Instrucțiunile din 23 decembrie 2002

Capitolul 1 Dispoziții generale

Prezentele instrucțiuni stabilesc regimul ajutorului de stat acordat sub forma garanțiilor în aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 143/1999 , cu completările ulterioare, denumita în continuare lege. Garanțiile sunt, de regula, legate de un împrumut, credit, emisiune de obligațiuni etc., care urmează a fi contractate între un împrumutător și un împrumutat.

Aceste instrucțiuni acoperă toate formele de garanții, indiferent de temeiul lor juridic și de tranzacția la care se referă. Ajutorul de stat poate fi acordat sub forma garanțiilor individuale sau în cadrul unor scheme. În majoritatea cazurilor, de eventualul ajutor de stat implicat într-o astfel de operațiune beneficiază cel care obține împrumutul.

Totuși, în anumite împrejurări, poate fi vorba și de un ajutor de stat acordat împrumutătorului.

Prezentele instrucțiuni nu se aplică garanțiilor acordate în vederea obținerii creditelor pentru export.

Capitolul 2 Domeniul de aplicare

Capitolul 3 Valoarea ajutorului de stat

3.1. În cazul unei garanții de stat individuale, elementul de ajutor trebuie evaluat prin referire la detaliile garanției și împrumutului (sau altui tip de obligație financiară). Factorii relevanti includ în special durata și valoarea garanției și împrumutului, riscul neachitarii de către împrumutat, prețul plătit de către împrumutat pentru garanție, natura oricărei alte asigurări date, condițiile și momentul în care statul va fi solicitat sa plătească datoria creata în urma împrumutului și mijloacele (de exemplu, declararea falimentului), care să fie folosite de către stat pentru a recupera sumele datorate de împrumutat, după executarea garanției.

3.2. Echivalentul-subvenție al unei garanții pentru un împrumut acordat într-un anumit an poate fi:

a) calculat în același mod ca echivalentul-subvenție al unui împrumut acordat în condiții preferențiale, bonificatia de dobânda reprezentând diferența dintre dobânda pieței și dobânda obținută datorită garanției de stat, după ce orice prime plătite au fost deduse; sau

b) luat ca diferența între suma principala garantată încă nerambursata înmulțită cu factorul de risc (probabilitatea de a nu rambursa) și orice prima plătită, adică (suma garantată nerambursata x riscul) - prima; sau

c) calculat prin orice alta metoda obiectivă justificată și general acceptată.

Pentru garanțiile individuale prima metoda ar trebui să fie, în principiu, forma standard de calcul, iar pentru schemele de garanții, cea de-a doua.

3.2.1. Factorul de risc trebuie să se bazeze pe experienta anterioară privind frecventa nerambursarii unor împrumuturi date în circumstanțe similare (sectorul, mărimea firmei, nivelul activității economice generale). Echivalentele-subvenție anuale vor trebui actualizate la valoarea lor prezenta, folosindu-se nivelul ratei de actualizare, apoi adunate pentru a se obține echivalentul-subvenție total.

3.2.2. Atunci când în momentul acordării împrumutului exista o mare probabilitate ca împrumutatul sa nu-l poată rambursa (de exemplu, pentru ca are dificultăți financiare), valoarea garanției poate fi la fel de mare ca și suma acoperită efectiv de acea garanție.

3.3. Dacă o obligație financiară este acoperită în întregime de o garanție de stat, împrumutătorul este mai puțin stimulat sa evalueze în mod corespunzător, să asigure și sa minimizeze riscul care decurge din operatia de împrumut și, în special, sa evalueze în mod corect gradul de solvabilitate al împrumutatului. O astfel de evaluare a riscului poate, de asemenea, sa nu fie efectuată nici de cel care garantează, din lipsa mijloacelor necesare. Aceasta lipsa de stimulare care minimalizeaza riscul de neplata a împrumutului poate incuraja împrumutătorii sa contracteze împrumuturi cu un risc comercial mai mare decât normal și poate astfel mari valoarea garanțiilor cu risc mare din portofoliul statului.

3.4. Un procent de cel puțin 20% din valoarea împrumutului, care să nu fie acoperit de o garanție de stat, este o limita corespunzătoare pentru a determina împrumutătorul sa evalueze în mod corect gradul de solvabilitate al împrumutatului și sa minimizeze în acest fel riscul asociat tranzacției. Prin urmare, Consiliul Concurentei va examina în mod critic orice garanții care acoperă în întregime (sau aproape în întregime) o tranzacție financiară.

3.5. În cazul schemelor privind garanții de stat, caracteristicile specifice ale cazurilor individuale pot sa nu fie cunoscute în momentul în care se evalueaza schema. În aceste condiții elementul de ajutor este evaluat prin referire la prevederile schemei care privesc, printre altele, suma maxima și durata împrumuturilor, categoria de întreprindere și tipul proiectului eligibil, garanția solicitată imprumutatilor, prima care trebuie plătită și ratele dobânzii obținute de aceștia.

Capitolul 4 Condițiile care exclud existenta ajutorului de stat

4.1. O garanție individuală sau o schema de garanții instituită de stat nu intra sub incidența legii atunci când prin aceasta nu se conferă un avantaj special numai anumitor agenți economici ori anumitor bunuri, servicii sau regiuni. În asemenea cazuri nu este necesară notificarea către Consiliul Concurentei.

4.2. De asemenea, o garanție de stat individuală nu constituie ajutor de stat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) împrumutatul nu se afla în dificultate financiară;

b) împrumutatul este, în principiu, capabil să obțină un împrumut în condiții de piața de pe piețele financiare, fără nici o intervenție a statului;

c) garanția este acordată în legătură cu o operațiune financiară precisa, se referă la o sumă maxima determinata, nu acoperă mai mult de 80% din împrumutul de rambursat sau din alta obligație financiară, cu excepția obligațiunilor și altor instrumente similare, și nu este nelimitată în timp;

d) garanția implica plata unei prime la prețul pieței. Acest preț este determinat, printre altele, de suma și de durata garanției, garanțiile oferite de către împrumutat, situația sa financiară, sectorul de activitate, perspective, de nivelul riscului de neplata și de alte condiții economice.

4.3. O schema de garanție de stat nu constituie ajutor de stat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) schema nu permite ca garanțiile să fie acordate imprumutatilor care se afla în dificultate financiară;

b) beneficiarii împrumutului sunt, în principiu, capabili să obțină un împrumut în condiții de piața de pe piețele financiare, fără nici o intervenție a statului;

c) garanțiile sunt acordate în legătură cu o operațiune financiară precisa, se referă la o sumă maxima determinata, nu acoperă mai mult de 80% din împrumutul de rambursat sau din alta obligație financiară, cu excepția obligațiunilor și altor instrumente similare, și nu sunt nelimitate în timp;

d) condițiile schemei se bazează pe o evaluare realista a riscului, astfel încât primele plătite de agenții economici beneficiari să asigure autofinantarea schemei;

e) schema prevede condițiile în care viitoarele garanții vor fi acordate, precum și analiza, cel puțin o dată pe an, a finanțării generale a schemei;

f) primele acoperă atât riscurile obișnuite asociate cu acordarea garanțiilor, cat și costurile administrative ale schemei și permit obținerea unui randament normal al capitalului inițial, eventual furnizat de către stat, la demararea schemei.

4.4. Nerespectarea conformitatii cu oricare dintre condițiile prezentate la pct. 4.2 și 4.3 nu înseamnă ca acea garanție individuală sau schema de garanție este în mod automat privită ca ajutor de stat. Dacă furnizorul are vreo indoiala cu privire la faptul ca o garanție sau o schema planificata este sau nu ajutor de stat, aceasta va trebui notificată.

4.5. Exista situații în care se planifica folosirea garanțiilor de stat pentru a da posibilitatea agenților economici, și în special întreprinderilor mici și mijlocii, să obțină împrumuturi pe care piața nu le-ar oferi. Întreprinderile care se găsesc în faza de început a activității, care cunosc o creștere rapida sau sunt de mici dimensiuni nu oferă siguranța necesară pentru a garanta un împrumut sau a obține o garanție. Ele pot intră în categoria întreprinderilor cu mare risc, al căror prag de rentabilitate nu poate fi atins decât pe termen lung și/sau având o rata deosebit de mare de esec. Acesta poate fi cazul proiectelor care privesc produse sau procedee noi și inovatoare. Aceste circumstanțe nu exceptează, în general, garanțiile de stat de la incidența legii. Garanțiile de stat acordate în asemenea condiții vor fi, în consecința, notificate Consiliului Concurentei la fel ca și garanțiile de stat acordate în alte circumstanțe.

Capitolul 5 Compatibilitatea ajutorului de stat în forma garanțiilor cu mediul concurential

5.1. Garanțiile de stat ce intra sub incidența legii sunt analizate de Consiliul Concurentei în scopul determinării compatibilitatii acestora cu mediul concurential. Înainte ca o asemenea evaluare a compatibilitatii să poată fi facuta, beneficiarul ajutorului trebuie să fie identificat. Acesta poate fi împrumutatul, împrumutătorul sau amândoi.

5.2. În majoritatea cazurilor garanția conține ajutor pentru împrumutat. Consiliul Concurentei va analiza dacă acest ajutor este sau nu compatibil cu mediul concurential, în conformitate cu aceleași reguli care se aplică la măsurile privind ajutorul de stat acordat sub alte forme. Criteriile concrete pentru evaluarea compatibilitatii sunt prevăzute în regulamentele Consiliului Concurentei emise în aplicarea

Legii nr. 143/1999

privind ajutorul de stat, referitoare la ajutoarele de stat având obiectiv orizontal, regional și sectorial. Analiza va lua în considerare, în special, intensitatea ajutorului, caracteristicile beneficiarilor și obiectivele urmărite.

5.3. Consiliul Concurentei autorizeaza ajutorul de stat sub forma garanțiilor numai dacă executarea lor este, din punct de vedere contractual, legată de condiții specifice ce pot merge până la declararea obligatorie a falimentului beneficiarului sau orice alta procedura similară. Aceste condiții vor trebui să fie agreate de către Consiliul Concurentei, în cadrul notificării, în momentul în care garanția se acordă. În cazul în care furnizorul de ajutor dorește sa acorde garanția în condiții diferite decât cele convenite în momentul notificării, Consiliul Concurentei considera acordarea garanției ca un nou ajutor de stat ce trebuie notificat în conformitate cu art. 6 din lege, cu completările ulterioare.

5.4. Atunci când garanția reprezintă ajutor pentru împrumutător, un asemenea ajutor poate constitui, în principiu, ajutor de operare. Acesta este considerat, în general, incompatibil cu mediul concurential.

Capitolul 6 Consecințele încălcării art. 6 și 7 din lege, respectiv ale nerespectării obligației de notificare și clauzei suspensive

6.1. Atunci când furnizorii nu respecta obligația notificării prevăzută la art. 6 și, respectiv, clauza suspensivă prevăzută în art. 7 din lege, cu completările ulterioare, elementul de ajutor al garanției trebuie calificat drept ilegal, în conformitate cu art. 16 din lege.

6.2. Atunci când ajutorul a fost acordat în mod ilegal, beneficiarii ajutorului de stat au de făcut fața unui anumit risc. Dacă în urma analizei Consiliul Concurentei stabilește ca ajutorul de stat este incompatibil în sensul legii, va dispune recuperarea, rambursarea sau suspendarea acestuia, potrivit prevederilor art. 17 din lege, chiar dacă aceasta înseamnă declararea falimentului împrumutatului.

6.3. Garanțiile diferă de alte măsuri ale ajutorului de stat, cum ar fi împrumuturi nerambursabile sau exceptarile de la plata taxelor și impozitelor, în măsura în care, atunci când este vorba despre o garanție, statul intra, de asemenea, într-o relație juridică cu împrumutătorul. De aceea trebuie să se ia în considerare dacă un ajutor de stat acordat în mod ilegal are consecințe în privinta terților. În cazul unor garanții pentru împrumuturi, aceasta privește, în principal, instituțiile financiare de credit. În cazul unor garanții pentru obligațiunile emise pentru a obține finanțarea unor întreprinderi, aceasta privește instituțiile financiare implicate în emisiunea de obligațiuni.

6.4. Avându-se în vedere cele menționate la pct. 6.3, împrumutătorii pot avea un interes în a verifica, ca o măsura standard de prevedere, ca reglementările privind ajutorul de stat au fost respectate ori de câte ori au fost acordate garanții.

Capitolul 7 Rapoartele care trebuie prezentate Oficiului Concurentei de către furnizori și beneficiari

7.1. Avându-se în vedere ca piețele financiare sunt în continua dezvoltare și ca valoarea garanțiilor este greu de evaluat, activitatea de monitorizare, în conformitate cu art. 26 din lege, a ajutoarelor de stat sub forma garanțiilor de stat autorizate de Consiliul Concurentei este de o importanța deosebită.
7.2. Pe lângă datele uzuale privind cheltuielile, raportarile transmise anual Oficiului Concurentei trebuie să ofere, atât pentru scheme, cat și pentru garanțiile individuale, date privind suma totală a garanțiilor de stat încă nerambursate, suma totală plătită de stat în contul debitorilor restanti în anul precedent prin executarea garanțiilor (valoare neta, luându-se în considerare sumele recuperate) și primele plătite de beneficiari pentru garanțiile de stat din același an. Aceste informații vor fi de folos în calcularea ratei de nerambursare ce va fi utilizata pentru a se evalua viitoarele garanții și, dacă este necesar, primele care vor fi plătite în viitor.
7.3. Consiliul Concurentei poate folosi asemenea informații pentru a solicita furnizorului de ajutor măsuri corespunzătoare, în conformitate cu art. 13 și 19 din lege, în scopul de a modifica un ajutor de stat existent, dacă acesta denatureaza mediul concurential și afectează aplicarea corespunzătoare a acordurilor internaționale la care România este parte.
────────────────