Decizia nr. 660/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ghiorghi Teiu în Dosarul nr. 7.495/279/20l9/a1 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.083D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia solicită completarea dispozițiilor criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia penală nr. 1/R din 5 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.495/279/2019/a1, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Ghiorghi Teiu într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, autorul excepției invocând, printre motivele de contestație, faptul că rechizitoriul emis în cadrul dosarului de urmărire penală ce îl vizează este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost emis de către un alt procuror decât procurorul învestit cu soluționarea dosarului, fără a exista nicio dispoziție scrisă din partea procurorului ierarhic superior, care să autorizeze preluarea dosarului.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că normele procesual penale criticate sunt neconstituționale, deoarece nu reglementează și încălcarea competenței funcționale a organelor de urmărire penală în cadrul cazurilor de nulitate absolută, în speță, competența funcțională a procurorului care a întocmit rechizitoriul (procurorul de caz). Invocă, în acest sens, considerente ale

Deciziei Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017 .

6.

Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât întocmirea rechizitoriului într-un dosar de urmărire penală de către un alt procuror decât cel care a supravegheat urmărirea penală în cauză nu poate avea drept consecință nulitatea absolută a acestuia, deoarece, datorită modului de organizare a Ministerului Public și principiului indivizibilității acestuia, diferit de al instanțelor judecătorești, un procuror căruia i s-a repartizat o cauză pentru a efectua urmărirea penală sau supravegherea activității de cercetare penală nu are o "competență exclusivă" de a efectua toate actele procesuale/procedurale, fiind posibilă trecerea cauzei la un alt procuror, în condițiile

art. 64 alin. (4) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Reține, însă, că nerespectarea dispoziției legale menționate anterior, prin trecerea cauzei de către prim-procurorul parchetului de la un procuror la altul, în alte cazuri decât cele prevăzute de această normă, nu poate fi sancționată cu nulitatea absolută, întrucât această dispoziție legală nu reglementează competența după materie a organului de urmărire penală, considerentele care au stat la baza pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017

nefiind aplicabile în privința prevederilor

art. 64 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. Cât privește soluția de inadmisibilitate, reține că autorul excepției solicită completarea dispozițiilor legale criticate, astfel încât încălcarea competenței funcționale a organelor de urmărire penală să fie un caz de nulitate absolută. În ceea ce privește competența funcțională a organului de urmărire penală, reține că doctrina și legislația disting competența funcțională atât în cadrul competenței după materie, cât și în cadrul competenței după calitatea persoanei vizând distribuirea celor două competențe pe grade de jurisdicție, fiind o modalitate de organizare a acestora, astfel încât competența funcțională se include, după caz, fie într-un fel de competență, fie în celălalt, urmând regimul juridic corespunzător. Competența funcțională rezultă, cu precădere, din principiul separației funcțiilor judiciare prevăzut de

art. 3 din Codul de procedură penală

și poate fi analizată în raport cu fiecare fază a procesului penal. Invocă considerente ale Deciziei nr. 246 din 29 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția penală, potrivit cărora, cu referire la sancțiunea care intervine în cazul încălcării normelor de competență funcțională (inclusiv separația funcțiilor judiciare), în practica judiciară s-a reținut că, deși

art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală

nu prevede printre cazurile de nulitate absolută și încălcarea competenței funcționale, trebuie avut în vedere faptul că acest tip de competență este la origine o creație a doctrinei (în cadrul clasificării competenței organelor judiciare), care este subsumată competenței materiale și personale a instanțelor judecătorești, fiind incontestabil legată de aceasta. Prin urmare, atât timp cât legea sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea competenței materiale și personale a instanțelor judecătorești, în mod implicit este avută în vedere și nerespectarea competenței funcționale a acestor organe judiciare. Mai mult, nerespectarea separației funcțiilor judiciare este, de asemenea, sancționată cu nulitatea absolută, însă de această dată din perspectiva cazului de nulitate absolută instituit prin textul

art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală , care se referă la compunerea completului de judecată.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală , cu următorul cuprins: "(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: (...) b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; (...)."

12.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul legal criticat încalcă dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

care consacră valorile supreme în statul de drept, precum și obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor și ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul părților la un proces echitabil.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin modul cum sunt formulate motivele de neconstituționalitate, autorul solicită, în realitate, modificarea normelor procesual penale criticate, în sensul de a se reglementa un nou caz de nulitate absolută. Or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

14.

În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, pentru a îndeplini rolul de legislator pozitiv (în acest sens,

Decizia nr. 188 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14,

Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15,

Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14,

Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13,

Decizia nr. 191 din 28 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13,

Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, paragraful 15,

Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, și

Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragraful 12). Modificarea conținutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor

art. 61 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". Curtea Constituțională, potrivit competenței sale înscrise în

art. 146 din Constituție

și în

Legea nr. 47/1992 , verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituțională nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica dispozițiile

art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală , în sensul de a reglementa un nou caz de nulitate absolută.

15.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ghiorghi Teiu în Dosarul nr. 7.495/279/2019/a1 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.