Ordinul nr. 166/2003

Prezenta norma sanitară veterinara stabilește condițiile minime pentru identificarea și înregistrarea suinelor, ovinelor și caprinelor, fără a aduce atingere reglementărilor detaliate care pot fi prevăzute pentru eradicarea sau controlul bolilor animalelor.

Prezenta norma sanitară veterinara se va aplica fără a aduce atingere legislației veterinare naționale, privind corelarea probelor prelevate pentru examinarea reziduurilor cu animalele și cu fermele lor de origine, precum și pentru aplicarea măsurilor stabilite conform prevederilor specifice referitoare la principiile care reglementează organizarea de controale veterinare pentru animalele care intră în România din tari terțe.

Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca:

a) autoritatea competentă judeteana și locală să dețină o lista actualizată a tuturor exploatațiilor, situate pe teritoriul lor, care dețin animale care fac obiectul prezentei norme sanitare veterinare, în care sunt menționate speciile de animale deținute și deținătorii lor; asemenea exploatații trebuie să rămână pe lista menționată timp de trei ani consecutivi din momentul în care nu a mai existat nici un animal în exploatatie. În aceasta lista se va menționa, de asemenea, numărul de identificare al exploatatiei;

b) toate informațiile obținute în condițiile prezentei norme sanitare veterinare să fie puse la dispoziția autorității veterinare centrale a României și a autorității competente la cererea acestora.

Autoritatea veterinara centrala a României poate să excludă de pe lista prevăzută la alin. (1) lit. a) persoanele fizice care nu dețin mai mult de trei animale din speciile ovine, caprine sau porcine și pentru care nu se solicita prime, animale care sunt destinate pentru utilizarea sau consumul personal, cu condiția ca oricare dintre aceste animale să facă obiectul controalelor stabilite în prezenta norma sanitară veterinara înainte de orice mișcare a lor.

Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca:

a) orice deținător de porcine menționat în lista prevăzută în art. 3 alin. (1) lit. a), sa țină un registru în care este menționat numărul de animale existente în exploatatie.

1. În acest registru trebuie înregistrate la zi toate fatarile, mortalitatile și miscarile (numărul de animale intrate sau ieșite) specificand, după caz, originea sau destinația lor și datele unor astfel de miscari.

2. Numărul specificat pe crotalia de identificare, aplicată în conformitate cu articolele 5 și 8 ale prezentei norme sanitare veterinare trebuie să fie precizat în toate cazurile.

3. În cazul suinelor de rasa pura și hibrizi care sunt înscriși într-o carte genealogica a efectivului în conformitate cu standardele zootehnice aplicabile animalelor de reproducție prevăzute de legislația veterinara naționala, poate fi recunoscut un sistem alternativ de înregistrare bazat pe identificarea individuală, care să permită ca animalele să fie identificate individual, dacă oferă garanțiile echivalente unui registru;

b) orice deținător de oi sau capre a cărui exploatatie este menționată în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. a) trebuie să țină un registru în care să fie menționat cel puțin numărul total de oi și capre prezente în exploatatie în fiecare an la 31 decembrie. Registrul trebuie să includă de asemenea:

1. codul de identificare al exploatatiei,

2. adresa exploatatiei și coordonatele geografice corespunzătoare ale exploatatiei,

3. tipul de producție,

4. numele și adresa deținătorului,

5. informații la zi despre numărul animalelor

6. codul de identificare al animalului,

7. luna și anul nașterii,

8. sexul,

9. rasa și genotipul dacă se cunoaște,

10. data decesului dacă s-a produs în exploatatie,

11. codul exploatatiei de destinație sau al abatorului și data plecării dacă animalul a părăsit exploatatia,

12. codul de identificare al exploatatiei din care provine animalul și data intrării.

Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca:

a) orice deținător de animale sa furnizeze autorității competente, la cerere, toate informațiile privitoare la originea, identificarea și, când e cazul, la destinația animalelor pe care le-a deținut, întreținut, transportat, comercializat sau tăiat;

b) orice deținător de animale care urmează sa transporte animale la sau de la o piața sau un centru de colectare să prezinte operatorului pieței sau centrului de colectare care este un deținător temporar al animalelor, un document în care sunt menționate detalii privind animalele inclusiv numerele de identificare sau mărcile.

c) registrele și informațiile vor fi păstrate în exploatatie și vor fi puse la dispoziția autorității veterinare centrale și a autorității competente, la cererea acestora, pentru o perioadă minima de trei ani.

Autoritatea veterinara centrala a României dispune respectarea următoarelor principii generale:

a) crotaliile de identificare trebuie să fie aplicate înainte ca animalele sa părăsească exploatatia de origine;

b) nici o crotalie nu poate să fie îndepărtată sau înlocuită fără permisiunea autorității veterinare competente; Dacă o marca a devenit ilizibila sau a fost pierdută, se va aplica o noua marca în conformitate cu prezentul articol.

c) deținătorul va inregistra orice crotalie noua în registrul menționat la art. 4 pentru stabilirea unei legături cu crotalia anterioară aplicată animalului;

d) crotalia trebuie să fie aprobată de către autoritatea veterinara centrala a României, să fie greu de deteriorat și ușor de citit toată viața animalului. Trebuie să fie imposibil de reutilizat și sa rămână atașată animalului fără a-i stanjeni bunăstarea.

e) crotaliile auriculare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. să fie formate din două părți, o parte mascul și o parte femela;

2. să fie confectionate din material plastic flexibil;

3. să fie rezistente la temperatura și ușor de citit pe toată durata vieții animalului;

4. sa nu fie reutilizabile;

5. să fie confectionate într-o formă specifică și sa rămână atașate la animal fără să fie dăunătoare pentru acesta;

6. să prezinte numai inscripțiile prevăzute la alin. (2), care nu se pot îndepărta, pe ambele părți ale crotaliei.

Animalele trebuie să fie identificate cat mai rapid, însă în cazul miscarii trebuie să fie identificate înainte de părăsirea exploatatiei. Identificarea se face cu o crotalie care să facă posibila stabilirea exploatatiei din care au provenit. Pentru ovine și caprine crotalia trebuie să fie inscripționată cu logoul autorității veterinare centrale a României, cu doua caractere care reprezintă codul ISO al României, respectiv RO, urmate de codul de identificare al exploatatiei, care nu trebuie să depășească 12 caractere. Ovinele și caprinele vor fi identificate cu câte o crotalie în fiecare ureche, ambele crotalii purtând aceleași inscripții. Numărul inscripționat pe crotalie trebuie să poată fi menționat în orice document de însoțire precum și în lista menționată în art. 3 alin. (1) lit. a).

Animalele care poarta o crotalie provizorie de identificare a unui transport, trebuie să fie însoțite pe parcursul deplasarii lor de un document care să permită stabilirea originii, locului de plecare și de destinație.

Autoritatea veterinara competența poate autoriza miscarea oilor și a caprelor fără mărci, între exploatații cu același status de sănătate, aflate în aceeași proprietate și situate pe teritoriul acesteia, cu condiția ca fiecare mișcare de acest fel să se realizeze într-un sistem național care permite ca animalul să fie urmărit până la exploatatia în care a fost fatat. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să notifice Comisiei Europene sistemul pe care intenționează sa-l introducă în acest scop. Comisia Europeană poate solicita amendarea acestui sistem când acesta nu îndeplinește cerința menționată mai sus.

Miscarea animalelor neidentificate este interzisă.

Cheltuielile legate de identificarea suinelor, ovinelor și caprinelor sunt suportate de către proprietar.

Când autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinație decide sa nu păstreze marca de identificare alocata animalului în exploatatia de origine, dacă aceasta este situata într-un stat membru al Uniunii Europene, toate cheltuielile datorate reinlocuirii marcilor trebuie să fie suportate de către noul proprietar. Când marca a fost înlocuită, trebuie stabilită o legătură între identificarea alocata de autoritatea competentă a statului de expediere și noua identificare alocata de autoritatea competentă a statului de destinație; aceasta legătură trebuie înregistrată în registrul prevăzut în art. 4. Reidentificarea animalelor destinate tăierii care sunt importate în condițiile prevederilor art. 8 nu este necesară.

În vederea respectării prevederilor legislative specifice referitoare la controalele veterinare și zootehnice aplicabile comerțului cu anumite animale vii și produse în vederea realizării Pieței Interne, în baza convențiilor veterinare existente, atunci când animalele au fost comercializate, autoritatea veterinara centrala din România, ca stat de destinație, poate să solicite informații referitoare la animale, la efectivul lor de origine și la orice mișcare la care acestea au fost supuse.

Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica, completa sau abroga total sau parțial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

Atunci când autoritatea veterinara centrala a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor adopta cele menționate la alineatele precedente, trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara.

---------