Convenția din 20 mai 1980

Articolul 2

1. Fiecare stat contractant va desemna o autoritate centrala care va exercita funcțiile prevăzute în prezenta convenție.

2. Statele federale și statele în care mai multe sisteme de drept sunt în vigoare au dreptul de a desemna mai multe autorități centrale a căror competența o stabilesc.

3. Orice desemnare efectuată prin aplicarea prezentului articol trebuie să fie comunicată secretarului general al Consiliului Europei.

Articolul 3

1. Autoritățile centrale ale statelor contractante trebuie să coopereze între ele și sa promoveze o înțelegere între autoritățile competente ale țărilor respective. Ele trebuie să acționeze cu toată promptitudinea necesară.

2. În vederea facilitării aplicării prezentei convenții, autoritățile centrale ale statelor contractante:

a) asigura transmiterea cererilor de informații care provin de la autoritățile competente și care privesc problemele de drept sau de fapt referitoare la procedurile în curs;

b) își comunică reciproc, la cerere, informații privind dreptul lor referitor la încredințarea copiilor și la evoluția lui;

c) se informează reciproc asupra dificultăților susceptibile să apară cu prilejul aplicării convenției și se straduiesc sa înlăture, în măsura posibilului, obstacolele din calea aplicării ei.

Articolul 4

1. Orice persoană care a obținut într-un stat contractant o hotărâre referitoare la încredințarea unui copil și care dorește să obțină într-un alt stat contractant recunoașterea sau executarea acestei hotărâri se poate adresa în acest scop, prin cerere, autorității centrale a fiecărui stat contractant.

2. Cererea trebuie să fie însoțită de documentele menționate la art. 13.

3. Autoritatea centrala sesizată, dacă este alta decât autoritatea centrala a statului solicitat, transmite documentele acesteia din urma pe cale directa și fără întârziere.

4. Autoritatea centrala sesizată poate refuza intervenția sa atunci când condițiile cerute de prezenta convenție nu sunt îndeplinite în mod evident.

5. Autoritatea centrala sesizată îl informează fără întârziere pe solicitant asupra soluționării cererii sale.

Articolul 5

1. Autoritatea centrala a statului solicitat ia sau ordonă în cel mai scurt termen toate dispozițiile pe care le considera potrivite, sesizand, dacă este cazul, autoritățile sale competente, pentru:

a) a găsi locul unde se afla copilul;

b) a evita, în special prin măsurile provizorii necesare, ca interesele copilului sau ale solicitantului să fie lezate;

c) a asigura recunoașterea sau executarea hotărârii;

d) a asigura predarea copilului către reclamant atunci când se acordă executarea hotărârii;

e) a informa autoritatea solicitanta asupra măsurilor luate și a soluțiilor date.

2. Atunci când autoritatea centrala a statului solicitat are motive sa creadă ca copilul se afla pe teritoriul altui stat contractant, ea transmite documentele autorității centrale a acestui stat, pe cale directa și fără întârziere.

3. Cu excepția cheltuielilor de repatriere, fiecare stat contractant se angajează sa nu ceara de la solicitant nici o plata pentru orice măsură luată în contul acestuia în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol de autoritatea centrala a acestui stat, inclusiv cheltuielile procesuale și, când este cazul, cheltuielile necesitate de participarea unui avocat.

4. Dacă recunoașterea sau executarea este refuzată și dacă autoritatea centrala a statului solicitat considera ca trebuie să dea curs cererii solicitantului de a introduce în acest stat o acțiune pe fond, aceasta autoritate pune totul în aplicare pentru a asigura reprezentarea solicitantului în aceasta procedura în condiții nu mai puțin favorabile decât cele de care poate beneficia o persoană care este rezidență și cetățean al acestui stat și, în acest scop, poate sesiza în special autoritățile competente.

Articolul 6

1. Sub rezerva acordurilor private încheiate între autoritățile centrale interesate și a dispozițiilor paragrafului 3 al prezentului articol:

a) comunicările adresate autorității centrale a statului solicitat sunt redactate în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori vor fi însoțite de o traducere în această limbă;

b) autoritatea centrala a statului solicitat trebuie totuși sa accepte comunicările redactate în limba franceza sau engleza ori însoțite de o traducere în una dintre aceste limbi.

2. Comunicările emise de autoritatea centrala a statului solicitat, inclusiv rezultatele anchetelor efectuate, pot fi redactate în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori în limba franceza sau engleza.

3. Orice stat contractant poate exclude aplicarea în întregime sau în parte a dispozițiilor paragrafului 1 lit. b) al prezentului articol. Atunci când un stat contractant a făcut aceasta rezerva, orice alt stat contractant poate să o aplice, de asemenea, în privinta acestui stat.

Articolul 7

Hotărârile referitoare la încredințare, pronunțate într-un stat contractant, sunt recunoscute și, atunci când sunt executorii în statul de origine, sunt puse în executare în orice alt stat contractant.

Articolul 8

1. În caz de deplasare fără drept, autoritatea centrala a statului solicitat va trece imediat la restituirea copilului:

a) atunci când în momentul introducerii cererii în statul în care hotărârea a fost pronunțată sau la data deplasarii fără drept, dacă aceasta a avut loc anterior, copilul, precum și părinții săi aveau numai cetățenia acelui stat și copilul avea reședința obișnuită pe teritoriul statului menționat; și

b) când o autoritate centrala a fost sesizată asupra cererii de restituire în termen de 6 luni începând de la data deplasarii fără drept.

2. Dacă, conform legii statului solicitat, nu se pot satisface dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol fără intervenția unei instanțe, nici unul dintre motivele de refuz prevăzute de prezenta convenție nu se va aplica în procedura judiciară.

3. Dacă un acord omologat de o autoritate competentă a survenit între persoana căreia îi este încredințat copilul și o altă persoană pentru a-i acorda acesteia din urma dreptul la vizita și când, la încheierea perioadei convenite, copilul, fiind dus în străinătate, nu este restituit persoanei care îl avea în încredințare, se trece la restabilirea dreptului la încredințare conform paragrafului 1 lit. b) și paragrafului 2 ale prezentului articol. Același lucru se face în cazul hotărârii autorității competente care acorda același drept unei persoane care nu are încredințarea copilului.

Articolul 9

1. În alte cazuri de deplasare fără drept decât cele prevăzute de art. 8 și dacă o autoritate centrala a fost sesizată în termen de 6 luni începând de la data deplasarii, recunoașterea și executarea nu pot fi refuzate decât:

a) dacă, atunci când este vorba despre o hotărâre pronunțată în absenta pârâtului sau a reprezentantului sau legal, cererea de chemare în judecata sau un act echivalent nu a fost comunicat ori notificat reclamantului potrivit legii sau în timp util pentru a se putea apara; totuși aceasta absenta a comunicării sau notificării nu va constitui un motiv de refuz al recunoașterii sau executării atunci când comunicarea ori notificarea nu s-a produs deoarece pârâtul a tăinuit locul unde se găsește persoana care a initiat acțiunea în statul de origine;

b) dacă, atunci când este vorba despre o hotărâre pronunțată în absenta pârâtului sau a reprezentantului sau legal, competența autorității care a luat-o nu este intemeiata:

(i) pe reședința obișnuită a pârâtului; sau

(îi) pe ultima reședința obișnuită comuna a părinților copilului, cu condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința obișnuită;

sau

(iii) pe reședința obișnuită a copilului;

c) dacă hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre referitoare la încredințare, devenită executorie în statul solicitat înainte de deplasarea copilului, cu condiția ca acel copil sa nu aibă reședința obișnuită pe teritoriul statului solicitant în anul ce preceda deplasarea sa.

2. Dacă nici o autoritate centrala nu a fost sesizată, dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol sunt aplicabile atunci când recunoașterea și executarea sunt cerute într-un termen de 6 luni începând de la deplasarea fără drept.

3. În nici un caz hotărârea nu poate face obiectul unui examen de fond.

Articolul 10

1. În alte cazuri decât cele prevăzute la art. 8 și 9, recunoașterea, precum și executarea pot fi refuzate nu numai din motivele prevăzute la art. 9, ci și datorită unuia dintre motivele următoare:

a) dacă se constată că efectele hotărârii sunt clar incompatibile cu principiile fundamentale de drept ce acționează asupra familiei și copiilor în statul solicitat;

b) dacă se constată că din cauza schimbării împrejurărilor care includ trecerea timpului, dar exclud simpla schimbare a reședinței copilului în urma unei deplasări fără drept, efectele hotărârii de baza nu mai sunt conforme interesului copilului;

c) dacă în momentul introducerii acțiunii în statul de origine:

(i) copilul avea cetățenia statului solicitat sau reședința obișnuită în acest stat, în timp ce nici una dintre aceste legături nu exista cu statul de origine;

(îi) copilul avea în același timp cetățenia statului de origine și a statului solicitat și reședința sa obișnuită în statul solicitat;

d) dacă hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată fie în statul solicitat, fie într-un stat terț, fiind executorie în statul solicitat, în urma unei proceduri inițiate înainte de introducerea cererii de recunoaștere sau de executare și dacă refuzul este conform interesului copilului.

2. În aceleași cazuri procedura de recunoaștere, precum și procedura de executare pot fi suspendate pentru unul dintre următoarele motive:

a) dacă hotărârea de origine face obiectul unui recurs ordinar;

b) dacă o procedură privind încredințarea copilului, initiata înainte ca procedura în statul de origine să fie introdusă, este în curs în statul solicitat;

c) dacă o alta hotărâre referitoare la încredințarea copilului face obiectul unei proceduri de executare sau oricărei alte proceduri referitoare la recunoașterea acestei hotărâri.

Articolul 11

1. Hotărârile asupra dreptului la vizita și dispozițiile hotărârilor referitoare la încredințare care privesc dreptul la vizita sunt recunoscute și puse în executare în aceleași condiții ca celelalte hotărâri referitoare la încredințare.

2. Totuși autoritatea competentă a statului solicitat poate stabili modalitățile de aplicare și de exercitare a dreptului la vizita, ținând cont în special de angajamentele luate de părți pe aceasta tema.

3. Atunci când nu s-a hotărât asupra dreptului la vizita sau când recunoașterea ori executarea hotărârii referitoare la încredințare este refuzată, autoritatea centrala a statului solicitat poate sesiza autoritățile sale competente pentru a decide asupra dreptului la vizita, la cererea persoanei care invoca acest drept.

Articolul 12

Atunci când, la data la care copilul este deplasat peste o granita internationala, nu exista o hotărâre executorie asupra încredințării pronunțată într-un stat contractant, dispozițiile prezentei convenții se aplică la orice hotărâre ulterioară referitoare la încredințarea acestui copil și care declara deplasarea ilegala, pronunțată într-un stat contractant la cererea oricărei persoane interesate.

Articolul 13

1. Cererea privind recunoașterea sau executarea într-un alt stat contractant a unei decizii referitoare la încredințare trebuie să fie însoțită:

a) de un document care abiliteaza autoritatea centrala a statului solicitat sa acționeze în numele reclamantului sau sa desemneze în acest scop un alt reprezentant;

b) de un exemplar al hotărârii care reuneste condițiile necesare autenticității sale;

c) când este vorba despre o hotărâre pronunțată în absenta pârâtului sau a reprezentantului sau legal, de orice document de natura sa stabilească faptul ca cererea de chemare în judecata sau un act echivalent a fost comunicat ori notificat, potrivit legii, pârâtului;

d) dacă este cazul, de orice document care stabilește ca, conform legii statului de origine, decizia este executorie;

e) dacă este posibil, de un raport indicând locul în care s-ar putea afla copilul în statul solicitat;

f) de propuneri asupra modalităților de restabilire a încredințării copilului.

2. Documentele menționate mai sus trebuie să fie însoțite, dacă este cazul, de o traducere conform regulilor prevăzute la art. 6.

Articolul 14

Orice stat contractant aplica pentru recunoașterea și executarea unei hotărâri referitoare la încredințare o procedură simpla și rapida. În acest scop el veghează ca cererea de exequatur să poată fi introdusă în temeiul unei simple cereri.

Articolul 15

1. Înainte de a decide asupra aplicării paragrafului 1 lit. b) al art. 10, autoritatea reprezentând statul solicitat:

a) trebuie să ia cunoștința de punctul de vedere al copilului, exceptând cazul când exista o imposibilitate practica, în special în privinta vârstei și capacității de discernământ a acestuia; și

b) poate cere efectuarea de anchete potrivite.

2. Cheltuielile anchetelor efectuate într-un stat contractant revin statului în care sunt efectuate.

3. Cererile de ancheta și rezultatele lor pot fi adresate autorității respective prin intermediul autorităților centrale.

Articolul 16

Pentru atingerea scopurilor prezentei convenții, nici o legalizare sau formalitate similară nu poate fi cerută.

Articolul 17

1. Orice stat contractant poate face o rezervă conform căreia, în cazurile prevăzute la art. 8 și 9 sau la unul dintre aceste articole, recunoașterea și executarea hotărârilor referitoare la încredințare vor putea fi refuzate pentru acele motive prevăzute la art. 10 care vor fi indicate în rezerva.

2. Recunoașterea și executarea hotărârilor pronunțate într-un stat contractant, care au făcut rezerva prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol, pot fi refuzate în orice alt stat contractant pentru unul dintre motivele adiționale indicate în aceasta rezerva.

Articolul 18

Orice stat contractant poate face rezerva conform căreia nu este legat de dispozițiile art. 12. Dispozițiile prezentei convenții nu se aplică hotărârilor prevăzute la art. 12 care au fost pronunțate într-un stat contractant care a făcut aceasta rezerva.

Articolul 19

Prezenta convenție nu împiedica invocarea unui alt instrument internațional care leagă statul de origine de statul solicitat sau a dreptului cutumiar al statului solicitat pentru a obține recunoașterea ori executarea unei sentințe.

Articolul 20

1. Prezenta convenție nu aduce atingere angajamentelor pe care un stat contractant și le poate asuma față de un stat necontractant în temeiul unui instrument internațional privind materiile reglementate de prezenta convenție.

2. Atunci când doua sau mai multe state contractante au stabilit ori sunt în curs sa stabilească o legislație uniforma în domeniul încredințării copiilor sau un sistem deosebit de recunoaștere ori de executare a hotărârilor în acest domeniu, vor avea dreptul să aplice între ele aceasta legislație sau acest sistem, în locul prezentei convenții ori al oricărei părți a acesteia. Pentru a se prevala de aceasta dispoziție, aceste state vor trebui sa notifice decizia lor secretarului general al Consiliului Europei. Orice modificare sau revocare a acestei hotărâri trebuie, de asemenea, să fie notificată.

Articolul 21

Prezenta convenție este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 22

1. Prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data la care 3 state membre ale Consiliului Europei își vor fi dat consimțământul de a fi legate prin convenție conform dispozițiilor art. 21.

2. Pentru orice stat membru care își va exprima ulterior consimțământul de a fi legat prin convenție, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 23

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la prezenta convenție printr-o hotărâre luată cu majoritatea de voturi prevăzută la art. 20 lit. d) din statut și în unanimitate de reprezentanții statelor contractante având drept de a face parte din comitet.

2. Pentru orice stat care adera, convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 24

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenție.

2. Orice stat poate, în orice alt moment succesiv, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea prezentei convenții la orice alt teritoriu desemnat în declarație. Convenția va intra în vigoare în privinta acestui teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declarației de către secretarul general.

3. Orice declarație data în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în aceasta declarație, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 25

1. Un stat care cuprinde doua sau mai multe unități teritoriale în care sisteme de drept diferite se aplică în materie de încredințare a copiilor și de recunoaștere și executare a hotărârilor referitoare la încredințare poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca prezenta convenție se va aplica la toate acele unități teritoriale ori la una sau mai multe dintre ele.

2. El poate, în orice moment după aceea, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea prezentei convenții la orice alta unitate teritorială desemnată în declarație. Convenția va intra în vigoare față de aceasta unitate teritorială în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declarației de către secretarul general.

3. Orice declarație data în temeiul celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice unitate teritorială desemnată în aceasta declarație, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 26

1. În privinta unui stat care, în materie de încredințare a copiilor, are doua sau mai multe sisteme de drept de aplicare teritorială:

a) referirea la legea reședinței obișnuite sau a cetateniei unei persoane trebuie să fie inteleasa ca referire la sistemul de drept stabilit de reguli în vigoare în acest stat sau, în lipsa acestor reguli, la sistemul cu care persoana respectiva are legăturile cele mai strânse;

b) referirea la un stat de origine sau la un stat solicitat trebuie să fie inteleasa, după caz, ca referire la unitatea teritorială în care hotărârea a fost pronunțată sau la unitatea teritorială în care recunoașterea ori executarea hotărârii sau restabilirea încredințării este cerută.

2. Paragraful 1 lit. a) al prezentului articol se aplică, de asemenea, mutatis mutandis la statele care, în materie de încredințare a copiilor, au doua sau mai multe sisteme de drept de aplicare personală.

Articolul 27

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca uzeaza de una sau mai multe rezerve ce figurează la paragraful 3 al art. 6, la art. 17 și la art. 18. Nu este admisă nici o alta rezerva.

2. Orice stat contractant care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului precedent poate să o retragă în întregime sau parțial, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 28

La sfârșitul celui de-al treilea an care urmează datei intrării în vigoare a prezentei convenții și, la inițiativa sa, în orice alt moment după această dată, secretarul general al Consiliului Europei va invita reprezentanții autorităților centrale desemnate de statele contractante să se reunească în vederea studierii și facilitării funcționarii convenției. Orice stat membru al Consiliului Europei care nu este parte la convenție va putea fi reprezentat de un observator. Lucrările fiecăreia dintre aceste reuniuni vor face obiectul unui raport care va fi adresat spre informare Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

Articolul 29

1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunțe prezenta convenție, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denunțarea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 30

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei și oricărui stat care a aderat la prezenta convenție:

a) orice semnatura;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenții conform art. 22, 23, 24 și 25;

d) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenție.

Drept care subsemnații, autorizați în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980, în limbile franceza și engleza, cele doua texte având aceeași valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copia conformă fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei și oricărui alt stat invitat sa adere la prezenta convenție.