Decizia nr. 7/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) , ale art. 52 alin. (1) și ale art. 61 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și ale art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 alin. (1) , ale
art. 52 alin. (1)
și ale
art. 61 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor și ale
art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Field - S.R.L. din comuna Birda, județul Timiș, în Dosarul nr. 16.730/325/2018 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.402D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, în sensul conformității acestora cu prevederile constituționale invocate și în cauza de față, prin
Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019 , a cărei soluție își menține valabilitatea, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudențe.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 3 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 16.730/325/2018, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 46 alin. (1) , ale
art. 52 alin. (1)
și ale
art. 61 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor și ale
art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Societatea Field - S.R.L. din comuna Birda, județul Timiș, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de stabilire și sancționare a unei contravenții constând în utilizarea unei căi de acces la drumul național fără a deține acordul prealabil și autorizația de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului respectiv.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că din dispozițiile criticate cuprinse în
Ordonanța Guvernului nr. 43/1997
rezultă că proprietarul lucrărilor amplasate în zona drumului public are obligația de a solicita acordul prealabil și/sau autorizația de acces de la administratorul drumului, precum și avizul poliției rutiere, chiar dacă odată cu dreptul de proprietate asupra lucrării a fost transmis și dreptul de servitute asupra accesului la drumul public existent anterior intrării în vigoare a ordonanței. În ceea ce privește
art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 , subliniază că situația de fapt este preexistentă intrării în vigoare a ordonanței, precizând că are calitatea de beneficiar al dreptului de servitute încă din anul 2005, iar tot din acest an are și acces la drumul public. Ca atare, din impunerea obligației de a obține acord prealabil și autorizație de acces și din aplicarea sancțiunii contravenționale pentru nerespectarea acestei obligații rezultă caracterul retroactiv al legii, cu atât mai mult cu cât
Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
reprezintă lege contravențională mai nefavorabilă.
6.
Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la cele statuate prin
Decizia Curții Constituționale nr. 445 din 11 iulie 2019 .
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 46 alin. (1) , ale
art. 52 alin. (1)
și ale
art. 61 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, și ale
art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. În ceea ce privește
art. 61 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 , Curtea observă că doar
lit. a)
din acesta este incident în cauză, astfel că va restrânge analiza doar la aceasta. Ulterior sesizării Curții Constituționale,
Ordonanța Guvernului nr. 43/1997
a fost modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 37/2023
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 1 septembrie 2023, dar soluția legislativă criticată nu a fost modificată, astfel că instanța de contencios constituțional se va pronunța cu privire la varianta în vigoare în prezent. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
–
Articolul 46
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 :
(1)
Pentru realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții sau activități comerciale, căi de acces, amenajări sau instalații în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, sunt obligatorii, pe lângă autorizația de construire, după caz, acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului respectiv.
–
Articolul 52
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 :
(1)
Proiectarea, construcția sau amenajarea căilor de acces la drumurile deschise circulației publice se face potrivit legislației în vigoare de către cei interesați, în baza acordului prealabil și a autorizației de amplasare și/sau de acces eliberate de administratorul drumului public și cu avizul poliției rutiere.
–
Articolul 61
alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 :
Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:
a)
încălcarea prevederilor
art. 16 alin. (2) ,
art. 17 alin. (2) ,
art. 18 alin. (1) ,
art. 19 alin. (4)-(6) ,
art. 21 alin. (3) ,
art. 22^1 alin. (9)
și
(10) ,
art. 25 ,
26 ,
art. 27 alin. (1) ,
și
(4)-(9) ,
art. 30 ,
art. 32 alin. (2) ,
art. 35 ,
art. 37 alin. (2)
și
(6)-(9) ,
art. 38 alin. (1^2), (1^11) ,
și
,
art. 39 alin. (2)-(4) ,
art. 40 alin. (1) ,
art. 43 lit. a)-j) ,
art. 44 alin. (4)
și
,
art. 45 ,
art. 46 alin. (1)
și
(3)-(12) ,
art. 47 alin. (1) ,
(2) ,
(4) ,
(5) ,
(8) ,
(11) ,
(13)
și
(14) ,
art. 48 ,
50 ,
art. 51 alin. (2)
și
(4) ,
art. 52
și ale
art. 54 alin. (2) , cu amendă de la 2.000 lei la 6.000 lei, aplicată persoanei fizice sau juridice;
–
Articolul II
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 :
(1)
Beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte sau după intrarea în vigoare a
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, sunt obligați să facă demersurile în vederea obținerii acestora și încheierii contractului de utilizare și acces în zona drumului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de
Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, republicată , cu modificările și completările ulterioare.
11.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Constituție
privind neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 1 noiembrie 2019, s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor
art. 46 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997
și ale
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 . Curtea a reținut (paragrafele 17 și 18), în ceea ce privește aspectele referitoare la aprobarea amplasării de construcții și instalații în zona drumului public, cuprinse în
Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, capitolul II: Administrarea drumurilor, secțiunea a 5-a , că acestea au avut diferite conținuturi, care au evoluat în funcție de dezvoltarea infrastructurii, a concurenței etc. Astfel, dacă inițial textul
art. 46 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997
se rezuma la a statua că „realizarea în zona drumului public a oricărei construcții sau instalații, în orice scop, se face cu respectarea legislației în vigoare privind amplasarea și autorizarea executării construcțiilor și numai cu acordul prealabil al administratorului drumului“, ulterior s-a legiferat în sensul că „pentru realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții sau activități comerciale, căi de acces, amenajări sau instalații în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, sunt obligatorii, pe lângă autorizația de construire, după caz, acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului respectiv“.
13.
În acest context, prin
art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
a fost reglementată și situația beneficiarilor care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative, în sensul că aceștia sunt obligați să facă toate demersurile în vederea obținerii acordului administratorului drumului prevăzut de lege, pe bază de documentație tehnică aferentă, urmată de încheierea contractului prevăzut la
art. 46 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 , astfel cum a fost modificată prin
Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 , în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de lege. Ulterior, prin
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2015, a fost instituit un nou termen, de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare menționate. Mai mult, în cazul în care beneficiarii dețin acord prealabil și autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public și nu au încheiat cu administratorul drumului contract pentru utilizarea și accesul în zona drumului public, sunt obligați să facă demersurile în vederea încheierii contractului în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a
Legii nr. 198/2015 . În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de
Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 . Prin urmare, prin instituirea unor termene succesive, legiuitorul a creat posibilitatea tuturor celor interesați să intre în legalitatea circumscrisă de normele care reglementează regimul drumurilor.
14.
Curtea a constatat (paragraful 19 din
Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019 , precitată) că aceste norme sunt clare, precise și previzibile, din cuprinsul acestora desprinzându-se cu ușurință conduita pe care trebuie să o adopte beneficiarii care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative. Așadar, sunt îndeplinite condițiile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale.
15.
În ceea ce privește invocarea principiului neretroactivității legii, Curtea a reținut ( Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019 , precitată, paragraful 20) că, din cele expuse mai sus, reiese că prevederile criticate nu conțin norme care să conducă la aplicarea legii pentru trecut, ci fac anumite precizări în legătură cu aplicarea în timp a normelor. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior și nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea
Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, sau
Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).
16.
Totodată, Curtea a observat, în ceea ce privește aspectele invocate referitoare la dreptul de servitute deținut în timp, că acestea sunt probleme ce țin de aplicarea și interpretarea legii în contextul dat, nefiind chestiuni ce țin de contenciosul constituțional.
17.
Cele statuate prin decizia citată își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudențe.
18.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Field - - S.R.L. din comuna Birda, județul Timiș, în Dosarul nr. 16.730/325/2018 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 46 alin. (1) , ale
art. 52 alin. (1)
și ale
art. 61 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor și ale
art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.