Decizia nr. 397/2022

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ada Mălina Pintilie, Alexandru Bogdan Pintilie, Mugur Gabriel Șteț, Ina Valentina Șteț și Andreea Ioana Turcu în Dosarul nr. 35.083/3/2015 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.938D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că acea durată de 3 zile a termenului prevăzut de textul de lege criticat respectă cerințele prevăzute de

art. 21

și

24 din Constituție , având în vedere specificul procedurii de insolvență, care implică desfășurarea acesteia cu celeritate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 35.083/3/2015, Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, în ceea ce privește termenul de 3 zile prevăzut de textul de lege. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ada Mălina Pintilie, Alexandru Bogdan Pintilie, Mugur Gabriel Șteț, Ina Valentina Șteț și Andreea Ioana Turcu într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva raportului lunar întocmit de lichidatorul judiciar.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că termenul de 3 zile nu este un termen rezonabil, fiind în fapt un termen care nu permite luarea la cunoștință, în termeni reali și rezonabili, a măsurilor luate de lichidatorul judiciar. Stabilirea unui termen de 3 zile pentru exercitarea unei căi de atac lipsește părțile de capacitatea de a conștientiza în ce măsură drepturile lor sunt încălcate de măsurile luate de lichidatorul judiciar, precum și de posibilitatea de a reacționa în consecință. Or, un interval de timp atât de scurt nu-i permite persoanei interesate, care nu are pregătire juridică, să formuleze o contestație bine documentată, mai ales în condițiile în care chestiunile juridice din speță prezintă un nivel ridicat de dificultate.

6.

Se mai arată că stabilirea unui termen de contestație de numai 3 zile nu poate fi justificată nici prin prisma celerității procedurii, atât timp cât legiuitorul prevede că judecătorul-sindic poate acorda termene de judecată la fiecare 120 de zile. De altfel, termenul apare ca fiind insuficient și prin raportare la termenul de recurs, care este de 7 zile.

7.

Nu în ultimul rând, autorii evocă jurisprudența Curții Constituționale cu privire la prevederile criticate, respectiv

Decizia nr. 308 din 12 mai 2016 , pe care nu o consideră aplicabilă în cauză, întrucât fiecare constrângere în exercitarea accesului liber la justiție, ce presupune restrângerea termenului pentru exercitarea actului procedural, trebuie apreciată individual, și nu generalizat.

8.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Termenul stabilit de

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

pentru contestarea măsurilor adoptate de administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței respectă cerințele prevăzute de

art. 21

și

24 din Constituție , având în vedere specificul procedurii insolvenței, care se caracterizează prin celeritate, derivată din necesitatea implementării cât mai rapide și eficiente a măsurilor care să conducă la maximizarea averii debitorului, principiu și scop al procedurii insolvenței.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „Contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la

alin. (1) “.

13.

Curtea reține că

Legea nr. 85/2006 , cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin

art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, ținând cont de prevederile

art. 343 din Legea nr. 85/2014 , potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum și de

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de

constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor criticate.

14.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 24

privind dreptul la apărare.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit

art. 21 din Legea nr. 85/2006 , administratorul judiciar va întocmi un raport lunar în care va prezenta măsurile luate, precum și cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii sau cele efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Împotriva acestui raport, orice persoană interesată va putea formula o contestație în termen de 3 zile de la publicarea unui extras în Buletinul procedurilor de insolvență, iar judecătorul-sindic o va soluționa în termen de 5 zile de la înregistrare.

16.

Analizând textul de lege de mai sus, Curtea constată că legiuitorul a stabilit termene scurte, tocmai pentru că a urmărit ca această procedură să fie una rapidă și eficientă. Rațiunea unei astfel de reglementări este justificată de necesitatea desfășurării rapide a tuturor activităților stabilite de lege în sarcina administratorului judiciar, precum și a evitării unui eventual blocaj al procedurii insolvenței din cauza contestațiilor formulate de creditori, debitor sau de orice altă persoană interesată împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

17.

Referitor la termenul de contestare al raportului de activitate întocmit de administratorul judiciar, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (a se vedea

Decizia nr. 186 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010) că procedura insolvenței se caracterizează prin celeritate tocmai pornind de la caracterul raporturilor comerciale care, la rândul lor, se desfășoară cu celeritate. Celeritatea procedurii insolvenței, menționată și la

art. 5

din lege, justifică și stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanților la procedură, dar aceste termene nu împiedică accesul liber la justiție, întrucât legea stabilește suficiente garanții pentru desfășurarea procesului în condițiile prevăzute la

art. 21 din Constituție . Mai mult, Curtea a statuat în

Decizia nr. 201 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit prevederilor

art. 126 alin. (2) din Constituție , competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Așadar, stabilirea normelor procedurale este atributul exclusiv al legiuitorului.

18.

În completarea celor de mai sus, Curtea a stabilit, prin

Decizia nr. 251 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006 (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 124 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 mai 2014), că în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de

art. 21 . Așadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin

Constituție , a condițiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual - inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.

19.

Transpunând considerentele expuse mai sus la situația concretă a speței deduse controlului, Curtea constată că nu există nicio încălcare a accesului liber la justiție prin stabilirea de către legiuitor a unui termen de contestație de 3 zile care curge de la publicarea unui extras din raport în Buletinul procedurilor de insolvență.

20.

Prin edictarea acestei norme, legiuitorul nu a adus atingere substanței dreptului de acces liber la justiție, ci a urmărit stabilirea unei proceduri de contestație, adaptată materiei insolvenței. Or, de esența acestei materii este derularea oricăror activități și proceduri cu promptitudine, pentru a permite fie reorganizarea activității debitorului, fie lichidarea patrimoniului în condiții avantajoase, în vederea acoperirii pasivului debitorului.

21.

Atât justițiabilul, cât și persoanele cu pregătire juridică trebuie să-și adapteze conduita în funcție de specificul materiei insolvenței și să reacționeze în termenul fixat de legiuitor, în cazul în care consideră că drepturile sale au fost afectate ca urmare a unor măsuri ale administratorului judiciar. În situația în care justițiabilul nu dispune de cunoștințele necesare pentru a înțelege efectele unor acte sau măsuri luate de administratorul judiciar ori pentru a-și valorifica drepturile, acesta poate recurge la serviciile unui specialist în domeniu. Așadar, luând în considerare scopul urmărit de legiuitor, Curtea reține că termenul de 3 zile, deși este unul scurt, este suficient și rezonabil pentru contestarea măsurilor administratorului judiciar de către orice persoană interesată.

22.

În ceea ce privește comparația realizată de autorii excepției între termenul de contestație de 3 zile și termenele stabilite pentru exercitarea recursului sau termenele prevăzute de legiuitor în noua lege a insolvenței, Curtea arată că aceasta nu demonstrează existența vreunui viciu de neconstituționalitate a prevederilor criticate de autori. Așa cum prevede

art. 126 alin. (2) din Constituție

și cum a statuat în mod constant instanța constituțională (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1263 din 28 decembrie 2004,

Decizia nr. 878 din 16 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 14 februarie 2022), legiuitorul are libertatea de a stabili normele de procedură și competența instanțelor de judecată, singura limitare fiind acea de a nu adopta norme care să contravină principiilor constituționale.

23.

Referitor la așa-zisa inaplicabilitate în cauză a considerentelor

Deciziei Curții Constituționale nr. 308 din 12 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, Curtea reține că, în realitate, autorii contestă cele reținute de instanța constituțională cu privire la constituționalitatea dispozițiilor legale criticate. Or, o astfel de critică nu poate fi primită.

24.

În acest context, instanța constituțională reamintește că, potrivit

art. 147 alin. (4) din Constituție , deciziile Curții au aplicabilitate generală, fiind obligatorii erga omnes de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I. De altfel, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu,

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995,

Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009,

Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010) că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. În consecință, atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor.

25.

Distinct de cele precizate anterior, Curtea constată că, prin excepția invocată, autorii au avut drept unic scop înlăturarea sancțiunii exercitării cu întârziere a contestației formulate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, cu consecința analizării pe fond a contestației de către instanța de judecată. Or, era necesar ca autorii să dea dovadă de diligență în exercitarea drepturilor procesuale puse la dispoziția acestora de către legiuitor, pentru ca instanțele de judecată competente să se poată pronunța cu privire la legalitatea măsurilor luate de administratorul judiciar.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ada Mălina Pintilie, Alexandru Bogdan Pintilie, Mugur Gabriel Șteț, Ina Valentina Șteț și Andreea Ioana Turcu în Dosarul nr. 35.083/3/2015 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și constată că dispozițiile

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 septembrie 2022.