Codul De Procedură Civilă
CODUL DE PROCEDURA CIVILĂ din 1865
prezumat în vigoare republicat
Codul de procedură civilă a fost decretat la 9 septembrie 1865, promulgat la 11 septembrie 1865 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865.
Cartea I Competința organelor judecătorești
Titlul I Competința după materie
Articolul 1
Judecătoriile sînt competente sa hotărască asupra tuturor cererilor pe care legea nu le da în căderea altor instanțe judecătorești.
Articolul 2
Tribunalele sînt competente sa hotărască în prima instanța, asupra cererilor:
1. în materie comercială;
2. în materie de interdictiune și consiliu judiciar;
3. în materie de convențiuni matrimoniale;
4. cu privire la transcrierea actelor de strămutare și urmărire a nemișcătoarelor și cu privire la inscripția privilegiilor, ipotecilor și amanetelor,
Ele judeca apelurile făcute împotriva cărților de judecată, precum și recursurile împotriva acelorași cărți, în cazurile cînd au fost date, potrivit legii, fără drept de apel.
Tribunalele judeca, de asemeni, și în materiile pe care legea le mai da în căderea lor.
Articolul 3
Curțile judeca:
1. apelurile făcute împotriva sentințelor date de tribunale în prima instanța;
2. recursurile făcute împotriva sentințelor date de tribunale ca instanțe de apel sau în prima instanța, fără drept de apel, precum și recursurile împotriva hotărîrilor date de jurisdictiunile înființate prin legi speciale, dacă acestora sau legea de fața nu prevăd alte instanțe de recurs.
Curțile judeca, de asemeni, și în materiile pe care legea le mai da în căderea lor.
Articolul 4
Curtea de Casație judeca:
1. recursurile făcute împotriva deciziunilor desavarsite date de Curți;
2. recursurile împotriva hotărîrilor nedesavarsite și actelor judecătorești de orice fel, dacă ele nu ar putea fi atacate pe nicio alta cale ordinară și cursul judecații s'ar găsi întrerupt;
3. în materiile pe care legea le da în căderea Curții de Casație.
Titlul II Competința teritorială
Articolul 5
Cererea se face la instanța domiciliului paritului.
Dacă paritul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țara iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului.
Articolul 6
Cînd paritul în afară de domiciliul sau, are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe așezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face și la instanța locului acelor așezări sau îndeletniciri, pentru obligațiunile patrimoniale și care sînt născute sau care urmează să se execute în acel loc.
Articolul 7
Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal.
Cererea se poate face și la instanța locului unde ia are reprezentanta, pentru obligațiunile ce urmează a fi executate în acel loc sau care isvorasc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvîrșite de acesta.
Cererea împotriva unei asociațiuni sau societăți fără personalitate juridică, sa face la instanța domiciliului persoanei căreia, potrivit înțelegerii dintre asociați, i s'a încredințat președinția sau direcția asociațiunii ori societății, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanța domiciliului oricăruia dintre asociați. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanței numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociaților.
Articolul 8
Cererile îndreptate împotriva Statului, Directiunilor Generale, Regiilor Publice, Caselor Autonome și Administrațiilor Comerciale, se pot face la instanțele din capitala tarii sau la cele din capitala județului unde își are domiciliul reclamantul.
Cînd mai multe judecătorii din circumscripția aceluiași tribunal sînt deopotrivă competente, cererile în care figurează Statul sau vreuna din persoanele arătate mai sus, se fac numai la judecătoria urbana sau, în lipsa, la cea mixtă din capitala județului, iar cînd sînt mai multe judecătorii urbane competente, la judecătoria I-a urbana, iar, în capitala tarii, la judecătoria IV-a urbana.
Articolul 9
Cererea îndreptată împotriva mai multor pariti poate fi facuta la instanța competența pentru oricare dintre ei; în cazul cînd printre pariti sînt și obligați accesorii, cererea se va face la instanța competența pentru ori care dintre debitorii principali.
Articolul 10
În afară de instanța domiciliului paritului, mai sînt competente următoarele instanțe:
1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii;
2. în cererile ce izvorăsc dintr'un raport de locațiune a unui nemișcător, în acțiunile în justificare sau în prestațiune tabulară, instanța locului unde se afla nemișcătorul;
3. în cererile ce izvorăsc dintr'o cambie, cec sau bilet la ordin, instanța locului de plată;
4. în cererile privitoare la obligațiuni comerciale, instanța locului unde obligațiunea a luat naștere sau aceea a locului plății;
5. în cererile izvorind dintr'un contract de transport, instanța locului de plecare sau de sosire;
6. în cererile împotriva unei femei căsătorite, care are reședința obișnuită deosebită de aceea a soțului, instanța reședinței femeii;
7. în cererile făcute de ascendenți sau descendenți pentru pensie alimentara, instanța domiciliului reclamantului;
8. în cererile ce izvorăsc dintr'un fapt ilicit, instanța în circumscripția, căreia s'a săvârșit acel fapt.
Articolul 11
În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri, se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se afla:
1. domiciliul asiguratului;
2. bunurile asigurate;
3. locul unde s'a produs accidentul.
Alegerea competintei prin convențiune este nulă, dacă a fost facuta înainte de nașterea dreptului la despăgubire.
Dispozițiunile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime și fluviale.
Articolul 12
Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Articolul 13
Cererile privitoare la bunuri nemișcătoare se fac numai la instanța în circumscripția căreia se afla nemișcătoarele.
Cînd nemișcătorul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea sa va face la instanța domiciliului sau reședinței paritului, dacă acestea se afla în vreuna din aceste circumscriptiuni, iar în caz contrariu, la oricare din instanțele în circumscripțiile cărora se afla nemișcătorul.
Articolul 14
În materie de moștenire, sînt de competința instanței celui din urma domiciliu al mortului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiunilor testamentare;
2. cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretentiunile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor mortului împotriva vreunuia din moștenitori sau împotriva executorului testamentar.
Articolul 15
Cererile în materie de societate, pînă la sfîrșitul lichidării în fapt, sînt de competința instanței locului unde societatea își are sediul principal.
Articolul 16
Cererile în materie de faliment sînt de competința instanței în circumscripția căreia comerciantul își are principala așezare comercială.
Titlul III Dispozițiuni speciale
Articolul 17
Cererile accesorii și incidentale sînt în căderea instanței competente sa judece cererea principala.
Articolul 18
În cererile pentru constatarea existenței sau neexistentei vreunui drept competința instanței se determina după regulile prevăzute pentru cererile avînd de obiect executarea prestațiunii.
Articolul 19
Părțile pot conveni, prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței, ca orice pricina comercială, în afară de faliment, să fie judecata la judecătorie.
Se poate conveni, de asemeni, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competința teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 și 16.
Titlul IV Conflictele de competința
Articolul 20
Exista conflict de competința:
1. cînd doua sau mai multe instanțe se declara deopotrivă competente sa judece aceeași pricina;
2. cînd doua sau mai multe instanțe, prin hotărîri irevocabile, s'au declarat necompetente de a judeca aceeași pricina.
Articolul 21
Instanța, înaintea căreia s'a ivit conflictul de competința, va suspenda din oficiu orice alta procedura și va inainta dosarul instanței în drept sa hotărască asupra conflictului.
Articolul 22
Conflictul ivit între doua judecătorii din circumscripția aceluiași tribunal, se judeca de acel tribunal.
Dacă cele doua judecătorii nu țin de același tribunal, sau dacă conflictul s'a născut între o judecătorie și un tribunal, sau între doua tribunale, competența este Curtea respectiva.
Dacă cele doua instanțe în conflict nu se găsesc în circumscripția aceleași Curți, precum și conflictul între doua Curți, se judeca de Curtea de Casație.
Instanța competența sa judece conflictul v'a hotărî, în camera de chibzuire, fără citarea părților, cu drept de recurs în termen de 5 zile dela pronunțare.
Articolul 23
Cînd din pricina unor împrejurări excepționale, instanța competența este împiedicată un timp mai îndelungat sa funcționeze, Curtea de Casație, la cererea părții interesate, va desemna o alta instanța de același grad care să judece pricina.
Titlul V Incompatibilitatea, abținerea și recuzarea judecătorilor
Articolul 24
Judecătorul, care a pronunțat o hotărîre într'o pricina, nu poate lua parte la judecata aceleași pricini în apel sau în recurs și nici, în caz de rejudecare după casare.
De asemeni nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeași pricina.
Articolul 25
Judecătorul, care știe ca exista un motiv de recuzare în privinta sa, este dator sa înștiințeze pe șeful lui și să se abțină dela judecarea pricinei.
Articolul 26
Abținerea se propune de judecător și se judeca potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 și 32.
Articolul 27
Judecătorul poate fi recuzat:
1. cînd, el, soțul sau, ascendenții ori descendenții lor, au vreun interes în judecarea pricinei sau cînd este soț, ruda sau afin, pînă la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți;
2. cînd se afla în vreunul din cazurile prevăzute de art. 100 din legea de organizare judecătorească;
3. cînd soțul în viața și nedespărțit este ruda sau afin a uneia din părți pînă la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viața ori despărțit, au rămas copii;
4. dacă el, soțul sau rudele lor pînă la al patrulea grad inclusiv, au o pricina asemănătoare cu aceea care se judeca sau dacă au o judecata la instanța unde una din părți este judecător;
5. dacă între aceleași persoane și una, din părți a fost o judecata penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părți;
7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judeca;
8. dacă a primit dela una din părți daruri sau fagadueli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale pînă la al patrulea grad inclusiv și una din părți, sotii sau rudele acestora pînă la gradul al treilea inclusiv.
Articolul 28
Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei instituțiuni publice sau societăți comerciale, cînd aceștia nu au un interes personal în judecarea pricinei.
Articolul 29
Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte și înainte de începerea oricărei desbateri.
Cînd motivele de recuzare s'au ivit după începerea desbaterilor, partea va trebui sa propună recuzarea de îndată ce acestea îi sînt cunoscute.
Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara ca se abține.
Articolul 30
Recuzarea judecatarului se hotărăște de instanța respectiva, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.
În cazul cînd din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, precum și în cazul cînd recuzarea privește pe toți judecătorii unei instanțe, aceasta se judeca de instanța la care se îndreaptă calea de atac respectiva.
Recuzarea tuturor membrilor unei secțiuni a Curții de Casație se judeca de cealaltă secțiune a Curții.
Articolul 31
Instanța decide asupra recuzării, în camera de chibzuire, fără prezenta părților și ascultând pe judecătorul recuzat numai dacă găsește de cuviință.
Nu se admite interogatorul sau jurământul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.
În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedura.
Articolul 32
Încheierea asupra recuzării se citește în ședința publică.
Dacă recuzarea s'a primit, judecătorul se retrage și nu poate să stea fața la chibzuirea asupra pricinei.
Încheierea prin care s'a hotărît recuzarea va arata în ce măsura actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.
Articolul 33
Instanța superioară investită cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30, alin. II va dispune trimiterea pricinei la o instanța de același grad, în cazul cînd găsește ca cererea de recuzare este intemeiata.
Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanței inferioare.
Articolul 34
Încheierea prin care s'a încuviințat sau respins abținerea, ca și acea prin care s'a încuviințat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.
Încheierea prin care s'a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.
Cînd instanța superioară de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele și dovezile administrate la prima instanța.
Articolul 35
Cînd cererea de recuzare a fost facuta cu rea credința, instanța va condamna pe cel care a făcut-o la o amenda dela 5.000 la 20.000 lei și la despăgubirea părții vătămate.
Articolul 36
Dispozițiunile prezentului titlu, în afară de art. 24 și 27 pct. 7, se aplică și membrilor Ministerului Public, magistraților asistenți și grefierilor.
Titlul VI Strămutarea pricinilor
Articolul 37
Cînd una din părți are doua rude sau afini pînă la gradul al patrulea inclusiv printre magistrații sau asesorii populari ai instanței, cealaltă parte poate cere strămutarea pricinei la o alta instanța de același grad.
Strămutarea pricinei se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranță publică. Banuiala se socotește legitima de câte ori se poate presupune ca nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor pricinei, calității părților ori vrăjmășiilor locale.
Articolul 38
Strămutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie cerută mai înainte de începerea oricărei desbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau siguranța publică se poate cere în orice stare a pricinei.
Strămutarea pentru siguranța publică se poate cere numai de Ministerul Public de pe lîngă Curtea de Casație.
Articolul 39
Cererea de strămutare intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanța imediat superioară.
Cererea de strămutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranță publică se depune la Curtea de Casație.
Articolul 40
Cererea de strămutare se judeca în camera de chibzuire.
Președintele instanței va putea cere dosarul pricinei și sa ordone, fără citarea părților, suspendarea judecării pricinei, comunicând de urgenta această măsură instanței respective.
În caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instanțe de același grad.
Hotărîrea asupra strămutării se da fără motivare și nu este supusă, niciunei cai de atac. Ea va arata în ce măsura actele îndeplinite de instanța înainte de strămutare urmează să fie păstrate.
Dispozițiunile art. 35 se aplică prin asemănare.
Cartea II Procedura contencioasă
Titlul I Părțile
Capitolul 1 Folosință și exercițiul drepturilor procedurale
Articolul 41
Orice persoană care are folosință drepturilor civile poate să fie parte în judecata.
Asociațiunile sau societățile, care nu au personalitate juridică, pot sta în judecata ca parite, dacă au organe proprii de conducere.
Articolul 42
Persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecata decât dacă sînt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care randuesc capacitatea sau organizarea lor.
Articolul 43
Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinei.
Actele de procedura îndeplinite de cel ce nu are exercițiul drepturilor procedurale sînt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar va putea, însă, ratifica toate sau parte din aceste acte.
Articolul 44
Dacă incapabilul nu are reprezentant legal și exista urgenta, la cererea părții interesate, instanța va putea numi un curator special, care să-l reprezintă pînă la numirea reprezentantului legal; ea va putea numi, de asemeni, un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant și reprezentat sau cînd o persoană juridică, chemată sa stea în judecata, nu are reprezentant.
Numirea acestor curatori se va face de instanța competența sa hotărască asupra cererii de chemare în judecata.
Articolul 45
Ministerul Public pune concluziuni, oridecateori printre părți sînt minori, sau majori puși sub tutela, curatela sau consiliu judiciar. În aceste cazuri, el va putea fi înlocuit printr'un magistrat sau printr'un avocat definitiv, după chemarea ce-i va face președintele.
În cazurile cînd se administrează dovezi printr'un magistrat delegat, prezenta Ministerului Public nu este de trebuinta.
Articolul 46
La Curtea de Casație, Ministerul Public pune concluzii și în pricinele ce se judeca în secțiuni unite, în complet de divergenta și în recursurile în anulare.
Capitolul 2 Persoanele care sînt împreună reclamante sau parite
Articolul 47
Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau parite dacă obiectul pricinei este un drept sau o obligațiune comuna ori dacă drepturile sau obligațiunile lor au aceeași cauza.
Articolul 48
Actele de procedura, apărările și concluziunile unuia dintre reclamanți sau pariti nu pot folosi nici păgubi celorlalți.
Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispozițiuni a legii, efectele hotărîrii se întind asupra tuturor reclamanților sau paritilor, actele de procedura îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedura folosesc și celorlalți. Cînd actele de procedura ale unora sînt potrivnice celor făcute de ceilalți, se va ține seama de actele cele mai favorabile. Reclamanții sau paritii, care nu s'au înfățișat sau nu au îndeplinit un act de procedura în termen, vor continua totuși să fie citați.
Capitolul 3 Alte persoane care pot lua parte la judecata
Secțiunea I Intervenția
Articolul 49
Oricine are interes poate interveni într'o pricina ce se urmează între alte persoane.
Intervenția este în interes propriu cînd cel care intervine invoca un drept al său.
Ea este în interesul uneia din părți cînd sprijină numai apărarea acesteia.
Articolul 50
Cererea de intervenție în interes propriu va fi facuta în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecata.
Ea se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea desbaterilor.
Cu învoirea părților, intervenția în interes propriu se poate face și în instanța de apel.
Articolul 51
Cererea de intervenție în interesul uneia din părți se poate face chiar înaintea instanței de recurs.
Articolul 52
După ascultarea părților și a celui care intervine, instanța va hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției.
Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul.
După încuviințarea în principiu, instanța va dispune comunicarea intervenției și, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusa.
Articolul 53
Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii intervenției; actele de procedura următoare se vor îndeplini și față de cel care intervine.
Articolul 54
În intervenția facuta în interesul uneia din părți, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului părții în folosul căreia intervine.
Articolul 55
Intervenția se judeca, odată cu cererea principala.
Cînd însă judecarea cererii ar fi intarziata prin intervenția în interes propriu, instanța poate hotărî despărțirea ei spre a fi judecata deosebit.
Articolul 56
Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.
Secțiunea II Chemarea în judecata a altor persoane
Articolul 57
Oricare din părți poate să cheme în judecata o altă persoană, care ar putea sa pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.
Cererea facuta de parit se depune odată cu întâmpinarea. Cînd întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Cererea facuta de reclamant se depune cel mai târziu pînă la închiderea desbaterilor înaintea primei instanțe.
Cererea va fi motivată și se va comunică atît celui chemat, cat și părții potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătură copii de pe cererea de chemare în judecata, întâmpinare și de pe înscrisurile dela dosar.
Articolul 58
Cel chemat în judecata dobândește calitatea de intervenient în interes propriu, iar dacă nu se înfățișează, hotărîrea îi va fi opozabilă.
Articolul 59
În cazul prevăzut de art. 58, cînd paritul, chemat în judecata pentru o datorie bănească, recunoaște datoria și declara ca voește sa o execute față de cel care își va stabili judecătorește dreptul, el va fi scos din judecata dacă depune suma datorată.
În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta și cel chemat în judecata.
Secțiunea III Chemarea în garanție
Articolul 60
Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul cînd ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
În aceleași condițiuni, cel chemat în garanție poate la rândul sau sa cheme în garanție o altă persoană.
Articolul 61
Cererea va fi facuta în condițiunile de forma pentru cererea de chemare în judecata. Cererea facuta de parit se va depune odată cu întâmpinarea; cînd întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Cererea de chemare în garanție facuta de reclamant se poate depune, pînă la închiderea desbaterilor, înaintea primei instanțe.
Articolul 62
Instanța va dispune ca cererea să fie comunicată celui chemat în garanție și, dacă întâmpinarea este, obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmează să fie depusa de cel chemat în garanție.
Articolul 63
Cererea de chemare în garanție se judeca odată cu cererea principala.
Cînd judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea în garanție, instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate deosebit.
Secțiunea IV Arătarea titularului dreptului
Articolul 64
Paritul, care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru, va putea arata pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercita dreptul, dacă a fost chemat în judecata de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.
Articolul 65
Cererea privitoare la arătarea titularului dreptului va fi motivată și se va depune odată cu întâmpinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Cererea va fi comunicată celui arătat ca titular, împreună cu citația, copiile de pe cerere și înscrisurile dela dosar.
Articolul 66
Dacă cel arătat ca titular recunoaște susținerile paritului și reclamantul consimte, el va lua locul paritului, care va fi scos din judecata. Cînd cel chemat nu se înfățișează sau tagadueste arătările paritului, se vor aplica dispozițiunile art. 58.
Capitolul 4 Reprezentarea părților în judecata
Articolul 67
Părțile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Mandatarul cu procura generală poate să reprezinte în judecata pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliu și nici reședința în țara, sau dacă procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare în judecata se presupune dat.
Articolul 68
Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecata sau de reprezentare în judecata trebuie facuta prin înscris sub semnatura legalizată; în cazul cînd procura este data unui avocat, semnatura va fi certificată potrivit legii avocaților.
Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, facuta în instanța și trecută în încheierea de ședința.
Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecații, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în aceasta privinta; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanța.
Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat; mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat.
Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept cînd ei sînt mandatari în pricinile soțului sau rudelor pînă la al patrulea grad inclusiv.
De asemeni asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii, cînd partea este reprezentată prin soț sau ruda pînă la al patrulea grad inclusiv.
Articolul 69
Recunoașterile privitoare la drepturile în judecata, renunțările cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s'ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemeni orice cale de atac împotriva hotărîrii date; în acest caz însă, toate actele de procedura se vor îndeplini numai față de partea însăși.
Articolul 70
Cînd dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau dintr'o dispozițiune judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.
Articolul 71
Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuiește pînă la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.
Articolul 72
Renunțarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusă celeilalte părți decât dela comunicare, afară numai dacă a fost facuta în ședința în prezenta părții.
Mandatarul care renunța la împuternicire este ținut sa înștiințeze atît pe cel care i-a dat mandatul cat și instanța, cu cel puțin 15 zile înainte de termenul de înfățișare sau de împlinirea termenelor căilor de atac.
Articolul 73
Obștiile de moșneni ori răzeși și composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari aleși sau numiți din oficiu, afară dacă legile speciale nu dispun altfel.
Cînd toți membrii unei asemenea colectivități se învoiesc, ei numesc mandatarii prin înscris autentificat la judecătoria în circumscripția căreia se afla comuna în care domiciliază majoritatea devălmașilor.
În lipsa unei asemenea învoieli cei interesați vor cere judecătoriei competente sa proceadă la desemnarea mandatarilor.
În acest caz, judecătorul va vesti pe devălmași prin notarul comunei, să se adune, de preferinta într'o zi de sărbătoare, la primăria comunei prevăzute la alineatul II, pentru a alege pe mandatari.
Vestirea, semnată de judecător, se va afișa prin îngrijirea notarului, la usa primăriei comunelor în cuprinsul cărora se afla nemișcătoarele devălmașe, cu cel puțin 15 zile înainte de ziua alegerii. În același termen, vestirea se va face și verbal în fiecare sat, prin bătăi cu toba, sunete de goarna, sau alte mijloace de publicitate obișnuite în localitate.
Îndeplinirea acestor formalități se va constata prin procese-verbale ce vor fi înaintate notarului comunei unde urmează să se adune devălmășii.
La ziua sorocită, judecătorul va face strigarea celor adunați, însemnând pe o lista pe cei prezenți și partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devălmașe.
În cazurile cînd se contesta drepturile vreunui devălmaș, judecătorul va putea sa nu-l înscrie, dacă contestația i se va părea intemeiata; neînscrierea dreptului nu împiedica invocarea lui pe calea dreptului comun. În niciun caz judecătorul nu va amana alegerea din cauza contestațiilor.
Judecătorul va culege declarațiile verbale ce fiecare din cei înscriși în lista va face în privinta acelora, pe care voiesc să-i aleagă ca mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenți, socotită atît asupra numărului celor de fața, cat și asupra drepturilor devălmașe.
Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele doua majorități arătate mai sus nu se pot întruni, judecătorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivității.
Cele săvîrșite înaintea judecătorului vor fi constatate printr'o încheiere, care va avea puterea unei procuri autentice.
Orice viciu de procedura săvârșit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de înfățișare, sub pedeapsa decăderii. În caz de anulare a mandatului, instanța va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari.
Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligator pentru mandatar, în tot cursul judecații. Pentru motive legitime, instanța va putea scuti pe mandatar de însărcinarea ce i s'a dat.
Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea credința.
Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzacție va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atît asupra numărului celor de fața, cat și asupra drepturilor devălmașe.
Dacă sînt mai mulți mandatari, ei hotărăsc cu majoritate.
În caz de încetarea împuternicirii unui mandatar, rânduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea înlocuitorului.
Capitolul 5 Asistența judiciară
Articolul 74
Cel care nu e în stare să facă fața cheltuielilor unei judecati, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale poate cere asistența judiciară.
Articolul 75
Asistența judiciară cuprinde:
1. scutirea vremelnică de impozite, taxe și timbru pentru toate actele de procedura;
2. apărarea și asistența gratuita printr'un avocat delegat de Colegiul Avocaților.
Asistența judiciară poate fi încuviințată oricînd în cursul judecații, în totul sau numai în parte.
Articolul 76
Cererea de asistența judiciară va fi facuta în scris instanței de judecată.
Articolul 77
Cererea trebuie să arate pricina la care se referă și starea materială a părții. Ea va fi însoțită de dovezi scrise, privitoare la veniturile și sarcinile acesteia.
Articolul 78
Instanța va cerceta cererea, putând cere lămuriri și dovezi părților sau informații autorităților locale, apoi va dispune, fără desbateri, prin încheiere, în camera de chibzuire.
Partea potrivnica poate oricînd sa înfățișeze instanței dovezi cu privire la starea adevarata a celui căruia i s'a încuviințat cererea; asistența nu se suspenda în cursul noilor cercetări.
Încheierea cu privire la cererea de asistența sau prin care s'a revenit asupra asistenței încuviințate nu este supusă niciunei cai de atac.
Articolul 79
Dacă instanța constata ca cererea de asistența a fost facuta cu rea credința, prin ascunderea adevărului, ea poate, revenind asupra asistenței încuviințate, sa condamne partea la o amenda egala cu sumele de plată cărora a fost scutită.
Articolul 80
Dreptul la asistența se stinge prin moartea părții sau prin îmbunătățirea stării sale materiale.
Articolul 81
Cheltuielile de care partea a fost scutită prin încuviințarea asistenței judiciare vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretentiunile sale, și vor fi urmărite potrivit dispozitiunilor codului de procedura fiscală. Dispozitivul hotărîrii se va comunică din oficiu organelor fiscale, prin îngrijirea grefierului.
Avocații numiți apărători din oficiu au dreptul sa ceara instanței de judecată ca onorariul lor să fie pus în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretentiunile sale.
Titlul II Dispozițiuni generale de procedura
Capitolul 1 Cererile
Articolul 82
Orice cerere îndreptată instanțelor judecătorești trebuie să fie facuta în scris și sa cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților și ale reprezentantului, curatorului sau consiliului judiciar, obiectul cererii și semnatura.
Cererile care sînt de competința judecătoriilor rurale se pot face și verbal. În acest caz arătările părții vor fi trecute într'un proces verbal, semnat de judecător, grefier și parte și care va înlocui cererea scrisă. Dacă partea nu poate semna, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal.
Cererile scrise ale persoanelor care nu pot semna, vor fi semnate prin punere de deget în fața președintelui instanței sau înlocuitorului sau, iar în comunele rurale și în fața notarului; cererea va fi mai întîi cetita părții, făcându-se arătare despre aceasta pe cerere.
În cazurile prevăzute de alineatele 2 și 3, se va face arătare de chipul cum s'a stabilit identitatea părții.
Articolul 83
Cînd cererea este facuta prin mandatar, se va alătură procura în original sau în copie legalizată.
Mandatarul avocat certifica el însuși copia de pe procura sa.
Reprezentantul legal, curatorul, sau consiliul judiciar, va alătură copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale.
Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat, vor arata Monitorul Oficial, în care este publicată împuternicirea lor.
Articolul 84
Cererea de chemare în judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac, este valabil facuta chiar dacă poarta o denumire gresita.
Capitolul 2 Citatiunile și comunicarea actelor de procedura
Articolul 85
Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 86
Comunicarea cererii și a tuturor actelor de procedura se va face din oficiu, prin posta sau prin Corpul Portareilor, iar în comunele rurale și prin notari.
Articolul 87
Vor fi citați:
1. Statul, județul, comuna și celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorității la Contenciosul sediului central al administrațiunii respective sau, în lipsa de contencios, la sediul administrațiunii;
2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanții lor, la sediul principal al administrațiunii sau la cel al sucursalei din circumscripția instanței;
3. asociațiunile și societățile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere la sediul administrațiunii lor;
4. obștiile de moșneni sau de răzeși și composesoratele, prin mandatarii lor;
5. masa creditorilor falimentului prin judecătorul sindic;
6. incapabilii, prin reprezentanții lor legali;
În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;
7. membrii corpului diplomatic și consular român, din străinătate, cum și personalul ce depinde de el, prin Ministerul Afacerilor Străine;
8. cei care se afla în străinătate fără domiciliu, sau reședința cunoscută, prin Monitorul Oficial și prin mandatarul lor din țara, dacă au unul cunoscut.
Cei cu domiciliul sau reședința cunoscută în străinătate, se vor cita prin mandatarul lor din țara, dacă au unul cunoscut, iar lor li se va trimite o citație prin scrisoare recomandată în străinătate; recipisa de predarea scrisorii va tine loc de dovada.
Dacă nu au mandatar cunoscut în țara, citația se va trimite prin scrisoare recomandată și se va publică în Monitorul Oficial.
9. cei cu domiciliul sau reședința necunoscută, potrivit art. 95.
Articolul 88
Citația va cuprinde:
1. numărul și data emiterii, precum și numărul dosarului;
2. arătarea anului, lunii, zilei și orei de înfățișare;
3. arătarea instanței și sediul ei;
4. numele, domiciliul și calitatea celui citat;
5. numele și domiciliul părții potrivnice și felul pricinei;
6. parafa șefului instanței și semnatura grefierului.
Arătările dela, punctele 2, 3, 4 și 6 sînt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Articolul 89
Citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt, după aprecierea instanței.
Înfățișarea părții în instanța, în persoana sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedura. Partea este însă în drept sa ceara amânarea dacă nu i s'a înmânat citația în termen.
Articolul 90
Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedura, se face la domiciliul sau reședința celui citat. Cînd acesta are o așezare agricolă, comercială, industriala sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face și la locul acestor așezări.
Înmânarea se poate face oriunde, cînd cel citat primește citația.
Pentru cei care locuiesc în hoteluri, citația se da, în lipsa lor, administratorului hotelului sau, în lipsa acestuia, celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește.
Pentru cei ce se găsesc sub arme, citația se înmânează la comandamentul superior cel mai apropiat.
Pentru cei care alcatuesc echipajul unui vas de comerț, înmânarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la Căpitănia Portului unde se găsește înregistrat vasul.
Pentru deținuți, înmânarea se face la administrația închisorii.
Pentru bolnavii aflați în spitale, ospicii ori sanatorii, la Direcția Asezamatului.
Articolul 91
Înmânarea citațiilor și tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 și 7, precum și în cele prevăzute de art. 90 alineatele 4, 5, 6 și 7, sau atunci cînd actul urmează să fie înmânat unui avocat sau notar public se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada.
Articolul 92
Înmânarea actului de procedura se va face persoanei în drept sa-l primească, care va semna dovada de primire, certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.
Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea sa primească actul de procedura sau primindu-l nu voiește ori nu poate să semneze dovada de primire, agentul va lasă actul în mana sau la domiciliul celui citat, încheind despre cele urmate un proces-verbal.
Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu, actul de procedura va fi înmânat unei persoane din familie, care locueste cu dânsul, sau unei persoane din serviciul sau, sub luare de dovada, încheind despre cele urmate proces-verbal.
În cazul cînd cei mai sus arătați nu voiesc sa primească actul de procedura, ori nu voiesc sau nu pot să semneze dovada de primire, agentul va lasă actul în mana lor sau la domiciliul celui citat și va încheia proces-verbal.
Înmânarea nu se poate face persoanelor lipsite de judecată. Pînă la dovada contrarie, puterea de judecată este presupusa.
În caz de lipsa și a persoanelor arătate în alineatul 3 agentul va afișa actul de procedura pe usa locuinței celui citat și va încheia proces-verbal.
Procesele-verbale prevăzute în articolul de fața vor fi încheiate la fața locului, în asistența a doi vecini, care nu vor fi în serviciul primăriei sau poștei și nici funcționari judecătorești.
În cazurile prevăzute de alineatele 2, 4 și 6, se va arata, în procesul-verbal, etajul și apartamentul celui citat, dacă acesta locuiește într'o clădire cu mai multe etaje sau apartamente.
Articolul 93
În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu privirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.
Articolul 94
Cînd comunicarea actelor de procedura nu se poate face din pricina ca s'a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemănător, agentul va depune actul la grefa instanței, care va înștiința din timp partea despre aceasta împrejurare.
Articolul 95
Cînd reclamantul invedereaza ca, deși a făcut tot ce i-a stat în putinta, nu a isbutit sa afle domiciliul paritului, președintele instanței poate incuviinta citarea acestuia prin publicitate.
Citarea prin publicitate se face prin afișarea citației la usa instanței și prin publicarea ei în Monitorul Oficial, cu 15 zile înaintea termenului de judecată.
În cazurile urgente, președintele instanței va putea scurta acest termen pînă la 5 zile.
Președintele poate dispune publicarea citației și într'un ziar mai răspândit.
Dacă paritul se înfățișează și dovedește ca a fost citat prin publicitate cu rea credința, toate actele de procedura ce a urmat încuviințării acestei citări, vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi condamnat la o amenda dela 1.000 la 10.000 lei și la despăgubirea părții vătămate.
Articolul 96
Partea prezenta în instanța, în persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura și a înscrisurilor care i se comunică în ședința. În acest caz, instanța poate incuviinta, la cerere, un termen pentru a lua cunoștința de acte.
Articolul 97
Niciun act de procedura nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de cazuri grabnice, după încuviințarea președintelui.
Articolul 98
Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecații, trebuie sub pedeapsa neluării ei în seama, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar; iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a carei recipisa de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Articolul 99
Cei însărcinați de lege cu îndeplinirea actelor de procedura, din a căror vina s'a pricinuit amânarea judecații, vor fi condamnați de instanța, printr'o încheiere executorie, la o amenda dela 500 la 5.000 lei și la despăgubirea părții vătămate.
Cel condamnat poate să prezinte instanței o petiție motivată pentru scutirea sau micșorarea amenzii ori despăgubirii.
El va fi citat de urgenta, împreună cu partea vătămată, căreia i s'a încuviințat despăgubirea, în camera de chibzuire și instanța va hotărî prin încheiere irevocabilă. Citarea se va face prin grefa și este scutită de timbru și taxe.
Articolul 100
Procesul-verbal, încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedura, trebuie să cuprindă:
1. anul, luna și ziua cînd a fost încheiat;
2. numele celui care l-a încheiat;
3. funcțiunea acestuia;
4. numele și domiciliul celui căruia i s'a făcut comunicarea;
5. arătarea instanței dela care pornește actul de procedura și identificarea lui, iar pentru citații și a termenului de înfățișare;
6. arătarea înscrisurilor comunicate;
7. numele și calitatea celui căruia i s'a făcut înmânarea sau locul unde s'a făcut afișarea;
8. semnatura celui care a încheiat procesul-verbal, precum și a persoanelor care l-au asistat.
Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal, refuza sau nu pot s'o facă, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.
Arătările dela punctele 1, 2, 4, 5, 7 și 8, sînt prevăzute sub pedeapsa nulității.
Procesul-verbal face dovada pînă la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Capitolul 3 Termenele
Articolul 101
Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteala nici ziua cînd a început, nici ziua cînd s'a sfîrșit termenul.
Termenele statornicite pe ore încep să curgă dela miezul nopții zilei următoare.
Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni, se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Termenul care, începînd la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într'o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urma a lunii.
Termenul care se sfârșește într'o zi de sărbătoare legală, sau cînd serviciul este suspendat, se va prelungi pînă la sfîrșitul primei zile de lucru următoare.
Articolul 102
Termenele încep să curgă dela data comunicării actelor de procedura dacă legea nu dispune altfel.
Termenele încep să curgă și împotriva părții care a cerut comunicarea, dela data cînd a cerut-o.
Articolul 103
Neexercitarea oricărei cai de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul cînd legea dispune altfel sau cînd partea dovedește ca a fost împiedicată printr'o împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile dela încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Articolul 104
Actele de procedura trimise prin posta instanțelor judecătorești, se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Capitolul 4 Nulitatea actelor de procedura
Articolul 105
Actele de procedura îndeplinite de un judecător necompetent sînt nule.
Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s'a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate inlatura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune pînă la dovada contrarie.
Articolul 106
Anularea unui act de procedura atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare.
Judecătorul va putea sa dispună îndreptarea neregularităților săvîrșite cu privire la actele de procedura.
Articolul 107
Președintele va amana judecarea pricinei ori decateori constata ca partea care lipsește nu a fost citata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Articolul 108
Nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinei.
Celelalte nulități se declara numai după cererea părții care are interes sa o invoce.
Neregularitatea actelor de procedura se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după aceasta neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul sau fapt.
Titlul III Procedura înaintea primei instanțe
Capitolul 1 Procedura înainte de judecată
Secțiunea I Dispozițiuni generale
Articolul 109
Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente.
Articolul 110
Cererea pentru predarea unui nemișcător, la împlinirea termenului de locațiune, poate fi facuta chiar înainte de împlinirea acestui termen.
Se poate de asemeni cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligațiuni alimentare sau altei prestațiuni periodice.
Președintele mai poate incuviinta, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, oridecateori va socoti ca cererile sînt îndreptățite pentru a preintampina reclamantului o paguba însemnată pe care acesta ar incerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Articolul 111
Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Secțiunea II Chemarea în judecata
Articolul 112
Cererea de chemare în judecata va cuprinde:
1. numele, domiciliul sau reședința părților;
2. calitatea, juridică în care părțile stau în judecata, atunci cînd nu stau în numele lor propriu;
3. obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci cînd prețuirea este cu putinta.
Pentru identificarea nemișcătoarelor se va arata comuna și județul, strada și numărul, iar, în lipsa, vecinătățile, etajul și apartamentul, sau cînd nemișcătorul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul topografic;
4. arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;
5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Cînd dovada se face prin înscrisuri, se vor alătură la cerere atâtea copii, cat pariti sînt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanța; copiile vor fi certificate de reclamant ca sînt la fel cu originalul.
Se va putea depune și numai o parte dintr'un înscris privitor la pricina, rămînînd ca instanța, sa dispună, la nevoe, înfățișarea înscrisului în întregime.
Dacă înscrisurile sînt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.
Cînd reclamantul voește să-și dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatorul sau jurământul paritului, va cere înfățișarea în persoana a acestuia.
Cînd se va cere dovada cu martori, se va arata numele și locuinta martorilor;
6. semnatura.
Articolul 113
La cererea de chemare în judecata se vor alătură atâtea copii de pe cerere câți pariti sînt.
Dacă mai mulți pariti au un singur reprezentant sau dacă paritul are mai multe calități juridice, se va comunică o singura copie de pe acțiune și de pe înscrisuri și se va inmana o singura citație.
Articolul 114
Președintele, îndată ce primește cererea de chemare în judecata și constata plata timbrului, a taxei de procedura și a impozitului proporțional, va soroci ziua înfățișării și va cita părțile înaintea instanței, în ședința. Președintele va putea soroci o anumită ora pentru judecarea pricinei.
Cînd reclamantul este de fața la fixarea termenului, el ia termenul în cunoștința; președintele îi va pune în vedere lipsurile cererii de chemare în judecata, spre a le întregi înainte de comunicare.
Președintele va dispune în același timp să se comunice paritului, odată cu citația, copii de pe cerere și înscrisuri, punându-i-se în vedere să depună la dosar întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecata.
Odată cu sorocirea termenului, președintele va dispune, dacă s'a cerut prin cerere, citarea paritului la interogator sau jurământ, sub rezerva desbaterii la termenul de înfățișare. Sub aceeași rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile randuelilor pentru dovezi.
Termenul se va soroci astfel ca, dela data primirii citației, paritul să aibă cel puțin 30 zile pentru depunerea întâmpinării, iar în pricinile urgente, cel puțin 5 zile.
Dacă paritul locueste în străinătate, președintele va putea soroci un termen mai îndelungat.
Secțiunea III Întâmpinarea
Articolul 115
Întâmpinarea va cuprinde:
1. excepțiunile de procedura ce paritul ridica la cererea reclamantului;
2. răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii;
3. dovezile cu care se apara împotriva fiecărui capăt din cerere; cînd va cere dovada cu martori, paritul va arata numele și locuinta lor;
4. semnatura.
Articolul 116
La întâmpinare se vor alătură atâtea copii de pe întâmpinare câți reclamanți sînt; de asemeni se va alătură același număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, mai mult un rând de copii pentru instanța.
Dacă mai mulți reclamanți au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecata în mai multe calități juridice, se va depune la dosar pentru aceste părți câte o singura copie.
Articolul 117
Cînd sînt mai mulți pariti, ei pot răspunde toți împreună sau numai o parte din ei, printr'o singura întâmpinare.
Articolul 118
Înaintea judecătoriilor rurale, paritul nu este obligat sa, depună întâmpinare; președintele îi va pune însă în vedere la prima zi de înfățișare, sa arate toate excepțiunile, dovezile și mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședința.
Aceeași obligație o are paritul în fața oricărei instanțe cînd a fost scutit de depunerea întâmpinării.
Secțiunea IV Cererea reconventionata
Articolul 119
Dacă paritul are pretențiuni în legătură cu cererea sau cu mijloacele de apărare, ale reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională.
Cererea trebuie să îndeplinească condițiunile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.
Cererea reconvențională se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă paritul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Cînd reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecata, cererea reconvențională se va depune cel mai târziu pînă la termenul ce se va incuviinta paritului, spre acest sfîrșit.
Articolul 120
Cererea reconvențională, se judeca odată cu cererea principala.
Cînd însă numai cererea principala este în stare de a fi judecata, instanța o poate judeca deosebit.
Capitolul 2 Ședințele și poliția lor
Articolul 121
Ședințele vor fi publice, afară de cazurile cînd legea dispune altfel.
Instanța poate să dispună ca desbaterile să se facă în ședința secreta, dacă desbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părți. În acest caz, părțile vor putea fi însoțite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.
Hotărîrea se pronunța întotdeauna în ședința publică.
Articolul 122
Președintele exercită poliția ședinței, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinei și bunei cuviințe.
Dacă nu mai este loc în sala de ședința, președintele poate inlatura pe cei ce ar veni mai târziu sau pe cei ce depășesc numărul locurilor.
Nimeni nu poate fi lăsat să între cu arme în sala de ședința afară numai dacă le poarta în vederea serviciului ce îndeplinește în fața instanței.
Acei care iau parte la ședința sînt obligați să aibă o purtare cuviincioasă. Acel ce vorbește instanței trebuie să stea în picioare. Președintele poate incuviinta excepțiuni dela aceasta îndatorire.
Pot fi îndepărtați din sala cei nevârstnici și persoanele care s'ar infatita într'o ținuta necuviincioasă.
Președintele poate chema la ordine orice persoană care turbura mersul desbaterilor. Dacă aceasta chemare rămîne fără rezultat, el poate obliga pe turburator sa părăsească sala și la nevoe va da ordin să fie scos din sala.
Președintele poate să ordone îndepărtarea tuturor persoanelor din sala, dacă altfel nu se poate păstra ordinea.
Articolul 123
Dacă printre cei îndepărtați din sala ar fi vreuna din părți, înainte de închiderea desbaterilor, aceasta va fi chemată în sala și, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele de căpetenie, petrecute în lipsa sa, precum și declarațiile celor ascultați.
Dispozițiunea de mai sus nu se aplică în cazul cînd partea îndepărtată din ședința a fost asistată de un avocat, care a rămas mai departe în sala.
Articolul 124
Dispozițiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecătorii sînt chemați să-și îndeplinească funcțiunile lor.
Capitolul 3 Judecata
Secțiunea I Înfățișări și desbateri
Articolul 125
Președintele va dispune să se întocmească pentru fiecare ședința o lista de pricinile sorocite să se judece în acea zi și care va fi afișată la usa sălii de ședința cu cel puțin o ora înainte de începerea ședinței.
Pricinile declarate urgente și cele rămase în diverginta se vor judeca înaintea celorlalte.
Părțile pot cere schimbarea rândului, dacă împricinații avînd pricini sorocite înaintea lor nu se împotrivesc.
Articolul 126
Părțile pot cere instanței, la începutul ședinței, amânarea pricinilor care nu sînt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă desbateri. Aceasta amânare se poate face și de un singur judecător.
Articolul 127
Pricinile se desbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 128
Președintele deschide, suspenda și ridica ședința.
Președintele va da cuvântul mai intaiu reclamantului și în urma paritului.
În caz de trebuinta, președintele poate da cuvântul de mai multe ori, putându-l margini în timp de fiecare data.
Articolul 129
Președintele este în drept sa pună întrebați părților sau sa pună în desbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinei, chiar dacă nu sînt cuprinse în cerere sau întâmpinare.
El va putea ordonă dovezile pe care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Articolul 130
Judecătorii sau părțile pot pune întrebări martorilor sau experților numai prin mijlocirea președintelui, care poate însă incuviinta ca aceștia sa pună întrebările direct.
Judecătorii sînt datori sa starue, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor; ei vor da părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.
Ei vor hotărî numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecații.
Articolul 131
La judecătoriile rurale judecătorul, înainte de intrarea în desbateri, va incerca împăcarea părților.
Dacă părțile se împacă, judecătorul va constata condițiile împăcării în cuprinsul hotărîrii pe care o va da.
Articolul 132
La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinei și comunicarea cererii modificate paritului, în vederea facerii întâmpinării.
Cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședința declarațiile verbale făcute în instanța:
1. cînd se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii;
2. cînd reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii;
3. cînd cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
4. cînd înlocuiește cererea în constatare printr'o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.
Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare la cererea reconvențională și a propune dovezile în apărare.
Articolul 133
Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paritului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nulă.
Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecații. Dacă paritul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar cînd este prezent în instanța, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.
Articolul 134
Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluziuni.
Articolul 135
Cererea reconvențională și introducerea unei alte persoane în judecata, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul cînd amândouă părțile consimt să se judece împreună.
Articolul 136
Excepțiunile de procedura care nu au fost propuse în condițiunile art. 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecații, afară de cele de ordine publică.
Articolul 137
Instanța se va pronunța mai întîi asupra excepțiunilor de procedura, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinei.
Excepțiunile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoe să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinei.
Articolul 138
Dovezile care nu au fost cerute în condițiunile art. 112, 115 și 132, nu vor mai putea fi invocată în cursul instanței, afară de cazurile:
1. cînd dovada cerută este jurământul;
2. cînd nevoia dovezii ar reesi din desbateri și partea nu o putea prevedea;
3. cînd administrarea dovezii nu pricinueste amânarea judecații;
4. cînd dovada nu a fost cerută în condițiunile articolelor mai susaratate din pricina neștiinței și lipsei de pregătire a părții.
În cazul amânării, partea este obligată, sub pedeapsa decăderii, să depună cu cel puțin 5 zile, înainte de termenul sorocit pentru judecata, copii certificate de pe înscrisurile invocate.
Articolul 139
Partea care a depus un înscris în copie certificată, este datoare să aibă asupra sa la ședința, originalul înscrisului sau sa-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de înscris.
Dacă partea potrivnica nu poate să-și dea seama de exactitatea copiei fața cu originalul înfățișat în ședința, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei.
Articolul 140
Înscrisurile depuse de părți rămîn dobândite judecații și nu se mai pot retrage fără învoirea părții potrivnice.
Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lasă copii legalizate de grefa instanței, la care s'a făcut depunerea.
Articolul 141
Cînd se tagadueste exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanța poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se facă de un traducător autorizat sau, în lipsa, de o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispozițiunile privitoare la experți.
Paritul va face aceasta cerere prin întâmpinare, iar reclamantul, la primul termen de înfățișare.
Articolul 142
Dacă partea sau martorul nu cunoaște limba română, se va folosi un traducător autorizat sau, în lipsa, o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispozițiunile privitoare la experți.
Judecătorul poate îndeplini funcțiunea de traducător fără a depune jurământ.
Articolul 143
Cînd cel ce urmează a fi ascultat este mut sau surd și nu poate fi înțeles, va fi pus sa scrie răspunsul. Dacă nu știe sa scrie se va folosi un tălmaci, aplicându-se dispozițiunile privitoare la experți.
Articolul 144
Cînd cel obligat să semneze declarațiile făcute nu vrea sau nu poate să semneze se va face arătare în actul de procedura.
Articolul 145
Desbaterile în continuare vor fi sorocite în ședințe deosebite, chiar în afară orelor statornicite tentru judecarea pricinilor.
Articolul 146
Părțile vor putea fi îndatorate, după închiderea desbaterilor, să depună concluziuni scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susținerilor lor verbale. Părțile vor putea depune concluziunile sau prescurtarile chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.
Articolul 147
Desbaterile urmate în ședința se vor trece în încheierea de ședința, care va fi semnată de judecători și de grefier.
Articolul 148
La cerere, grefa va elibera copii de pe încheierea de ședința, de pe hotărîre sau dispozitiv sau de pe celelalte înscrisuri aflate la dosar.
Copiile de pe încheieri, dispozitiv sau hotărîri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toți judecătorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmăriți ca falsificatori.
În cazul cînd desbaterile s'au urmat în ședința secreta, alte persoane decât părțile, nu pot dobândi copii de pe încheieri, expertize sau declarațiuni de martori decât cu încuviințarea președintelui.
Articolul 149
Instanța va incuviinta stenografierea desbaterilor, în total sau în parte, la cererea părții. În acest caz se vor aplica dispozițiunile privitoare la experți.
Articolul 150
Cînd instanța se va socoti lămurită, președintele va declara desbaterile închise.
Articolul 151
Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri.
Articolul 152
Dacă, la orice termen sorocit pentru judecata, se înfățișează numai una din părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, putând primi excepțiunile și apărările părții care lipsește.
Articolul 153
Partea, care a fost prezenta la înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citata, în tot cursul instanței, fiind presupusa ca cunoaște termenele următoare.
Aceasta dispozițiune nu se aplică:
1. în cazul redeschiderii judecații, după ce a fost suspendată sau amânată fără termen;
2. în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau jurământ;
3. În cazul cînd pricina, se repune pe rol.
Termenul luat în cunoștința sau pentru care au fost trimise citatiunile nu poate fi preschimbat, decât după citarea părților și pentru motive temeinice.
Cererea se judeca în camera de chibzuire.
Articolul 154
Partea care în orice chip a pricinuit amânarea judecații, va fi obligată, la cererea părții potrivnice, să-i plătească o despăgubire pentru paguba pricinuită prin amânare.
Instanța hotărăște, după ascultarea părților, printr'o încheiere irevocabilă.
Despăgubirea nu se înapoiază, chiar dacă partea care a dobîndit-o cade în pretentiunile sale.
Dacă încheierea nu a fost executată în timpul judecații, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ținuta în seama la pronunțarea hotărîrii.
Articolul 155
Amânarea judecații, în temeiul învoielii părților, nu se poate incuviinta decât o singură dată în cursul instanței.
După o asemenea amânare, judecata, dacă părțile nu staruesc, va fi suspendată și nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.
Instanța este obligată sa cerceteze dacă amânarea cerută de amândouă părțile pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părților; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s'ar putea împotrivi.
Articolul 156
Instanța va putea da un singur termen, pentru lipsa de apărare, temeinic motivată.
Cînd instanța refuza amânarea judecații pentru acest motiv, va amana, la cererea părții, pronunțarea, în vederea depunerii de concluzii scrise.
Articolul 157
Pricinile în care procedura este îndeplinită și care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amânate, la cererea uneia din părți, la un termen scurt pentru cînd părțile nu se vor mai cita.
Aceste pricini vor fi judecate cu precădere.
Secțiunea II Excepțiunile de procedura sau excepțiunea puterii de lucru judecat
Articolul 158
Cînd partea chemată în judecata invoca necompetenta instanței, ea este obligată sa arate instanța competența.
Dacă instanța se declara competența, va trece la judecarea pricinei, cel nemulțumit putând să facă apel după darea hotărîrii asupra fondului.
Dacă instanța se declara necompetentă, ea va trimite dosarul instanței competența, de îndată ce hotărîrea a devenit irevocabilă. Termenele pentru exercitarea căilor de atac curg dela pronunțare.
Trimiterea dosarului instanței competente nu este împiedicată de exercitarea caii de atac de către partea care a obținut declararea necompetintei.
Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanța necompetentă sau, ascunzand caracterul cererii, a făcut să fie repartizata la o instanța sau secțiune necompetentă, nu va putea cere declararea necompetentei.
Articolul 159
Necompetenta este de ordine publică:
1. cînd pricina este de competința autorităților administrative sau unei instanțe judecătorești mai mica în grad;
2. cînd pricina este de competința unei alte instanțe și părțile nu o pot inlatura.
Articolul 160
În cazul declarării necompetintei, dovezile administrate în instanța necompetentă rămîn câștigate judecații și instanța competența nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.
Articolul 161
Cînd instanța constata lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau cînd reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri.
Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
Articolul 162
Excepțiunile de procedura de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai cînd nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afară dosarului.
Articolul 163
Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeași cauza, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.
Aceasta excepțiune se va putea ridica de părți sau de judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond.
Dacă excepțiunea este primită, dosarul se va trimite instanței care a fost mai întîi investită, iar în cazul cînd pricinile se afla în judecata unor instanțe de grade deosebite, la instanța cu grad mai înalt.
Articolul 164
Părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se afla înaintea aceleași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sînt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauza au între dânsele o strânsă legătură.
Întrunirea poate fi facuta de judecător chiar dacă părțile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanței mai întîi investită, afară numai dacă amândouă părțile cer trimiterea lui la una din celelalte instanțe:
Cînd una din pricini este de competința unei instanțe, și părțile nu o pot inlatura, întrunirea se va face la acea instanța.
Articolul 165
În orice stare a judecații se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește ca numai una din ele este în stare de a fi judecata.
Articolul 166
Excepțiunea puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
Secțiunea III Administrarea dovezilor
& 1. Dispozițiuni generale
Articolul 167
Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanța socotește ca ele pot sa aducă dezlegarea pricinei, afară de cazul cînd ar fi primejdie ca ele să se piardă, prin întîrziere.
Ele vor fi administrate înainte de începerea desbaterilor asupra fondului.
Dovada și dovada contrarie va fi administrată pe cat cu putinta în același timp.
Cînd dovada cu martori a fost încuviințată în condițiunile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeași ședința, dacă amândouă părțile sînt de fața.
Partea lipsa la încuviințarea dovezii este obligată sa ceara dovada contrarie la ședința următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi cînd se înfățișează,
Articolul 168
Încheierea, prin care se încuviințează dovezile, va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum și mijloacele de dovada încuviințate pentru dovedirea lor.
Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanța.
Cînd o parte renunța la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să și le însușească.
Articolul 169
Administrarea dovezilor se face în fața instanței de judecată.
Instanța poate delega un magistrat pentru administrarea dovezilor, care se va putea face și în camera de chibzuire.
Instanța va putea soroci în aceeași ședința, ziua și ora cînd părțile se vor prezenta în fața judecătorului dezlegat, dându-le termenul în cunoștința în condițiunile art. 153, care se aplică și în fața magistratului delegat.
Cînd administrarea dovezilor urmează să se facă în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegație, de către o instanța de același grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanța de același grad. Dacă felul dovezii ingadue și părțile se invoesc, instanța care administrează dovada poate fi scutită de citarea părților.
Articolul 170
Cînd s'a încuviințat o cercetare locală, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile dela încuviințare, să depună suma, statornicită de instanța, pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului recipisa se va depune la grefa instanței.
Cînd s'au încuviințat părților dovezi potrivit dispozițiunilor art. 138 pct. 2 și 4, termenul de mai sus poate fi prelungit pînă la 15 zile.
Neîndeplinirea acestor obligațiuni atrage decăderea, pentru acea instanța, din dovada încuviințată.
Depunerea sumei se va putea însă face și după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.
Articolul 171
Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă, va putea totuși să se apere, discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice.
& 2. Dovada cu înscrisuri
Articolul 172
Cînd partea invedereaza ca partea potrivnica deține un înscris privitor la pricina, instanța poate ordonă înfățișarea lui.
Cererea de înfățișare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părților sau dacă însăși partea potrivnica s'a referit în judecata la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată sa înfățișeze înscrisul.
Articolul 173
Instanța va respinge cererea de înfățișare a înscrisului, în întregime sau în parte, în cazurile:
1. cînd cuprinsul înscrisului privește chestiuni cu totul personale;
2. cînd înfățișarea înscrisului ar încalcă îndatorirea de a păstra secretul;
3. cînd înfățișarea ar atrage urmărire penală împotriva părții sau a unei alte persoane, ori ar expune-o disprețului public.
Articolul 174
Dacă partea refuza sa răspundă la interogator sau să depună jurământul ce i s'a propus în dovedirea deținerii sau existenței înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate ca l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s'a dovedit deținerea înscrisului, nu-l înfățișează la cererea instanței, aceasta va putea socoti ca dovedite pretentiunile părții care a cerut înfățișarea, cu privire la cuprinsu1 acelui înscris.
Articolul 175
Dacă înscrisul se găsește în păstrarea unei autorități, instanța va lua măsuri pentru aducerea lui, putând pronunța împotriva șefului autorității, în caz de refuz neîntemeiat, despăgubiri pentru fiecare zi de întîrziere.
Dacă înscrisul este deținut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punându-i-se în vedere sa aducă înscrisul în instanța, sub pedeapsa plății de despăgubiri pentru fiecare zi de întîrziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea înscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.
Înfățișarea și aducerea înscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicită prin încheiere irevocabilă.
Articolul 176
Instanța nu va putea cere trimiterea cărților funciare și a planurilor, a registrelor autorităților precum și a înscrisurilor originale depuse la instanțe sau notari publici.
Cercetarea acestor înscrisuri se va face, cu citarea părților, de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găsește în alta localitate, prin delegație, de către instanța respectiva.
& 3. Verificarea de scripte
Articolul 177
Acela căruia i se opune un înscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoască, fie sa tăgăduiască scrisul ori semnatura.
Moștenitorii sau urmașii în drepturi ai aceluia dela care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura, acestuia.
Articolul 178
Cînd una din părți declara ea nu recunoaște fie scrisul, fie semnatura, instanța va pasi la verificarea înscrisului.
Spre acest sfîrșit, președintele instanței va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie și să semneze sub dictarea sa, părți din înscris.
Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaștere a scrisului.
Articolul 179
Dacă instanța, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în fața ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părțile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare.
Se primesc ca atare:
1. înscrisurile autentice;
2. înscrisurile private, netăgăduite de părți;
3. partea din înscris netăgăduită;
4. scrisul sau semnatura facuta înaintea instanței.
Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de președinte, grefier și părți.
Părțile iau cunoștința de înscrisuri în ședința.
Articolul 180
Dacă una din părți declara ca scrisul sau semnatura este falsa și cealaltă parte nu este de fața, instanța va dispune înfățișarea părților în persoana, la alt termen, cînd partea care a invocat înscrisul va arata mijloacele sale de apărare și va depune înscrisul pentru verificare.
Părțile pot fi reprezentate și prin mandatari cu procura specială, dacă dovedesc o împiedicare bine intemeiata.
Articolul 181
Președintele va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă exista pe el ștersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre neschimbare și-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier și de părți.
Dacă părțile nu vor sau nu pot să semneze, se va face arătare în procesul-verbal.
Articolul 182
La ziua sorocită, președintele întreabă partea care a înfățișat înscrisul dacă înțelege să se folosească de el.
Dacă partea lipsește, nu voește sa răspundă sau declara că nu se mai folosește de înscris, acesta va fi înlăturat.
Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals, lipsește sau nu voește sa răspundă sau nu starueste în declarație, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.
Articolul 183
Dacă partea, care defaima înscrisul ca fals, arata pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinei, înaintând înscrisul Ministerului Public, împreună cu procesul-verbal ce se va, încheia.
Articolul 184
Cînd nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s'a stins sau s'a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovada.
Articolul 185
Cel care a cerut o verificare de scripte va putea fi condamnat la o amenda de 500 pînă la 10.000 lei și la despăgubiri, dacă se dovedește ca înscrisul a fost scris de el.
& 4. Dovada cu martori
Articolul 186
Cînd instanța a încuviințat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propuși prin cerere și întâmpinare.
În cazurile prevăzute de art. 138, pct. 2 și 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile dela încuviințare.
Înlocuirea martorilor nu se va incuviinta decât în caz de moarte, dispariție sau motive bine întemeiate, în care caz lista se va depune în termenul și sub pedeapsa mai sus arătată.
Decăderea din dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligațiunilor prevăzute de art. 170, se acoperă dacă aceștia se înfățișează la termenul sorocit pentru ascultarea lor.
Articolul 187
Instanța va putea margini numărul martorilor propuși.
Articolul 188
Împotriva martorului, care lipsește la prima citare, instanța va da mandat de aducere, putând aplica, prin încheiere executorie, și o amenda dela 500 la 5.000 lei; amenda se va putea ridica pentru motive temeinice.
În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.
Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfățișează, instanța va putea pasi la judecata.
Instanța poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, cînd acesta este împiedicat de a veni în instanța.
Articolul 189
Nu pot fi ascultați ca martori:
1. rudele și afinii pînă la gradul al treilea inclusiv;
2. soțul, chiar despărțit;
3. interzișii și cei declarați de lege incapabili de a mărturisi;
4. cei condamnați pentru jurământ sau mărturie mincinoasă.
Articolul 190
În pricinile privitoare la starea civilă sau despărțenie se vor putea asculta rudele și afinii mai sus arătați, în afară de descendenți.
Articolul 191
Sînt scutiți, de a fi martori:
1. slujitorii cultelor, medicii, moașele, farmaciștii, avocații, notarii publici și orice alți muncitori pe care legea îi obliga sa păstreze secretul cu privire la faptele încredințate lor în exercițiul îndeletnicirii;
2. funcționarii publici și foștii funcționari publici, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoștința în aceasta calitate;
3. cei care prin răspunsurile lor s'ar expune ei înșiși sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate în art. 189 la punctele 1 și 2, la o pedeapsă penală sau la disprețul public; în aceste cazuri, motivul de scutire va fi dovedit prin jurământ.
Persoanele arătate la punctele 1 și 2, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligați să depună dacă au fost deslegate de îndatorirea păstrării secretului de cel interesat sau autoritatea interesată la păstrarea lui.
Articolul 192
Președintele, înainte de a lua mărturia, va cere martorului sa arate:
1. numele, îndeletnicirea, locuinta și vîrsta;
2. dacă este ruda sau afin cu una din părți și în ce grad;
3. dacă se afla în serviciul uneia din părți;
4. dacă este în judecata, în dușmănie sau în legături de interes cu vreuna din părți.
Președintele va pune apoi în vedere martorului îndatorirea de a jura și pedepsele pe care le va suferi în caz de mărturie mincinoasă,
Articolul 193
Martorul va rosti după președinte următorul jurământ: "Jur ca voiu spune adevărul și că nu voiu ascunde nimic din ceea ce știu".
Mutii și surdo-mutii stiutori de carte vor săvârși jurământul scriind formula de mai sus și semnand-o; surzii stiutori de carte, vor rosti jurământul. Cei care nu știu sa scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui tălmaci care va depune mai intaiu jurământul prevăzut pentru experți.
Articolul 194
Martorul care fără motiv întemeiat refuza sa jure ori să depună mărturia, va fi condamnat, prin încheiere executorie, la amenda dela 500 la 5.000 lei și la despăgubiri față de partea vătămată.
Articolul 195
Copiii mai mici de 15 ani și cei care din pricina slabiciunei de minte sînt lipsiți de judecată, pot fi ascultați fără jurământ și fără ca declarațiile lor să aibă tăria unor mărturii.
Articolul 196
Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultați neputând fi de fața.
Ordinea ascultării martorilor va fi statornicită de președinte, ținînd seama și de cererea părților.
După ascultare, martorul rămîne în sala de ședința pînă la sfîrșitul cercetării, afară numai dacă instanța hotărăște altfel.
Martorul nu are voie sa ceteasca un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de însemnări cu încuviințarea președintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
Articolul 197
Martorii pot fi din nou întrebați, dacă instanța găsește de cuviință.
Martorii ale căror arătări nu se potrivesc, vor fi din nou întrebați, fiind puși fața.
Dacă instanța găsește ca întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea pricinei, este jignitoare sau tinde sa dovedească un fapt a cărui dovedire e oprită de lege, nu o va incuviinta. Instanța, la cererea părții, va trece în încheierea de ședința atît întrebarea cat și motivul pentru care s'a înlăturat.
Articolul 198
Mărturia se va scrie da grefier, după dictarea președintelui sau a judecătorului delegat, și va fi semnată pe fiecare pagina și la sfîrșitul ei de judecător, grefier și de martor, după ce acesta a luat cunoștința de cuprins. Dacă martorul nu voiește sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.
Orice adăugiri, ștersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuiesc încuviințate și semnate de judecător, de grefier și martor, sub pedeapsa de a nu fi ținute în seama.
Locurile nescrise din declarație trebuiesc împlinite cu linii, astfel încît sa nu se poată adauga nimic.
Articolul 199
Dacă din cercetare reiese bănuieli puternice de mărturie mincinoasă sau de mituire de martor, instanța va încheia proces-verbal și va trimite pe martor în fața autorităților penale.
Articolul 200
Martorul poate cere sa i se plătească cheltuielile de drum și să fie despăgubit după starea sau îndeletnicirea sa și potrivit cu depărtarea domiciliului și timpul pierdut.
Încheierea instanței sau a judecătorului delegat este executorie.
& 5. Expertiza
Articolul 201
Cînd, pentru lămurirea unor împrejurări, de fapt, instanța socotește de cuviință sa cunoască părerea unor specialiști, va numi unul sau trei experți, statornicind punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe.
Articolul 2
O2
Experții se vor numi de către instanța, dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii lor. Încheierea de numire va statornici și plata cuvenită experților.
Articolul 203
Nu vor fi numiți experți:
1. minorii și interzișii;
2. faliții;
3. cei condamnați pentru crima sau pentru delict de fals, furt, înșelăciune, abuz de încredere, mărturii mincinoase, infracțiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, abuz de putere, specula ilicită, sabotaj economic, dare sau luare de mită, trafic de influența, delapidare, rupere de sigilii, sustragere, delicte contra siguranței interioare și exterioare a Statului, calomnie sau denunțare calomnioasă.
Articolul 204
Experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii.
Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile dela numirea expertului, dacă motivul ei exista la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge dela data cînd s'a ivit motivul de recuzare.
Recuzările se judeca în ședința publică, cu citarea părților și a expertului.
Articolul 205
Dispozițiunile privitoare la citarea, aducerea cu mandat și pedepsirea martorilor care lipsesc sînt deopotrivă aplicabile experților.
Dacă expertul nu se înfățișează, instanța poate dispune înlocuirea lui.
De asemeni va fi înlocuit și expertul care refuza, fără motiv întemeiat, să depună jurământul sau sa primească expertiza, putând fi supus în acest caz prin încheiere executorie și la amenda dela 500 la 5.000 lei.
Articolul 206
Expertul va depune în camera de chizbuire sau în ședința, următorul jurământ:
"Jur ca imi voi îndeplini însărcinarea de expert cu cinste și nepartinire".
Articolul 207
Dacă experții pot să-și dea de îndată părerea, vor fi ascultați chiar în ședința, iar părerea lor se va trece într'un proces-verbal, întocmit potrivit art. 198.
Articolul 208
Dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi facuta decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele cînd începe și continua lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.
Părțile sînt obligate sa dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.
Articolul 209
Expertul numit este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecata.
Nedepunerea lucrării în termen poate să atragă o amenda dela 500 la 5.000 lei; dacă nici în acest caz expertul nu depune lucrarea, amenda poate fi marita pînă la 20.000 lei.
Încheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decât pentru motive întemeiate.
Articolul 210
Cînd sînt mai mulți experți cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.
Articolul 211
Experții sînt datori să se înfățișeze înaintea instanței spre a da deslușiri ori de câte ori li se va cere, în care caz au dreptul la despăgubiri ce se vor statornici prin încheiere executorie. Cînd nu se înfățișează, li se va aplica amenda prevăzută de art. 205.
Articolul 212
Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza facuta, poate dispune întregirea expertizei sau o noua expertiza.
Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea, lucrării.
Articolul 213
Experții, care vor cere sau vor primi mai mult decât plata statornicită, se vor pedepsi pentru luare de mită.
La cererea experților, ținându-se seama de lucrare, instanța le va putea mari plata cuvenită prin încheiere executorie data cu citarea părților.
Articolul 214
Dacă expertiza se face de o alta instanța prin delegație, numirea experților și statornicirea plății ce li se cuvine se va putea lasă în sarcina acestei instanțe.
& 6. Cercetarea la fața locului
Articolul 215
În cazul cînd instanța va socoti de trebuinta, va putea hotărî ca în întregul ei sau numai unul din magistrați sa meargă la fața locului spre a se lămuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arata prin încheiere.
Articolul 216
Cercetarea la fața locului se va face cu citarea părților, putându-se asculta martorii și experții pricinii.
Despre cele urmate la fața locului se va încheia proces-verbal.
Articolul 217
Cînd instanța merge la fața locului, va fi însoțită de Ministerul Public, în cazurile în care prezenta acestuia este cerută de lege.
& 7. Interogatorul
Articolul 218
Se va putea incuviinta chemarea la interogator, cînd este privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina pot duce la dezlegarea ei.
Articolul 219
Cel chemat va fi întrebat de către președinte asupra fiecărui fapt în parte.
Cu încuviințarea președintelui, fiecare dintre judecători, Ministerul Public, precum și partea potrivnica, poate pune deadreptul întrebări celui chemat la interogator.
Partea nu are voie sa citească un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviințarea președintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
Dacă partea declara ca pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.
Articolul 220
Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar pot fi chemați personal la interogator pentru actele încheiate și faptele săvîrșite de el în aceasta calitate.
Articolul 221
Răspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeași foaie cu întrebările, Interogatorul va fi semnat pe fiecare pagina de președinte, grefier, de cel care l-a propus, precum și de partea care a răspuns după ce a luat cunoștința de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ștersăturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi ținute în seama.
Dacă părțile nu voesc sau nu pot să semneze, se va face arătare în josul interogatorului.
Articolul 222
Statul și celelalte persoane juridice de drept public, precum și persoanele juridice de drept privat, vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.
Se exceptează societățile comerciale de persoane al căror asociați cu drept de reprezentare vor fi citați personal la interogator.
Articolul 223
Partea care are domiciliul în străinătate, va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecata.
În acest caz, interogatorul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părții dat în cuprinsul unei procuri speciale și autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare.
Articolul 224
Instanța poate incuviinta luarea interogatorului la locuinta, dacă partea este împiedicată de a veni în fața instanței.
Articolul 225
Dacă partea, fără motive temeinice, refuza, sa răspundă la interogator sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplina sau numai ca un început de dovada în folosul părții potrivnice.
& 8. Jurământul
Articolul 226
Judecătorul va putea, după cererea uneia din părți, sa dea celeilalte părți jurământ asupra unor fapte ce se vor arata prin încheierea care hotărăște jurământul.
Judecătorul va putea respinge cererea de jurământ, dacă este jignitor sau dat cu vădită rea credința.
Articolul 227
Jurământul poate fi dat numai asupra unui fapt personal al părții sau asupra cunostintei ce ea are despre orice alt fapt.
Faptul trebuie să fie în legătură cu pricina și sa ducă la dezlegarea ei; jurământul poate fi dat numai în pricinile care pot face obiectul unei tranzactiuni.
Articolul 228
Jurământul poate fi dat în tot cursul judecații în fața instanțelor de fond.
Întrebările vor fi puse în scris și semnate de partea care da jurământul.
Articolul 229
Înainte de săvîrșirea jurămîntului, președintele va arata părții faptele asupra cărora are sa jure și pedepsele împotriva celor ce jura pe nedrept.
Articolul 230
Cel chemat sa jure va rosti după președinte următorul jurământ: "Jur ca voiu spune tot adevărul cu privire la faptele asupra cărora mi se cere mărturisirea".
Articolul 231
După ce s'a săvârșit jurământul, instanța va lua mărturisirea părții care a jurat, ce se va trece într'un proces-verbal, semnat de președinte, de grefier și de partea ce a jurat.
Dacă partea nu poate sau nu voiește să semneze, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal.
Articolul 232
Dacă partea, fără motive temeinice, nu se înfățișează spre a săvârși jurământul, instanța va socoti aceasta ca o nevointa din parte-i de a primi sa jure.
Articolul 233
Cînd jurământul a fost săvârșit, partea potrivnica nu este primită să facă dovada ca jurământul a fost mincinos.
Articolul 234
Dispozițiunile art. 230 și 231 se aplică și jurămîntului dat de judecător în condițiunile prevăzute de codul civil.
& 9. Asigurarea dovezilor
Articolul 235
Oricine are interes să constate de urgenta mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mișcătoare sau nemișcătoare, sau sa dobândească recunoașterea unui înscris, a unui fapt, ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi, dacă este primejdie ca ele sa dispara sau să fie greu de administrat în viitor
Cererea poate fi facuta chiar dacă nu este primejdie în întîrziere în cazul cînd paritul își da învoirea.
Articolul 236
Cererea se va indrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se afla martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecații, la instanța care judeca pricina.
Partea va arata în cerere dovezile a căror administrare o pretinde, faptele ce voiește sa dovedească, precum și primejdia întârzierii sau învoirea paritului.
Paritul nu este obligat să depună întâmpinare. Instanța va hotărî prin încheiere data în camera de chibzuire.
În caz de primejdie în întîrziere, instanța va putea incuviinta cererea și fără citarea părților.
Articolul 237
Administrarea dovezii va putea fi facuta de îndată sau la termenul ce se va soroci.
Articolul 238
Încheierea instanței este executorie și poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile dela pronunțare, dacă s'a dat cu citarea părților, și dela comunicare, dacă s'a dat fără citarea lor.
Încheierea data în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât odată cu fondul.
Articolul 239
Oricine are interes să constate de urgenta o anumită stare de fapt, care ar putea sa înceteze ori să se schimbe pînă la administrarea dovezilor, va putea cere instanței, în circumscripția căreia urmează să se facă constatarea și pe lîngă care funcționează portarei, sa delege un portărel care să constate la fața locului aceasta stare de fapt.
Președintele poate incuviinta facerea constatării fără înștiințarea aceluia împotriva caruie, se cere.
Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s'a făcut constatarea, dacă nu a fost de fața.
El va face dovada pînă la dovada contrarie.
Articolul 240
În caz de primejdie în întîrziere, administrarea dovezii și constatarea prin portarei se vor putea face și în zilele de sărbătoare și chiar și în afară orelor legale, cu încuviințarea anume a magistratului.
Articolul 241
Dovezile administrate în condițiunile mai sus prevăzute pot să fie folosite și de partea care nu a cerut administrarea lor.
Cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor fi ținute în seama de instanța care judeca pricina în fond.
Secțiunea IV Suspendarea judecații
Articolul 242
Instanța va suspenda judecata:
1. cînd amândouă părțile o cer;
2. dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea, pricinei.
Cu toate acestea pricina se judeca dacă reclamantul sau paritul au cerut în scris judecarea în lipsa.
Articolul 243
Judecata pricinilor se suspenda de drept:
1. prin moartea uneia din părți afară de cazul cînd partea interesată cere termen pentru introducerea în judecata a moștenitorilor;
2. prin interdicție, punere sub curatela sau consiliu judiciar a unei părți, pînă la numirea tutorului, curatorului sau consiliului judiciar;
3. prin moartea mandatarului uneia din părți, întâmplată cu mai puțin de 15 zile înainte de ziua înfățișării;
4. prin încetarea funcțiunii tutorului, curatorului sau consiliului judiciar;
5. prin declararea în stare de faliment a uneia din părți, cînd falitul trebuie să fie reprezentat prin judecătorul sindic.
Faptele arătate mai sus nu împiedica pronunțarea hotărîrii, dacă ele s'au ivit după închiderea desbaterilor.
Articolul 244
Instanța poate suspenda judecata:
1. cînd dezlegarea pricinei atarna, în totul sau în parte de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati;
2. cînd se ivesc indiciile unei infracțiuni, a carei constatare ar avea o înrâurire hotaritoare asupra hotărîrii ce urmează să se dea.
Suspendarea va dăinui pînă cînd hotărîrea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.
Articolul 245
Judecata reîncepe:
1. prin cererea de redeschidere facuta de una din părți, cînd ea s'a suspendat prin învoirea părților sau prin lipsa lor;
2. prin cererea de redeschidere, facuta cu arătarea moștenitorilor, tutorului, consiliului judiciar, a celui reprezentat de mandatarul mort, a noului mandatar sau sindicului, în cazurile prevăzute de art. 243.
Secțiunea V Renunțarea la judecata și renunțarea la drept
Articolul 246
Reclamantul poate să renunțe oricînd la judecata, fie verbal în ședința, fie prin cerere scrisă.
Renunțarea la judecata se constata prin încheiere data fără drept de apel.
Dacă renunțarea s'a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecata, instanța la cererea paritului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Cînd părțile au intrat în desbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.
Articolul 247
În caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța da o hotărîrea prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor. Renunțarea la drept se poate face și fără învoirea celeilalte părți, atît în prima instanța cat și în apel.
Renunțarea se poate face în ședința sau prin înscris autentic.
Hotărîrea se da fără drept de apel.
Cînd renunțarea este facuta în instanța de apel, hotărîrea primei instanțe va fi anulată în totul sau în parte în măsura renunțării.
Secțiunea VI Perimarea
Articolul 248
Orice cerere de chemare în judecata, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vina, cînd actul de procedura urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul perimării nu curge cat timp, fără vina părții, cererea n'a ajuns încă la instanța competența sa o judece sau nu se poate soroci termen de judecată.
În materie comercială termenul de perimare este de șase luni.
Articolul 249
Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedura făcut în vederea judecării pricinei.
Articolul 250
Cursul perimării este suspendat cat timp dăinuiește suspendarea judecații pronunțată de instanța în cazurile prevăzute de art. 244.
În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni dela data cînd s'au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecații, dacă aceste fapte s'au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare.
Perimarea se suspenda de asemeni pe timpul cat partea este împiedicată de a stărui în judecata din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.
Articolul 251
În cazul cînd sînt mai mulți reclamanți sau pariti împreună, cererea de perimare sau actul de procedura întrerupător de perimare al unuia folosește și celorlalți.
Articolul 252
Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părții. Președintele instanței va cita de urgenta părțile și va dispune ca grefa sa întocmească o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.
Hotărîrea este supusă recursului; termenul curge dela pronunțare.
Articolul 253
Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție. În acest caz hotărîrea care pronunța perimarea este supusă recursului, iar încheierea de respingere poate fi atacată numai odată cu fondul pricinei.
Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicată în instanța de apel.
Articolul 254
Perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura făcute în acea instanța nu-și produc efectele.
Cînd, însă, se face o noua cerere de chemare în judecata, părțile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanța socotește că nu este de trebuinta refacerea lor.
Capitolul 4 Hotărîrile
Secțiunea I Dispozițiuni generale
Articolul 255
Hotărîrile prin care instanțele pun capăt pricinilor se numesc la judecătorie, cărți de judecată, la tribunal sentințe, iar la Curte și Curtea de Casație, deciziuni.
Toate celelalte dispozițiuni luate în cursul judecații se numesc încheieri.
Articolul 256
După sfîrșitul desbaterilor, judecătorii chibzuesc în secret, fie în ședința, fie în camera de chibzuire.
După chibzuire, președintele aduna părerile judecătorilor, începînd cu cel mai nou în funcțiune sau cu cel mai tânăr dintre asesorii populari, el pronunțându-se cel din urma.
Articolul 257
Dacă majoritatea legală nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de diverginta în aceeași zi sau în cel mult 5 zile.
La instanțele de fond, părerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergenței, afară de cazul cînd judecata se face chiar în ziua cînd s'a ivit divergenta.
Desbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în diverginta; dacă, după judecarea divergintei, vor fi mai mult de doua păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sînt datori să se unească într'o singura părere.
Judecătorii pot reveni asupra părerilor lor, care au pricinuit divergenta.
După judecarea punctelor rămase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinei.
Dispozițiunile alin. 3 se aplică prin asemănare și în cazurile în care completele de judecată sînt alcătuite în număr fără soț.
Articolul 258
După ce s'a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărîrii, care se semnează sub pedeapsa nulității, de judecători și grefier și care va arata deopotrivă și părerile judecătorilor rămași în minoritate.
El se pronunța de președinte, în ședința, chiar în lipsa părților.
După pronunțarea hotărîrii niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale.
Articolul 259
Hotărîrile date în recurs vor fi semnate de toți judecătorii, fără arătarea părerii minorității.
Articolul 260
Dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amana pentru un termen pe care președintele îl va anunta și care nu va putea fi mai mare de 7 zile.
Magistratul care a luat parte la judecata este competent să se pronunțe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanței, afară de cazul cînd a încetat de a mai fi magistrat.
Asesorii populari ale căror funcțiuni au încetat, se pot pronunța înăuntrul termenului sorocit de lege pentru pronunțare.
Articolul 261
Hotărîrea se da în numele legii și va cuprinde:
1. arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecata;
2. numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s'au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanților legali și ale avocaților;
3. obiectul cererii și sustinerii în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor;
4. arătarea concluziunilor Ministerului Public;
5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s'au înlăturat cererile părților;
6. dispozitivul;
7. calea de atac și termenul în care se poate exercita;
8. arătarea ca pronunțarea s'a făcut în ședința, precum și semnăturile judecătorilor și grefierului.
Dacă, după pronunțarea hotărîrii, unul din judecători este împiedicat de a semna, președintele instanței va face arătare despre aceasta.
Părerea judecătorilor rămași în minoritate va trebui să fie motivată în josul hotărîrii.
Articolul 262
În cazurile în care judecătorii pot da termen pentru executarea hotărîrii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărîrea care desleaga pricina, arătând și motivele pentru care au încuviințat termenul.
Articolul 263
Datornicul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s'a dat, dacă bunurile lui se vand după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate în deobste cunoscută sau dacă prin fapta sa a micșorat garanțiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau dacă nu a dat garanțiile făgăduite.
Articolul 264
Cînd motivarea hotărîrii nu se poate face pînă la data pronunțării, ea se va face în termen de cel mult 15 zile dela pronunțare. Dacă instanța a fost alcătuită din mai mulți magistrați, președintele va putea insarcina pe unul din ei cu redactarea hotărîrii.
Părerea judecătorilor rămași în minoritate va trebui redactată în același timp cu hotărîrea.
Articolul 265
Adăugirile, ștersăturile sau schimbările în cuprinsul hotărîrii vor trebui semnate de judecător, sub pedeapsa de a nu fi ținute în seama.
Articolul 266
Hotărîrea se va face în doua exemplare originale, din care unul va fi alăturat la dosarul pricinei, iar celălalt va fi trecut într'un registru sau va sluji la întocmirea unui dosar special.
Pentru judecătorii, primul președinte al tribunalului va putea incuviinta, ca în locul celui de al doilea exemplar al cărții de judecată să se treacă într'un registru dispozitivul ei, semnat de judecătorul și grefierul care au luat parte la judecata.
Hotărîrea se va comunică părților, în copie, în cazul cînd aceasta este necesar pentru curgerea unui termen de exercitarea unei cai ordinare de atac.
Articolul 267
După pronunțarea hotărîrii, partea poate renunța în instanța la calea de atac, făcându-se arătare despre aceasta într'un proces-verbal, semnat de președinte și de grefier.
Renunțările se pot face și în urma, prin înfățișarea părții înaintea președintelui sau prin înscris autentic.
Articolul 268
Încheierile premergătoare vor fi date cu același număr de voturi ca și hotărîrile.
Judecătorii nu sînt legați prin aceste încheieri.
Ei sînt legați de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei.
Orice dispozițiune luată de instanța prin încheiere va fi motivată
Articolul 269
Hotărîrile vor fi investite cu formula executorie, în chipul următor:
"Noi, Prezidiumul Republicii Populare Române:
(Aci urmează cuprinsul hotărîrii).
"Dăm putere și poruncim agenților administrativi să execute aceasta (hotărîre); procurorilor sa staruiasca pentru aducerea ei la îndeplinire. Spre credința, prezenta hotărîre s'a semnat de ........ (urmează semnatura președintelui și a grefierului).
Hotărîrea investită se va da numai părții care a cîștigat sau reprezentantului ei.
Secțiunea II Hotărîrile parțiale
Articolul 270
Dacă paritul recunoaște o parte din pretentiunile reclamantului, instanța, la cererea acestuia, va da o hotărîre parțială în măsura recunoașterii.
Secțiunea III Hotărîrile care consfințesc învoiala părților
Articolul 271
Părțile se pot infatisa oricînd în cursul judecații, chiar fără sa fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărîre care să consfințească învoiala lor.
Dacă părțile se înfățișează la ziua sorocită pentru judecata, cererea pentru darea hotărîrii va putea fi primită, chiar de un singur judecător, urmând ca hotărîrea să fie data de instanța în ședința.
Dacă ele se înfățișează într'o alta zi, instanța va da hotărîrea în camera de chibzuire.
Articolul 272
Învoiala va fi înfățișată în scris și va alcătui dispozitivul hotărîrii.
La judecătoriile rurale învoiala va putea fi înfățișată și verbal; în acest caz, ea va fi trecută într'un proces-verbal care va fi încheiat cu aplicarea, prin asemănare, a dispozițiunilor prevăzute de art. 82, alineatul II, și care va fi trecut în dispozitivul hotărîrii ce se va da.
Articolul 273
Hotărîrea care consfințește învoiala părților se da fără drept de apel.
Secțiunea IV Cheltuielile de judecată
Articolul 274
Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecată.
Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedura și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea, care a cîștigat, va dovedi ca le-a făcut.
Judecătorii au însă dreptul sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, oridecateori vor constata motivat ca sînt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinei sau munca îndeplinită de avocat.
Articolul 275
Paritul, care a recunoscut, la prima zi de înfățișare, pretentiunile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întîrziere înainte de chemarea în judecata.
Articolul 276
Cînd pretentiunile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsura fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Articolul 277
Dacă sînt mai mulți reclamanți sau mai mulți pariti, ei var fi obligați sa plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Secțiunea V Execuția vremelnică
Articolul 278
Hotărîrile primei instanțe sînt executorii de drept cînd au ca obiect:
1. plata salariilor;
2. despăgubiri pentru accidente de muncă;
3. rente sau pensii alimentare;
4. reparațiuni grabnice;
5. punerea sau ridicarea peceților ori facerea inventarului;
6. pricini privitoare la posesiune, numai în ce privește posesiunea;
7. în cazul prevăzut de art. 270;
8. În orice alte cazuri în care legea prevede că hotărîrea este executorie.
Articolul 279
Instanța poate incuviinta execuția vremelnică a hotărîrilor privitoare la bunuri oridecateori va găsi de cuviință ca măsura este de trebuinta fața cu temeinicia vădită a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vădită în întîrziere; în acest caz instanța va putea obliga la darea unei cauțiuni.
Execuția vremelnică nu se poate incuviinta:
1. în materie de strămutare de hotare sau desființare de constructiuni;
2. cînd prin hotărîre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.
Cererea de execuție vremelnică se va putea face și verbal în instanța pînă la închiderea desbaterilor.
Dacă cererea a fost respinsă de prima instanța, ea poate fi facuta din nou în apel.
Articolul 280
Cererea pentru suspendarea execuției vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel.
Cererea se va depune la prima instanța sau la instanța de apel, în care caz se va alătură în copie legalizată dispozitivul hotărîrii.
Cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel.
Suspendarea va putea fi încuviințată cu sau fără cauțiune.
Pînă la dezlegarea cererii de suspendare, suspendarea va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanța președințială, chiar înainte de sosirea dosarului.
Secțiunea VI Îndreptarea hotărîrilor
Articolul 281
Greșelile asupra numelui, calității și susținerilor părților sau cele de socoteli, precum și orice alte greșeli materiale strecurate în hotărîre, pot fi îndreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri.
Instanța poate cita părțile, cînd găsește de cuviință pentru unele lămuriri.
Îndreptarea se va face în amândouă exemplare ale hotărîrii.
Termenul de apel împotriva încheierii data asupra, îndreptării curge dela pronunțare, în cazul cînd părțile au fost citate.
Dispozițiunile de mai sus se aplică, prin asemănare și greșelilor strecurate într'o încheiere.
Titlul IV Căile ordinare de atac
Capitolul 1 Apelul
Secțiunea I Termenul și formele apelului
Articolul 282
Cărțile de judecată sînt supuse apelului la tribunal, iar sentințele date în prima instanța, apelului la Curte.
Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul.
Apelul făcut împotriva hotărîrii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare.
Articolul 283
Partea, care a dat multumire în scris cu privire la o hotărîre sau a executat-o de buna voie, nu mai are dreptul de a face apel.
Partea care a executat hotărîrea în parte, va avea dreptul de a face apel pentru celelalte capete din dispozitivul hotărîrii.
Articolul 284
Termenul de apel este de 15 zile dela comunicare, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărîrii a fost facuta odată cu somația de executare.
Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărîrii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel.
Articolul 285
Termenul de apel se întrerupe prin moartea părții care are interes să facă apel. În acest caz, se face din nou o singura comunicare a hotărîrii, la cel din urma domiciliu al părții, pe numele moștenirii, fără să se arate numele și calitatea fiecărui moștenitor.
Termenul de apel va începe să curgă din nou dela data acestei comunicări. Pentru moștenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruți, ori în caz de moștenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorul, curatorul, consiliul judiciar sau administratorul provizoriu.
Apelul nu constitue prin el însuși un act de primirea moștenirii.
Articolul 286
Termenul de apel se mai întrerupe prin moartea mandatarului căruia i s'a făcut comunicarea.
În acest caz se va face o noua comunicare părții, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou dela această dată.
Articolul 287
Cererea de apel va cuprinde:
1. numele, domiciliul sau reședința părților;
2. arătarea hotărîrii care se ataca;
3. motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, afară de cazul cînd hotărîrea atacată a fost pronunțată pe temeiul lipsei la interogator;
4. dovezile pe care se sprijină apelul;
5. semnatura.
Cerințele dela punctele 2 și 5 sînt prevăzute sub pedeapsa nulității, iar cele dela punctele 3 și 4, sub pedeapsa decăderii. Aceste cerințe pot fi împlinite pînă, cel mai târziu în ajunul zilei de înfățișare, iar lipsa semnăturii, în condițiunile prevăzute de art. 133 al. II.
Cînd dovezile propuse sînt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanța, se vor aplica dispozițiunile art. 112.
Articolul 288
La cererea de apel se vor alătură atâtea copii câți intimați sînt.
Apelul se depune la instanța a carei hotărîre se ataca sub pedeapsa de nulitate.
Președintele va inainta instanței de apel dosarul împreună cu apelurile făcute numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părțile.
Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată dacă s'a făcut cerere pentru suspendarea hotărîrii primei instanțe.
Apelurile făcute împotriva aceleași hotărîri vor fi repartizate la o singura secțiune.
Articolul 289
Președintele instanței de apel, îndată ce primește dosarul, va soroci termen de înfățișare, potrivit dispozițiunilor art. 114 și va ordonă citarea părților.
În același timp, va dispune să se comunice intimatului, odată cu citația, o copie de pe cererea de apel, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate și care nu au fost înfățișate la prima instanța, punându-i-se în vedere să depună la dosar întâmpinare potrivit dispozițiunilor prevăzute de art. 114.
Dacă sînt mai mulți intimați, dispozițiunile art. 113 se vor aplica prin asemănare.
Articolul 290
Cînd apelurile făcute împotriva aceleași hotărîri au fost repartizate la secțiuni deosebite, președintele secțiunii investită în urma va dispune, la cerere, trimiterea apelului la secțiunea cea dintâi investită.
Articolul 291
În cazul cînd intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114, comunicarea motivelor de apel și a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de înfățișare, un termen înăuntrul căruia să depună la dosar întâmpinare.
În cazul mai sus arătat, dacă intimatul lipsește, instanța va dispune comunicarea în vederea depunerii întâmpinării.
Articolul 292
Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de acele invocate la prima instanța sau arătate în cererea de apel și în întâmpinare, afară de cazul prevăzut la art. 138.
Articolul 293
Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să-și însușească cererea de apel facuta de partea potrivnica, printr'o cerere proprie, care să tinda la reformarea hotărîrii primei instanțe.
Însușirea cererii de apel se face prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare în formele prevăzute pentru cererea de apel.
Însușirea cererii de apel nu este primită cînd sa făcut apel numai pentru cheltuieli de judecată.
Însușirea cererii de apel va fi respinsă cînd apelul a fost retras cel mai târziu la prima zi de înfățișare sau cînd a fost respins pentru motive care nu atrag cercetarea fondului.
Aceasta dispoziție nu se aplică dacă însușirea apelului s'a făcut înăuntrul termenului de apel.
Secțiunea II Judecarea apelului
Articolul 294
În apel nu se poate schimba calitatea părților cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata și nici nu se pot face alte cereri noui. Excepțiunile de procedura și mijloacele de apărare nu sînt socotite cereri noui.
Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri, ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărîrii primei instanțe. De asemeni se va putea propune compensatiunea legală.
Articolul 295
Dovezile administrate la prima instanța se pot reface în apel, dacă instanța le găsește gresite sau neîndestulătoare.
Articolul 296
Instanța de apel poate păstra sau schimba în tot sau în parte hotărîrea atacată.
Articolul 297
Cînd se face apel împotriva hotărîrii prin care întâia instanța s'a declarat recompetenta, dacă instanța de apel găsește apelul întemeiat, va schimba hotărîrea atacată și, declarandu-se competența, va judeca pricina în fond.
Dacă însă prima instanța se va fi declarat competența, iar instanța de apel va găsi ca era necompetentă, schimband hotărîrea atacată, va arata instanța competența, căreia îi va trimite pricina spre cercetare.
Articolul 298
Dispozițiunile de procedura prevăzute pentru prima instanța se aplică și în instanța de apel, întrucât nu sînt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Capitolul 2 Recursul
Secțiunea I Termenul și formele recursului
Articolul 299
Cărțile de judecată, sentințele și deciziunile Curților date în ultima instanța, precum și hotărîrile date în ultima instanța de jurisdictiunile reglementate prin legi speciale sînt, supuse recursului.
Articolul 300
Recursul suspenda executarea numai în pricinile privitoare la strămutare de hotare și desființare de constructiuni, precum și în cazurile anume prevăzute de lege.
Partea care a făcut recurs poate să ceara instanței de fond suspendarea executării:
1. dacă hotărîrea atacată cu recurs obliga la plata unei sume de bani; suspendarea va fi încuviințată de îndată ce suma datorită cu dobânzi și cheltuieli de judecată a fost în întregime depusa pentru garantarea plății;
2. Dacă hotărîrea a fost data în altfel de pricini, suspendarea va putea fi încuviințată numai cu darea unei cauțiuni, care se va statornici după ascultarea părților chemate în camera de chibzuire.
Dacă recursul este respins, în cazul prevăzut la punctul 1, suma va fi liberată creditorului la cerere; iar în cazul prevăzut la punctul 2, cauțiunea se va libera depunatorului, numai dacă în termen de o luna dela respingerea recursului partea în drept nu a făcut cerere de despăgubire.
Dacă recursul este admis instanța de fond dispune eliberarea de îndată a sumei depusa, pe temeiul unei copii legalizate de pe dispozitivul hotărîrii instanței de recurs.
Articolul 301
Termenul de recurs este de 15 zile dela comunicare, chiar dacă prin legi speciale s'ar fi dispus: altfel.
Articolul 302
Recursul se depune la instanța a carei hotărîre se ataca, sub pedeapsa nulității.
Articolul 303
Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotește dela comunicarea hotărîrii, chiar dacă recursul s'a făcut mai înainte.
Motivarea recursului va cuprinde arătarea motivelor de casare și de dezvoltarea lor în parte.
În recursurile care se judeca la Curtea de Casație se va depune o copie mai mult de pe motivele de casare pentru Ministerul Public în pricinele în care acesta este chemat, potrivit legii, sa pună concluziuni.
Președintele instanței, care primește cererea de recurs, va putea sa o înapoieze părții prezente, dacă nu îndeplinește condițiunile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.
În termen de 15 zile dela comunicarea recursului motivat, intimatul va depune întâmpinare la instanța unde s'a depus recursul.
După împlinirea termenului de mai sus, instanța de fond va inainta instanței de recurs dosarul împreună cu dovezile de comunicarea hotărîrii atacate, ori cu arătarea motivului necomunicarii ei.
Articolul 304
Casarea unei hotărîri se poate cere:
1. cînd instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiunilor legale;
2. cînd hotărîrea s'a dat de alți judecători decât acei care au luat parte la desbaterea în fond a pricinei;
3. cînd instanța a depășit competința sa;
4. cînd instanța a depășit puterea ce îi este data prin lege;
5. cînd judecata s'a urmat cu călcarea formelor de procedura care atrage pedeapsa nulității în condițiunile art. 105 al. II, afară numai dacă este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afară dosarului
6. cînd hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cînd cuprinde motive străine de firea pricinei;
7. cînd hotărîrea pronunțată este lipsită de temei legal;
8. cînd judecata nu s'a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaritoare pentru dezlegarea, pricinei;
9. cînd prin hotărîrea data s'a călcat sau s'a aplicat greșit legea;
10. cînd hotărîrea cuprinde o greseala grava de fapt;
11. cînd instanța, sub cuvânt de interpretare, a schimbat natura conventiunii părților, sau i-a schimbat înțelesul lămurit și vadit neîndoielnic.
Articolul 305
Nu va fi primită cererea de recurs, intemeiata pe motive care n'au fost propuse înaintea judecații de fond, afară de cazul cînd aceste motive privesc ordinea publică.
Articolul 306
Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care, însă, este obligată să le pună în desbaterea părților.
Gresita arătare a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea motivelor da putinta încadrării lor într'unul din motivele prevăzute de art. 304.
Articolul 307
Avocații stagiari nu pot sa redacteze motivele de casare și nici sa pledeze înaintea instanțelor de recurs.
Articolul 308
Termenul de judecată se va soroci numai după ce hotărîrea atacată cu recurs a fost comunicată.
Președintele, sorocind termenul de judecată, poate desemna un judecător pentru întocmirea unei dări de seama asupra recursului.
La Curtea de Casație, darea de seama este obligatorie și se va întocmi de un consilier sau de un magistrat asistent.
Darea de seama va cuprinde pe scurt arătarea obiectului cererii de chemare în judecata, dezlegarea data pricinei de ultima instanța precum și faptele constatate de aceasta, în măsura în care este nevoie pentru dezlegarea recursului.
Magistratul, fără să-și arate părerea, va da deslușiri în cuprinsul dării de seama:
1. asupra cerințelor de forma;
2. asupra motivelor pe care se sprijină hotărîrea atacată și dacă dezlegarea data prin hotărîre se potriveste cu jurisprudenta Curții de Casație, sau cu doctrina.
Darea de seama va trebui depusa cu cel puțin 5 zile înainte de ziua înfățișării.
Secțiunea 2 Judecarea recursului și efectele casării
Articolul 309
Președintele va da cuvântul părților după citirea dării de seama.
Ministerul public vorbește cel din urma, afară de cazul cînd este parte principala.
Articolul 310
Dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacă aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen.
Articolul 311
Hotărîrea casată nu are nicio putere.
Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărîri sînt desființate de drept.
Articolul 312
Curtea de Casație va dispune, în cazul cînd casează, ca pricina să fie trimisa aceleași instanțe spre a fi judecata din nou de către alți judecători.
Cînd interesele unei bune judecati o cer, pricina va putea fi trimisa spre judecata altei instanțe de același grad.
Dacă instanța a carei hotărîre a fost casată a încetat de a avea fiinta legală, pricina va fi trimisa unei instanțe de același grad, iar în lipsa, cu grad asemănător.
Articolul 313
Curtea de Casație va hotărî asupra fondului pricinii:
1. ori de câte ori este cazul să facă o simpla aplicare a legii la împrejurări pe deplin statornicite, cum ar fi cazul puterii de lucru judecat sau al prescripțiunii, ori altele asemănătoare;
2. cînd casează o hotărîre care a încuviințat un apel neadmis de lege sau făcut peste termenul legal;
3. cînd anulează o hotărîre potrivnica unei hotărîri irevocabile;
4. ori de câte ori legea prevede aceasta.
În aceste cazuri, executarea deciziunii Curții de Casație se va face de prima instanța de fond, la cererea părții și prin mijlocirea Curții de Casație.
Articolul 314
Curtea și tribunalul, în caz de casare, vor judeca pricina în fond.
Totuși, cînd hotărîrea a fost casată pe motiv de necompetenta, instanța de recurs va trimite pricina la instanța competența.
După casare, tribunalul retine pricina în prima sau ultima instanța, potrivit normelor competintei sale.
Articolul 315
În caz de casare, hotărîrile instanței de recurs asupra punctelor de drept deslegate sînt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În caz de casare pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe dela actul anulat.
După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținînd seama de toate motivele invocate înaintea instanței a carei hotărîre a fost casată.
Articolul 316
Dispozițiunile de procedura prevăzute pentru apel, se aplică, prin asemănare, și cu privire la recurs, în măsura în care nu sînt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Titlul V Căile extraordinare de atac
Capitolul 1 Contestația în anulare
Articolul 317
Hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu contenstatie în anulare, pentru motivele mai jos arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac:
1. cînd procedura de chemare a părții, pentru ziua cînd s'a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. cînd hotărîrea, a fost data de judecători cu călcarea dispozițiunilor de ordine publică privitoare la competința.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul cînd aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.
Articolul 318
Hotărîrile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, cînd dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau cînd instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală sa cerceteze vreunul din motivele de casare.
Articolul 319
Contestația se introduce la instanța a carei hotărîre se ataca.
Ea se poate face înainte de începerea executării și în tot timpul ei; pînă la încheierea celui din urma act de executare,
Articolul 320
Contestația se judeca de urgenta și cu precădere.
Întâmpinarea nu este obligatorie.
Hotărîrea data, în contestație este supusă acelorași cai de atac ca și hotărîrea atacată.
Articolul 321
Nu se poate face o noua contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
Capitolul 2 Revizuirea hotărîrilor
Articolul 322
Revizuirea unei hotărîri rămase desavarsita în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărîri data de o instanța de recurs atunci cînd evoca fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărîrii cuprinde dispozițiuni potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s'a pronunțat asupra unor lucruri care nu s'au cerut sau nu s'a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s'a dat mai mult decât s'a cerut;
3. dacă obiectul pricinei nu se afla în fiinta;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat irevocabil pentru o infracțiune privitoare la pricina sau dacă hotărîrea s'a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecații, sau dacă partea care a jurat a fost condamnata irevocabil pentru fals;
5. dacă, după darea hotărîrii, s'au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr'o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s'a revizuit hotărîrea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s'a întemeiat;
6. dacă Statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatela sau consiliu judiciar, nu au fost apărați de loc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă exista hotărîri desavarsite potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricina, între aceleași persoane, avînd aceeași calitate.
Aceste dispozițiuni se aplică și în cazul cînd hotărîrile potrivnice sînt date de instanțe de recurs. În cazul cînd una dintre instanțe este Curtea de Casație, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecata și sa înștiințeze instanța despre aceasta, dintr'o împrejurare mai presus de voința sa.
Articolul 323
Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărîrea rămasă desavarsita și a carei revizuire se cere.
În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va indrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărîrile potrivnice.
Cînd cele doua instanțe, care au dat hotărîrile potrivnice, fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire, va fi aceea a instanței care a dat prima hotărîre.
Articolul 324
Termenul de revizuire este de o luna și se va socoti:
1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7, al. I, dela comunicarea hotărîrilor desavarsite, iar cînd hotărîrile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, dela pronunțare; pentru hotărîrile prevăzute la punctul 7, al. II, dela pronunțarea ultimei hotărîri;
2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, dela cel din urma act de executare;
3. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștința de hotărîrea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului, expertului, sau părții care a jurat sau de hotărîrea care a declarat falsitatea înscrisurilor;
4. în cazurile prevăzute de art. 322 punctul 5, din ziua în care s'a descoperit înscrisul;
5. în cazurile prevăzute de art. 322, pct. 6, dela comunicarea hotărîrii desavarsita facuta Statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau dela întoarcerea dispărutului ori dela dobândirea capacității; în aceste din urma doua cazuri termenul fiind de 6 luni.
În cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile și se socotește dela încetarea împiedicării.
Articolul 325
Instanța poate suspenda executarea hotărîrii a carei revizuire se cere, sub condițiunea dării unei cauțiuni.
Articolul 326
Cererea de revizuire se judeca potrivit dispozițiunilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.
Întâmpinarea nu este obligatorie.
Articolul 327
Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărîrea atacată, iar în cazul hotărîrilor desavarsite potrivnice, ea va anula cea din urma hotărîre.
Se va face arătare de hotărîrea data în revizuire, în josul originalului hotărîrii revizuite.
Articolul 328
Hotărîrea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărîrea revizuită.
Dacă revizuirea s'a cerut pentru hotărîri potrivnice, calea de atac este recursul.
Capitolul 3 Recursurile speciale
Articolul 329
Ministerul Public de pe lîngă Curtea de Casație, direct sau la cererea Ministrului Justiției, poate să atace cu recurs în interesul legii, înaintea Curții de Casație, în secțiuni unite, pentru încălcarea legii:
1. încheierile sau hotărîrile desavarsite date cu recurs, la Curtea de Casație; acest recurs nu este împiedicat de recursul făcut de părți pentru un motiv deosebit;
2. hotărîrile care au fost date cu drept de recurs la alte instanțe și au rămas irevocabile.
Casarea se va face în interesul numai al legii și dezlegarea data punctelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Deciziunile Curții de Casație vor fi aduse la cunoștința instanțelor de Ministerul Justiției.
Articolul 330
Ministrul Justiției, direct sau prin mijlocirea procurorului general al Curții de Casație, poate să atace cu recurs în anulare înaintea acestei instanțe, hotărîrile sau actele prin care judecătorii au depășit puterea ce le este data prin lege sau au săvârșit delicte cu prilejul cercetării pricinelor.
În acest din urmă caz, după anulare, Curtea de Casație, se va întruni de îndată în Curte de Justiție pentru judecarea celor vinovați.
Cartea III Dispozițiuni generale privitoare la procedurile necontencioase
Articolul 331
Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sînt cele privitoare la darea autorizatiunilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sînt supuse dispozițiunilor de procedura mai jos arătate.
Articolul 332
Cererile necontencioase care sînt în legătură cu o lucrare sau o pricina în curs la o instanța sau pe care aceasta a deslegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe, se vor indrepta la acea instanța.
Articolul 333
Cererea va cuprinde numele și domiciliul celui care o face și ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanței, precum și arătarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii și semnatura.
Ea va fi însoțită de înscrisurile pe care se sprijină.
Articolul 334
Instanța își verifica competința din oficiu, putând cere părții lămuririle necesare.
Dacă instanța se declara, necompetentă, va trimite dosarul instanței în drept sa hotărască.
Articolul 335
Dacă cererea, prin însăși cuprinsul ei sau prin obiectiunile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge.
Articolul 336
Încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie.
Ea este supusă apelului.
Termenul de apel va curge dela pronunțare, pentru cei care au fost de fața, și dela comunicare, pentru cei care au lipsit.
Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.
Apelul se face într'un singur exemplar, neînsoțit de copii.
Executarea încheierii poate fi suspendată de instanța de apel cu sau fără cauțiune.
Apelul și recursul se judeca în camera de chibzuire.
Articolul 337
Încheierile nu au puterea lucrului judecat.
Articolul 338
Procedura prevăzută în articolele de mai sus se întregește cu dispozițiunile de procedura contencioasă, în măsura în care nu sînt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămîn supuse dispozițiunilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărții de fața.
Articolul 339
Procedura necontencioasă se aplică și în cazurile în care legea da în căderea președintelui instanței luarea unor măsuri cu caracter necontecios.
În aceste cazuri, președintele este ținut sa pronunțe încheierea în termen de cel mult 3 zile dela primirea cererii.
Apelul împotriva încheierii date de judecătorul dela judecătorie se judeca de tribunal, iar apelul împotriva încheierii date de președintele tribunalului sau Curții se judeca de completul instanței respective,
Cartea IV Despre arbitri
Capitolul 1 Numirea arbitrilor
Articolul 340
Persoanele care au liberul exercițiu al drepturilor lor vor putea sa reguleze prin arbitri judecata pricinilor lor.
Articolul 341
Nu vor putea fi supuse la arbitri chestiunile de stare civilă, desparteniile și toate drepturile asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție.
Articolul 342
Arbitrii se vor numi de către părți prin act în scris autentificat de tribunal.
Pot fi arbitri orice persoane capabile, de orice naționalitate.
Articolul 343
Compromisul sau actul prin care se numesc arbitrii, va arata, sub pedeapsa de nulitate, numele arbitrilor și contestațiile născute sau ce s'ar putea naște și pe care arbitrii au a le judeca.
Articolul 344
Judecata arbitrilor se va termina la epoca arătată în compromis; iar dacă acesta nu cuprinde niciun termen sau dacă termenul nu s'a prelungit printr'un act iscălit de părți și încunoștiințat tribunalului, însărcinarea arbitrilor nu va tine mai mult de cinci luni dela data constituirii tribunalului de arbitri.
Articolul 345
Părțile vor putea sa renunțe la apel prin compromis.
Dacă însă arbitrii sînt chemați a judeca o pricina, care este în cercetarea unei Curți, judecata lor va fi totdeauna definitivă.
Articolul 346
Arbitrii se pot recuza pentru cauze ivite în urma numirii lor și atunci ei se pot recuza pentru aceleași cauze ca și judecătorii.
Recuzarea se va judeca, în caz de neînțelegere, de tribunalul care a autentificat compromisul.
Articolul 347
În timpul funcționarii lor, arbitrii nu se pot revoca decât prin consimtimantul tuturor părților.
Articolul 348
Dacă numărul arbitrilor este cu soț și voturile se împart pentru darea hotărîrii ei vor numi un super-arbitru, dacă sînt îndreptățiți la aceasta.
Dacă n'au dreptul de a numi un supra-arbitru, sau avînd acest drept, nu se înțeleg asupra numirii lui, el se va numi de prezidentul tribunalului care a autentificat compromisul sau de prezidentul Curții, dacă arbitrii judeca o pricina ce era la acea Curte.
Capitolul 2 Cercetarea pricinei înaintea arbitrilor
Articolul 349
Fiecare din părți va da arbitrilor actele, documentele și memoriile ce va fi avînd, în termenul arătat în compromis sau, în lipsa unei asemenea cauze, în termenul însemnat de arbitri.
Odată ce acest termen a expirat, arbitrii vor judeca după actele și memoriile ce vor fi avînd.
Articolul 350
Părțile vor avea dreptul a se apara prin graiu înaintea arbitrilor, prin ele insile sau prin procuratori, în termenul însemnat de arbitri,
Articolul 351
Arbitrii vor putea incuviinta interogatorul părților și orice măsuri pregătitoare, care se pot face și de judecători.
Articolul 352
Jurământul înaintea arbitrilor se va săvârși potrivit art. 230 și următoarele din acest cod.
Capitolul 3 Hotărîrea arbitrilor
Articolul 353
Arbitrii vor da hotărîrea cu majoritate de voturi.
Articolul 354
În caz de imparteala a părerilor, superarbitrul se va pronunța după ce va fi ascultat pe părți sau va fi cetit numai actele lor, dacă, nu s'a făcut și apărare prin grai. Super-arbitrul se va uni cu una din părerile arbitrilor sau va putea face a se schimba în tot sau în parte părerea cu care se uneste.
Părțile vor putea, prin buna înțelegere, sa indrituiasca pe super-arbitru sa ia parte la cercetarea pricinei împreună cu arbitrii și sa dea hotărîrea odată cu ei.
Aceasta îndrituire va trebui să fie arătată în chiar actul de compromis.
Articolul 355
Super-arbitrul va avea totdeauna 8 zile dela numirea sa spre a-și da hotărîrea, chiar dacă termenul compromisului s'a sfîrșit.
Articolul 356
Arbitrii vor da hotărîrea lor întemeindu-se pe lege, afară numai cînd, prin actul de compromis, vor fi indrituiti a judeca numai după cugetul și chibzuirea lor.
Aceasta hotărîre se va alcătui ca și aceea a judecătorilor.
Articolul 357
Hotărîrea arbitrilor, împreună cu actul de compromis și actele de cercetare, se vor inainta în 3 zile dela data hotărîrii, la grefa tribunalului care a autentificat actul de compromis.
Actele de cercetare se vor putea reproduce în practicarea hotărîrii, în care caz nu vor mai trebui alăturate la hotărîre.
Articolul 358
Hotărîrea arbitrilor se va comunică prigonitoarelor părți după cererea celui interesat, potrivit art. 266 din acest cod.
Articolul 359
Hotărîrea arbitrilor se va investi cu titlul executoriu, dacă părțile au renunțat la dreptul de apel prin compromis, în virtutea unei încheieri a tribunalului la care s'a depus hotărîrea.
Încheierea se va trece în josul originalului.
Titlul executor se va pune pe copia hotărîrii arbitrilor și se va da părții cîștigătoare.
Articolul 360
Înaintarea hotărîrii arbitrilor (art. 357), comunicarea copiilor către părți (art. 358), investirea cu titlul executoriu (art. 359), se vor face la secția respectiva a Curții, cînd pricina ce s'a judecat de arbitri fusese înaintea Curții.
Articolul 361
Hotărîrea arbitrilor, investită cu titlul executor, are efectele hotărîrilor judecătorești și se executa în același chip.
Articolul 362
Hotărîrile arbitrilor se dau fără drept de opoziție.
Articolul 363
Ele nu sînt supuse la apel dacă pricina este de natura a fi judecata în cea din urma instanța de către tribunal.
Articolul 364
În celelalte cazuri, hotărîrea arbitrilor este supusă la apel, dacă părțile n'au renunțat la acest drept prin compromis sau prin act formal posterior.
Articolul 365
Apelul în contra hotărîrilor arbitrilor se va da în forma și termenii hotariti pentru hotărîrile tribunalelor.
Articolul 366
Recursurile împotriva desavarsitelor hotărîri date de arbitri după lege, precum și cele împotriva hotărîrilor judecătorești ce au intervenit în materie de judecată arbitrală, se judeca de Curtea de Casație.
Articolul 367
Hotărîrea arbitrilor va fi supusă la contestație și revizuire în cazurile și modurile prevăzute de lege.
Contestațiile și cererile de revizuire se vor judeca de instanța care a pus titlul executor sau de Curtea la care fusese pendinte pricina supusă arbitrilor.
Articolul 368
Se va putea cere nulitatea hotărîrii arbitrilor la instanța care a autentificat compromisul:
1. dacă acei ce au dat-o n'au primit o asemenea însărcinare dela părți;
2. dacă arbitrii s'au pronunțat după sfarsirea termenului arbitrajului;
3. dacă hotărîrea s'a dat asupra unor chestiuni care nu fuseseră supuse arbitrilor;
4. dacă pretinsa hotărîre s'a dat de unii arbitri, neindrituiti sa judece în lipsa celorlalți;
5. dacă este vorba de cazuri pe care legea oprește a se judeca de arbitri.
Articolul 369
Însărcinarea arbitrilor încetează prin pronunțarea hotărîrii lor.
Articolul 370
Arbitrajul mai încetează încă afară de alta învoire:
1. Prin sfarsirea termenului însemnat în compromis sau prelungit de părți ori prin sfarsirea termenului prevăzut la art. 344 din acest cod, cînd nu a fost alt termen învoit;
2. prin revocarea arbitrilor cu consimtimantul tuturor părților;
3. prin moartea, recuzarea ori demisia unuia din arbitri;
4. prin moartea uneia din părți, cînd moștenitorii săi vârstnici și capabili nu voiesc să se mai judece cu arbitri.
Articolul 371
Arbitrii care, după ce au primit, se lasă fără cauza binecuvantata sau nu voiesc sa judece, pot fi dati judecații pentru tagada de dreptate și condamnați și la despăgubiri către părți.
Cartea V Despre executarea silită
Capitolul 1 Dispozițiuni generale
Secțiunea I Titlurile cerute pentru executarea silită
Articolul 372
Executarea silită se va urmări:
a) în virtutea unei hotărîri judecătorești;
b) în virtutea unui titlu executoriu.
Articolul 373
Hotărîrile se vor executa prin mijlocirea primei instanțe.
Cererea de executare se va face la instanța care a pronunțat ultima hotărîre asupra fondului și care va trimite titlul pentru executare la prima instanța. Executarea se îndeplinește prin corpul de portarei. Ea se mai poate face în comunele urbane prin comisariatele de poliție, iar în cele rurale, prin judecător, ajutorul sau pretor.
Articolul 374
Nicio hotărîre nu se va putea executa de nu va fi investită cu titlul executor, prevăzut de art. 269, afară de hotărîrile pregătitoare și de hotărîrile executorii provizoriu, care se executa și fără titlul executor.
Articolul 375
Hotărîrile judecătorești date în tari străine nu se vor putea executa în România, decât după ce judecătoria, în al cărui ocol vor avea a se executa, va incuviinta printr'o sentinta investirea lor cu titlul executoriu, în urma citarii părților.
Aceasta cerere nu se va putea incuviinta decât dacă aceste hotărîri sînt date de tribunalele competente și sînt rămase definitive, dacă nu se calca legile de ordine publică ale României, și dacă între amândouă statele este reciprocitate de executare.
Articolul 376
Titlul executor nu se pune decât asupra hotărîrilor care au rămas definitive și a actelor autentice potrivit art. 45 și următoarele din legea autentificării actelor.
Actele autentificate de consulatele și legatiunile române din străinătate se vor putea investi cu titlul executor de judecătoria domiciliului uneia din părțile părtașe la actul autentic.
Dacă nici una din părți nu are domiciliul în țara, titlul executor se va putea incuviinta de judecătoria I-a urbana București.
Articolul 377
Sînt hotărîri desavarsite orice hotărîri date după chemarea părților:
1. de o Curte;
2. de un tribunal cînd el judeca în cea din urma instanța;
3. de un tribunal sau o judecătorie care a judecat în întâia instanța, dacă părțile au lăsat sa treacă termenul de apel sau au lăsat să se perime judecata în apel.
Articolul 378
Pe cînd o hotărîre definitivă se afla în curs de a se judeca în contestație sau în urma cererii de revizuire ea are încă puterea lucrului judecat pînă ce se va înlocui prin o alta hotărîre.
Articolul 379
Nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât în virtutea unui titlu executor, sau a unei hotărîri date cu execuție provizorie și pentru o datorie certa și lichidă.
Dacă datoria consista în suma nelămurită, urmăririle se vor amana pînă mai întîi se va face lichidarea.
Creanta certa este aceea a carei existenta rezultă din însuși actul de creanta sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate dela debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanta este lichidă atunci cînd câtimea ei este determinata prin însuși actul de creanta sau cînd este determinabilă cu ajutorul actului de creanta sau și a altor acte neautentice, fie emanând dela debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei rispositii legale sau a stipulatiunilor conținute în actul de creanta, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebită socoteala.
Secțiunea II Persoanele și bunurile supuse executării silite
Articolul 380
Executarea silită se întinde asupra tuturor bunurilor mișcătoare și nemișcătoare ale datornicului, afară de excepțiile admise de lege.
Secțiunea III Cînd se poate exercita executarea silită
Articolul 381
Cînd printr'o hotărîre s'a dat un termen de plată, executarea nu se poate face pînă la sosirea acelui termen.
Articolul 382
Cu toate acestea, partea care a cîștigat va putea și înaintea sosirii termenului, sa ceara executarea hotărîrii:
a) dacă datornicul a fugit;
b) dacă datornicul risipește averea sa mișcătoare și nemișcătoare;
c) dacă alți creditori executa alte hotărîri asupra averii sale;
d) dacă prin fapta sa el a micșorat asigurările date creditorului sau, sau n'a dat asigurările promise ori încuviințate sau este în stare de insolvabilitate de obște cunoscută.
Articolul 383
În cazurile arătate în articolele de mai sus, instanța care a investit hotărîrea cu formula executorie va hotărî de urgenta, după ce va cita pe părți în termen scurt.
În cazul cînd datornicul a fugit, citația i se va da la ultimul domiciliu.
Articolul 384
Hotărîrile ce au să se execute provizoriu cu dare de cauțiune nu se vor executa mai înainte de a se da cauțiunea.
Articolul 385
Nicio executare nu se va putea face înainte de ora opt dimineata și după ora șase seara.
Executarea începută va putea continua în acea zi sau în zilele următoare.
Articolul 386
Executarea silită, nu se va face duminicile și sărbătorile legale sau naționale prevăzute de legea vacantelor, afară de cazuri urgente, după a anume încuviințare a prezidentului tribunalului sau Curții care a dat ordinul de executare.
Articolul 387
Nicio hotărîre sau titlu executor nu se va putea executa decât numai după ce se va fi încunoștiințat datornicul odată cu somația sau comandamentul.
Articolul 388
Cu cel puțin o zi înainte de orice executare, agentul ce are să execute va face o somație datornicului la care se va alătură și copia titlului ce se executa.
Articolul 389
Dacă creditorul a lăsat sa treacă 6 luni dela data îndeplinirii ori cărui act de executare, fără sa fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
În caz de suspendarea executării, termenul de perimare curge dela încetarea suspendării.
Dacă se face o noua cerere de executare, se va face mai întîi o noua somație, la care nu se va mai alătură titlul ce se executa.
Articolul 390
Cele doua articole de mai sus nu se aplică în cazurile cînd legea încuviințează executarea fără somațiune.
Asemenea nu se va notifica datornicului nici somația, nici hotărîrea sau titlul, cînd executarea se face potrivit art. 382 din acest cod.
Articolul 391
Călcarea art. 384, 385, 387, 388 și 339 aduc anularea executării.
Secțiunea IV Pentru primirea cauțiunii
Articolul 392
Hotărîrea care obliga pe o parte ca sa dea o cauțiune sau un garant, va arata și termenul cînd să se aducă acea cauțiune, sau să se înfățișeze acel garant.
Articolul 393
Garantul se va infatisa înaintea judecații în ședința publică, fața cu toate părțile, sau în lipsa lor, dacă au fost chemate formal.
Judecata va primi pe garant dacă solvabilitatea sa va fi de obște cunoscută, sau dacă se va dovedi cu acte.
Articolul 394
Partea potrivnica va putea sa conteste solvabilitatea garantului și judecata va prețui de urgenta.
Articolul 395
Dacă se primește cauțiunea sau garantul, actul care le primește va fi executor, cu tot dreptul de apel.
Articolul 396
Garantul fiind primit, va face înaintea judecații declarația ca primește a garanta.
Aceasta declarație se va trece în procesul-verbal al ședinței.
Din momentul acestei declarații, el va fi supus la toate consecințele ce aduce garanția sa.
Secțiunea V Executarea în contra moștenitorilor
Articolul 397
Cînd datornicul a murit, lăsând numai moștenitori vârstnici, executarea începută asupra bunurilor sale se va continua în contra lor 8 zile după ce printr'o notificare au fost înștiințați în mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului.
Cînd între moștenitori sînt nevârstnici, executarea începută se va suspenda pînă la alcătuirea reprezentantei lor legale, care se va face prin mijlocirea tribunalului cat se poate de grabnic.
Articolul 398
Dacă executarea nu începuse încă la moartea datornicului, hotărîrile și titlurile executării nu se vor putea executa în contra moștenitorilor, sub pedeapsa de nulitate, decât opt zile după ce li s'a făcut o încunoștiințare colectivă a acestor titluri sau hotărîri la domiciliul deschiderii succesiunii, pe numele moștenirii fără a se arata numele și calitatea fiecărui moștenitor.
Secțiunea VI Contestații asupra executării silite
Articolul 399
Orice executare silită se poate contesta de cei interesați sau vătămați prin executare.
Articolul 400
Cererile incidente și toate contestațiile care s'ar ridica asupra executării silite sau între părți sau de către cei de al treilea interesați, privitoare la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărîrii ce se executa, se vor indrepta la instanța care a încuviințat titlul executor.
Toate celelalte incidente sau contestații, ce s'ar ridica, asupra urmăririi însăși, se vor indrepta la instanța care executa hotărîrea.
Cererile arătate în acest articol vor cuprinde pe larg motivele plângerii, iar actele pricinei se vor depune de odată cu cererea la grefa instanței respective potrivit art. 112 din acest cod.
Părțile se vor chema în termen scurt și judecata asupra contestației sau incidentelor se va urma de urgenta, cu precădere asupra tuturor celorlalte pricini.
Articolul 401
Judecata va putea după înfățișare, sa suspende sau sa lase executarea cu sau fără cauțiune fixată de instanța judecătorească. Executarea se va putea suspenda în cazuri urgente chiar și înainte de orice înfățișare.
Articolul 402
Termenul de apel și cel de recurs în contra hotărîrilor, date în asemenea contestații sau incidente, va fi de 15 zile dela data comunicării hotărîrilor.
Articolul 403
Contestațiile în materie de executări silite se vor putea face în tot timpul cat va tine executarea.
Odată ce cel din urma act al executării s'a săvârșit, nu se va mai primi nicio contestație asupra executării.
Cel din urma act de executare este încheierea pe care instanța va trebui sa o facă, fără citarea părților, îndată ce va primi procesul-verbal de executare, constatând săvîrșirea executării.
Articolul 404
O hotărîre judecătorească, care nu s'a executat în timp de 30 ani dela data sa, nu se va mai putea executa și va pierde puterea lucrului judecat.
Articolul 405
Partea care va cădea în contestația sa asupra executării, va fi supusă la despăgubiri ce va fi pricinuit prin împiedicarea executării și la plata unei amenzi dela 500 pînă la 10.000 lei în cazuri de vădită rea credința.
Capitolul 2 Executarea silită asupra bunurilor mișcătoare
Secțiunea I Bunurile mișcătoare care nu se pot urmări
Articolul 406
Nu se vor putea urmări și vinde pentru orice fel de datorie:
1. lucrurile trebuincioase pentru culcatul datornicului și familiei sale, care trăiește cu dânsul în casa;
2. vestmintele cu care sînt acoperiți sau care le slujesc la trebuinta de fiecare zi;
3. armele, echipamentul și îmbrăcămintea ofițerilor;
4. icoanele și portretele de familie.
Articolul 407
Nu se vor putea urmări și vinde, decât numai în lipsa de alte bunuri și numai pentru datorii de alimente, de chirii, arenzi sau alte creanțe privilegiate asupra mobilelor, următoarele obiecte:
1. instrumentele de arat;
2. animalele, semințele și îngrășământul destinat pentru cultura pămîntului;
3. făina, malaiul și alte mici producte trebuitoare pentru hrana datornicului și a familiei sale în timp de o luna;
4. o vacă, sau doi boi, sau cinci capre, sau patru râmători, sau zece oi, după cum va alege datornicul;
5. tot nutrețul trebuitor în timp de o luna pentru hrana animalelor ce nu s'au urmărit;
6. uneltele lucrătorilor și meșterilor;
7. mașinile în lucrare, și instrumentele trebuincioase pentru exploatarea unei fabrici sau industrii;
8. carul sau căruța, sacaua și alte asemenea unelte de muncă;
9. stupii cu miere, gândacii de mătase, frunzele de duzi, pe timpul creșterii lor;
10. instrumentele sau cărțile trebuincioase pentru știința, arta sau profesia ce practica sau exercita datornicul.
Articolul 408
Nu se vor putea urmări și sechestra, decât numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creanțe privilegiate, asupra mișcătoarelor, următoarele:
1. sumele sau pensiile care s'au dat de judecată sau care s'au dăruit, ori s'au legat datornicului sub titlu de pensie alimentara;
2. rentele viagere care s'au dăruit datornicului sub condiție de a nu se putea urmări.
Cînd acestea se vor urmări și sechestra, la cazurile excepționale arătate mai sus, judecătorii pot sa fixeze ce parte dintrinsele câtă să se urmărească sau să se sechestreze.
Articolul 409
Pensiile de retragere, recompensele naționale, lefile și diurnele: ale eclesiasticilor, militarilor și tuturor funcționarilor plătiți de Stat, district, comuna și institutiunile de binefacere ale căror bugete se votează de Camera, nu se pot ceda nici în total, nici în parte. Ele nu se pot urmări decât pînă la o treime pentru datorii către Stat, penalități prevăzute de lege, pentru chirii și creanțe alimentare precum și pentru creanțele privilegiate prescrise de articolul 1729 codul civil; pînă la jumătate în ce privește plata dotei legiuitei sotii, precum și alimentele acordate de lege sotiei, copiilor și ascendenților.
Indemnizațiile de chirie ce se acordă unor funcționari, precum sînt aceia ai căilor ferate, sînt neurmaribile și necesibile în mod absolut.
Ele se pot însă urmări și ceda în total numai pentru chirie, datorită pentru semestrul la care acele indemnizații sînt aferente.
Articolul 410
Este nulă orice urmărire sau cesiune facuta în contra prescripțiunilor de fața.
Secțiunea II Urmărirea bunurilor mișcătoare ce se afla în posesia datornicului
Articolul 411
Urmărirea bunurilor mișcătoare, corporale sau necorporale, care se afla în posesia datornicului, se va face prin agenții ce sînt alipiți pe lîngă autoritățile judecătorești, fiecare în ocolul sau și după, rânduielile stabilite pentru aceasta de către prezident.
Articolul 412
Prezenta unui comisar de poliție sau ajutor al său și în lipsa lor, a primarului sau a ajutorului sau, va fi necesară, sub pedeapsa de nulitate:
1. dacă ușile datornicului sînt închise și nu voește a le deschide;
2. dacă nu voește a deschide camerele sau mobilele;
3. dacă debitorul lipsește și nu este, spre a-l reprezenta, nicio ruda locuind cu dânsul.
Articolul 413
În aceste cazuri, odată ce casele sau mobilele s'au deschis de către debitor sau, nevoind el, ori în lipsa lui, de către agent, prezenta comisarului sau a primarului, se va putea suplini prin doi martori majori.
Articolul 414
Camerele și mobilele se vor deschide treptat, pe cat se va face și înscrierea lor în procesul-verbal.
Articolul 415
Creditorul va putea sa nu fie fața, la lucrarea urmăririi.
Articolul 416
Agentul judecătoresc, singur sau fața cu persoanele însemnate în art. 412 și 413, va forma îndată un proces-verbal care va cuprinde:
1. enunțarea titlului executor în virtutea căruia se face execuțiunea;
2. arătarea creditorului pentru lucrurile ce a cerut a se urmări, dacă asemenea cerere s'a făcut;
3. numele, pronumele și domiciliul părților, al agentului, precum și al altor persoane care vor fi fost fața la urmărire;
4. somatiunea verbală facuta debitorului ca sa plătească, precum și răspunsul lui dacă a fost fața;
5. descrierea obiectelor urmărite și arătarea numărului și calității lor, pe cat se va putea;
6. arătarea locului, zilei și orei cînd s'a făcut urmărirea.
Articolul 417
Acest proces-verbal se va subscrie de agent și de toate persoanele ce au fost fața la urmărire.
Articolul 418
Îndată ce procesul-verbal se va termina, obiectele descrise într'însul se vor pecetlui sau se va pune un custode pentru paza lor, și se va face mențiune despre aceasta în procesele-verbale.
Articolul 419
Custodele așezat pentru paza câtă să fie vârstnic; el nu va putea fi însuși datornicul, vreun servitor al său, sau ruda sau cuscru al său pînă la a patra spita inclusiv, decât atunci cînd însuși creditorul va consimți la aceasta.
Articolul 420
Nu se vor putea aseza custozi decât persoane solvabile, care se vor putea supune și la dare de cauțiune, dându-se precădere totdeauna acelora care se vor arata de creditor.
Obiectele sechestrate nu se vor putea stramuta din locul unde s'au urmărit decât cu voia judecătorului care a încuviințat urmărirea.
Articolul 421
Custodele va avea drept la o plata ce se va fixa de autoritatea judecătorească.
Aceasta plata se va lua cu precădere din prețul lucrurilor urmărite.
Articolul 422
Custodele va fi răspunzător de orice paguba se va aduce creditorului din cauza neglijentei sale, putând fi, după împrejurări, supus și la pedeapsa arătată de legea penală pentru abuz de încredere.
Articolul 423
Cînd lucrurile urmărite au fost puse sub peceți, aceste peceți se vor pune de agentul judecătoresc și de persoanele arătate în art. 412 din acest cod.
Articolul 424
Acela care, fără drept, va rupe sau va strica aceste peceți, se va pedepsi potrivit legii penale, afară de alte despăgubiri la care se poate condamna.
Articolul 425
Îndată după punerea peceților sau așezarea custodelui, agentul judecătoresc va lasă o copie de pe procesul sau verbal în mana datornicului sau la domiciliul sau, precum și o lista de obiectele urmărite în mana custodelui, dacă asemenea custode exista. Custodele va iscăli de primirea listei.
Originalul se va depune la grefa autorității a carei hotărîre se executa.
Articolul 426
Agentul care, prezentându-se la locuinta datornicului, va găsi o alta urmărire facuta și averea mișcătoare sub peceți sau sub paza de custode, după ce va lua copie de pe procesul-verbal aflat în mana custodelui sau în mana datornicului, ori la domiciliul sau, va face un proces-verbal arătând toate aceste împrejurări, precum și numele agentului care a urmărit, va declara urmărită aceasta avere și de dânsul și va putea urmări și alta avere care ar fi fost deja urmărită.
Articolul 427
Orice agent judecătoresc va fi dator, sub pedeapsa disciplinară și de despăgubiri, ca, în 24 ore după întoarcerea sa, sa deplina la grefa procesul-verbal încheiat de dânsul la fața locului.
Articolul 428
Datornicul nu va putea să se împotrivească la o urmărire ce i se face decât depunind valoarea ce i se cere la Casa de Depuneri sau la administrația financiară a județului.
Totodată el va fi dator a da în mana agentului judecătoresc, pe lîngă recipisa de depunere, și petiția către autoritatea judecătorească respectiva, în care să arate cuvintele pentru care el cere încetarea sau suspendarea executării.
Judecata va hotărî de urgenta, potrivit cu cele zise la articolul 400 și următoarele din acest cod.
Articolul 429
În orice alt caz, urmărirea se va termina rămînînd ca acela în contra căruia ea s'a făcut sa reclame autorității competente, potrivit celor zise la art. 399 pînă la 405.
Articolul 430
Creditorii datornicului urmărit nu vor putea să se împotrivească la executarea urmăririi, nici la vînzarea obiectelor. Ei vor fi numai în drept a se opune, pînă la regularea pretenției lor, la distribuirea sumelor provenite din vînzarea obiectelor.
Aceasta opunere a creditorilor se va face către autoritatea judecătorească prin care s'a operat vînzarea.
Secțiunea III Vânzarea sau licitația bunurilor mișcătoare urmărite
Articolul 431
În 36 ore cel mult după depunerea procesului-verbal al agentului la grefa respectiva, judecătorul, în camera de chibzuire, va insemna ziua și locul unde are să se facă vînzarea obiectelor urmărite.
Articolul 432
Aceasta vânzare se va face înaintea judecătoriei sau la fața locului sau în locurile obișnuite pentru vânzări publice, după împrejurări.
Articolul 433
Ziua vânzării se va incunostiinta formal datornicului în persoana sau la domiciliu.
Articolul 434
Vânzarea nu se va putea face în mai puțin de doua săptămâni, nici în mai mult de o luna dela data procesului-verbal.
Articolul 435
Cînd însă atît creditorul cat și datornicul vor cere, termenul vânzării se va putea scurta sau prelungi.
Articolul 436
Asemenea cînd obiectele vor ameninta stricăciune sau pierire, autoritatea competentă va putea chiar din oficiu sa scurteze termenul vânzării.
Articolul 437
Vânzarea se va vesti cu 3 zile cel puțin mai înainte, prin anunțuri lipite pe străzi, la usa judecătoriei, la poarta primăriei sau la locul unde se va face vînzarea, precum și la alte locuri publice.
În orașele unde sînt jurnale, aceasta vestire se va face și prin jurnale.
Aceste anunțuri se vor face prin grija agentului ce a făcut urmărirea, sub pedeapsa, în caz de neurmare, de o amenda de 1.000 la 40.000 lei și alte despăgubiri, către părțile interesate.
Articolul 438
Dacă, din cauza unei contestații sau unei învoiri între părți, ziua vânzării s'a amânat de către autoritatea ce are a o efectua, se vor face alte anunțuri noi, potrivit articolului de mai sus, cu trei zile cel puțin înaintea vânzării.
Articolul 439
Anunțurile vor cuprinde ziua, locul și ora vânzării, precum și natura obiectului, fără alte amănunte.
Costul acestor anunțuri se va inainta de către creditor în socoteala lucrurilor urmărite.
Articolul 440
În ziua publicată pentru vânzare, agentul însărcinat cu urmărirea va merge la locul unde se afla obiectele, împreună cu grefierul sau ajutorul sau, iar dacă aceste obiecte sînt în alta localitate, cu comisarul sau cu primarul local sau cu un ajutor al lor.
Articolul 441
Agentul va ridica pecețile sau va primi obiectele din mana custodelui, dacă a fost asemenea custode.
Va verifica starea și numărul obiectelor după procesul-verbal de urmărire și va da chitanța de eliberare custodelui, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i s'au încredințat și asa cum i s'au încredințat.
Dacă vînzarea se va face în alt loc decât acela unde se găsesc obiectele, ele vor fi duse la acel loc.
Dacă obiectele au să se vândă chiar în locul unde se afla, se va face îndată vînzarea.
Articolul 442
Vânzarea se va face publică, cu ușile deschise, și cu toba sau în gura mare.
Articolul 443
Agentul judecătoresc sau un telal, în localitatea unde se afla telali, vor propune fiecare obiect, arătând prețul, și-l vor adjudeca, în aceeași zi, aceluia, care la a treia strigare va da cel mai mare preț, chiar cînd, în lipsa de alți concurenți, acesta a fost singurul doritor.
Articolul 444
Licitația se va face pe bani gata și obiectul se va da aceluia care va și numara prețul cu care i s'a adjudecat.
Dacă acela căruia i s'a adjudecat obiectul nu va numara prețul de îndată, obiectul se va vinde imediat din nou și întâiul adjudecatar va răspunde scăderea ce va ieși la a doua vânzare, după constatarea facuta de agentul judecătoresc.
Numărarea prețului se va face în fața locului.
Articolul 445
Agentul de urmărire va insemna pe o lista obiectele vândute și prețul cu care s'au vândut.
Articolul 446
Îndată ce din valoarea averii vândute se vor acoperi creanțele reclamate și celelalte cheltuieli ale agentului, ale custodelui, ale publicațiilor și altele, se va curma licitația și datornicul își va primi înapoi lucrurile rămase sau prisosul prețului, de va fi asemenea prisos.
Articolul 447
Agentul de urmărire va face, în fiecare zi de licitație, un proces-verbal de cele urmate, și îl va iscăli atît el, cat și ceilalți reprezentanți ai autorității publice de care a fost însoțit.
Articolul 448
Prețul ieșit din adjudecare se va incasa de agentul judecătoresc, care va îngriji cat mai neîntârziat sa-l depună la Cassa de Depuneri sau administrația financiară a județului, înaintând recipisa îndată cu procesul-verbal de vânzare grefei respective.
Articolul 449
Nicio cerere de nulitate sau de stricare a vânzării nu se va primi în contra celui asupra căruia s'a adjudecat lucrul și care a plătit prețul, afară numai de nu a fost vicleșug din parte-i.
Cererea părții vătămate va fi numai în contra celui ce a urmărit sau a agentului de urmărire, ori a celorlalți ofițeri publici ce au executat, după împrejurări, în caz de rea credința sau neîndeplinirea formelor cerute de lege pentru executare.
Secțiunea IV Distribuția prețului
Articolul 450
Din sumele ieșite din vânzare se vor scădea mai intaiu cheltuielile de urmărire și de vânzare, și alte creanțe privilegiate ce s'ar arata.
Restul se va da creditorului ce a urmărit.
Dacă însă au fost și alți creditori ce au făcut opunere la distribuirea prețului vânzării și titlul lor este recunoscut, prețul se va împărți între creditorul ce a urmărit și creditorii oponenți.
Articolul 451
Sumele realizate din urmărirea bunurilor datornicului prin vînzarea bunurilor mișcătoare sau nemișcătoare, poprire și urmărire de venituri se vor distribui între creditori, de instanța care a săvârșit urmărirea, cu citarea părților în camera de chibzuire.
Secțiunea V Urmărirea și poprirea bunurilor mișcătoare ale datornicului care sînt în mana celor de al treilea
Articolul 452
Orice creditor va putea, pe bază de titluri executorii, sa urmărească și sa poprească pentru sumele cuprinse în titlul sau, sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea:
a) orice alt creditor, a cărui creanta e constatată prin act scris neautentic, va putea deodată cu intentarea acțiunii, sa poprească sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea, putând fi supus, după aprecierea autorității judecătorești, și la darea unei cauțiuni fixată de dânsa;
b) același drept îl vor avea și creditorii care n'au act scris, fiind însă îndatorați ca, odată cu cererea de poprire și dovada de intentarea acțiunii, sa dea și o cauțiune de jumătate din valoarea reclamației.
În cazurile prevăzute de alineatele a și b, din acest articol, validarea se va face după ce reclamantul va fi obținut o sentinta definitivă.
Articolul 453
Aceasta poprire se va face după o cerere ce creditorul va adresa la judecătoria domiciliului celui de al treilea sau al datornicului.
Articolul 454
În aceasta cerere se va arata cauza pe baza căreia se face poprirea și suma creanței.
Articolul 455
Prezidentul, pe de o parte, va ordonă facerea poprirei prin agentul judecătoresc, iar pe de altă parte, va cita atît pe cel de al treilea cat și pe datornic, comunicându-li-se și copie de pe cererea de poprire odată cu citația.
Orice parte interesată va putea face contestație la poprirea încuviințată, judecându-se aceasta contestație înainte de validare, potrivit art. 400 și următoarele din acest cod.
Articolul 456
La ziua însemnată, cel de al doilea poprit va veni înaintea judecații în persoana sau prin procurator.
El va declara dacă datorește suma ce se oprește , cat este acea suma, pe bază de ce titlu, dacă mai este poprită și de alții, și data acea datorie este exigibilă.
Iar dacă s'au poprit și alte efecte, el le va arata starea, calitatea și cu ce titlu le tine.
În fine, el va răspunde la orice alte explicații ce îi va cere prezidentul.
Articolul 457
Dacă se dovedește ca terțul poprit este dator, instanța va valida poprirea condamnând pe terțul poprit sa plătească suma poprită creditorului popritor.
Articolul 458
Dacă sînt mai multe popriri, din partea mai multor creditori ai aceluiași datornic, și pe aceeași valtoare a acelui de al treilea, la aceeași instanța, toate se vor judeca prin o singura hotărîre.
Articolul 459
Orice creditor al datornicului urmărit va, putea interveni la judecata de poprire prin o simpla cerere, pînă ce nu s'a dat o sentinta definitivă asupra validării.
Articolul 460
Contestațiile de orice natura ce se vor face fie de cel de al treilea poprit, fie de datornicii popriți, precum și de către creditorii ce urmăresc, sau între ea sau între ei și datornici, se vor judeca de instanța investită cu cererea de poprire, potrivit regulelor ordinare:
a) judecătorii vor putea ordonă, după împrejurări, ca valorile poprite să se depună la Casa de Consemnării;
b) hotărîrea data asupra validării este supusă apelului în termen de 15 zile dela comunicarea ei.
Articolul 461
Suma poprită, datorită de cel de-al treilea, se va distribui, după scăderea cheltuielilor, de către judecătorie, între creditorii ce au urmărit, în proporție și după natura creanței lor.
Acea suma li se va plati în modul și termenii cuprinși în titlul constitutiv al datoriei celui de al treilea.
Articolul 462
Dacă valorile poprite sînt efecte mobile, judecata va ordonă vînzarea lor și distribuția prețului lor, potrivit cu cele arătate la secțiunile III și IV ale acestui capitol.
Cel de al treilea ce le tine va fi custodele lor, dacă judecata nu ordonă altfel.
Capitolul 3 Executarea silită asupra veniturilor nemișcătoarelor
Secțiunea I Urmărirea fructelor prinse de rădăcini
Articolul 463
Fructele și recoltele neculese și încă prinse de rădăcini, ce sînt ale datornicului, nu se pot urmări decât pe bază de titluri executorii; ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 și următoarele din acest cod.
Articolul 464
Urmărirea acestor fructe nu se va putea face decât în 6 săptămâni înaintea coacerii lor și va fi precedată de o somație de plată cu doua zile înaintea urmăririi. Sechestrarea însă se va putea face în orice timp.
Articolul 465
Urmărirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui agent judecătoresc, fața cu comisarul, primarul sau unul din ajutorii săi, sau, în lipsa lor, a doi martori vârstnici.
Articolul 466
Agentul va lucra potrivit cu cele prescrise la art. 415, 416 și 417.
Articolul 467
El va aseza ca custode al fructelor pe un pândar (jitar) de câmpuri al comunei sau pe o altă persoană din comuna unde se afla cele mai multe din fructele urmărite, cu precădere însă pe acela ce va fi arătat de creditor.
Articolul 468
O copie a procesului-verbal al agentului se va lasă la primarul comunei.
Originalul se va depune la judecătorie.
Copia se va inmana și datornicului.
Articolul 469
Autoritatea judecătorească va cita pe părți înaintea sa și va hotărî sau respingerea urmăririi, sau vînzarea fructelor, asa cum sînt prinse de radacina, sau după ce se vor culege*).
____________
*) completat prin
art. 7 din Legea Nr. 306 din 5 august 1938 .
Articolul 470
Vânzarea se va anunta înainte cu 3 zile cel puțin la comuna, la domiciliul datornicului și la poarta autorității judecătorești.
Ea se va face în zilele și la ceasurile hotărîte de judecător, preferîndu-se zilele de dumineci și de balciu (iarmaroc), la fața locului, în localul judecătoriei sau la balciu ori târg.
Articolul 471
Vânzarea se va face pe bani gata de către agentul judecătoresc, fața cu primarul comunei ori cu ajutorul sau și cu datornicul, sau și în lipsa lui, dacă se va fi chemat formal.
Articolul 472
Dacă datornicul urmărit nu va avea alte mijloace de viețuire, va putea capata dela autoritatea judecătorească a se scoate din vânzare:
a) câtimea fructelor câte trebuiesc pentru hrana lui și a familiei lui în timp de o luna;
b) câtimea nutrețului trebuincios pe timp de o luna, pentru hrana vitelor ce nu se pot urmări, potrivit art. 407;
c) semințele trebuincioase pentru semanatura.
Secțiunea II Urmărirea veniturilor unui bun nemișcător
Articolul 473
Acela care va voi sa urmărească veniturile generale, precum: chiria, arenda sau alte venituri ale unui bun nemișcător al cărui proprietar sau uzufructuar este datornicul sau, va urma potrivit randuelilor de mai jos.
Articolul 474
Veniturile ce un datornic, arendaș sau chiriaș, are din moșia sau casa arendată sau închiriată lui, se vor putea asemenea urmări, respectându-se privilegiul ce legea acorda proprietarului.
Articolul 475
Creditorul va face cerere la judecătoria locală, afară de convenții contrarii, spre a obține sechestrarea veniturilor bunului nemișcător și a cita pe datornic în judecata.
Articolul 476
Dacă el are titlu autentic, ne-executor sau și un act privat recunoscut al datornicului, judecătoria, pe de o parte, va incuviinta sechestru pentru suma cuprinsă în titlu, putând supune pe creditor și la darea unei, cauțiuni pentru despăgubiri, iar pe de alta, va cita pe datornic în judecata.
Pentru titlurile executorii nu se va cere cauțiune.
Cînd nu exista act scris, sechestrul se va putea înființa prin o hotărîre data în urma înfățișării, însă numai sub dare de cauțiune, echivalenta cu a treia parte din suma urmărită.
Dacă exista act scris, însă nerecunoscut, cauțiunea va putea fi de un sfert din suma urmărită.
Articolul 477
Îndată ce judecătorul încuviințează sechestrul, se va publică aceasta prin afipte la poarta autorității și printr'un jurnal din localitate, dacă va exista.
Un extract după acest ordin se va transcrie de îndată prin mijlocirea grefei, în registrul respectiv de transcriere.
Articolul 478
Un agent judecătoresc va merge la fața locului și va face proces-verbal potrivit art. 416, de diferitele venituri ce au a se aduna pe seama creditorului.
Chiriașii sau arendașii vor fi preveniți și îndatorați a depune chiriile sau arendele datorite sau ce vor datori, la judecătoria locală, potrivit hotărîrii de sechestru a judecătoriei.
Articolul 479
Judecătoria va putea rândui, după împrejurări, ca tot venitul să se adune direct la Casa de Consemnării, sau va putea numi un agent special, care să administreze bunul nemișcător și sa încaseze veniturile sau chiriile ori arenzile, pe care le va inainta Casei de Consemnării, prin mijlocirea judecătoriei.
Articolul 480
Îndată ce ordinul de sechestru s'a transcris, s'a afișat, s'a publicat și s'a făcut cunoscut la fața locului prin agentul judecătoresc, vor fi nule de drept, numai dela data transcrierii, orice închirieri sau arendări ce se vor face de datornic și orice plati de chirie sau arenzi se va primi de dânsul în urma datei transcrierii.
Vor fi asemenea nule, tot dela data transcrierii, orice plati făcute înainte de vreme în contra clauzelor contractului de închiriere sau arendare.
Articolul 481
Dacă datornicul ocupa el însuși în total sau în parte, imobilul al cărui venit e sechestrat, judecătoria va putea, după împrejurări, sa ordone ca el sa deșerte, în tot sau în parte, îndată sau la un termen fixat, imobilul sechestrat.
Articolul 482
Dacă datornicul nu are alte mijloace de trai decât veniturile sechestrate; judecătoria va putea fixa o parte din aceste venituri ca sa servească pentru întreținerea lui și a familiei lui în tot timpul cat va tine sechestrarea.
Articolul 483
Dacă judecătoria va numi un administrator al bunului sechestrat, îl va supune la dare de cauțiune și va fixa tot prin acea hotărîre salariul acestui administrator, precum și felul și limitele dreptului sau de administrare.
Salariul garantului nu va trece peste maximum de 10%, după împrejurări, din veniturile neto ce va incasa.
Articolul 484
La finele fiecărui an, semestru sau trimestru, după cum judecata va hotărî, administratorul va da socoteala judecătoriei, fața cu împricinații, citați spre acest sfîrșit, de veniturile și cheltuielile urmate.
Articolul 485
Dacă gerantul administrează rau sau nu da socotelile la termenul fixat sau trece peste atribuțiunile ce i s'au dat de judecătorie, el va fi destituit și condamnat la despăgubiri.
Articolul 486
Imparteala veniturilor între creditorii sechestranți sau intervenienți se va face de către judecătorie în proporție cu creanta fiecăruia.
Creditorii cu dreptul de preferinta se vor plati potrivit dreptului și rangului lor.
Articolul 487
Sechestrarea veniturilor nu va inceta decât în următoarele cazuri:
a) prin consimtimantul creditorilor sechestranți și intervenienți;
b) prin plata creanțelor lor: capital, dobânzi și cheltuieli;
c) prin adjudecarea silită a bunului nemișcător.
Capitolul 4 Executarea silită asupra bunurilor nemișcătoare*)
────────────── *) Modificat prin dispozițiunile Legii nr. 306 din 5 August 1938 , completată prin Legea nr. 833 din 24 Noemvrie 1939 .
Secțiunea I Bunuri care pot fi urmărite
Articolul 488
Numai bunurile nemișcătoare prin natura lor pot fi obiectul unei urmăriri imobiliare.
Articolul 489
Urmărirea unui bun nemișcător prin natura sa va cuprinde însă ca accesorii și toate obiectele ca slujesc la exploatarea imobilului sau care sînt așezate în imobil pentru veșnicie.
Articolul 490
Creditorii personali ai unui împreună moștenitor sau ai unui asociat nu vor putea sa urmărească și sa pună în vânzare partea devălmașe a datornicului lor, în imobilele moștenirii sau societății. Ei vor trebui mai întîi sa ceara imparteala sau licitația imobilelor ce se afla în devălmășie.
Se poate însă vinde partea devălmașe (indiviză), dacă câtimea ei este neîndoielnic stabilită și lămurită (lichidă).
Articolul 491
Vânzarea silită a bunurilor nemișcătoare se va urmări la tribunalul unde se afla așezat imobilul sau la alt tribunal ales de părți.
Secțiunea II Urmărirea nemișcătoarelor bunuri
Articolul 492
Orice urmărire a unui imobil va începe printr'un comandament făcut de către creditor datornicului și deținătorului de va fi, prin mijlocirea unui agent judecătoresc.
În cazurile în care legi speciale înlocuiesc comandamentul prin somațiuni sau notificatiuni pentru punerea, în vânzare a imobilelor, acele somațiuni încetează de a-și mai avea efectul lor, de îndată ce debitorul a achitat înainte de licitație, toate ratele cu dobânzile și cheltuielile de orice natura, exigibile în momentul plății.
Articolul 493
Acest comandament se va face în persoana sau la domiciliul datornicului și deținătorului.
El va cuprinde copie după titlul executor, somația de a plati și înștiințarea ca, dacă nu va plati, se va face vînzarea cutăror sau cutăror nemișcătoare. El va fi iscălit de agent.
Acest comandament se va transcrie de urgenta în extract îndată după comunicare, după ordinea înregistrării, într'un registru special.
Articolul 494
Agentul va incunostiinta acest comandament, potrivit randuelilor arătate la art. 92 și următoarele din aceasta legiuire.
Articolul 495
Dacă urmărirea se face împotriva unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar, afară de copia de comandament lăsată la tutor, curator ori consiliu judiciar, se va mai incunostiinta și procurorul tribunalului local, care va iscăli originalul comandamentului.
Articolul 496
Dacă au trecut 6 luni dela ziua comunicării comandamentului, fără ca alte acte de procedura sa fi urmat, comandamentul se considera de plin drept ca și cînd nu ar fi fost.
Articolul 497
Rânduielile dela art. 493, 494 și 495 ale acestei legiuiri sînt sub pedeapsa de nulitate.
Articolul 498
Dacă după primirea comandamentului datornicul dovedește înaintea tribunalului ca venitul curat și liber al nemișcătoarelor sale pe timp de un an este de ajuns spre a plati toată datoria, capete, dobânzi și cheltuieli, și dacă el oferă sau delega aceste venituri creditorului, judecata va putea suspenda urmărirea, rămînînd a o reîncepe dacă alte piedeci sau opoziții s'ar ivi.
Secțiunea III Procesul-verbal de situație, afiptele și publicațiile
Articolul 499
După 30 de zile dela comunicarea comandamentului, portărelul se va transporta la locul situației imobilului a cărui urmărire se face și acolo va încheia un proces-verbal de situație.
Acest proces-verbal va cuprinde reproducerea în extract a titlului ce se executa și o descriere pe cat se poate mai amănunțită a imobilului.
Articolul 500
Afisele și publicațiile vor cuprinde:
1. numele, pronumele, profesia și domiciliul ori reședința creditorului ce urmărește și ale datornicului urmărit;
2. titlul executor pe baza căruia se face urmărirea, în extract;
3. arătarea bunurilor nemișcătoare care se urmăresc, adică:
Dacă este o casa comuna, strada, numărul sau localitatea unde se afla acea casa.
Dacă este moșie, un pămînt sau orice avere rurală arătarea județului, plășii, a comunei și a unora din vecinii acelui imobil, precum și descrierea amănunțită a imobilului din procesul-verbal de situație.
Articolul 501
Grefierul va fi dator dela sine și prin îngrijirea prezidentului, sa caute în registrul ipotecilor și să facă o lista specială de toate inscripțiile, transcripțiile de privilegii sau ipoteci ce exista asupra nemișcătorului urmărit.
Dacă urmărirea se face înaintea unui alt tribunal decât acela al situației bunului nemișcător, tribunalul de urmărire va cere aceasta lista, prin o comisie rogatorie, dela, tribunalul situației imobilului.
Grefierul va înscrie pe marginea acestei liste orice cereri sau reclamații s'ar face, precum și suma fiecărei creanțe.
Articolul 502
Afisele și publicațiile vor mai cuprinde:
1. locul, ziua și ora cînd are să se facă vînzarea și adjudecarea bunului nemișcător;
2. prețul ce creditorul urmăritor va arata, în cererea ce va trebui să facă tribunalului, înainte de plată taxelor de afipte și publicații;
3. condiții ce va fi avînd vînzarea și diferitele sarcini sau alte împrejurări ale nemișcătorului pînă atunci cunoscute;
4. somația către toți acei care ar pretinde vreun drept de chirie, privilegiu sau ipoteca, ca înaintea adjudecării sa arate tribunalului pretențiile lor, sub pedeapsa de a nu li se mai tine în seama.
Articolul 503
Un judecător, însărcinat de prezident, va face tabloul ordintei creditorilor după care ei au a se plati, potrivit cu titlurile lor de preferinta.
Acest tablou se va face 4 săptămâni după cea dintâi publicație a urmăririi.
Oricare din creditori sau din persoanele interesate va avea dreptul sa ia cunoștința sau copie de pe acest tablou al ordinei, pînă în momentul adjudecării.
Contestația asupra punctelor cuprinse în tablou se va face mai întîi înaintea judecătorului.
Acesta va cauta sa împace pe părți.
Dacă nu va putea, va trimite contestația înaintea tribunalului spre a se judeca, potrivit articolelor 522 și următoarele din acest cod.
Articolul 504
Afisele se vor lipi:
1. la usa tribunalului;
2. la poarta sau pe pereții casei ce are să se adjudece;
3. în comuna unde este așezat bunul rural ce are să se vândă.
Articolul 505
Aceeași publicație se va face neapărat în Monitorul Oficial și în alt jurnal de publicații oficiale acolo unde este.
Articolul 506
Un exemplar de pe aceasta publicație se va incunostiinta în persoana sau la domiciliul datornicului urmărit și deținătorului de va fi, precum și tuturor creditorilor care au ipoteca sau privilegiu cunoscut, pînă. la emiterea publicațiilor.
Aceasta încunoștiințare se va face creditorilor ipotecari sau privilegiați, la domiciliul ales de ei cu ocazia luării inscripției, chiar dacă, de fapt, n'ar domicilia acolo.
Articolul 507
Vânzarea nu se va face decât după 3 luni din ziua publicării în jurnale.
Articolul 508
O copie de pe aceasta publicație se va depune la procurorul tribunalului judecateori se urmărește averea unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar.
Articolul 509
Toate formalitățile arătate la art. 499, 500, 502, 504, 505 în ceea ce privește numai publicațiunea prin Monitorul Oficial, și pînă la 508 inclusiv din acest cod, vor fi observate sub pedeapsa de nulitate a urmăririi, afară numai de greșelile parțiale în descrierea bunurilor urmărite.
Articolul 510
Se va tine la grefa un dosar special pentru fiecare urmărire de bun nemișcător, în care se vor trece toate actele și incidentele privitoare la urmărire și adjudecare.
Secțiunea IV Efectele urmăririi bunurilor nemișcătoare
Articolul 511
Va fi nulă de drept orice înstrăinare a nemișcătorului urmărit facuta de datornic în urma transcrierei comandamentului.
Articolul 512
Cu toate acestea aceasta înstrăinare își va avea toată tăria ca dacă, înainte de adjudecare, cumpărătorul a dobîndit ratificarea creditorului sau creditorilor ce urmăresc vînzarea sau dacă a consemnat sumele trebuincioase spre a plati în întregul lor toate creanțele lor, capete, dobînda și cheltuieli.
Articolul 513
Închirierile sau arendările făcute de datornic după data transcrierii comandamentului vor fi anulate, dacă creditorul sau creditorii ce urmăresc vor cere aceasta.
Închirierile sau arendările dinainte nu vor putea fi anulate, în tot sau în parte, decât cînd vor fi fost făcute în frauda creditorilor. Nu se vor tine în seama plățile făcute înainte de vreme împotriva tocmelilor cuprinse în contractul de închiriere sau arendare.
Secțiunea V Păstrarea bunurilor nemișcătoare urmărite
Articolul 514
Dela comandament pînă ce ordonanța de adjudecare va rămîne definitivă, păstrarea bunurilor urmărite va fi încredințată datornicului urmărit.
Prin urmare, el nu va putea face nicio tăiere de lemne și nu va putea aduce nicio stricăciune imobilului, sub pedeapsa de despăgubiri și chiar de urmarime criminală de va fi cazul.
Articolul 515
Tribunalul însă va putea, după cererea unui sau mai multor din creditori, ca sa încredințeze păstrarea nemișcătorului bun unui alt conservator și după împrejurări, el va putea indatora pe datornic să se strămute din imobilul în care va fi locuind.
Articolul 516
Conservatorul va fi pînă ce ordonanța va rămîne definitivă, însărcinat:
Cu paza imobilului urmărit;
Cu adunarea chiriilor, arendelor și altor venituri;
Cu recolta și cu vînzarea fructelor care se va face potrivit art. 470.
Articolul 517
Conservatorul va fi dator sa dea socoteala tribunalului, fața cu părțile chemate în regula, despre venituri și cheltuieli, în zece zile după adjudecare, sau la termenul fixat de tribunal, sub pedeapsa, în caz de neurmare, de a fi destituit, lipsit de salariul sau și condamnat la despăgubiri.
Articolul 518
Produsul administrației conservatorului îndată după încasare, se va depune prin tribunal la Casa de Depuneri și Consemnatie, spre a fi împărțit creditorilor împreună cu prețul nemișcătorului.
Articolul 519
Dacă datornicul nu are alt mijloc de viețuire decât fructele sau veniturile bunurilor urmărite, tribunalul va putea, în timpul urmăririi, să-i dea un ajutor din aceste venituri pentru viețuirea lui și a familiei lui.
Secțiunea VI Concursul mai multor urmăriri imobiliare
Articolul 520
Dacă mai mulți creditori au făcut comandament urmărind același imobil, toate urmăririle lor se vor întruni ca să se facă una singura pentru toți, după cererea lor sau chiar din oficiu.
Toți creditorii ce se vor întruni la o urmărire au un drept egal, afară numai dacă titlul sau calitatea lor le acorda un alt drept de prioritate sau precădere.
Cînd un imobil este urmărit înaintea mai multor tribunale, întrunirea se va face la tribunalul ales în prima ipoteca, iar în lipsa unei asemenea alegeri, la tribunalul situației imobilului.
Retragerea unui creditor pentru orice cauza nu poate întrerupe cursul urmăririi sau al vânzării, întrucât ceilalți creditori courmăritori nu consimt la aceasta,
Articolul 521
Cînd se fac mai multe cereri de urmărire asupra diferitelor bunuri nemișcătoare ale aceluiași datornic, tribunalul va putea, după cererea datornicului, sa amâne cererile de urmărire de mai în urma, dacă se va crede ca din vînzarea nemișcătorului sau nemișcătoarelor urmărite de mai înainte se vor putea despăgubi și creditorii ce au urmărit mai în urma.
Secțiunea VII Opoziții și cereri incidente la o urmărire de bunuri nemișcătoare
Articolul 522
Opozițiile ce se fac în contra unei urmăriri de nemișcătoare, sau din partea datornicului, ori a creditorilor săi, sau din partea altor al treilea care intervin sau pentru a se anula urmărirea sau pentru revendicarea ori păstrarea unui drept de proprietate sau a oricărui alt drept asupra nemișcătoarelor urmărite, se vor face prin cerere în scris către tribunalul prin care s'a făcut urmărirea:
a) ele nu vor putea fi făcute decât cu cel puțin 20 zile înainte de ziua fixată pentru adjudecarea provizorie și nu vor fi primite decât după ce taxele citațiilor vor fi plătite;
b) în ce privește nulitatea actelor de procedura în tot timpul urmăririi, ea se va putea invoca chiar în ziua vânzării, cu ocazia licitației, fără cerere în scris.
Articolul 523
Aceste cereri de opoziții vor fi motivate vor arata actele și titlurile pe care se întemeiază și care vor trebui să fie depuse în copii, certificate pentru conformitate de reclamant, la grefa tribunalului, odată cu cererea, sub pedeapsa de nulitate.
Ele vor fi iscălite de partea reclamanta sau de un împuternicit al său special cu procura legalizată.
Dacă în timpul judecații partea va declara ca se slujește și de alte acte, instanța va chibzui, putând acorda un nou termen de înfățișare.
Reclamantul va fi obligat, ca, în cererea de opoziție, să-și aleagă un domiciliu în orașul de reședința al tribunalului, sub pedeapsa de nulitate.
Articolul 524
Tribunalul, de îndată, va incuviinta citarea atît a creditorului sau a creditorilor ce urmăresc, cat și a datornicului urmărit, comunicându-li-se și copie după cerere.
Articolul 525
Tribunalui se va pronunța asupra tuturor opozițiilor de orice natura înaintea zilei pentru adjudecare.
Secțiunea VIII Amânarea adjudecării
Articolul 526
Dacă prin contestație se cere desființarea urmăririi pentru nulitatea titlului pe baza căruia se urmărește, tribunalul va judeca temeinicia acestei contestații.
Dacă contestația este bazată pe o cerere prin care însăși proprietatea nemișcătorului urmărit e reclamata, în total sau în parte, tribunalul, apreciind seriozitatea cererii, va putea sa amâne vînzarea pînă cînd cererea de revendicare se va judeca definitiv. Tribunalul, în cazul revendicării numai a unei părți din imobilul sau imobilele urmarite, va putea chiar sa proceadă la vânzare, scoțând din licitație, ceea ce este contestat sau sa amâne pentru tot. În aceste cazuri, tribunalul va putea, după împrejurări, sa oblige pe contestator și la darea unei cauțiuni ce o va fixa.
Articolul 527
Cînd tribunalul va respinge contestația, va face de îndată vînzarea, hotărîrile date în aceste cazuri nefiind supuse decât recursului odată cu ordonanța de adjudecare.
În caz cînd tribunalui admite contestația, aceste hotărîri vor fi supuse apelului, potrivit art. 402 din acest cod.
Dacă instanța de apel schimba sentinta tribunalului și recursul nu s'a făcut în termenul prevăzut de art. 402 ea va trimite afacerea la același tribunal, care va face noui publicații de vânzare în termenul arătat de art. 529 din acest cod și va continua cu urmărirea.
Articolul 528
Adjudecarea se va mai amana:
1. cînd aceasta se va cere de creditorul ce urmărește și de datornic și cînd creditorii care au intervenit nu se împotrivesc;
2. cînd executarea hotărîrii sau a actului pe baza căruia se face urmărirea s'a suspendat.
Articolul 529
În orice caz, amânarea adjudecării nu poate fi mai scurta de 4 săptămâni.
Alte publicații și afipte noui se vor face în doua săptămâni cel puțin înaintea zilei din nou hotarita pentru adjudecare.
Cu aceste noui publicații și afipte se va urma potrivit art. 504, 505, 506 și 508 din acest cod.
Secțiunea IX Licitația și adjudecarea bunurilor nemișcătoare urmărite
Articolul 530
Vânzarea nemișcătoarelor urmărite se va face în ziua anunțată pentru licitare și care va fi după expirarea celor trei luni ale publicării.
Articolul 531
Licitația se va începe prin cetirea incunostiintarilor și publicațiilor, a condițiilor vânzării, a sarcinilor ce exista asupra nemișcătorului, a opozițiilor și a hotărîrilor care le-au judecat.
Articolul 532
Ședința va fi publică și telalii vor anunta începutul licitației.
Articolul 533
Strigările se vor începe numai după ce creditorul ce a urmărit ori unul din creditorii ce au intervenit va declara ca voește a se face vînzarea.
În caz contrariu, licitarea se închide și nu se va putea deschide decât după o noua cerere a unuia din creditorii ce au urmărit sau care au intervenit și după noui publicații și noui termene. Termenul cel nou al adjudecării nu va putea fi mai scurt de 20 zile dela ziua publicării, nici mai lung de 60 de zile.
Cheltuielile făcute cu prima urmărire închisă vor fi în sarcina creditorului ce a urmărit.
Articolul 534
În ziua adjudecării provizorii, strigările vor începe dela prețul indicat de creditor în afișe și publicații.
Articolul 535
Orice persoană solvabilă și capabilă de a contracta și a dobândi bunurile ce se vand, va putea lua parte la licitare și da un preț mai mare.
Tribunalul, va aprecia care dintre concurenți vor trebui să depună o garanție de a douăzecea parte a prețului fixat, potrivit art. 534 din acest cod.
Tribunalul, la începutul licitației va pune în vederea concurenților, ori care ar fi, randuelile art. 266 ai 549 din codul penal.
Datornicul nu va putea concura nici personal și nici prin persoana interpusă.
Solvabilitatea, capacitatea și interpoziția sînt lăsate la aprecierea sumară și imediata a tribunalului.
Cei ce iau parte la licitație ca mandatari vor trebui să prezinte o procura specială legalizată, care se va opri la dosarul vânzării.
Articolul 536
Grefierul și agentul de urmărire vor tine liste de numele persoanelor ce au luat parte la licitație și de sumele cu care au concurat.
Articolul 537
Strigările se vor repeta de trei ori: între fiecare strigare va fi neapărat un interval de cinci minute cel puțin. Vorbire despre aceasta se va face de către grefier.
Bunul se va adjudeca asupra aceluia care la cea din urma strigare va fi dat prețul cel mai mare.
Dacă nimeni nu a dat un preț mai mare decât acela care s'a pus de creditor și cu care s'a deschis licitația, bunul se va putea adjudeca asupra acelui creditor.
În lipsa de mai mulți, concurenți, se va putea adjudeca imobilul asupra acelui ce va fi oferit un preț mai mare decât cel oferit de creditor.
Articolul 538
Adjudecatorul va iscăli lista cu prețul cu care s'a adjudecat bunul asupra-l și nu se va mai putea retrage din momentul cînd s'a pronunțat de judecător cuvântul "adjudecat".
Articolul 539
Tribunalul va încheia îndată proces-verbal despre toate și va anunta pe părțile prezente ca peste 8 zile sa vina iarăși la tribunal. Acest termen se va afișa la usa instanței.
Articolul 540
În timpul acestor 8 zile și în ziua de supralicitare, orice altă persoană capabilă va putea sa supraliciteze, adică sa dea un preț cu a zecea parte cel puțin mai mare peste prețul cu care s'a adjudecat bunul. Nu se va primi supralicitarea fără depunerea adaosului de a zecea parte.
Articolul 541
Supralicitatorul va arata adaosul prin o cerere scrisă și iscălită către tribunal.
Articolul 542
În ziua fixată pentru supralicitare, tribunalul va pune din nou bunul în licitare, dacă creditorul urmăritor sau intervenienții staruesc în vânzare, începându-se dela prețul dat de supralicitator.
Bunul se va adjudeca defintiv asupra aceluia care, la aceasta a doua licitare, va da prețul cel mai mare.
Se vor observa randuelile art. 533 din acest cod.
Articolul 543
Dacă în timpul acelor 8 zile nu s'a ivit nicio propunere de supralicitare și, dacă la noua înfățișare din ziua opta nu va da nimeni un preț mai mare, bunul va rămîne pe seama primului adjudecatar.
Secțiunea X Consemnarea prețului adjudecării
Articolul 544
Adjudecatarul este obligat să depună la Casa de Consemnării sau Administrația financiară de județ, prețul în numerar, taxa portareilor pentru emiterea ordonanței și taxa de înregistrare, în termen de o luna dela data adjudecării definitive.
Taxa portareilor pentru emiterea ordonanței și taxa de înregistrare nu intră în prețul vânzării, ci sînt în sarcina adjudecatarului.
Prețul se va putea depune și în efecte de ale Statului sau garantate de Stat; în acest caz, însă, se vor depune efecte cu cuponul curent și cu un adaos da zece la suta peste preț.
Efectele se vor socoti după cursul zilei de depunere.
Cînd prețul este depus în efecte, adjudecatarul va fi obligat ca în termen de 7 zile de cînd ordonanța de adjudecare va deveni executorie, sa depue prețul în numerar în locul efectelor cu dobînda legală din ziua depunerii efectelor.
După expirarea acestui termen efectele depuse se vor transforma în numerar din oficiu prin mijlocirea sindicului bursei, rămînînd adjudecatarul răspunzător de orice diferența ce s'ar ivi, precum și în drept a-și primi prisosul.
Articolul 545
Dacă adjudecatarul este creditor ipotecar sau privilegiat, în rang util și necontestat, creanta să se va putea depune drept preț.
Tribunalul nu se va putea pronunța decât după expirarea unui termen de 5 zile dela depunerea creanței asupra admisibilității ei drept preț.
Dacă în acest interval se ivește vreo contestație, tribunalul o va judeca de urgenta citându-se părțile, fără apel în caz de admiterea creanței.
În caz de respingerea creanței, adjudecatarul va avea dreptul de apel în termen de 10 zile dela data hotărîrii prin care creanta s'a respins.
Articolul 546
Dacă, la expirarea termenelor suscitate, adjudecatarul nu va aduce recipisa de depunerea prețului la Casa de Consemnațiuni sau Administrația financiară a județului, precum și recipisa de plată taxelor portareilor și de înregistrare, tribunalul sau dela sine, sau după cererea uneia din părțile interesate, va pune bunul din nou în licitație în socoteala adjudecatarului:
Garanția depusa de adjudecatar nu i se va elibera, decât după ce ordonanța de adjudecare a imobilului va fi rămasă definitivă, și nu-i va fi aplicabil art. 550 de mai jos.
Articolul 547
Aceasta noua licitație se va incunostiinta datornicului urmărit, adjudecatarului în socoteala căruia se face vînzarea și creditorilor urmăritori și intervenienți, în persoana sau la domiciliu, și se va publică potrivit art. 504 și 505 din aceasta legiuire.
Termenul adjudecări nu poate fi mai scurt de 20 zile, nici mai lung de 60 zile din ziua publicațiilor.
Articolul 548
În aceasta noua publicație se va cuprinde pe lîngă cele arătate la art. 500 și 502, numele adjudecatarului care nu a depus prețul și suma cu care se adjudecase asupra-i.
Aceasta suma va sluji ca punct de plecare la noua adjudecare.
Articolul 549
Dacă în ziua însemnată pentru adjudecare nimeni nu va da un preț mai mare peste vechiul adjudecatar și dacă acesta va depune în acea, zi prețul adjudecării sale, cu dobînda legală din ziua cînd trebuia să depună prețul și cheltuielile ce au ocazionat noua adjudecare, el va fi menținut în calitatea sa de adjudecatar.
Articolul 550
Dacă, din contra, el nu va depune acest preț, bunul se va adjudeca pe seama aceluia care va da un preț fie și mai mic; iar fostul adjudecatar va fi condamnat a plati diferența pînă la prețul primei adjudecări, cu dobînda legală și cheltuielile ocazionate cu noua adjudecare, prin sentinta da adjudecare în compt.
Aceasta sentinta va fi fără apel.
Secțiunea XI Actele de adjudecare și recursul în contra lor
Articolul 551
Îndată după sfîrșitul adjudecării și depunerea prețului, potrivit art. 544 sau 545 din acest cod, tribunalul va da adjudecatarului ordonanța de adjudecarea nemișcătorului.
Ordonanța va cuprinde, pe scurt, jurnalul de adjudecare desavarsita, individualizarea, nemișcătorului adjudecat, numele fostului proprietar și al adjudecatarului și arătarea plății prețului în întregime a taxelor de portarei, timbru și impozitul proporțional.
Completul tribunalului va semna atît originalul ordonanței ce se va preda părți, cat și acel ce va rămîne la dosar.
Aceasta ordonanța se va transcrie în registrele de mutație ale tribunalului, care a săvârșit urmărirea cat și a tribunalului asezarii nemișcătorului.
Recursul împotriva ordonanței de adjudecare este de competința Curții respective.
Articolul 552
În termen de 40 zile dela data transcrierii ordonanței de adjudecare în registrele tribunalului de urmărire, datornicul urmărit, creditorii sau orice altă persoană interesată, vor avea dreptul să facă recurs în contra ordonanței de adjudecare.
Articolul 553
Acest recurs se va judeca de urgenta; el va fi suspensiv de executare.
Articolul 554
În curgerea acestor 40 zile, prețul adjudecării se va păstra la Casa de Consemnării și nemișcătorul nu se va da în posesia adjudecatarului, urmând a fi conservat potrivit randuelilor arătate în art. 514 pînă la 519 din aceasta legiuire.
Articolul 555
Ordonanța de adjudecare se va putea casa în cazurile următoare:
1. cînd s'a călcat vreo randuiala a legii prescrisă sub pedeapsa de nulitate, potrivit articolelor de mai sus și a art. 105 din acest cod;
2. pentru cauza de incompetinta, exces de putere și omisiune esențială.
Articolul 556
Dacă ordonanța se casează, tribunalul care a făcut urmărirea va continua procedura și actele urmăririi dela actul casat.
Sumele consemnate se vor restitui adjudecatarului.
Articolul 557
Cînd cele 40 zile s'au sfîrșit, fără să se facă cerere în casare sau cînd cererea aceasta s'a respins și s'au îndeplinit dispozițiunile art. 544 din acest cod, ordonanța de adjudecare se va executa, de va fi loc și prețul se va urmări între creditori.
Nefacerea recursului se va dovedi de partea interesată printr'un certificat dela primul-grefier al Curții de Casație.
Secțiunea XII Efectele adjudecării
Articolul 558
Ordonanța de adjudecare, rămasă definitivă și executată, trece adjudecatarului dreptul ce avea și urmăritul asupra bunului vândut; imobilul însă rămîne liber de orice privilegiu sau ipoteca la care era supus.
Articolul 559
În privinta contractelor de închiriere sau arendare ale bunului adjudecat, se va urma potrivit randuelilor codicelui civil. Iar în privinta plăților făcute înainte de către chiriaș sau arendaș se va urma potrivit art. 513 alin. II din aceasta legiuire.
Articolul 560
Ordonanța de adjudecare are puterea unui titlu executor, observându-se însă dispozițiunile art. 557 din acest cod.
În privinta transmiterii dreptului de proprietate și folosință asupra persoanei adjudecatarului, aceasta ordonanța are efect retroactiv din momentul chiar al depunerii prețului.
Articolul 561
Orice cerere de evicțiune, totală sau parțială, a bunului adjudecat, se va prescrie în termen de 5 ani, din momentul executării ordonanței de adjudecare.
Aceasta prescripție va curge și contra absenților, nevârstnicilor, interzișilor și celor puși sub consiliu judiciar.
Dacă cererea de evicțiune se va face înainte de imparteala prețului adjudecării, tribunalul va putea după cererea adjudecatarului găsind cererea de evicțiune serioasă, sa suspende, cu sau fără cauțiune, imparteala prețului pînă la judecata definitivă a cererii în revendicare.
Cînd cererea în revendicare va fi facuta după imparteala prețului adjudecării, se va urma după dreptul comun.
Prescripțiile începute la epoca publicării acestui codice se vor regula după, legile cele vechi.
Cu toate acestea, prescripțiile începute mai înainte de punerea în aplicare a acestui cod și pentru a căror împlinire ar trebui sa treacă mai mult de 5 ani, se vor împlini după trecere de 5 ani, cu începere dela data punerii în executare a legii de față.
Capitolul 5 Tablou de imparteala prețului nemișcătoarelor
Secțiunea I Deschiderea distribuției și înfățișarea titlurilor
Articolul 562
Îndată ce ordonanța de adjudecare a devenit executorie, creditorii vor depune titlurile creanței lor pentru facerea tabloului de imparteala.
Acest tablou va cuprinde:
1. diferitele cheltuieli ale urmăririi și plățile agenților urmăritori;
2. creanțele fiecărui creditor privilegiat sau ipotecar, după rangul privilegiului sau ipotecii sale;
3. creanțele simple sau chirografare.
Secțiunea II Închiderea distribuției și plata creanțelor
Articolul 563
Titlurile creanțelor ce s'au plătit integral se vor depune la grefa spre a se da datornicului urmărit.
Dacă o creanta se va plati numai în parte, judecătorul va insemna pe dânsa partea ce se plătește și titlurile se înapoiază tot creditorului.
Articolul 564
Tribunalul, pe baza tabloului de imparteala creanțelor, asa precum definitiv sînt înscrise în tablou, va încheia proces-verbal despre creanțele ce au a se plati îndată și va da fiecărei părți un mandat de plată cuvenită, din prețul adjudecării asupra Cassei de Depuneri și Consemnațiuni.
Va mai trimite către aceasta Cassa, și un extract de pe tabloul de imparteala.
Articolul 565
Aceasta Cassa va plati fiecărei părți după mandatul sau.
Fiecare parte va iscăli de primirea plății, atît pe mandatul de plată, cat și pe marginea extractului din tablou.
Îndată ce toate plățile s'au făcut, Cassa de Consemnării va înapoia tribunalului extractul de tablou care cuprinde chitanțele de plățile făcute:
Grefierul va aseza acest extract în dosarul adjudecării.
Articolul 566
Odată ce tabloul de imparteala s'a închis, prin încheierea procesului-verbal al tribunalului și trimiterea extractului de tablou la Cassa de Consemnării, nici un creditor nu se mai poate primi a produce titluri de creanțe sau a contesta creanțe înscrise în tabloul de imparteala.
Se va putea însă primi contestații asupra greșelilor de socoteala ce s'au putut face în tabloul de imparteala.
Secțiunea III Regularea unor creanțe speciale
Articolul 567
Creanțele condiționale se vor aseza la rândul lor ca, cum ar fi creanțe simple.
Articolul 568
Dacă condiția va fi rezolutorie, nu se va putea libera creditorului suma cuvenită, decât dacă acel creditor va da cauțiune sau o ipoteca către aceia care ar trebui să se folosească de acea suma, în caz de împlinirea condiției.
Articolul 569
Cînd condiția va fi suspensivă, suma cuvenită creditorului condițional se va da creditorilor ce vin după dinsul, dacă însă aceștia vor da acelui creditor condițional o cauțiune sau ipoteca ca îi vor întoarce suma ce au primit în caz de împlinirea condiției.
Articolul 570
Dacă, în cazurile arătate prin cele doua articole de mai sus, creditorii nu vor, ori nu pot sa dea o cauțiune ori ipoteca, suma va rămîne depusa la Cassa de Consemnării pînă la împlinirea condiției rezolutorii sau suspensive.
Articolul 571
Dacă creanta este cu termen, se va înscrie la rândul ei, și se va plati îndată, deși termenul nu e ajuns. Dacă însă acea creanta e fără dobînda, plata înainte de vreme nu se va face decât scăzându-se dobînda cuvenită pînă la împlinirea termenului. Nevoind creditorul să facă scăderea, partea să se va, păstra la Cassa de Consemnațiuni spre a i se libera la termen.
Capitolul 6 Predarea silită a mișcătoarelor și nemișcătoarelor
Articolul 572
Dacă partea condamnata a restituit niște lucruri mișcătoare nu voiește a le da în termenul prescris de judecată, nici a doua zi după somația ce i se face prin un agent judecătoresc, predarea acestor obiecte către proprietarul lor se va face prin puterea și autoritatea publică.
Articolul 573
Se vor observa pentru predarea silită a acestor obiecte formalitățile prescrise pentru urmărirea mișcătoarelor dela art. 411 pînă la art. 430 din acest cod, afară de cele ce se orandueste de aceste articole în privinta custodelui sau punerii peceților.
Articolul 574
Pe lîngă procesul-verbal ce agentul judecătoresc va încheia pentru luarea obiectului din mana datornicului, el va face un alt proces-verbal care va constata ca ele sau predat proprietarului.
Acesta va iscăli acest din urma proces-verbal, care se va depune la grefa instanței respective.
Articolul 575
Dacă partea condamnata a ieși dintr'un nemișcător sau a lasă posesia unui nemișcător sau a-l preda proprietarului, nu voiește a lasă imobilul în termenul însemnat de judecată, nici 8 zile după somația ce i se va face, ea va fi gonită cu puterea și autoritatea publică și nemișcătorul se va preda proprietarului sau.
Articolul 576
Spre acest sfîrșit, acela care va avea titlul executor de punere în posesie se va indrepta la judecătoria locului unde este așezat imobilul și judecătoria va insarcina pe un agent de urmărire, ca singur sau însoțit de un judecător, sa meargă la fața locului spre a executa predarea nemișcătorului.
Agentul va putea lua cu sine și agenți polițienești după trebuinta.
Articolul 577
Agentul va soma pe parte a ieși de îndată din imobil și, nevoind, va încheia proces-verbal de împotrivirea sa, procedând în urma cu ajutorul forței publice la depărtarea lui din imobil și va declara pus în posesia bunului pe cel în drept.
Dacă partea lipsește de acasă sau nu voiește a deschide ușile, agentul judecătoresc se va însoți în toate cazurile, de un comisar de poliție ori un ajutor al său, acolo unde sînt; de primar sau ajutorul sau, acolo unde nu sînt comisari de poliție.
Articolul 578
Dacă mobilele persoanei condamnate nu sînt urmărite pentru datorii, agentul va proceda la scoaterea mobilelor pe strada sau pe calea publică. Și dacă partea condamnata lipsește de acasă și nu e de nimeni reprezentată, se va pune un custode la aceste mobile, cu plata dela proprietarul lor.
Numirea custodelui și predarea mobilelor în paza lui se va face potrivit art. 418 și următoarele din acest cod.
Articolul 579
Se va face un proces-verbal despre toate operațiile din fața locului, precum și despre predarea imobilului în posesia proprietarului sau.
O copie de pe acest proces-verbal se va lasă atît la partea izgonită din imobil cat și la proprietarul pus în posesie.
El se va iscăli de toate persoanele ce au luat parte la executare, precum și de părți.
Dacă acestea nu vor voi, sau nu vor putea sa iscălească, se va face vorbire în procesul-verbal.
Originalul acestui proces-verbal se va depune la tribunalul prin care s'a încuviințat executarea și care va trebui de îndată, la primirea procesului-verbal sa îndeplinească cele orânduite de art. 403 din acest cod.
Articolul 580
Toate cheltuielile de executare arătate în acest titlu vor fi în sarcina deposedatului.
Cartea VI Proceduri diverse
Capitolul 1 Ordonanțe presedentiale
Articolul 581
Judecătorul dela judecătorie, președintele tribunalului, președintele Curții sau înlocuitorii lor vor putea sa ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s'ar păgubi prin întîrziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s'ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedecilor ce s'ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța va putea fi data și fără citarea părților.
Ajutorul de judecător și supleantul nu pot sa pronunțe o atare ordonanța.
Președintele sau judecătorul nu are căderea de a face asemenea incuviintari, cînd însăși instanța din care face parte n'ar fi competența.
Ordonanța poate fi data chiar atunci cînd exista judecata asupra fondului dreptului.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Președintele sau judecătorul va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
Articolul 582
Ordonanța este supusă apelului în termen de 5 zile dela pronunțare, dacă s'a dat cu citarea părților, și dela comunicare, dacă s'a dat fără citarea lor.
Ordonanțele date de judecător sînt supuse apelului la tribunal.
Ordonanțele date de președintele tribunalului sau al Curții sînt supuse apelului la tribunal sau Curtea din care face parte.
Instanța de apel poate suspenda executarea pînă la judecarea apelului, sub condițiunea dării unei cauțiuni.
Termenul de recurs va fi de 5 zile dela pronunțare, pentru cei prezenți, și dela comunicare, pentru cei lipsa.
Executarea nu se poate suspenda pe temeiul recursului.
Apelul și recursul se judeca de urgenta și cu precădere în camera de chibzuire, cu citarea părților.
Împotriva executării ordonanțelor președințiale, se poate face contestație.
Capitolul 2 Refacerea înscrisurilor și hotărîrilor dispărute
Articolul 583
Dosarele sau înscrisurile privitoare la o pricina în curs de judecată, dispărute în orice chip, se pot reface de însăși instanța investită cu judecarea pricinei.
Spre acest sfîrșit, instanța va soroci termen, chiar din oficiu, citând părțile, martorii și experții; va cere copii de pe înscrisurile ce i-au fost trimise de autorități și de care părțile s'au folosit, sau de pe înscrisurile depuse de părți, dispunând totodată să se scoată din registrele instanței toate datele privitoare la înscrisurile ce se refac.
Copiile legalizate de pe înscrisurile dispărute ce se afla în stăpânirea părților, ori altor persoane sau autorităților pot folosi la refacerea dosarului.
Încheierea de refacere nu se va putea ataca decât odată cu fondul.
Înscrisurile astfel refăcute țin locul originalelor, pînă la găsirea acestora.
Articolul 584
Dacă dosarul sau înscrisurile dispărute priveau o pricina în care se pronunțase o hotărîre de către prima instanța și împotriva căreia se făcuse apel, aceasta hotărîre se va reface după, cel de al doilea exemplar al hotărîrii păstrat de prima instanța; iar dacă și acel exemplar ar fi dispărut, vor putea folosi la refacere copiile legalizate de pe hotărîre, ce s'au încredințat părților sau altor persoane.
Spre acest sfîrșit, instanța va dispune să se facă, din oficiu, publicațiuni în Monitorul Oficial și într'un ziar mai răspândit, cu arătarea ca orice posesor a unei copii de pe hotărîre, sa o depună la grefa instanței care a ordonat publicația.
Dacă hotărîrea nu se poate reface pe calea arătată mai sus, ori dacă părțile tagaduesc fiinta sau cuprinsul înscrisurilor pe care s'a întemeiat hotărîrea, se va pasi la refacerea lor de către instanța de apel, potrivit cu dispozițiunile arătate în articolul de mai sus.
Dacă nici pe aceasta cale dosarul nu se poate reface, instanța de apel judeca din nou pricina în fond.
Articolul 585
Dacă dosarul sau înscrisurile dispărute priveau o pricina în care se pronunțase o hotărîre rămasă desavarsita, acea hotărîre, se va reface de instanța de fond, după, procedura prevăzută de art. 350 și 351.
Capitolul 3 Despre oferte de plată și consemnării
Articolul 586
Cînd datornicul va voi sa plătească aceea ce e dator și creditorul nu va voi sa primească plata, datornicul e în drept a face oferta reală și a consemna aceea ce e dator.
Articolul 587
Spre acest sfîrșit el va face creditorului, prin mijlocirea, unui agent de lîngă instanța domiciliului acestuia sau a domiciliului ales, o somație, ca sa primească valoarea datorată.
În acea somație se va arata ziua, ora și locul, cînd și unde suma sau obiectul oferit are să-i fie predat.
Articolul 588
Dacă creditorul nu voiește să se prezinte sau sa primească suma sau obiectul oferit, agentul judecătoresc va încheia, proces-verbal și va arata dacă creditorul a iscălit ori n'a putut sau n'a voit sa iscălească.
Datornicul, în acest caz, va putea, spre a se libera, sa consemneze suma sau lucrul oferit la Cassa de Depuneri sau administrația financiară a județului respectiv, iar recipisa se va depune la Corpul portareilor instanței domiciliului creditorului.
Articolul 589
Cererea ce s'ar putea face înaintea judecătoriei, sau pentru ca să se întărească, sau pentru ca să se anuleze aceste oferte și consemnării, se va face prin osebită petiție, după regulele stabilite pentru cererea principala.
Articolul 590
Se vor aplica celelalte randueli ale codului civil, privitoare la ofertele de plată și la consemnării, cuprinse în art. 1114-1121 inclusiv, afară de alin. 8 din art. 1115 și alin. 3 și 4 din art. 1116.
Capitolul 4 Sechestrul asigurator și judiciar
Articolul 591
Proprietarii, principalii chiriași sau arendașii vor putea, pentru arenzile sau chiriile neplătite și datorate, sa sechestreze, printr'o simpla petiție, data către autoritatea judecătorească locală, lucrurile și fructele care se vor afla în casa, moșie sau pământul închiriat ori arendat.
Ei vor putea sa sechestreze și averea mișcătoare care se afla în casa sau pe moșia lor, dar care s'a transportat în alt loc fără consimțămîntul proprietarului, și proprietarul păstrează privilegiul sau pe aceasta avere, întru cat timp a revendicat-o, potrivit art. 1730 din codul civil.
Același drept îl au proprietarii, principalii chiriași și arendașii care nu au contract scris; sînt însă îndatorați ca, odată cu cererea de sechestru, să prezinte dovada de chemare în judecata și sa dea o cauțiune fixată de autoritatea judecătorească.
Articolul 592
Lucrările subchiriașilor și subarendasilor, care se vor afla în locurile ocupate de dânșii și fructele pămîntului ce li s'a subarendat, se vor putea sechestra pentru plata chiriei sau arenzii ce datorește chiriașul sau arendașul principal. Li se vor tine însă în seama chiriile sau arenzile ce ei au plătit de buna credința pentru termenii trecuți, nu însă și plățile ce vor fi făcut înainte de vreme.
Articolul 593
Aceste secrestrari se vor face prin un agent al instanței unde este așezat nemișcătorul, cu aceleași forme cu care se fac și urmăririle pentru vînzarea silită a mișcătoarelor.
Articolul 594
Orice alt creditor, a cărui creanta este constatată printr'un act scris și este ajunsă la termen va putea, de odată cu' chemarea în judecata pentru plata creanței sale, sa pună un sechestru asigurator pe mobilele datornicului sau.
Același drept îl vor avea și creditorii care n'au act scris; sînt însă îndatorați ca odată cu cererea de sechestru, sa dea o cauțiune de a treia parte din valoarea reclamata.
Articolul 595
Acest sechestru se va pune cu încuviințarea instanței domiciliului datornicului și creditorul va putea fi supus la o cauțiune.
Articolul 596
Oridecateori exista un proces asupra proprietății sau posesiei unui lucru mișcător sau nemișcător, sau asupra administrației sau folosinței unui lucru comun, judecata va putea, după cererea celui interesat și citarea părților, sa încuviințeze sechestrul bunului sau al lucrului comun, a cărui proprietate, posesie, administrație sau folosință se discuta, putând sa oblige pe reclamant a da o cauțiune, ce va fi fixată de judecată.
Paza bunului sechestrat poate fi încredințată sau deținătorului acelui bun sau unei a treia persoana, numita de judecător, în caz de neînțelegere între părți.
Sechestrul va putea face toate actele de conservare și administrație. Va putea sta în judecata în numele părților lititante cu privire la bunul pus sub sechestru, numai cu o prealabilă îndrituire a autorității care l-a numit.
Sechestrul judiciar va incasa orice venituri și sume datorate, va putea plati datorii cu caracter curent precum și cele constatate prin titlu executor.
Plata sechestrului se va fixa de judecată care l-a înființat. În niciun caz ea nu va putea depăși, pe fiecare an, de zece la suta din venitul net anual al bunului apreciat de instanța.
Articolul 597
Judecătoria va putea încă sa încuviințeze a se sechestra în mâinile datornicului averea sa mișcătoare, pentru creanțele arătate la art. 594, chiar cînd nu sînt ajunse la termen, în cazurile următoare:
1. cînd datornicul a micșorat, prin fapta sa, asigurările ce dedese sau nu a dat asigurările promise;
2. cînd e pericol ca datornicul sa fuga sau să-și ascundă, ori să-și risipească averea sa.
În ambele aceste cazuri, sechestrul nu se va putea incuviinta decât cu dare de cauțiune care va fi fixată de autoritatea judecătorească.
Articolul 598
Dacă datornicul va da, în toate cazurile, garanție îndestulătoare, judecătoria, va putea ridica sechestrul de asigurare.
Articolul 599
Sechestrul de asigurare se va pune prin agenții de urmărire, după aceleași forme ca și cele cerute pentru urmărirea mișcătoarelor și numai pe averea mișcătoare ce se poate urmări.
Articolul 600
În toate cazurile arătate în acest capitol, autoritatea judecătorească va putea, după trebuințe și în cazurile urgente, sa dea autorității locale ordin în scris ca chiar înaintea mergerii agentului să se oprească datornicul a scoate sau a da de o parte vreun lucru din cele a căror sechestrare se cere.
Articolul 601
În toate cazurile arătate în acest capitol, vînzarea silită a mobilelor nu se va putea face decât după ce creditorul va fi dobîndit un titlu executor.
Capitolul 5 Deliberările consiliului de familie
Articolul 602
În toate cazurile cînd se cere părerea consiliului de familie, dacă hotărîrea nu este data cu înțelegerea tuturor, fiecare membru își va arata părerea sa în procesul-verbal.
Tutorul, curatorul sau oricare din membrii consiliului de familie au dreptul a ataca aceasta hotărîre la judecătorie, care se va pronunța de urgenta.
Articolul 603
Cînd hotărîrea consiliului de familie trebuie să fie supusă aprobării judecătoriei, tutorul sau un altul însărcinat în locu-i, va prezenta originalul incheerii, judecătorului, care o va comunică procurorului.
Articolul 604
Dacă, în timp de 15 zile dela data ei, aceasta hotărîre nu s'a prezentat judecătoriei, oricare din membrii consiliului de familie are drept a cere aprobarea cuvenită.
Articolul 605
Oricare din membrii consiliului de familie are dreptul a interveni la judecătorie și a se împotrivi, prin motivele ce va expune în scris, a nu se aproba hotărîrea consiliului.
Articolul 606
Hotărîrile judecătoriei ce se vor încheia asupra deliberărilor consiliului de familie, vor fi supuse la apel.
Capitolul 6 Despărțenia
Articolul 607
Cererea de despărțenie este de competința judecătoriei în circumscripția căreia se afla cel din urma domiciliu comun al soților. Dacă sotii nu au avut domiciliul comun sau dacă niciunul din soți nu mai locueste în circumscripția judecătoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecătoria competența este aceea în circumscripția căreia își are domiciliul paritul, iar cînd paritul nu are domiciliu în țara, este competența judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul.
Articolul 608
Soțul parit poate să facă și el cerere de despărțenie, cel mai târziu pînă la prima zi de înfățișare, în ședința publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată, paritul va putea face cerere pînă la începerea desbaterilor asupra fondului, în cererea reclamantului.
Cererea paritului se va face la aceeași instanța și se va judeca împreună cu cererea reclamantului.
Articolul 609
În cazul cînd motivele despărțeniei s'au ivit după începerea desbaterilor la prima instanța și în timp ce judecata primei cereri se afla în apel, cererea paritului va fi facuta direct la secțiunea tribunalului investită cu judecarea apelului.
Articolul 610
Neintroducerea cererii în termenele arătate în articolele de mai sus atrage decăderea pentru soțul parit din dreptul de a cere despărțenia, afară de cazul cînd cererea reclamantului a fost respinsă și motivele despărțeniei s'au ivit în urma.
Articolul 611
Cererea de pensie alimentara se va face la judecătoria investită cu cererea de despărțenie, chiar dacă între timp s'au ivit schimbări cu privire la domiciliul părților.
Articolul 612
Cererea de despărțenie va cuprinde pe lîngă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, numele copiilor minori născuți din căsătorie sau care se bucura de starea legală de copii legitimi față de amândoi sotii, precum și a copiilor recunoscuți de aceștia.
Dacă nu sînt copii minori, se va face arătare despre aceasta.
La cerere, se va alătură un extract de căsătorie și câte un extract de naștere al copiilor minori.
Paritul nu este ținut să facă întâmpinare.
Interogatorul și jurământul nu pot fi cerute pentru dovedirea motivelor de despărțenie.
Articolul 613
Judecătorul va putea lua, la cerere, chiar înainte de prima zi de înfățișare, măsuri vremelnice pe timpul judecații, pe cale de ordonanța președințială, cu privire la reședința deosebită a soților, la încredințarea copiilor minori și la pensia alimentara.
Articolul 614
În fața instanțelor de fond, părțile se vor infatisa în persoana, afară numai dacă unul dintre soți executa o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boala grava, este pus sub interdicție sau are reședința în străinătate; în aceste cazuri, părțile se vor putea infatisa prin mandatar.
Articolul 615
Judecătorul va cita părțile în camera de chibzuire, iar în ziua înfățișării va da soților sfaturile ce va găsi de cuviință, incercand să-i împace. Dacă reclamantul lipsește, judecata se suspenda.
Dacă împăcarea nu isbuteste sau dacă paritul nu se înfățișează și reclamantul starueste în judecata, judecătorul va soroci termen de judecată în ședința.
Articolul 616
Dacă la termenul sorocit pentru judecata se înfățișează numai paritul, cererea va fi respinsă ca nesusținută.
Apelul reclamantului împotriva cărții de judecată prin care s'a respins cererea, va fi de asemeni respins ca nesusținut, dacă la judecata se prezintă numai intimatul.
Apelul paritului va fi judecat chiar dacă se înfățișează numai reclamantul.
Articolul 617
Instanța poate să pronunțe despărțenia. împotriva ambilor soți, chiar atunci cînd numai unul din ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amandorora.
Articolul 618
Reclamantul poate renunța la cerere în tot cursul judecații înaintea instanțelor de fond, chiar dacă paritul se împotrivește. Renunțarea reclamantului nu are nicio inriurire asupra cererii făcute de parit.
Cererea de despărțenie se va stinge prin împăcarea soților.
Reclamantul însă va putea porni o cerere noua pentru fapte petrecute după împăcare, și în acest caz el se va putea folosi și de faptele vechi.
Articolul 619
Recursul suspenda executarea.
Hotărîrea data în materie de despărțenie nu este supusă revizuirii.
Capitolul 7 Proceduri relative la deschiderea unei succesiuni
Secțiunea I Punerea peceților după moarte
Articolul 620
În toate cazurile cînd legea ordonă punerea de peceți după moartea unei persoane, aceste peceți se vor pune de către unul din judecătorii judecătoriei.
Articolul 621
Pecetea ce se va pune va fi aceea a judecătoriei.
Articolul 622
Punerea peceților poate fi cerută:
1. de acei care pretind drepturi în sau contra succesiunii;
2. de creditorii care au un titlu scris în contra celui încetat din viața;
3. în caz de lipsa a moștenitorilor ori a unuia din ei, de persoanele care sedeau în casa cu incetatul din viața, de rudele sau amicii lui.
Articolul 623
Pecețile se vor putea pune chiar din oficiu.
În comunele rurale, primarul comunei va putea închide și pecetlui lucrurile defunctului, mai înainte, chiar de a veni ordinul judecătoriei și de a sosi judecătorul ce are sa pună pecețile sale, vestind însă îndată judecătoria despre aceasta,
Articolul 624
Dacă pecețile nu vor fi puse înaintea ingroparii, judecătorul va constata, printr'un proces-verbal, minutul cînd a fost chemat să le pună și cauzele care au întârziat punerea peceților.
Articolul 625
Judecătorul însărcinat cu punerea peceților va încheia la fața locului un proces-verbal, care va cuprinde:
1. anul, luna, ziua și ora;
2. numele, pronumele, profesia și domiciliul persoanei ce a cerut punerea peceților sau domiciliul ales de dânsa în acea comuna, dacă locueste în altă parte;
3. dacă nimeni n'a făcut asemenea cereri, procesul-verbal va spune ca pecețile sînt puse din oficiu, după declararea procurorului ori a primarului;
4. arătările și zisele persoanelor care au fost fața la punerea peceților;
5. arătarea locurilor, birourilor, lăzilor, dulapurilor, pe care s'au pus pecețile;
6. o descriere pe scurt a obiectelor care nu sînt puse sub peceți.
Articolul 626
Judecătorul, după trebuinta, va da vaduvei, copiilor sau rudelor ce au locuit cu repausatul, cele trebuincioase pentru trai, precum și bani de vor fi. Banii însă nu se vor da decât potrivit cu condiția socială, cu titlul de întreținere pe timp de o luna, și aceasta sub luare de chitanța.
El va putea aseza și un custode pentru paza lucrurilor de sub peceți.
Articolul 627
Toate cheile dela lazile, dulapurile și locurile închise cu peceți se vor lua de judecătorul care a pus pecețile și se vor depune la judecătorie.
Vorbirea despre luarea acestor chei se va face în procesul-verbal.
Articolul 628
Dacă la punerea peceților se va găsi un testament sau alte hârtii pecetluite, judecătorul va constata forma exterioară, pecetea și subscrierea de va fi, va parafa plicul, atît el, cat și părțile prezente, dacă știu sau pot iscăli și va arata ziua și ora cînd pachetul va fi de dânsul prezentat șefului judecătoriei. Toate acestea se vor arata în procesul lui verbal, care va fi iscălit de părți, sau se va face vorbire de nevointa ori neputință de a iscăli.
Articolul 629
Obiectele mișcătoare care nu se pot pune sub peceți, se vor incredinta unui custode; custodele se va plati și lucrurile se vor întreține cu cheltuiala moștenirii.
Articolul 630
Cînd testamentul se va fi depus la judecătorie, șeful judecătoriei, după ce va chema pe persoanele ce au figurat ca părți interesate la punerea peceților, îl va deschide, va constata starea sa materială și îl va conserva la judecătorie, constatând toate acestea printr'un proces-verbal.
Articolul 631
Dacă, la punerea peceților, porțile și ușile se afla închise sau se ivește alt obstacol prin care se împiedica punerea peceților, judecătorul le va deschide, ajutandu-se la, trebuinta și cu agenții administrației locale.
Secțiunea II Opoziții la punerea peceților
Articolul 632
Opozițiile la punerea peceților pot fi făcute sau prin o declarație în procesul-verbal sau prin o petiție data judecătoriei care a ordonat pecetluirea.
Articolul 633
Judecătoria, apretuind, va judeca de urgenta și va menține sau va suspenda operatia punerii peceților.
Secțiunea III Ridicarea peceților și inventarul
Articolul 634
Pecețile nu vor putea fi ridicate și inventarul făcut decât 3 zile după îngropare, de vor fi puse înainte, și trei zile după punere, de vor fi puse dela îngropare, afară, numai de cazuri urgente.
Articolul 635
Dacă moștenitorii sau cativa din ei sînt nevârstnici, neemancipați, nu se vor ridica pecețile mai înainte de a li se numi tutor sau de a fi emancipati.
Articolul 636
Ridicarea peceților se poate cere de orice parte interesată.
Articolul 637
Ridicarea peceților se va face în urma unui ordin al judecătoriei.
Totdeodată judecătoria va anunta, pentru ca sa asiste la ridicarea peceților, pe soțul ce va fi în viața, pe moștenitorii cunoscuți sau presupusi, pe executorul testamentar, de va fi, pe legatarii ce se vor cunoaște, pe persoanele ce au făcut opoziție la punerea peceților sau pe Ministerul Public, dacă moștenirea e vacanta.
Toate aceste persoane se pot prezenta insile sau prin mandatari.
În ziua însemnată se va procede la ridicarea peceților, fața cu părțile chemate sau în lipsa lor. Se va face un proces-verbal despre ridicarea peceților.
Articolul 638
Acest proces-verbal va cuprinde:
1. data;
2. numele, profesia, locuinta celor ce au cerut ridicarea peceților, dacă a fost asemenea cerere;
3. ordinul tribunalului pentru ridicarea peceților;
4. numele, pronumele, profesia persoanelor chemate și care au asistat;
5. zisele și observarile lor;
6. arătarea starei în care s'au găsit pecețile.
Articolul 639
Pecețile vor fi ridicate una după alta pe cat se va face și inventarul.
Articolul 640
Inventarul se va face fața cu persoanele ce asista la scoaterea peceților.
Articolul 641
Acest inventar va fi o descriere fidela a tuturor obiectelor aflate sub peceți.
El va cuprinde pe larg cele menționate în procesul-verbal de ridicarea peceților, descrierea cu amănuntul a obiectelor aflate, arătarea calității și a cantității lor, pe cat se va putea.
Articolul 642
Toate pretențiile, câte se vor ivi în timpul facerii inventarului se vor trece în procesul-verbal, spre a se prețui și judeca de judecătorie.
Secțiunea IV Vânzarea mișcătoarelor unei moșteniri
Articolul 643
Cînd vînzarea mișcătoarelor unei moșteniri se va face în baza art. 730 al. 1, din codul civil, aceasta vânzare se va executa potrivit rânduielilor arătate pentru vînzarea silită a mișcătoarelor, prin art. 437, 438, 439, 440, 443, 444 și 445, din acest cod.
Articolul 644
Partea interesată se va adresa la judecătoria locală, alegând și un domiciliu în acel loc, dacă locuiește în altă parte.
Articolul 645
Se va face inventarul obiectelor de vândut, după ce se va chema atît cel ce a făcut cererea, cat și alte persoane interesate cunoscute.
Articolul 646
Vânzarea publică se va face la locul însemnat de judecătorie, potrivit art. 432 din aceasta legiuire.
Secțiunea V Vânzarea bunurilor nemișcătoare ale nevârstnicilor
Articolul 647
Vânzarea bunurilor nemișcătoare ale nevârstnicilor nu va putea fi încuviințată decât după un aviz al rudelor, arătător de natura bunurilor și de valoarea lor aproximativă.
Acest aviz nu va fi necesar dacă bunurile vor fi totdeodată și ale varstinicilor și dacă vînzarea, este cerută de dânșii. Se va urma atunci potrivit rânduielilor din secția următoare.
Articolul 648
Cînd judecătoria va întări acest aviz, va declara tot în hotărîrea sa ca vînzarea se va face în fiinta tutorului înaintea tribunalului.
Articolul 649
Încheierea care va incuviinta vînzarea, va insemna și prețul cu care are a se începe și condițiile ei.
Articolul 650
Aceasta prețuire va fi regulată sau după avizul rudelor sau după titlurile proprietății sau după contractele autentice sau iscălite cu data certa și, de nu sînt contracte, după rolul contribuției fonciare.
Cu toate astea, judecătoria va putea, după împrejurări să facă prețuire totală sau parțială a nemișcătoarelor.
Prețuirea aceasta se face, după importanța și natura bunurilor, prin unul sau trei experți, numiți de judecătorie spre acest sfîrșit.
Articolul 651
Dacă prețuirea a fost ordonată, expertul sau experții, după ce vor jura înaintea judecătorului, vor face raportul lor, care va arata în scurt bazele prețuirii, fără de a intră în amănunte de descriere a bunurilor de vânzare.
Acest raport se va depune la grefa judecătoriei și se va da o copie de pe dânsul la cei ce o vor cere:
Articolul 652
Se va forma apoi un act de publicație care va cuprinde:
1. arătarea hotărîrii care încuviințează vînzarea;
2. numele, pronumele nevârstnicului și al tutorelui sau;
3. arătarea nemișcătoarelor ce se vand și un extract din condițiile vânzării cuprinse mai pe larg în hotărîrea vânzării;
4. prețul cu care are sa înceapă licitația;
5. ziua, locul și ora cînd are să se facă vînzarea.
Articolul 653
Acest act se va afige, în timp de 30 zile cel puțin, atît la usa tribunalului sau la locul unde are să se facă, vînzarea, cat și la usa primăriei unde se afla așezat nemișcătorul. Totdeodată un extras se va publică într'un jurnal al localității sau, în lipsa, în unul din ale localității vecine.
Articolul 654
Dacă în ziua însemnată pentru adjudecare nu iese un preț nici măcar egal cu prețul însemnat de judecătorie și publicat, tribunalul va putea, după împrejurări, sau sa aprobe prețul ieșit sau sa amâne vînzarea pentru alt termen care se va publică tot în chipul arătat în articolul de mai sus.
Articolul 655
Sînt declarate comune acestei secțiuni articolele 531, 532, 535, 536, 537, 538, 539, 544, 545, 546; 547, 548, 549 și 550 din acest cod.
Articolul 656
În cele 8 zile care vor urma după adjudecatie, oricine va putea sa supraliciteze cu o a zecea parte mai mult peste prețul ieșit, conformându-se și cu cele arătate la art. 541, 542, 543 și 659 din acest cod.
Secțiunea VI Împărțiri și licitații*)
___________
*) Modificat prin
Legea nr. 603 din 10 Septemvrie 1943 .
Articolul 657
Împărțirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecătorie, dacă ele nu o pot face prin buna înțelegere.
Articolul 658
În cazurile arătate de art. 733 și 747 din codicele civil, împărțirea se va face după cererea părții celei mai stăruitoare.
Articolul 659
Numirea de tutore pentru nevârstnici, care într'o imparteala au interese contrarii, se va face de către judecătorie, după avizul consiliului de familie.
Articolul 660
În urma raportului judecătorului numit pentru operațiile împărțelii, potrivit art. 733 din codicele civil, judecătoria va hotărî a se face imparteala în natura și, de va fi trebuinta, va hotărî vînzarea unora sau mai multor nemișcătoare.
Aceasta vânzare se va face prin licitație înaintea tribunalului unde se afla așezat nemișcătorul, cu expertiza sau fără expertiza, după împrejurări.
Articolul 661
Dacă judecătoria va hotărî a se face expertiza, ea va putea numi unul sau trei experți, care; după ce vor jura, vor face la fața locului raportul lor după bazele prețuirii, fără să între în amănunte de descriere a obiectelor de împărțit.
Articolul 662
Vânzarea obiectelor se va face potrivit cu cele ce s'a zis pentru vînzarea bunurilor nemișcătoare ale nevârstnicilor.
Pînă la vânzare, părțile vor putea împărți între ele veniturile bunului mișcător sau nemișcător, potrivit cu partea ce fiecare are stabilit judecătorește sau recunoscut de toți, în bunul ce se vinde.
Articolul 663
Dacă, în ziua însemnată pentru adjudecare, prețul ieșit nu va fi egal cu prețul pus de judecătorie se va urma cum s'a zis în art. 654 din acest cod.
Articolul 664
În cele opt zile după adjudecare, oricine va putea sa supraliciteze cu o a zecea parte mai mult peste prețul adjudecării, potrivit cu cele zise la art. 656 din acest cod.
Articolul 665
Cînd situația nemișcătorului va cere mai multe expertize deosebite și se va constata ca fiecare bun nu se poate împărți, vînzarea prin licitație nu se mai face dacă, din apropierea raporturilor, rezultă ca totalitatea nemișcătoarelor poate a se împărți în natură.
Articolul 666
Dacă cererea este ca nemișcătoarele să se împartă în mai multe părți în natura, după ce vor face prețuirea, vor insemna cum trebuie să se compună fiecare lot sau parte a se da.
Raportul experților fiind aprobat de judecătorie, loturile sau părticelele vor fi trase la sorți, fața cu părțile, înaintea judecătoriei.
Articolul 667
În celelalte cazuri se va urma potrivit cu art. 737 pînă la 750 din codicele civil.
Secțiunea VII Beneficiul de inventar
Articolul 668
Dacă moștenitorul beneficiar voiește, înainte de a se declara moștenitor, ca, potrivit cu codicele civil, să se autorizeze a vinde bunurile mișcătoare ale moștenirii, el va prezenta, spre acest sfîrșit, o petiție la judecătoria locului unde s'a deschis moștenirea.
Vânzarea se va face înaintea unui agent judecătoresc, conform art. 432, 437, 438, 439, 440, 442, 443, 444 și 445.
Articolul 669
Dacă cererea este de a se vinde bunuri nemișcătoare de ale succesiunii, moștenitorul beneficiar va prezenta judecătoriei locului unde e deschisă succesiunea o petiție, în care se arata necesitatea acestei vânzări și nemișcătoarele de vândut.
Judecătorul va comunică cererea Ministerului Public și va hotărî de trebuie a se face vînzarea și de trebuie sau nu a se face prețuirea de experți.
Articolul 670
Se va procede la vînzarea după formalitățile prescrise pentru vinderea nemișcătoarelor unui nevârstnic.
Articolul 671
Moștenitorul beneficiar se va socoti moștenitor pur și simplu, dacă a vândut nemișcătoare, fără a urma potrivit rânduielilor prescrise mai sus.
Articolul 672
Acțiunile ce moștenitorul beneficiar are a intenta în contra moștenirii, le va intenta în contra celorlalți moștenitori, dacă sînt; în cazul contrar, el le va intenta în contra unui curator ce se va numi după formele cum se numesc curatorii la moștenirile vacante.
Articolul 673
Moștenitorul beneficiar va fi obligat a da socoteala despre administrația sa și va fi răspunzător de actele gestiunii sale.
Capitolul 8 Cererile privitoare la posesiune
Articolul 674
Cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă:
1. nu a trecut un an dela turburare sau deposedare;
2. reclamantul dovedește ca, înainte de această dată, el a posedat cel puțin un an;
3. posesiunea lui întrunește condițiunile cerute de art. 1846 și 1847 din codul civil.
În cazul cînd deposedarea sau turburarea s'a făcut prin violenta, reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 și 3 din acest articol.
Cererile posesorii se judeca de urgenta și cu precădere.
Întâmpinarea nu este obligatorie.
Articolul 675
Asemenea cereri se pot face și pentru ocrotirea servituților continue și aparente.
Articolul 676
Cererile posesorii pot fi făcute, și de cel care deține lucrul în interesul sau propriu, în temeiul unui contract încheiat cu posesorul, afară numai dacă turburatorul este cel pentru care el deține.
Capitolul 9 Despărțirea averilor dintre bărbați și femei
Articolul 677
Cererile pentru despărțirea averilor nu se va putea face decât după ce femeia va fi autorizata de prezidentul tribunalului în acest scop.
Prezidentul, mai înainte de a da autorizarea, va putea face părții observațiile ce va crede de cuviință.
Articolul 678
Îndată ce cererea pentru despărțirea averilor se va face, grefierul va fi dator a lipi în sala ședințelor un extract de pe cerere. Acel extract va cuprinde:
1. data cererii;
2. numele, pronumele, profesia și locuinta soților;
3. cantitatea și arătarea averii dotale după petiție, potrivit foaiei dotale.
Articolul 679
Acest extract se va afișa la usa tribunalului, la primărie și la Camera de comerț și se va publică cu cheltuiala femeii în unul din jurnalele localității sau, dacă acea localitate nu are jurnal, într'unul din ale localității vecine.
Articolul 680
Odată cu cererea de despărțirea averilor, femeia va putea, cu autorizația tribunalului chemat a judeca cererea, sa ia orice măsuri conservatoare și asigurătoare, pentru ceea ce i se cuvine în temeiul foaiei de zestre.
Hotărîrea asupra cererii de despărțirea averilor nu se va pronunța decât o luna cel puțin după afigerea și publicarea acelei cereri.
Articolul 681
După hotărîrea asupra despartirii averilor dintre soți se va scoate un extract, care se va afige de patru ori, din trei în trei luni, în sala ședințelor tribunalului care a pronunțat-o, la Camera de Comerț, precum și în sala primăriei comunei unde bărbatul își are domiciliul, făcându-se prima afișare pînă în termen de 25 de zile dela data pronunțării hotărîrii.
Femeia nu va putea sa înceapă executarea hotărîrii decât în ziua de cînd s'au îndeplinit formalitățile sus menționate și potrivit art. 1262 cod civil.
Articolul 682
După expirarea termenului de trei luni al ultimei afisari, creditorii bărbatului nu vor mai putea interveni spre a ataca hotărîrea asupra despartirii averilor.
Articolul 683
Despărțirea averilor dintre bărbat și femeie poate inceta, și regimul creat prin contractul de căsătorie poate fi iaras restabilit, prin consimtimantul ambilor soți.
Articolul 684
Spre acest sfîrșit, bărbatul și femeia vor da o petiție la tribunalul care a pronunțat separația și vor cere unirea averilor.
Articolul 685
Părțile se vor prezenta în persoana la tribunal, și declararea verbală a voinței lor se va constata în procesul-verbal al ședinței.
Tribunalul va pronunța apoi hotărîrea pentru unirea averilor.
Aceasta hotărîre se va publică în extras, potrivit cu art. 679, ca și aceea pentru despărțirea averilor.
Articolul 686
Unirea averilor nu va vătăma întru nimic drepturile dobândite de cei de al treilea în timpul despartirii averilor, potrivit art. 1265, 1266 și 1267 din codicele civil.
Capitolul 10 Despre interdicție
Articolul 687
În petiția care se va da pentru punerea sub interdicție a unei persoane, se va anunta imbecilitatea, sminteala, nebunia sau furia; se vor alătură actele justificative și se vor insemna martorii ce vor fi a se asculta.
Articolul 688
Prezidentul va comunică petiția și toate actele procurorului, care va face cercetările ce va aprețui, cerând și pararea consiliului de familie și părerea, medicilor competenți.
Articolul 689
Copie de pe petiție, de pe părerea consiliului de familie și aceea a medicilor, se va incunostiinta, paritului mai înainte de a se procede la interogatoriul sau.
Articolul 690
Dacă interogatorul și actele propuse nu sînt îndestulătoare, și dacă faptele se pot justifica prin martori, tribunalul va ordonă și ascultarea de martori în forma ordinară.
Martorii se vor asculta sau în prezenta paritului, sau, afară din prezenta sa, după împrejurări; în acest din arma caz, consiliul paritului îl va putea reprezenta.
Articolul 691
Se vor urma toate celelalte rânduieli prescrise în codicele civil la capitolul "despre interdicție".
Capitolul 11 Cesiunea bunurilor
Articolul 692
Datornicii care vor fi în poziție de a reclama cesiunea judiciară acordată de art. 1126 al codicelui civil, vor fi ținuți a depune la grefa tribunalului, unde aceasta cerere va fi facuta, bilanțul lor, registrele lor, dacă au, și titlurile lor active.
Articolul 693
Cererea datornicului se va indrepta la tribunalul domiciliului sau.
Articolul 694
Aceasta cerere va fi comunicată Ministerului Public. Ea nu va suspenda efectul nici unei urmăriri, afară numai dacă judecătorii, chemând și pe părți, vor ordonă ca să se suspende aceasta execuție, provizor.
Articolul 695
Datornicul admis la beneficiul de cesiune va fi dator sa declare în persoana, chemându-se creditorii în ședința publică a tribunalului, ca voiește a ceda bunurile sale.
Tribunalul va încheia proces-verbal de pe aceasta declarare.
Articolul 696
Hotărîrea care va admite cesiunea bunurilor da putere creditorilor a vinde bunurile mișcătoare sau nemișcătoare ale datornicului și se va procede la aceasta vânzare în formele prescrise pentru moștenitori sub beneficiu de inventar.
Articolul 697
Nu pot fi admiși la beneficiu de cesiune: stelionarii, bancruții frauduloși, persoanele condamnate pentru furt sau înșelăciune (escrocherie); nici contabilii, tutorii, administratorii sau depozitarii.
Capitolul 12 Convențiile matrimoniale
Articolul 698
Un exemplar de pe convențiile matrimoniale sau contractele de căsătorie și foile dotale va fi păstrat în mape, ce se vor tine la grefa fiecărui tribunal de județ.
Articolul 699
Contractul de căsătorie se va iscăli atît de bărbat, cat și de femeie, precum și de părinții lor și de cei ce constituie dota, dacă dota exista.
Articolul 700
Mai înainte de celebrarea căsătoriei ambii soți, împreună cu cei ce au constituit dota, se vor prezenta, în persoana sau prin procuratori speciali, înaintea tribunalului domiciliului bărbatului, cu petiție iscălită de dinsii, spre a cere autentificarea și îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 698.
Articolul 701
Prezidentul va opri originalul contractului și dacă dota consta numai în mișcătoare, el va da ordin grefierului ca, după autentificare, sa îndeplinească cerințele prevăzute de art. 698.
Articolul 702
Dacă dota cuprinde nemișcătoare, actul se va transcrie și prin tribunalul locului unde ele sînt așezate.
Articolul 703
După cerere, prezidentul tribunalului va da bărbatului un extract legalizat după contractul sau de căsătorie, care va servi de dovada pentru așezarea definitivă a convențiilor matrimoniale.
Articolul 704
Se va face mențiune despre depunerea convențiilor matrimoniale și despre data depunerii lor, atît pe exemplarul care se păstrează în mape, cat și pe cel ce se înapoiază părților.
Articolul 705
Luarea înapoi a contractului autentificat, se va face de bărbat în prezenta inzestratorului, de va fi, care amândoi vor iscăli în registrul de primire.
Articolul 706
Schimbările ce s'ar face la convențiile matrimoniale mai înainte de celebrarea căsătoriei sînt supuse la aceleași formalități ca și convențiile matrimoniale.
Ele vor trebui a fi trecute în josul contractului de căsătorie, potrivit art. 1230 din codicele civil.
Articolul 707
Cînd dota se restituie, în cazurile prevăzute de art. 1271 din codul civil, restituirea se va menționa pe exemplarul contractului dotal aflat în mapa.
Articolul 708
Judecătoriile sînt competente sa autentifice înscrisurile constatând convențiile matrimoniale, în condițiunile prevăzute prin legea pentru autentificarea actelor.
Cînd constituirea de dota cuprinde bunuri nemișcătoare părțile sînt obligate a depune și o copie după actul dotal. Aceasta copie va fi înaintată de judecător, îndată după autentificarea foaiei dotale, către grefierul tribunalului, unde este așezat nemișcătorul, spre a transcrie aceasta mutație a proprietății în registrul de transcriere.
Judecătorul dela judecătorie și grefierul tribunalului sînt personal răspunzători, fiecare în ceea ce-i privește de neîndeplinirea obligației ce li se impune.
Grefa tribunalului unde s'a făcut transcrierea va răspunde judecătoriei respective în cel mai scurt timp ca s'a făcut transcrierea.
Articolul 709
Bărbatul, al cărui act matrimonial este făcut în străinătate, va fi dator, 3 luni după întoarcerea sa în țara, să depună la tribunalul domiciliului sau un exemplar de pe acest act cerând îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 698.
Dacă sînt și nemișcătoare, actul se va transcrie în registrul tribunalului situației bunului nemișcător.
Capitolul 13 Transcrierea actelor de strămutarea și urmărirea proprietății și despre inscripția privilegiilor, ipotecilor și amanetelor
Articolul 710
Se va tine la fiecare tribunal de județ un, registru de transcrierea de mutație sau strămutarea, proprietăților, în alt registru de inscripția privilegiilor și ipotecilor un alt registru pentru transcrierea comandamentelor și o mapa în care se va păstra un exemplar al actelor de amanet.
Articolul 711
Se vor transcrie în registrul de transcriere al tribunalului unde este așezat bunul nemișcător:
1. toate actele de înstrăinare a proprietăților mișcătoare sau a drepturilor reale ce se pot ipoteca;
2. toate actele prin care se renunța la aceste drepturi;
3. toate actele prin care se constituie o servitute, un drept de uzufruct, de uz sau de locuinta;
4. toate actele prin care se renunța la aceste drepturi;
5. tranzacțiile asupra drepturilor reale;
6. ordonanțele de adjudecare;
7. hotărîrile date în materie de expropriere pentru utilitate publică;
8. cesiunile de venituri pe un timp mai mare de doi ani;
9. extract de pe contractele de arenda sau închiriere pe un timp mai lung de trei ani.
La actele arătate în al. 1, 2, 3 și 4, de vor fi autentificate tot la tribunalul situației nemișcătorului, transcrierea se va face numai în extras.
Articolul 712
Pînă la transcriere, drepturile rezultând din actele menționate de articolul de mai sus nu se vor opune celor de al treilea, care au drepturi asupra bunului nemișcător chiar dacă au cunoștința de existenta actelor de mai sus.
Se exceptează bine înțeles cazurile de viclenie.
Articolul 713
Se vor transcrie în extract în registrul de urmăriri:
1. comandamentele prealabile;
2. urmăririle de venituri.
Articolul 714
Cererile de transcriere se vor face la grefa tribunalului de partea interesată, chiar pe baza unor titluri sub semnatura privată.
Articolul 715
Înscrierea privilegiilor și ipotecilor se va face în registrul tribunalului unde se afla situat bunul nemișcător, potrivit rânduielilor arătate în codicele civil.
În caz cînd actul a cărui înscriere se cere este autentificat tot la tribunalul situației nemișcătorului, se va înscrie în registru numai ordonanța de înscriere,
Articolul 716
Cînd se va incuviinta înscrierea actului de privilegiu sau ipoteca, se va face cercetare în registrul de înscriere, transcriere și urmăriri, de un judecător, asistat de grefier, spre a se vedea dacă exista diferite alte sarcini sau drepturi asupra acelui bun.
Vorbire despre aceste cercetări se va face în actul de incrierea ipotecii sau privilegiului.
Părțile pot renunța la cercetarea în registre.
Articolul 717
Pe actul original, pe lîngă certificarea datei și numărului de ordine cerut de art. 1782 din codicele civil se va transcrie și ordonanța de înscriere, asa cum s'a trecut în registrul de înscriere.
Articolul 718
Aceleași formalități de înscriere se vor urma cînd pe baza art. 1814 din codicele civil, o ipoteca se va muta de pe un bun pe altul.
Vorbirea despre aceasta mutare se va face pe marginea primei inscripții.
Articolul 719
În mapa prevăzută de art. 711 se va păstra câte un exemplar de pe toate actele prin care se constituie un amanet, potrivit art. 1685 și următoarele din codul civil, după cererea părții interesate.
Articolul 720
Toate exemplarele actelor juridice depuse și strânse în mape se vor lega în fiecare an în volum.
Cartea VII Dispozițiuni finale
Articolul 721
Dispozițiunile codului de fața alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispozițiuni potrivnice.
Articolul 722
Partea va plati o singura taxa de procedura, pentru toate actele de procedura ale pricinii, ca: citații, depozitii de martori, expertiza, intrerogatorii, jurământ și comunicări de acte de procedura.
Taxa de procedura va fi, la prima instanța, egala cu de doua ori impozitul proporțional la care este supusă cererea.
Pentru cererile supuse numai la plata taxei de timbru, taxa de procedura va fi de doua ori taxa la care este supusă cererea.
În cazul exercitării unei cai de atac, taxele de procedura mai sus arătate se reduc la jumătate.
Taxele de procedura se vor depune odată cu cererea, apelul sau recursul, în modul următor: 10 la suta în numerar la instanțe, drept taxa de urgenta, 20 la suta în timbre judiciare, 5 la suta în timbre I.O.V.R., iar restul în coli și timbre fiscale.
În materie necontencioasă nu se datorește taxa de procedura.
Pentru pricinile în curs părțile pot beneficia de dispozițiunile de mai sus dacă plătesc la prima zi de înfățișare, după publicarea prezentei legi, taxa de procedura pentru instanța respectiva.
Articolul 723
Drepturile procedurale trebuiesc exercitate cu buna credința și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite,
Articolul 724
Pricinile în curs de judecată la data punerii în aplicare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele investite.
De asemeni rămîn în competința tribunalelor cererile care au fost făcute înainte de publicarea legii de fața, pe temeiul dispozitiunilor prevăzute în cuprinsul cărților V și VI din codul de procedura civilă.
În cazul cînd instanța este desfiintata, dosarele se vor trimite din oficiu instanței competente potrivit legii de fața.
Hotărîrile pronunțate înainte de punerea în aplicare a legii de față, rămîn supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Articolul 725
Actele de procedura îndeplinite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi rămîn valabile.
Articolul 726
Dispozițiunile privitoare la perimare intră în vigoare după 6 luni dela punerea în aplicare a prezentei legi.
Articolul 727
Oridecateori legile fac trimitere la dispozițiuni abrogate în temeiul prezentei legi, trimiterea se va socoti facuta la dispozițiunile corespunzătoare din cuprinsul legii de fața.
Articolul 728
Înscrierea în registrul stării civile a hotărîrii de despărțenie, data înainte de punerea în aplicare a legii de față și care rămîne irevocabilă este supusă dispozițiunilor legale în vigoare la data pronunțării ei, dispozițiuni care vor hotărî deopotrivă și efectele despărțeniei, cu privire la drepturile copiilor și soțului condamnat.
Articolul 729
Soțul despărțit nu va putea opune altor persoane încetarea regimului matrimonial cînd nu s'a făcut mențiune despre hotărîrea de despărțenie în registrul stării civile, afară de cazul cînd aceștia au avut cunoștința despre despărțenie.
Articolul 730
Actele autentificate de judecătorii, care, după legi, sînt supuse formalitatii transcripțiunii sau inscriptiunii, se vor inainta de urgenta de judecătorie tribunalului respectiv, pentru a fi transcrise sau înscrise în registrele tribunalului. După transcriere sau înscriere, tribunalul le va înapoia judecătoriei pentru a le inmana părților în drept.
Articolul 731
Administrarea tutelelor este de competința judecătoriilor.
Articolul 732
Sumele statornicite de judecătorii cu titlul de cauțiuni, onorar de expert sau alte asemenea se pot depune și la perceptia respectiva.
Articolul 733
Amenzile pronunțate în temeiul rânduielilor codului de fața se vor executa potrivit dispozițiunilor codului de procedura fiscală.
Articolul 734
Dispozițiunile
legii nr. 609 din 1 Iulie 1941 , pentru măsuri excepționale în timpul cat armata se afla în stare de război, rămîn în vigoare.
Articolul 735
Legea Nr. 389 din 22 Iunie 1943 , pentru extinderea legislației civile și comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpați rămîn în vigoare. Recursurile în materie de carte funciară, de măsuri de asigurare și de executare silită asupra nemișcătoarelor sau uzufructului lor sînt de competința Curților. ────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.