Decizia nr. 156/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Constantin Mateescu în Dosarul nr. 2.909/85/2009/a65 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 430D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată; de asemenea, partea Societatea Pozzo Impex - S.R.L. din Sibiu a depus note de ședință prin care precizează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și solicită admiterea acesteia.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că instituirea unor termene precum cele cuprinse în prevederile criticate corespund procedurii speciale a insolvenței. În acest sens, menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 22 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.909/85/2009/a65, Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Constantin Mateescu într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006 .

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin instituirea unui termen de 30 de zile, de la data afișării tabelului definitiv, în care să se propună planul de reorganizare, indiferent dacă acesta are înscrise creanțe cu titlu provizoriu, sub sancțiunea trecerii la faliment în condițiile nepropunerii planului de reorganizare în termenul instituit de

art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 , se încalcă dreptul la un proces echitabil. În acest context, se apreciază că acest termen ar trebui să se raporteze și la dispozițiile

art. 74 alin. (1) , precum și ale

art. 73 alin. (3)

din aceeași lege, dându-se posibilitatea debitorului să propună un plan de reorganizare pe o valoare reală a creanțelor recunoscute în urma unor hotărâri judecătorești definitive, respectiv această propunere a planului de reorganizare să poată fi făcută doar în baza unui tabel definitiv al creanțelor care să conțină creanțele cu titlu definitiv, și nu pe baza unor creanțe înscrise cu titlu provizoriu care sunt supuse controlului judecătorului-sindic în cadrul unor contestații.

7.

Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția a II-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că prevederile criticate nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Constituție

prin faptul că instituie un termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe în care o propunere privind planul de reorganizare ar putea fi făcută, întrucât, pe de o parte, nu are cum să influențeze dreptul la un proces echitabil ori soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, neexistând vreo legătură logică, de determinare, între aceste două aspecte, iar pe de altă parte, faptul în sine, al stabilirii unor termene procedurale, nu poate influența dreptul la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că acest termen este unul restrictiv.

8.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

(1)

Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condițiile de mai jos:

a)

debitorul, cu aprobarea adunării generale a acționarilor/asociaților, în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe, cu condiția formulării, potrivit

art. 28 , a intenției de reorganizare, dacă procedura a fost declanșată de acesta, și potrivit

art. 33 alin. (6) , în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori;“.

14.

Legea nr. 85/2006 , cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin

art. 344 lit. a) din titlul V

- Dispoziții tranzitorii și finale din

Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile

art. 343 din Legea nr. 85/2014 , potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum și

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor

art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 .

15.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 21 alin. (3) , privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care este

Decizia nr. 509 din 8 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 iunie 2008, prin care s-a reținut că termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluționarea cu celeritate a procedurii declanșate în temeiul

Legii nr. 85/2006 , în absența lor, planul de reorganizare putând fi formulat oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine cât privește raporturile juridice dintre părți.

17.

Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a se asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de

art. 21 . Așadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin

Constituție , a condițiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual - chiar privind utilizarea căilor de atac prevăzute de

art. 129 din Constituție

și cuprinse în

Legea nr. 85/2006 , inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 792 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2017, paragraful 43, sau

Decizia nr. 251 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006).

18.

De altfel,

art. 126 alin. (2) din Constituție

consacră dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili normele de procedură. Prevederile criticate sunt norme de procedură, fiind tocmai o aplicare a prevederilor constituționale care sunt transpuse la nivel infraconstituțional, având în vedere specificul procedurii insolvenței, care este o procedură specială și, în consecință, sa impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, respectiv crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență (a se vedea

Decizia nr. 182 din 16 noiembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau

Decizia nr. 169 din 19 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 205 din 10 aprilie 2013), cadru legislativ special în care se înscriu și dispozițiile criticate în prezenta cauză. Astfel, Curtea nu poate reține că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Mateescu în Dosarul nr. 2.909/85/2009/a65 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba-Iulia - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2017.