Decizia nr. 432/2023

Articolul 15

alin. (5) și (6) din Legea nr. 38/2003 :

„(5) Transportatorii autorizați care execută servicii de transport în regim de taxi vor utiliza serviciile unui dispecerat în condițiile prezentei legi, pe bază de contract de dispecerizare, încheiat cu acesta în condiții nediscriminatorii.

(6) Serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizați, care își desfășoară activitatea într-o localitate, cu excepția localităților unde s-au atribuit mai puțin de 100 de autorizații taxi, unde serviciul este opțional.“

11.

În opinia autoarei excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi și în

art. 124 alin. (2)

privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate stabilesc reguli privind contractarea serviciului de dispecerat în cazul transportatorilor autorizați care execută servicii de transport în regim de taxi și reprezintă opțiunea legiuitorului cu privire la cadrul legal de realizare a acestei activități.

13.

În acest context, Curtea observă că transportul în regim de taxi face parte din categoria serviciilor publice de transport local de interes public sau, după caz, din categoria transporturilor publice și se află sub autoritatea administrațiilor publice locale sau a Ministerului Transportului, prin Autoritatea Rutieră Română (a se vedea

art. 4 din Legea nr. 38/2003 ). Ca atare, interesul public pe care îl reprezintă activitatea de transport implică în mod necesar adoptarea de măsuri legale pentru realizarea unei protecții reale a intereselor clienților, ale taximetriștilor și ale operatorilor de transport. Ca în oricare alt domeniu de interes public, impunerea, prin

Legea nr. 38/2003 , a anumitor exigențe pentru cei care doresc să presteze un serviciu public este în deplină conformitate cu principiile economiei de piață, consacrate în

art. 135 din Constituție .

14.

Astfel, în cauza de față, cu privire la obligația de contractare a serviciului de dispecerat, legiuitorul a optat pentru instituirea pragului de 100 de autorizații taxi/localitate, stabilind caracterul facultativ al acestei obligații pentru toți acei transportatori care își desfășoară activitatea într-o localitate unde s-au atribuit mai puțin de 100 de autorizații taxi. Opțiunea legiuitorului cu privire la reglementarea unui asemenea prag trebuie însă să fie raportată la exigențele de obiectivitate și rezonabilitate, în considerarea domeniului în care sunt reglementate.

15.

Curtea observă că, potrivit

art. 1^1 lit. e) din Legea nr. 38/2003 , autorizația taxi reprezintă copia conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deținut de acesta în condițiile legii, pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi.

16.

De asemenea,

art. 14 din Legea nr. 38/2003

instituie reguli privind eliberarea autorizațiilor taxi, stabilind că activitatea de transport public local de persoane în regim de taxi trebuie dimensionată în raport cu gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie și metrou, după caz [a se vedea

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 38/2003 ] și că „numărul maxim de autorizații taxi stabilit a se atribui (...) va fi de maximum 4 la 1.000 de locuitori ai localității de autorizare“ [a se vedea

art. 14 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 ].

17.

Serviciul de dispecerat taxi reprezintă acea activitate conexă transportului în regim de taxi, care preia telefonic sau prin alte mijloace și transmite comenzile clientului prin stația radio de emisie-recepție către taximetrist [a se vedea

art. 1^1 lit. j) din Legea nr. 38/2003 ], iar instituirea obligației de contractare a acestui serviciu pleacă de la premisa organizării eficiente a serviciului transport în regim de taxi în localitățile cu un număr mare de locuitori, astfel încât să se faciliteze accesul rapid al clienților și al autorităților de control la un vehicul taxi. O asemenea obligație se subsumează scopului legii, constând în garantarea respectării drepturilor și intereselor utilizatorilor serviciilor de transport în regim de taxi, a cărui îndeplinire presupune corelarea dimensiunii și continuității serviciilor respective de transport de persoane cu fluxurile de utilizatori și cerințele acestora, precum și cu modul de realizare a transportului public local de persoane cu celelalte tipuri de transport local existente.

18.

În acest context normativ, Curtea reține că opțiunea legiuitorului pentru numărul de 100 de autorizații taxi atribuite într-o localitate și raportarea la acesta, în ceea de privește obligația de contractare a serviciului de dispecerat, chiar dacă implică, per se, crearea unor categorii distincte de destinatari, care beneficiază de un tratament juridic diferit, este justificată prin raportare la repere clare, obiective și raționale și are un scop legitim.

19.

Conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale (spre exemplu,

Decizia nr. 230 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 26 iunie 2017, paragraful 23), încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că principiul egalității în drepturi, prevăzut de

art. 16 din Constituție , nu este, sub niciun aspect, încălcat.

20.

Referitor la invocarea dispozițiilor

art. 124 alin. (2) din Constituție , Curtea precizează că prevederile legale criticate, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, nu interferează sub niciun aspect cu norma constituțională evocată, referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d ) și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Națională a Patronatului Operatorilor de Transport în Regim de Taxi - Filiala Sibiu în Dosarul nr. 2.180/85/2019 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 15 alin. (5)

și

(6) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2023.