese, acestea se cuvin creditorilor pentru care s-au rezervat.

În toate cazurile, depozitul este în riscul și pe cheltuiala lor.

Articolul 823

Nici un mandat de plată nu se va admite de judecătorul sindic decât numai după prezentarea titlului constitutiv al creanței.

Judecătorul sindic va menționa pe titlu mandatul de plată.

Dacă nu exista titlu scris, sau dacă nu este posibil a-l prezenta, tribunalul va putea autoriza plata asupra prezentării extractului de pe procesul verbal de verificare a creanțelor.

Creditorul va da chitanța pe marginea statului de repartitiune.

Articolul 824

Creditorii care vor fi declarat tardiv creanțele lor, conform dispozițiunilor art. 780, nu vor putea reclama în contra repartitiunilor deja făcute, nici să se opună la cele deja ordonate de judecătorul sindic; dar vor concura numai la repartitiunile următoare în proportiune cu creanta lor, și cînd vor fi fost admiși provizoriu la pasiv, în proportiune cu suma determinata de tribunal. Dacă însă el justifica ca au fost în imposibilitate de a face declarațiunea creanței lor în termenele stabilite, ei vor putea fi admiși a prelua asupra activului nedestribuit încă și dividendele ce li s-ar fi cuvenit în distributiunile anterioare.

În caz de opozițiune tardivă, în contra admiterii unei creanțe, tribunalul poate ordonă ca sumele cuvenite pentru aceasta creanta în repartitiunile următoare, sau pentru partea contestată a acestei creanțe, să fie ținute în rezerva, și dacă, în virtutea acelei opozițiuni, creanta va fi tot sau în parte declarata neexistenta, chiar sumele pe nedrept primite în repartitiunile precedente vor trebui să fie restituite la masa.

Articolul 825

După terminarea repartitiunei sumelor provenite din averea mobiliară și imobiliară a falitului, procedura falimentului va fi închisă; însă fiecare creditor își păstrează dreptul la plata restului creanței sale.

Cu toate acestea, procedura falimentului se va redeschide cînd debitorul va face o asemenea cerere, oferind creditorilor săi de a le plati cel puțin încă o zecime din creanțele lor și dând cauțiune pentru cheltuieli. În acest caz, tribunalul va rechema la însărcinarea sa pe judecătorul sindic, sau îl va numi din nou, și va lua toate măsurile prevăzute în dispozițiunile precedente în privinta conservatiunei și a administrațiunei patrimoniului existent, cum și în privinta lichidațiunei lui și în privinta pasivului care ar fi survenit.

Nu se va proceda la nici o repartitiune decât numai după expirarea, în privinta noilor creditori, a termenelor stabilite conform dispozițiunilor art. 708

Articolul 826

Falitul, care va plati integral în capete, interese și cheltuieli, toate creanțele admise la masa falimentului, va putea obține reabilitarea sa.

Articolul 827

Cererea de reabilitare se va adresa către tribunalul care a pronunțat sentinta de declarare a falimentului.

Președintele tribunalului, primind aceasta cerere, va ordonă ca o copie identică sa stea afișată timp de doua luni pe usa tribunalului, la bursa și la Camera de comerț, publicându-se de doua ori, la interval de câte o luna și în Monitorul Oficial.

Articolul 828

Creditorul care nu va fi primit pe deplin plata capitalului sau cu procente și cheltuieli, cum și orice parte interesată va putea în curgerea timpului în care copia va sta afișată să se opună la reabilitare pirntr-o petitiune depusa la grefa tribunalului însoțită de actele pe care se întemeiază.

Oponentul nu poate figura ca parte în proces.

Articolul 829

Tribunalul, la ziua fixată pentru cercetarea acestei cereri, va examina, în prima linie dacă formalitățile mai sus arătate au fost îndeplinite; apoi ascultând pe falit și examinând actele pe care se întemeiază cererea întâmpinare a oponentului, dacă opoziție s-a făcut, și actele depuse, va putea incuviinta cererea. Sentinta care a respins reabilitarea va putea fi atacată, pe calea apelului, numai de către falit, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Dacă cererea de reabilitare a fost respinsă, falitul nu va putea introduce din nou alta cerere decât după un an de la data sentinței.

Articolul 830

Falitul va putea fi reabilitat, după moartea sa după cererea moștenitorilor.

Articolul 831

Bancrutarii frauduloși și cei condamnați pentru fals, furt, abuz de încredere, escrocherie și delapidare de bani publici, nu pot obține reabilitarea.

Cererea de reabilitare este inadmisibila pînă la închiderea acțiunii penale.

Bancrutarii simpli nu pot fi reabilitați decât după ce au făcut pedeapsa la care au fost condamnați.

Articolul 866

Falimentul unei societăți comerciale se declara de tribunalul comercial în jurisdicția căreia societatea își are sediul.

Articolul 867

Falimentul unei societăți în nume colectiv sau în comandită produce și falimentul soților ilimitat responsabili.

Tribunalul va declara prin aceeași sentinta falimentul societății și al soților; va arata numele, prenumele și domiciliul acestora și va numi un judecător sindic.

Cu toate acestea, patrimoniul societății va fi ținut deosebit de acel al fiecărui soț, atît la formarea inventarului, cat și în operațiunile administrațiunii și al lichidațiunii activului și pasivului.

Numai creditorii societății iau parte la deliberațiunile care interesează patrimoniul social, dar ei concura cu creditorii fiecărui soț la deliberațiunile care interesează patrimoniul individual al fiecărui soț căzut în faliment.

Sentinta declarativă de faliment produce pentru toți sotii faliți efectele arătate în Titlul I al acestei cărți.

Articolul 868

Falimentul unui sau mai multor soți nu trage după sine falimentul societății.

Falimentul tuturor soților ilimitat responsabili în societățile în nume colectiv sau în comandită, nu trage după sine falimentul societății, dacă aceasta nu se afla în stare de încetare de plati.

Articolul 869

În caz de faliment al unei societăți în comandită pe acțiuni sau anonima, actele de procedura se fac contra administratorilor, directorilor și lichidatorilor. Ei sînt ținuți sa compara înaintea judecătorului sindic ori de câte ori ar fi chemați și în special a procura informațiunile necesare pentru formarea și verificarea bilanțului și pentru descoperirea cauzelor și împrejurărilor falimentului. Ei vor trebui să fie ascultați ca reprezentanți legali ai societății falite în toate cazurile în care legea prescrie ca falitul să fie ascultat.

Articolul 870

Creditorii particulari ai unui soț nu sînt admiși la pasivul falimentului societății. Ei nu au drept decât asupra a ceea ce va mai ramanea soțului după indestularea creditorilor societății exceptându-se dreptul derivând din privilegiu sau ipoteca.

Asociații în participațiune ai comerciantului falit nu sînt admiși la pasivul falimentului decât numai pentru acea parte a capitalului adus de dânșii, pe care vor putea-o proba că nu a fost absorbită de partea pierderilor ce cad în sarcina sa.

Articolul 871

Dacă societatea falita a emis obligațiuni la purtător, posesorii acestor obligațiuni vor fi admiși la pasivul falimentului în raport cu valoarea de emisiune a obligațiunilor, scăzându-se aceea ce li se va fi plătit cu titlu de amortisment sau de ramburs asupra capitalului de fiecare obligațiune.

Articolul 872

Dacă sotii cu responsabilitate limitată în societățile anonime sau în comandită nu efectuasera încă, în momentul declaratiunii falimentului, vărsămintele părților luate asupra-le, judecătorul sindic poate fi autorizat să le ceara vărsămintele ulterioare a căror necesitate va fi recunoscută de tribunal.

Articolul 873

În falimentul unei societăți anonime, care nu se găsește în stare de lichidațiune, concordatul poate avea de obiect continuarea sau cedarea întreprinderii sociale și în asemenea caz, el trebuie să determine condițiunile exploatării ulterioare.

Articolul 874

În societățile în nume colectiv și în comandită, creditorii pot consimți un concordat chiar în favoarea unuia sau mai multora dintre sotii cu responsabilitatea limitată.

În acest caz, tot activul social se va supune administrațiunii și operațiunilor judecătorului sindic. Numai bunurile particulare ale soțului căruia s-a acordat concordatul sînt excluse și nici o parte a activului social nu va putea fi întrebuințată pentru plata obligațiunilor derivând din concordat. Soțul care a obținut un concordat particular, este liberat de obligațiunea solidară către creditorii societății, dar, pentru ca să obțină sentinta indicată în art. 826, el trebuie să probeze ca toate datoriile societății falite au fost plătite: capete, interese și cheltuieli.

Articolul 875

Acțiunea penală pentru infracțiunile cuprinse în acest titlu este de ordine publică. Ea poate fi pusă în mișcare chiar înainte de declarațiunea de faliment, cînd încetarea plăților este însoțită de faptul de dosire, de ascundere, de închiderea magazinelor, de darea la o parte, sustragerea sau imputinarea frauduloasă a patrimoniului în dăuna creditorilor.

În aceste cazuri, procurorul tribunalului trebuie să comunice îndată încetarea plăților președintelui tribunalului comercial pentru îndeplinirea dispozițiunilor titlului I al acestei cărți.

Articolul 945

Acțiunile derivând din acte care sînt comerciale chiar numai pentru una din părți, se prescriu pentru toate părțile contracte, în conformitate cu dispozițiunile legii comerciale.

Articolul 946

Prescripțiunea comercială curge chiar contra militarilor în serviciul activ în timp de război, în contra femeii maritate, în contra minorilor chiar neemancipați și a interzișilor, cu rezerva dreptului lor contra tutorului.

Întreruperea prescripțiunii se reglementează după dispozițiunile codului civil.

Cu toate acestea, în obligațiunile cambiale, actele intereruptive de prescripțiune făcute în persoana unuia din coobligati nu produc nici un efect față de ceilalți coobligati.

Articolul 947

Prescripțiunea ordinară în materie comercială este de 10 ani în toate cazurile în care prin acest cod sau prin alte legi nu s-a stabilit o prescripțiune mai scurta.

Articolul 948

*)

---------

*) Acest articol privește dreptul maritim.

Articolul 949

Se prescriu prin trecere de cinci ani:

1. Acțiunile ce deriva din contractul de societate sau din alte operațiuni sociale, dacă publicațiunile prescrise în titlul VIII, cartea I, au fost regulat făcute.

2. Acțiunile ce deriva din cambii și din cecuri.

Termenul curge:

Pentru acțiunile prevăzute la nr. 1 al acestui articol din ziua cînd obligațiunea a ajuns la termen sau din ziua publicațiunii actului de dizolvare a societății, sau a declaratiunii de lichidare, dacă obligațiunea n-a devenit exigibilă. În cazul prevăzut de art. 103, termenul curge din ziua în care actul de dizolvare poate fi opus celor de al treilea. Pentru obligațiunile derivând din lichidarea societății, termenul începe a curge de la data aprobării ultimului bilanț al lichidatorilor.

Pentru acțiunile prevăzute la nr. 2, termenul curge din ziua scadentei obligațiunii sau din ultima zi a termenului prevăzut de art. 282.

Articolul 950

*)

----------

*) Acest articol privește dreptul maritim.

Articolul 951

Grefierul și sindicul sînt liberați de îndatorirea de a da cont de registrele de comerț și de hârtiile ce le sînt încredințate în procedura asupra falimentului, după trecerea de trei ani de la închiderea sau încetarea operațiunilor falimentului.

Articolul 952

Se prescriu prin doi ani, socotiți din ziua terminării afacerii acțiunile mijlocitorilor pentru plata dreptului lor de mijlocire.

Prin același termen se prescriu acțiunile de anulare sau de reziliere a concordatului în materie de faliment. Termenul curge pentru acțiunile în anulare din ziua cînd dolul a fost descoperit, iar pentru acțiunile în reziliere de la expirarea termenului scadentei ultimei plati ce falitul urma a face conform concordatului.

Articolul 953

955*)

--------

*) Aceste articole privesc dreptul maritim.

Articolul 956

Acțiunile contra cărăușilor, derivând din contractul de transport se prescriu:

1. Prin trecerea de 6 luni, dacă transportul a fost făcut în Europa, afară de Islanda și Insulele Feroe, într-o piața maritima a Asiei sau Africii de pe Mediterana, Marea Neagra, Canalul de Suez sau Marea Roșie, ori într-o piața de pe uscat legată prin cale ferată cu o piața maritima din localitățile sus arătate;

2. Prin trecerea de un an, dacă transportul s-a făcut în alt loc. În caz de pierdere totală, termenul începe a curge din ziua în care lucrurile transportate trebuiau sa ajungă la destinațiunea lor, iar în caz de pierdere parțială, avarie sau întîrziere, din ziua predării mărfurilor în primirea destinatarului.

Articolul 957

Dispozițiunile legilor și regulamentelor în vigoare asupra burselor de comerț, asupra mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri și asupra magazinelor generale, docuri și antrepozite, vor continua a avea forta obligatorie chiar după punerea în aplicație a acestui cod, întrucât nu vor fi contrarii dispozițiunilor lui sau nu vor fi modificate prin legi ulterioare.

Articolul 958

Societățile și asociațiunile comerciale existente la epoca punerii în aplicatiune a acestui cod, vor fi reglementate de legile anterioare, afară de următoarele dispozițiuni:

1. Societățile în comandită prin acțiuni și anonime, sînt scutite de orice alta autorizațiune și supraveghere din partea guvernului și de sarcinile relative, însă sînt supuse dispozițiunilor din art. 104, 142, 144, 149, 153, 155, 165 alineatul ultim, 169, 174, 175, 176, 177, 179, 181, 182, 185, 186, 187, 264, 265, 266 și 268 ale acestui cod și acelora care se raporta la reducerea capitalului la fuziunea și lichidarea societăților.

Ele mai sînt încă supuse dispozițiunilor art. 124 privitoare la administratorii realeși sau numiți în urma punerii în lucrare a acestui cod;

2. Asociațiunile mutuale care nu au de obiect exclusiv asigurările maritime sînt supuse art. 260 al acestui cod, cu rezerva dispozițiunii din numărul următor;

3. Societățile și asociațiunile de asigurare asupra vieții și administratoare de tontine sînt supuse dispozițiunilor art. 147 al acestui cod pentru toate primele ce le vor percepe în urma aplicatiunii sale, cu rezerva reducerii proporționale a cautiunilor date pentru operațiunile anterioare, în modurile și în termenele ce se vor stabili prin osebit regulament;

4. Societățile și asociațiunile care voiesc sa introducă modificări în actele lor constitutive și sa prelungească termenul fixat pentru durata lor, trebuiesc să se conformeze dispozițiunilor noului cod.

Articolul 959

Pentru executarea dispozițiunilor articolului de mai sus, numirea censorilor trebuie să fie facuta în cea dintâi adunare generală care va avea loc în cursul celor șase luni după punerea în aplicație a acestui cod, sau într-o adunare specială, care se va convoca spre acest sfîrșit în același termen, sub responsabilitatea administratorilor.

Adunarea generală, dacă cel puțin jumătate din capitalul social se afla reprezentat într-însă, va putea, cu votul afirmativ a două treimi din capitalul reprezentat în adunare, sa decidă ca administratorii actuali să fie, în caz de realegere, dispensați de obligațiunea de a da cauțiunea prescrisă de acest cod.

Articolul 960

Cambiile și biletele la ordin emise înaintea acestui cod, girurile și acceptatiunile și avalurile făcute în orice epoca, se vor reglementa după legile anterioare.

Cu toate acestea, din ziua punerii în lucrare a noului cod, se vor aplica acestor titluri dispozițiunile noii legi, privitoare la forma și la termenele protestului și la măsurile de luat în cazuri de pierdere a acelor titluri.

Pentru cambiile și biletele la ordin a căror scadenta va fi chiar în ziua punerii în vigoare a acestui cod, protestul se va face asemenea în forma și în termenele prescrise de dânsul.

Articolul 961

Mandatul prepusului care în ziua punerii în aplicare a noului cod începuse deja sa exercite comerțul la care a fost prepus, trebuie să fie depus conform dispozițiunilor art. 394 din acest cod, în cele trei luni de la aplicarea lui, pentru îndeplinirea formalităților prescrise de acel articol.

Articolul 962

În cele dintâi trei luni după punerea în aplicare a acestui cod, administrațiunile de cai ferate, aplicând tarifele speciale în vigoare, nu vor fi supuse la responsabilitatea stabilită de acest cod, dacă ea ar fi mai mare decât cea existenta după regulamentele lor.

Articolul 963

În cele șase luni de la punerea în aplicare a noului cod toate vasele supuse dispozițiunilor art. 510 trebuie să se conformeze lor.

Pentru vasele în curs de călătorie, în momentul punerii în lucrare a acestui cod, termenul sus zis începe a curge din ziua sosirii lor într-un port al Regatului.

Articolul 964

Privilegiile asupra vaselor dobândite mai înainte de punerea în aplicare a noului cod, după formele legii anterioare își păstrează rangul lor chiar în privinta privilegiilor dobândite sub imperiul acestui cod.

Dispozițiunile art. 690 și următoarele ale Cărții II din noul cod se aplică de asemenea la privilegiile dobândite înainte de punerea lui în aplicare.

Articolul 965

Termenele pentru neadmisibilitatea acțiunii se vor reglementa după legea în vigoare la epoca evenimentului care da loc acțiunii.

Articolul 966

Prescripțiunile începute înainte de aplicațiunea acestui cod se reglementează după legile anterioare.

Cu toate acestea, prescripțiunile începute înainte de acea punere în aplicatiune și pentru care după legile anterioare s-ar cere încă un timp mai lung decât cel fixat prin acest cod, se vor împlini cu trecerea acestui termen mai scurt, calculandu-se din ziua punerii în aplicatiune a noului cod.

Articolul 967

Prezentul cod va intră în vigoare cu începere de la 1 septembrie 1887, iar dacă promulgarea lui nu se va putea face înainte de această dată, el se va pune în lucrare la o luna după data promulgării lui.

Articolul 968

Judecătorii sindici ai tribunalelor primesc retribuțiunea judecătorilor de ședința. Pe lîngă acest onorariu judecătorii sindici ai tribunalului Ilfov mai primesc o diurna de 1450 lei pe luna, iar judecătorii sindici ai tribunalelor Iași, Dolj, Covurlui și Brăila, o diurna de 75 lei.

Secretarii arhivari ai judecătorilor sindici primesc retribuțiunea grefierilor de tribunal.

Articolul 969

Pentru acoperirea cheltuielilor de personal și material necesare funcționarii sindicatelor falimentelor de pe lîngă tribunalele. Statul va percepe o cota de maximum 20% din activul brut al falimentelor, care se va fixza în fiecare an prin legea bugetară.

Articolul 970

Un regulament special va determina modul de percepere al contribuțiunii.

Articolul 971

Falimentele deja deschise la aplicațiunea legii celei noi, vor continua a fi administrate și lichidate conform legii celei vechi.