Decizia nr. 2/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă și ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă
și ale
art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Asocierea Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., prin Societatea Porr Construct - S.R.L., precum și de Societatea Porr Construct - S.R.L. - lider al Asocierii Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., din București, în Dosarul nr. 245/35/CA/2019 - R al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.867D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că criticile formulate vizează interpretarea celor două texte legale supuse controlului de constituționalitate în ceea ce privește posibilitatea de a ataca pe calea revizuirii hotărârea pronunțată în procedura specială reglementată de
Legea nr. 101/2016 . Or, clarificarea acestui aspect excedează competenței Curții Constituționale, fiind de competența exclusivă a instanței învestite cu soluționarea litigiului.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 19 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 245/35/CA/2019 - R, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă
și ale
art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Asocierea Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., prin Societatea Porr Construct - S.R.L., precum și de Societatea Porr Construct - S.R.L. - lider al Asocierii Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., din București, într-o acțiune având ca obiect soluționarea cererii de revizuire a unei hotărâri judecătorești.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, în condițiile în care, potrivit
art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 , în cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă în toate cazurile litigiul în fond, deși, potrivit normelor de drept comun, și anume prevederile
art. 498 din Codul de procedură civilă , curțile de apel vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului. Așa fiind, în cazul hotărârilor pronunțate în litigii supuse prevederilor
Legii nr. 101/2016 , este posibil ca, după ce prima instanță a soluționat cauza în mod greșit pe baza unei excepții procesuale, instanța de recurs, admițând recursul și reținând cauza spre rejudecare după casare, să soluționeze cauza pe o altă excepție, desesizându-se în mod definitiv, dar fără a intra, propriu-zis, în judecarea fondului. Astfel, se ajunge la situația în care soluția nu ar putea fi cenzurată pe calea de atac a revizuirii. Or, Curtea Constituțională a reținut în repetate rânduri că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile, fiind recunoscut că lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic.
6.
Se susține că opinia potrivit căreia nu ar fi susceptibilă de revizuire o hotărâre pronunțată de instanța de recurs care soluționează pentru prima dată și cu titlu definitiv o cauză pe cale de excepție, cu încălcarea limitelor învestirii pe excepție, fără a intra propriu-zis în judecarea fondului cauzei, nu poate fi primită, întrucât exclude de la orice control legalitatea și temeinicia soluției și conduce la încălcarea flagrantă a dreptului de acces liber la justiție, în condițiile în care părțile litigante nu beneficiază de o garanție procedurală efectivă și imediată pentru a putea înlătura efectele unei atari soluții, date cu încălcarea limitelor învestirii. Se arată că, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunțate, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil și, în special, dreptului la apărare. Lipsa căii de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în primă și ultimă instanță echivalează cu imposibilitatea de a remedia deficiențele hotărârii. Prin urmare, prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, încălcând dispozițiile
art. 21
și
129 din Constituție , în măsura în care se interpretează că o hotărâre pronunțată de instanța de recurs în aplicarea
art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 , care soluționează pentru prima dată și cu titlu definitiv, în recurs, o cauză pe cale de excepție, cu încălcarea limitelor învestirii pe excepție, fără a intra propriu-zis în judecarea fondului cauzei, nu ar fi revizuibilă, întrucât hotărârea nu ar fi pronunțată asupra fondului sau nu ar evoca fondul.
7.
Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă
raportat la cele ale
art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016
nu contravin prevederilor
art. 21 ,
24
și
129 din Constituție , întrucât, în cazul judecării unei cauze conform procedurii instituite de
Legea nr. 101/2016 , în calea de atac a recursului este realizată o analiză a fondului cauzei de către instanța de control judiciar în ipoteza în care sunt respinse excepțiile procesuale ridicate în termen de către părți, astfel că dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare și de acces liber la justiție nu sunt afectate. Pe de altă parte, în calea de atac extraordinară a revizuirii prevăzută de
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă , instanța analizează cauza strict prin prisma limitelor impuse de textul legal, aspect care nu atrage nesocotirea drepturilor prevăzute la
art. 21 ,
24
și
129 din Constituție .
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă
și ale
art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, care, la momentul invocării excepției, aveau următoarea redactare:
–
Articolul 509
alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă :
(1)
Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1.
s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
–
Articolul 55
alin. (5) din Legea nr. 101/2016 : „În cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond.“
12.
În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 21
- Accesul liber la justiție,
art. 24
- Dreptul la apărare și
art. 129
- Folosirea căilor de atac.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 436 din 24 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 28 octombrie 2021, paragraful 19, a reținut că
reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Prin urmare, în virtutea
art. 2 din Legea nr. 101/2016 , orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, potrivit prevederilor acestei legi; de asemenea, oricare dintre membrii unei asocieri a unor operatori economici, fără personalitate juridică, poate formula orice cale de atac reglementată de această lege.
14.
În ceea ce privește
art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 , Curtea a observat, prin
Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 30 mai 2022, paragraful 15, că reprezintă o normă specială de procedură, adoptată de legiuitor în considerarea caracterului urgent al cauzelor din materia achizițiilor publice.
15.
De asemenea, prin aceeași
Decizie nr. 841 din 9 decembrie 2021 , precitată, paragraful 19, Curtea Constituțională a constatat, inclusiv prin analiza practicii instanțelor de judecată, că prevederile
art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016
reprezintă norme speciale de procedură, care justifică reglementarea criticată tocmai prin prisma interesului superior al celerității în litigiile de achiziții publice. În fața instanței de judecată, litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul procedurilor de atribuire se soluționează de urgență și cu precădere. Potrivit prevederilor criticate, în cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond.
16.
Curtea Constituțională a observat (paragraful 20 al deciziei mai sus citate) că referitor la această problemă de drept s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin
Decizia nr. 40 din 18 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 31 iulie 2020. Instanța supremă a reținut că, din perspectiva
Legii nr. 101/2016 , dreptul comun în materie îl constituie
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , iar nu normele din Codul de procedură civilă, astfel că, în acord cu prevederile
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , recursul are, prin excepție de la normele de drept comun reglementate de
Codul de procedură civilă , caracter devolutiv.
17.
Articolul 20
alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , modificat prin
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, prevede că, „în cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță. În cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond.“
18.
Așadar, Curtea Constituțională a statuat că, în materia soluționării recursului formulat în condițiile
Legii nr. 101/2016 , sintagma „rejudecă, în toate cazurile“, cuprinsă în
art. 55 alin. (5)
din această lege, conduce la concluzia că, spre deosebire de norma cu caracter general prevăzută de
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , conferă posibilitatea ca instanța de recurs, în cazul admiterii recursului, să rejudece litigiul în fond și atunci când prima instanță a soluționat litigiul fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului ( Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021 , precitată, paragraful 21).
19.
În ceea ce privește prevederile
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă , Curtea a mai analizat constituționalitatea acestora, prin
Decizia nr. 678 din 21 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1241 din 29 decembrie 2021. Cu acel prilej, Curtea a constatat (paragrafele 14-20 din decizia menționată) că în jurisprudența sa a statuat, în mod constant, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe procedurale. De asemenea, Curtea a subliniat că
Legea fundamentală
nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, exemplificativ,
Decizia nr. 99 din 23 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000,
Decizia nr. 226 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, sau
Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012).
20.
În materia revizuirii, în virtutea legitimării sale constituționale de a adopta norme de procedură, conferită de
art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul a configurat modalitatea de exercitare a acesteia, permițând persoanelor interesate să solicite revizuirea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Sub acest aspect, Curtea a reținut, prin
Decizia nr. 250 din 20 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 16 iulie 2021, paragraful 14, că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, menită, în esență, să corecteze erorile de fapt. Aceasta a fost concepută pentru a fi utilizată în ceea ce privește hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, prin care judecătorul cauzei se pronunță asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar nu cu referire la cele prin care acțiunea introductivă de instanță este respinsă exclusiv pe considerente de procedură, prin soluționarea excepțiilor dirimante, al căror scop este de a împiedica instanța să intre în cercetarea fondului, tocmai prin faptul că fac inutilă antamarea unor aspecte substanțiale privitoare la dreptul pretins de reclamant.
21.
Revizuirea vizează, așadar, remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. De aceea, categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii sunt reprezentate, în principal, de hotărârile judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, și nu în baza unei excepții care, odată admisă, face de prisos analiza fondului. Cu titlu de excepție și pentru motivele limitativ prevăzute de
alin. (2) al art. 509 din Codul de procedură civilă , pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul (a se vedea
Decizia nr. 718 din 5 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 3 martie 2020, paragraful 18).
22.
În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat, de asemenea, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiție nu presupune dreptul de acces la toate structurile judecătorești - judecătorii, tribunale, curți de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție - și nici la toate căile de atac prevăzute de lege - apel, recurs, contestație în anulare, revizuire. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în
Legea fundamentală
nu instituie obligativitatea legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit
art. 129 din Constituție , căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii (a se vedea, de exemplu,
Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994,
Decizia nr. 622 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007,
Decizia nr. 590 din 4 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010,
Decizia nr. 1.137 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 5 octombrie 2011, sau
Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012).
23.
De asemenea, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut; acesta poate presupune restricții, care sunt admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea, de exemplu, hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001,
26 ianuarie 2006
și 17 ianuarie 2012, pronunțate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, paragraful 26,
Lungoci împotriva României , paragraful 36, și Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230). Sub acest aspect, este de reținut că nici
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac,
art. 13
din aceasta consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Doar în materie penală este impusă, prin prevederile
art. 2 din Protocolul nr. 7
adițional la
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementarea în legislațiile naționale a unui dublu grad de jurisdicție. Din această perspectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de altfel, în jurisprudența sa, cu titlu general, că statele nu sunt obligate să stabilească un anumit număr al căilor de atac, cu excepția celui de-al doilea grad de jurisdicție în materie penală, neexistând obligativitatea extinderii acestui din urmă principiu și în materie civilă.
24.
În acest context jurisprudențial, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile de constituționalitate formulate în cauza de față, menținându-și valabilitatea cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile citate.
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asocierea Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., prin Societatea Porr Construct - S.R.L., precum și de Societatea Porr Construct - S.R.L. - lider al Asocierii Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., din București, în Dosarul nr. 245/35/CA/2019 - R al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă
și ale
art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.