Convenția din 5 mai 1989
privind televiziunea transfrontiera
prezumat în vigoare
────────────── Statele membre ale Consiliului Europei și celelalte state părți la Convenția culturală europeană, semnatare ale prezentei convenții, considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi în scopul salvgardarii și promovării idealurilor și principiilor ce reprezintă patrimoniul lor comun, considerând ca demnitatea și valoarea egala a fiecărei ființe umane constituie elemente fundamentale ale acestor principii, considerând ca libertatea de expresie și de informare, asa cum este garantată de art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constituie unul dintre principiile esențiale ale unei societăți democratice și una dintre condițiile de baza pentru dezvoltarea sa și a fiecărei ființe umane, reafirmand atasamentul lor la principiile privind libera circulație a informatiei și a ideilor și independenta radiodifuzorilor, care constituie o baza indispensabila a politicii lor în materie de radiodifuziune, afirmând importanța radiodifuziunii pentru dezvoltarea culturii și pentru libera formare a opiniilor în condiții ce permit salvgardarea pluralismului și a egalității sanselor pentru toate grupurile și partidele politice democratice, convinse ca dezvoltarea continua a tehnologiei informatiei și a comunicării trebuie să servească promovării dreptului de a exprima, de a cauta, de a primi și de a comunică informații și idei, indiferent de granite și oricare ar fi sursa lor, din dorința de a oferi publicului o mai mare posibilitate de alegere a serviciilor de programe, care să permită valorificarea patrimoniului și dezvoltarea creatiei audiovizuale în Europa, și fiind decise sa atinga acest obiectiv cultural prin eforturi dedicate creșterii producției și a circulației programelor de înaltă calitate, răspunzând astfel asteptarii publicului în domeniile politic, educațional și cultural, recunoscând necesitatea de a se consolida cadrul general al reglementărilor comune, ținând cont de Rezoluția nr. 2 și de Declarația primei Conferințe ministeriale europene asupra politicilor de comunicații de masa, din dorința de a dezvolta principiile recunoscute în recomandările existente ale Consiliului Europei privind principiile legate de publicitatea realizată prin televiziune, de egalitatea dintre femei și bărbați în cadrul mijloacelor de comunicare în masa, de utilizarea capacității de satelit pentru televiziunea și radiodifuziunea sonora și de promovarea producției audiovizuale în Europa, au convenit asupra celor ce urmează:
*) Traducere.
PREAMBUL
Capitolul 1 Dispoziții generale
Articolul 1
Obiect și scop
Prezenta convenție privește serviciile de programe care sunt încorporate în transmisii. Scopul sau este de a facilita transmiterea transfrontiera și retransmiterea serviciilor de programe de televiziune între părți.
Articolul 2
Expresii utilizate
În sensul prezentei convenții, termenii de mai jos au următoarele semnificatii:
a) transmitere desemnează emiterea inițială prin emitator terestru, prin cablu sau prin orice tip de satelit, în forma codificata sau nu, a serviciilor de programe de televiziune destinate a fi recepționate de public în general. Nu sunt incluse serviciile de comunicare care funcționează pe bază de apel individual;
b) retransmitere desemnează captarea și transmiterea simultană, indiferent de mijloacele tehnice utilizate, integral și fără nici o modificare, a serviciilor de programe de televiziune sau a unor părți importante din aceste servicii, transmise de către radiodifuzori și destinate receptarii de către public în general;
c) radiodifuzor desemnează persoana fizica sau juridică ce compune servicii de programe de televiziune destinate a fi recepționate de către public în general și care le transmite direct sau prin intermediul unui terț, în integralitatea lor și fără nici o modificare;
d) serviciu de programe desemnează ansamblul elementelor unui serviciu dat, furnizat de un radiodifuzor, în sensul paragrafului precedent;
e) opere audiovizuale europene desemnează operele de creație a căror producție sau coproductie este controlată de persoane fizice ori juridice europene;
f) publicitate desemnează orice anunț public efectuat în scopul de a stimula vânzarea, cumpărarea sau închirierea unui produs ori a unui serviciu, de a promova o cauza sau o idee ori de a produce orice alt efect dorit de către cel ce face anunțul, pentru care acestuia i-a fost cedat un timp de transmisie contra unei remunerații sau în schimbul altor beneficii similare;
g) sponsorizare desemnează participarea unei persoane fizice sau juridice, care nu este angajata în activități de radiodifuzare ori de producție a operelor audiovizuale, la finanțarea directa sau indirecta a unei emisiuni, în scopul de a-și promova numele, marca ori imaginea.
Articolul 3
Domeniul de aplicare
Prezenta convenție se va aplica oricărui serviciu de programe care este transmis sau retransmis de către organisme ori prin mijloace tehnice aflate în jurisdicția uneia dintre părți, prin cablu, prin emitator terestru sau prin satelit și care poate fi receptionat, direct ori indirect, în una sau în mai multe alte părți.
Articolul 4
Libertatea de recepție și de retransmisie
Părțile vor asigura libertatea de expresie și de informare conform art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Părțile vor garanta libertatea de recepție și nu se vor opune retransmiterii pe teritoriul lor a serviciilor de programe care se conformează dispozițiilor prezentei convenții.
Articolul 5
Angajamentele părților transmitatoare
1. Fiecare parte transmitatoare se va asigura, prin mijloace corespunzătoare și prin instanțele sale competente, ca toate serviciile de programe transmise de organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicția sa, în sensul art. 3, să fie conforme dispozițiilor prezentei convenții.
2. În sensul prezentei convenții este considerată parte transmitatoare:
a) în cazul transmisiilor terestre, partea de pe teritoriul căreia se efectuează emisia primara;
b) în cazul transmisiilor prin satelit:
(i) partea pe teritoriul căreia se afla originea legăturii ascendente la satelit;
(îi) partea care acorda dreptul de a utiliza frecventa sau capacitatea de satelit, atunci când legătură ascendenta este situata într-un stat care nu este parte la prezenta convenție;
(iii) partea pe teritoriul căreia se afla sediul radiodifuzorului, dacă responsabilitatea nu este stabilită conform alin. (i) și (îi).
3. Dacă serviciile de programe transmise de pe teritoriile unor state ce nu sunt parte la convenție sunt retransmise de organisme sau prin mijloace tehnice aflate sub jurisdicția unei părți, în sensul art. 3, aceasta parte, în calitate de parte transmitatoare, va asigura prin mijloace corespunzătoare și prin instanțele sale competente conformitatea acestor servicii cu dispozițiile prezentei convenții.
Articolul 6
Transparenta
1. Responsabilitățile radiodifuzorului vor fi specificate într-un mod clar și suficient în autorizația eliberata de autoritatea competentă a fiecărei părți, în contractul încheiat cu aceasta sau prin orice alta măsura juridică.
2. Informațiile privind radiodifuzorul vor fi furnizate la cerere de către autoritatea competentă a părții transmitatoare. Astfel de informații vor cuprinde cel puțin numele sau denumirea, sediul și statutul juridic ale radiodifuzorului, numele reprezentantului sau legal, structura capitalului, natura, obiectul și modul de finanțare a serviciului de programe pe care radiodifuzorul îl furnizează sau intenționează sa îl furnizeze.
Capitolul 2 Dispoziții cu privire la programare
Articolul 7
Responsabilitățile radiodifuzorului
1. Toate elementele serviciilor de programe, prin prezentarea și conținutul lor, trebuie să respecte demnitatea și drepturile fundamentale ale oricărei persoane. În special, ele nu trebuie:
a) să fie contrare bunelor moravuri și, mai ales, sa conțină pornografie;
b) să evidențieze violenta sau să fie susceptibile de incitare la ura rasială.
2. Elementele serviciilor de programe care sunt susceptibile de a aduce prejudicii dezvoltării fizice, psihice și morale a copiilor sau adolescentilor nu trebuie să fie transmise atunci când, datorită orei de transmisie și de recepție, aceștia din urma sunt susceptibili să le priveasca.
3. Radiodifuzorul se va asigura ca jurnalele televizate prezintă în mod corect faptele și evenimentele și favorizează libera formare a opiniilor.
Articolul 8
Dreptul la replica
1. Fiecare parte transmitatoare se va asigura ca orice persoană fizica sau juridică, indiferent de naționalitatea ori locul sau de reședința, are posibilitatea să își exercite dreptul la replica sau poate avea acces la un recurs juridic ori administrativ comparabil în ceea ce privește emisiunile transmise sau retransmise de către organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicția sa, în sensul art. 3. Aceasta se va asigura, în special, ca termenele și celelalte modalități prevăzute pentru exercitarea dreptului la replica sunt rezonabile pentru a permite exercitarea efectivă a acestui drept. Exercitarea efectivă a acestui drept sau a altor remedii juridice ori administrative comparabile trebuie să fie asigurată atât din punct de vedere al termenelor, cat și al modalităților de aplicare.
2. În acest scop numele radiodifuzorului responsabil pentru serviciul de programe trebuie să poată fi identificat la intervale regulate prin orice mijloace corespunzătoare.
Articolul 9
Accesul publicului la evenimente majore
Fiecare parte va examina măsurile juridice menite sa evite ca dreptul publicului la informare să fie afectat din pricina exercitării de către un radiodifuzor a drepturilor exclusive pentru transmisia sau retransmisia, în sensul art. 3, a unui eveniment de mare interes pentru public și care poate avea drept consecința privarea unei părți substanțiale a publicului, în una sau mai multe părți, de posibilitatea de a urmări acest eveniment la televizor.
Articolul 10
Obiective culturale
1. Fiecare parte transmitatoare se va asigura, în măsura posibilului și prin mijloace adecvate, ca radiodifuzorii vor rezerva operelor europene o proporție majoritara din timpul de transmisie, excluzandu-se timpul consacrat informațiilor, manifestărilor sportive, jocurilor, publicității sau serviciilor de teletext. Aceasta proporție, ținând cont de responsabilitatea radiodifuzorului față de publicul sau în materie de informație, educație, cultura și divertisment, trebuie obținută progresiv, pe baza unor criterii corespunzătoare.
2. În cazul unui dezacord între o parte receptoare și o parte transmitatoare asupra aplicării paragrafului precedent se poate face apel, la cererea unei singure părți, la Comitetul permanent, pentru a formula un aviz consultativ cu privire la acest subiect. Un astfel de dezacord nu poate fi supus procedurii de arbitraj prevăzute de art. 26.
3. Părțile se angajează sa identifice împreună instrumentele și procedeele cele mai adecvate pentru a susține, fără discriminare între radiodifuzori, activitatea și dezvoltarea producției europene, mai cu seama în părțile cu o slabă capacitate de producție audiovizuala sau cu o arie lingvistica restrânsă.
4. În spiritul cooperării și asistenței reciproce, caracteristic prezentei convenții, părțile se vor strădui sa evite ca serviciile de programe transmise sau retransmise de organisme ori cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicția lor, în sensul art. 3, sa pună în pericol pluralismul presei scrise și dezvoltarea industriei cinematografice. În acest scop nici o transmisie a unei opere cinematografice de către aceste servicii nu trebuie să aibă loc înainte de 2 ani de la începerea exploatării acestei opere în sălile de cinema, cu excepția unui acord contrar între deținătorii de drepturi și radiodifuzor; în cazul operelor cinematografice realizate în coproductie cu radiodifuzorul, acest termen va fi de un an.
Capitolul 3 Publicitatea
Articolul 11
Norme generale
1. Orice publicitate trebuie să fie corecta și onesta.
2. Publicitatea nu trebuie să fie inselatoare sau sa afecteze interesele consumatorilor.
3. Publicitatea destinată copiilor sau care folosește copii trebuie să evite sa aducă prejudicii intereselor acestora și sa țină cont de sensibilitatea lor deosebită.
4. Cel care face anunțul nu trebuie să exercite nici o influența editoriala asupra conținutului emisiunilor.
Articolul 12
Durata
1. Timpul de transmisie consacrat publicității nu trebuie să depășească 15% din timpul zilnic de transmisie. Totuși, acest procent poate ajunge la 20% dacă cuprinde forme de publicitate cum ar fi ofertele făcute direct publicului în vederea fie a vânzării, cumpărării sau închirierii de produse, fie a furnizarii de servicii, cu condiția ca volumul spoturilor publicitare sa nu depășească 15%.
2. Timpul de transmisie consacrat spoturilor publicitare în interiorul unei perioade date de o ora nu poate depăși 20%.
3. Formele de publicitate, precum ofertele făcute direct publicului fie pentru a vinde, cumpara sau închiria produse, fie pentru a furniza servicii, nu trebuie să depășească o ora pe zi.
Articolul 13
Forma și prezentarea
1. Publicitatea trebuie să fie în mod clar identificabila ca atare și separată clar de alte elemente ale serviciului de programe prin mijloace optice sau acustice. În principiu, ea trebuie să fie transmisă grupat.
2. Publicitatea subliminala este interzisă.
3. Publicitatea mascată este interzisă și, în special, prezentarea de produse sau servicii în cadrul emisiunilor, atunci când aceasta este facuta în scop publicitar.
4. Publicitatea nu trebuie să facă apel, nici vizual și nici verbal, la persoanele care prezintă în mod obișnuit jurnalele televizate și emisiunile de actualitati.
Articolul 14
Inserarea publicității
1. Publicitatea trebuie inserată între emisiuni. Sub rezerva condițiilor stabilite în paragrafele 2-5, publicitatea poate, de asemenea, să fie inserată în cadrul emisiunilor, cu condiția ca ea sa nu afecteze integritatea și valoarea emisiunilor și în asa fel încât sa nu prejudicieze drepturile titularilor de drepturi.
2. În emisiunile compuse din părți autonome sau în emisiunile sportive și în evenimentele și spectacolele cu structura similară ce includ pauze, publicitatea nu poate fi inserată decât între părțile autonome sau în pauze.
3. Transmiterea operelor audiovizuale, cum sunt lungmetrajele cinematografice și filmele concepute pentru televiziune (cu excepția serialelor, foiletoanelor, emisiunilor de divertisment și documentarelor), care au o durată mai mare de 45 de minute, poate fi întreruptă o singură dată la fiecare perioada completa de 45 de minute. O alta întrerupere este autorizata dacă durata lor totală este cu cel puțin 20 de minute mai mare decât doua sau mai multe perioade complete de 45 de minute.
4. Dacă emisiunile, altele decât cele la care se referă paragraful 2, sunt întrerupte de publicitate, o perioadă de cel puțin 20 de minute trebuie să se scurgă între fiecare întrerupere succesiva din interiorul emisiunilor.
5. Publicitatea nu poate fi inserată în difuzarile de servicii religioase. Jurnalele televizate, emisiunile de actualitati, documentarele, emisiunile religioase și emisiunile pentru copii, a căror durata este sub 30 de minute, nu pot fi întrerupte de publicitate. Dacă acestea au o durată de cel puțin 30 de minute, se aplică dispozițiile paragrafelor precedente.
Articolul 15
Publicitatea pentru anumite produse
1. Publicitatea pentru produsele din tutun este interzisă.
2. Publicitatea pentru băuturile alcoolizate de orice fel este supusă următoarelor reguli:
a) nu trebuie să se adreseze în special minorilor; nici o persoană care poate fi considerată ca fiind minora nu trebuie să fie asociata unei publicitati pentru consumul de băuturi alcoolizate;
b) nu trebuie să asocieze consumul de alcool cu performanțele fizice sau cu conducerea automobilului;
c) nu trebuie să sugereze ca băuturile alcoolizate sunt dotate cu proprietăți terapeutice sau ca au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot rezolva probleme personale;
d) nu trebuie să încurajeze consumul exagerat de băuturi alcoolizate sau sa confere o imagine negativa a abstinentei ori a sobrietatii;
e) nu trebuie să sublinieze în mod nejustificat conținutul în alcool al băuturilor.
3. Publicitatea pentru medicamente și tratamente medicale, care sunt disponibile numai pe bază de reteta medicală în partea transmitatoare, este interzisă.
4. Publicitatea pentru celelalte medicamente și tratamente medicale trebuie să fie clar identificabila ca atare, să fie corecta, veridica și controlabila și să se conformeze cerințelor privind absenta de efecte periculoase pentru individ.
Articolul 16
Publicitatea care se adresează în mod specific unei singure părți
1. Pentru a se evita perturbarea concurentei și punerea în pericol a sistemului de televiziune al unei părți, mesajele publicitare îndreptate în mod expres și frecvent spre audienta unei singure părți, alta decât partea transmitatoare, nu trebuie să încalce regulile cu privire la publicitatea televizata din acea parte.
2. Dispozițiile paragrafului precedent nu se aplică atunci când:
a) regulile vizate stabilesc o discriminare între mesajele publicitare transmise de organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicția acestei părți și mesajele publicitare transmise de organisme ori cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicția unei alte părți; sau
b) părțile implicate au încheiat acorduri bi- sau multilaterale în acest domeniu.
Capitolul 4 Sponsorizarea
Articolul 17
Norme generale
1. Când o emisiune sau o serie de emisiuni este sponsorizata în întregime ori parțial, acest lucru trebuie să poată fi clar identificat ca atare și în mod corespunzător, în cadrul genericului de la începutul și/sau de la sfârșitul emisiunii.
2. Conținutul și programarea unei emisiuni sponsorizate nu pot în nici un caz să fie influentate de către sponsor într-o maniera care să aducă atingere responsabilității și independentei editoriale a radiodifuzorului față de propriile emisiuni.
3. Emisiunile sponsorizate nu trebuie să incite la vânzarea, cumpărarea sau închirierea produselor ori serviciilor sponsorului sau ale unui terț, în special prin referiri specific promotionale la aceste produse ori servicii, făcute în timpul acestor emisiuni.
Articolul 18
Sponsorizări interzise
1. Emisiunile nu pot fi sponsorizate de către persoane fizice ori juridice care au ca obiect principal de activitate fabricarea sau vânzarea de produse ori furnizarea de servicii a căror publicitate este interzisă în conformitate cu art. 15.
2. Sponsorizarea jurnalelor televizate și a emisiunilor de actualitati este interzisă.
Capitolul 5 Asistența reciprocă
Articolul 19
Cooperarea dintre părți
1. Părțile se angajează să își acorde reciproc asistența pentru aplicarea prezentei convenții.
2. În acest scop:
a) fiecare stat contractant desemnează una sau mai multe autorități ale căror nume și adrese le comunică secretarului general al Consiliului Europei, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
b) fiecare stat contractant care a desemnat mai multe autorități va indica în comunicarea la care se referă lit. a) competența fiecăreia dintre aceste autorități.
3. O autoritate desemnată de o parte:
a) va furniza informațiile prevăzute la art. 6 paragraful 2;
b) va furniza, la cererea unei autorități desemnate de o altă parte, informații privind dreptul și practicile interne în domeniile acoperite de prezenta convenție;
c) va coopera cu autoritățile desemnate de alte părți, de fiecare data când se va considera necesar și, mai cu seama, atunci când aceasta cooperare ar putea întări eficienta măsurilor luate pentru aplicarea prezentei convenții;
d) va examina orice dificultate aparuta în aplicarea prezentei convenții, care îi va fi notificată de o autoritate desemnată de către o altă parte.
Capitolul 6 Comitetul permanent
Articolul 20
Comitetul permanent
1. În aplicarea scopurilor prezentei convenții se constituie un comitet permanent.
2. Orice parte poate fi reprezentată în cadrul Comitetului permanent prin unul sau mai mulți delegați. Fiecare delegație dispune de un vot. În domeniile ce țin de competentele sale Comunitatea Economică Europeană își exercită dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor sale membre care sunt părți la prezenta convenție; Comunitatea Economică Europeană nu își exercită dreptul sau de vot în cazul în care statele membre în cauza și-l exercita pe al lor și viceversa.
3. Fiecare stat vizat la art. 29 paragraful 1, care nu este parte la prezenta convenție, poate fi reprezentat în Comitetul permanent printr-un observator.
4. Comitetul permanent poate recurge la experți pentru a-și îndeplini misiunea. El poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui organism interesat, sa invite orice organism național sau internațional, guvernamental ori neguvernamental, calificat din punct de vedere tehnic în domeniile vizate de prezenta convenție, să fie reprezentat printr-un observator la o întreaga reuniune sau la o parte din aceasta. Decizia de a invita astfel de experți sau organisme este luată cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor Comitetului permanent.
5. Comitetul permanent este convocat de secretarul general al Consiliului Europei. El își va tine prima reuniune la 6 luni după data intrării în vigoare a prezentei convenții. Comitetul permanent se reuneste, în continuare, atunci când o treime din numărul părților sau Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei formulează aceasta cerere, la inițiativa secretarului general al Consiliului Europei, conform dispozițiilor art. 23 paragraful 2, sau la cererea uneia sau mai multor părți, conform dispozițiilor art. 21 lit. c) și art. 25 paragraful 2.
6. Cvorumul necesar pentru a se tine o reuniune a Comitetului permanent este constituit de majoritatea părților.
7. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 4 și ale art. 23 paragraful 3, deciziile Comitetului permanent sunt luate cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor prezenți.
8. Sub rezerva dispozițiilor prezentei convenții, Comitetul permanent își stabilește regulamentul interior.
Articolul 21
Funcțiile Comitetului permanent
Comitetul permanent este însărcinat sa urmărească aplicarea prezentei convenții și poate:
a) să facă recomandări părților referitoare la aplicarea prezentei convenții;
b) sa sugereze modificări ale prezentei convenții, care sunt considerate necesare, și să le examineze pe cele ce sunt propuse, conform dispozițiilor art. 23;
c) sa examineze, la cererea uneia sau mai multor părți, toate problemele legate de interpretarea prezentei convenții;
d) sa faciliteze, atât cat este nevoie, soluționarea amiabila a oricărei dificultăți care îi este notificată conform dispozițiilor art. 25;
e) să facă recomandări Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la invitarea altor state decât cele vizate la art. 29 paragraful 1 de a adera la prezenta convenție.
Articolul 22
Rapoartele Comitetului permanent
După fiecare dintre reuniunile sale Comitetul permanent va transmite părților și Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei un raport asupra discuțiilor și asupra tuturor deciziilor luate.
Capitolul 7 Amendamente
Articolul 23
Amendamente
1. Orice parte poate propune amendamente la prezenta convenție.
2. Fiecare propunere de amendament este notificată secretarului general al Consiliului Europei care o comunică statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state părți la Convenția culturală europeană, Comunității Economice Europene și fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat sa adere la prezenta convenție, în conformitate cu dispozițiile art. 30. Secretarul general al Consiliului Europei convoacă o reuniune a Comitetului permanent cel mai devreme la doua luni după comunicarea propunerii de amendare.
3. Fiecare propunere de amendare este examinata de Comitetul permanent, care va supune textul adoptat cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor Comitetului permanent Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei spre aprobare. După aceasta aprobare textul este transmis părților pentru acceptare.
4. Fiecare amendament intră în vigoare în a 30-a zi după ce toate părțile l-au informat pe secretarul general ca l-au acceptat.
Capitolul 8 Pretinse încălcări ale prezentei convenții
Articolul 24
Pretinse încălcări ale prezentei convenții
1. Când o parte constata o încălcare a prezentei convenții, ea comunică acest lucru părții transmitatoare și cele doua părți vor depune eforturi pentru a soluționa dificultatea pe baza dispozițiilor art. 19, 25 și 26.
2. Dacă pretinsa încălcare are un caracter evident, serios și grav, astfel încât sa ridice importante probleme de interes public, și privește art. 7 paragraful 1 sau 2, art. 12, art. 13 paragraful 1 prima fraza, art. 14 ori art. 15 paragraful 1 sau 3, precum și dacă aceasta continua doua săptămâni după comunicare, partea receptoare poate suspenda, cu titlu provizoriu, retransmisia serviciului de programe în cauza.
3. În toate celelalte cazuri de pretinse încălcări, cu excepția celor prevăzute la paragraful 4, partea receptoare poate suspenda, cu titlu provizoriu, retransmisia serviciului de programe în cauza după 8 luni de la data comunicării, dacă încălcarea continua.
4. Suspendarea provizorie a retransmisiei nu este admisă în cazul pretinselor încălcări ale art. 7 paragraful 3 și ale art. 8, 9 sau 10.
Capitolul 9 Soluționarea diferendelor
Articolul 25
Concilierea
1. În caz de dificultate în aplicarea prezentei convenții, părțile interesate se vor strădui sa ajungă la o soluționare amiabila.
2. Dacă una dintre părțile interesate se opune, Comitetul permanent poate examina problema, punându-se la dispoziția părților interesate, în scopul de a ajunge în cel mai scurt timp la o soluție satisfăcătoare și, dacă este cazul, de a formula un aviz consultativ în aceasta privinta.
3. Fiecare parte interesată se angajează sa furnizeze Comitetului permanent, în cel mai scurt timp, toate informațiile și facilitățile necesare pentru ca acesta să își poată îndeplini funcțiile în conformitate cu paragraful precedent.
Articolul 26
Arbitrajul
1. Dacă părțile interesate nu își pot soluționa diferendul pe baza dispozițiilor art. 25, ele pot, de comun acord, sa îl supună arbitrajului potrivit procedurii prevăzute în anexa la prezenta convenție. În absenta unui astfel de acord, în termen de 6 luni de la prima cerere de deschidere a procedurii de conciliere, diferendul poate fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre părți.
2. Fiecare parte poate, în orice moment, sa declare ca recunoaște ca obligatorie de drept și fără o convenție specială față de oricare parte care accepta aceeași obligație aplicarea procedurii de arbitraj prevăzute în anexa la prezenta convenție.
Capitolul 10 Alte acorduri internaționale și dreptul intern al părților
Articolul 27
Alte acorduri sau aranjamente internaționale
1. În relațiile lor mutuale părțile care sunt membre ale Comunității Economice Europene aplica regulile Comunității și, prin urmare, nu vor aplica regulile decurgând din prezenta convenție decât în măsura în care nu exista nici o reglementare comunitara cu privire la subiectul particular care le interesează.
2. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu va putea împiedica părțile sa încheie acorduri internaționale care să completeze sau sa dezvolte aceste dispoziții ori sa extindă domeniul lor de aplicare.
3. În cazul unor acorduri bilaterale prezenta convenție nu modifica cu nimic drepturile și obligațiile părților ce decurg din aceste acorduri și care nu aduc atingere nici exercitării de către alte părți a drepturilor pe care le au prin prezenta convenție și nici îndeplinirii obligațiilor lor decurgând din aceasta.
Articolul 28
Relații între convenție și dreptul intern al părților
Nici o dispoziție a prezentei convenții nu va putea împiedica părțile să aplice reguli mai stricte sau mai detaliate decât cele prevăzute în prezenta convenție serviciilor de programe transmise de organisme sau prin mijloace tehnice aflate sub jurisdicția lor, în sensul art. 3.
Capitolul 11 Dispoziții finale
Articolul 29
Semnarea și intrarea în vigoare
1. Prezenta convenție este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei și altor state părți la Convenția culturală europeană, precum și Comunității Economice Europene. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de 3 luni după data la care 7 state, dintre care cel puțin 5 state membre ale Consiliului Europei, și-au exprimat consimțământul de a fi legate prin prezenta convenție, conform dispozițiilor paragrafului precedent.
3. Un stat poate declara, în momentul semnării sau la o dată ulterioară precedand intrarea în vigoare a prezentei convenții în ceea ce îl privește, ca va aplica prevederile acesteia cu titlu provizoriu.
4. Prezenta convenție va intra în vigoare față de toate statele vizate la paragraful 1 sau față de Comunitatea Economică Europeană, care își vor exprima ulterior consimțământul de a fi legate prin aceasta, în prima zi care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 30
Aderarea statelor nemembre
1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei va putea, după consultarea statelor contractante, sa invite oricare alt stat sa adere la prezenta convenție, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20. d. din Statutul Consiliului Europei și cu unanimitatea reprezentanților statelor contractante care au dreptul de a fi membre ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.
2. Pentru fiecare stat care adera prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 31
Aplicarea teritorială
1. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenție.
2. Fiecare stat poate, în oricare alt moment ulterior, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea prezentei convenții la oricare alt teritoriu desemnat în declarație. Prezenta convenție va intra în vigoare în privinta acestui teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii declarației de către secretarul general al Consiliului Europei.
3. Orice declarație facuta în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în aceasta declarație, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect cu începere din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 32
Rezerve
1. În momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare:
a) fiecare stat poate declara ca își rezerva dreptul de a se opune retransmiterii pe teritoriul sau, în cazul în care aceasta nu este conformă cu legislația sa naționala, a serviciilor de programe ce conțin publicitate pentru băuturile alcoolizate, conform regulilor prevăzute la art. 15 paragraful 2;
b) Regatul Unit al Marii Britanii poate declara ca își rezerva dreptul de a nu îndeplini obligația prevăzută la art. 15 paragraful 1 de a interzice publicitatea pentru produse din tutun, în ceea ce privește publicitatea pentru trabucurile și tutunul de pipa, difuzată de Independent Broadcasting Authority pe teritoriul britanic prin mijloace terestre.
Nici o alta rezerva nu este admisă.
2. O rezerva formulată conform paragrafului precedent nu poate face obiectul unor obiecții.
3. Fiecare stat contractant care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului 1 poate să o retragă în întregime ori în parte, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificării de către secretarul general.
4. Partea care a formulat o rezervă față de conținutul unei dispoziții a prezentei convenții nu va putea pretinde aplicarea acestei dispoziții de către o altă parte; cu toate acestea, ea poate, dacă rezerva este parțială sau condițională, sa pretindă aplicarea acestei dispoziții în măsura în care ea însăși a acceptat-o.
Articolul 33
Denunțarea
1. Fiecare parte poate, în orice moment, sa denunțe prezenta convenție adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunțarea va deveni efectivă începând cu prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 34
Notificările
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, altor state părți la Convenția culturală europeană, Comunității Economice Europene și fiecărui stat care a aderat sau care a fost invitat sa adere la prezenta convenție:
a) orice semnatura;
b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) fiecare data de intrare în vigoare a prezentei convenții, conform dispozițiilor art. 29, 30 și 31;
d) fiecare raport stabilit în aplicarea dispozițiilor art. 22;
e) orice alt act, declarație, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenție.
Drept care subsemnații, legal împuterniciți în acest scop, au semnat prezenta convenție.
Semnată la Strasbourg la 5 mai 1989, în limbile franceza și engleza, cele doua texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depus în Arhivele Consiliului Europei.
Secretarul general al Consiliului Europei va transmite câte o copie certificată pentru conformitate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state părți la Convenția culturală europeană, Comunității Economice Europene și fiecărui stat invitat sa adere la prezenta convenție.
Anexa 1 ARBITRAJUL
1. Orice cerere de arbitraj este notificată secretarului general al Consiliului Europei. Ea indica numele celeilalte părți a diferendului și obiectul diferendului. Secretarul general al Consiliului Europei comunică informațiile astfel primite tuturor părților la convenție. 2. În cazul apariției unui diferend între doua părți, dintre care una este un stat membru al Comunității Economice Europene, ea însăși parte, cererea de arbitraj este adresată în același timp acestui stat membru și Comunității Economice Europene care, împreună, notifica secretarului general al Consiliului Europei, în termen de o luna de la primirea cererii, dacă statul membru sau Comunitatea Economică Europeană ori statul membru și Comunitatea Economică Europeană împreună se constituie parte în diferend. În cazul absentei unei astfel de notificări în termenul menționat, statul membru și Comunitatea Economică Europeană sunt în situația de a nu fi decât o singura și aceeași parte în diferend, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor vizând constituirea și procedura tribunalului arbitral. Același principiu se aplică și în cazul în care un stat membru și Comunitatea Economică Europeană se constituie împreună parte în diferend. În ipoteza prevăzută de prezentul paragraf, termenul de o luna menționat în prima fraza a paragrafului 4 este extins la doua luni. 3. Tribunalul arbitral este compus din 3 membri: fiecare dintre părțile în diferend numesc un arbitru; cei 2 arbitri astfel numiți desemnează, de comun acord, un al treilea arbitru, care își asuma președinția tribunalului. Acesta din urma nu poate să fie cetățean al uneia dintre părțile în diferend, nici să își aibă reședința curenta pe teritoriul uneia dintre părți, nici să se afle în serviciul uneia dintre ele, nici sa fi fost implicat anterior în diferend cu alt titlu. 4. Dacă într-un termen de o luna, calculat de la comunicarea cererii către secretarul general al Consiliului Europei, una dintre părți nu a numit un arbitru, președintele Curții Europene a Drepturilor Omului va proceda, la cererea celeilalte părți, la numirea acestuia într-un nou termen de o luna. Dacă președintele Curții Europene a Drepturilor Omului nu poate acționa sau este cetățean al uneia dintre părțile în diferend, aceasta numire va fi facuta de vicepreședintele Curții Europene a Drepturilor Omului sau de persoana care are cea mai mare vechime în calitate de membru al acesteia, care este disponibilă și care nu este cetățean al uneia dintre părțile în diferend. Aceeași procedura se aplică dacă, într-un termen de o luna de la numirea celui de-al doilea arbitru, președintele tribunalului arbitral nu este desemnat. 5. Dispozițiile paragrafelor 3 și 4 se aplică, după caz, pentru a completa fiecare loc vacant. 6. Dacă doua sau mai multe părți se înțeleg pentru a face cauza comuna, ele numesc împreună un arbitru. 7. Părțile la diferend și Comitetul permanent furnizează tribunalului arbitral toate facilitățile necesare pentru desfășurarea eficienta a procedurii. 8. Tribunalul arbitral își stabilește propriile reguli de procedura. Deciziile sale sunt luate cu votul majorității membrilor săi. Sentinta sa este definitivă și obligatorie. 9. Sentinta tribunalului arbitral este notificată secretarului general al Consiliului Europei care o comunică tuturor părților la convenție. 10. Fiecare parte la diferend suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a numit; aceste părți suporta, în cote egale, cheltuielile celuilalt arbitru, precum și celelalte cheltuieli necesitate de arbitraj. ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.