Decizia nr. 354/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 8 alin. (1) și art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ionița Cochințu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II art. 8 alin. (1)
și
art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Gheorghe Hoțoi în Dosarul nr. 864/89/2016 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.121D/2016.
2.
La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției de neconstituționalitate, precum și, pentru partea Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, doamna consilier juridic Nicoleta-Alina Vîlcu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că dosarul se află la al doilea termen de judecată, ca urmare a solicitării autorului excepției de neconstituționalitate, în ședința publică din data de 27 aprilie 2017, de amânare a dezbaterilor, în vederea pregătirii apărării. De asemenea menționează că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepției.
4.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.227D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. II art. 8
și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Dumitru Bivol în Dosarul nr. 10.596/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
5.
La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției de neconstituționalitate și asistat de domnul avocat Flaviu Bărbuceanu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
6.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că dosarul se află la al doilea termen de judecată, ca urmare a solicitării autorului excepției de neconstituționalitate, în ședința publică din data de 4 mai 2017, de amânare a dezbaterilor, în vederea angajării unui apărător.
7.
Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public și părțile prezente arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.
8.
Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.227D/2016 la Dosarul nr. 1.121D/2016, care este primul înregistrat.
9.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor criticate în raport de aceleași dispoziții constituționale, spre exemplu prin
Decizia nr. 64 din 16 februarie 2016 .
10.
Având cuvântul, apărătorul ales prezent, în Dosarul nr. 1.227D/2016, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată că, în timp, s-a pus problema suspendării unor drepturi câștigate prin Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, iar, ulterior, unele dintre drepturile prevăzute de acest act normativ au fost chiar anulate. Față de acestea consideră că dispozițiile criticate încalcă prevederile
art. 16
și
art. 22 din Constituție , raportate și la cele statuate prin jurisprudența Curții Constituționale, respectiv prin
Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 . Astfel, chiar dacă prin această decizie a fost respinsă excepția de neconstituționalitate, la paragraful 25, Curtea a reținut că măsura suspendării anuale a plății drepturilor prevăzute de
art. 4 din Legea nr. 341/2004 , măsură adoptată pentru anii 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care aceasta afectează proporționalitatea măsurii. Depune concluzii scrise.
11.
În continuare, având cuvântul, autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.121D/2016 prezintă situația de fapt în care se află, precum și circumstanțele care au condus la beneficiul prevederilor legale în materie cu privire la acordarea unor drepturi pentru persoanele care au participat la evenimente din decembrie 1989. În acest context arată că, deși aceste evenimente s-au desfășurat pe întreg teritoriul României, ca urmare a modificărilor legislative survenite în timp, de drepturile prevăzute prin legile speciale beneficiază numai anumite persoane, respectiv cele care ar proveni din „orașele martir“.
12.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, fără a contesta cele susținute în precedent de autorul excepției de neconstituționalitate, aspectele relevate nu pot fi soluționate de către instanța de contencios constituțional, aceasta neavând atribuții de legiferare. Astfel că, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Față de celelalte chestiuni invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
13.
Prin Încheierea din 26 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 864/89/2016, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II art. 8 alin. (1)
și
art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Gheorghe Hoțoi într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri referitoare la solicitarea acordării indemnizației reparatorii prevăzute de
14.
Prin Sentința civilă nr. 9.333 din 23 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 10.596/3/2015, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. II art. 8
și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Dumitru Bivol într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri referitoare la refuzul acordării unor drepturi referitoare la indemnizația reparatorie prevăzută de
15.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate instituie discriminări, deoarece, în timp ce destinatarii
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au profitat în mod real de restabilirea drepturilor salariale și de asigurări sociale față de nivelul avut anterior diminuării acestora, beneficiarii Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987
nr. 341/2004
[titlul legii la data sesizării (s.n.)] au beneficiat doar în mod formal de această restabilire. Astfel, prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul al drepturilor, prevăzut de
art. 4
și
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , diminuarea cu 15% a drepturilor beneficiarilor acesteia a persistat și persistă. Totodată, discriminarea este susținută și prin prisma faptului că pentru toate categoriile sociale plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat este utilizat la calculul drepturilor, inclusiv al pensiilor, indicatorul „câștigul salarial mediu brut“, în locul „salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“, fiind menținut la calculul indemnizației ultimul salariu mediu cunoscut, respectiv cel al lunii octombrie 2010. Se creează discriminări și între beneficiarii
Legii nr. 341/2004 , în sensul că, pentru unele categorii, operează neacordarea indemnizației reparatorii, în timp ce pentru alte categorii se acordă indemnizația reparatorie.
16.
De asemenea, prin diminuarea, suspendarea și neacordarea acestor indemnizații se aduce atingere dispozițiilor
art. 22 din Constituție , indemnizația fiind singura sursă de venit existentă,
art. 47 alin. (2) din Constituție , respectiv dreptului la măsuri de asistență socială, restrângere care este lipsită de o justificare adecvată și, prin urmare, se încalcă exigențele prevăzute și de
art. 53 din Legea fundamentală
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
17.
În fine, se susține că promovarea dolosivă și abuzivă a normelor de drept temporare prin care s-a menținut diminuarea indemnizației și prin nerespectarea algoritmului de calcul al indemnizației prevăzute de art. 4 și
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004
se încalcă și prevederile
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
18.
În susținerea criticii de neconstituționalitate este invocată
Decizia Curții Constituționale nr. 314 din 5 iunie 2014 , prin care s-a statuat că „măsura suspendării anuale a plății drepturilor prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporționalitatea măsurii“.
19.
Tribunalul Vaslui - Secția civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, un considerent esențial fiind acela că beneficiile acordate prin
nu reprezintă drepturi fundamentale protejate expres de
Constituție .
20.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile legale criticate sunt conforme dispozițiilor constituționale invocate.
21.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
22.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă
decizia Curții Constituționale nr. 366 din 24 septembrie 2013 , neexistând elemente noi de natură să atragă schimbarea acestei jurisprudențe.
23.
Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere formulat anterior și reținut în deciziile Curții Constituționale, în sensul constituționalității
art. II art. 8
și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , având în vedere faptul că măsura criticată este justificată de rațiuni de politică bugetară.
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
24.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
25.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. II art. 8 , respectiv
art. II art. 8 alin. (1)
și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile
art. II art. 8 alin. (1)
și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , care au următorul cuprins:
–
Articolul II
art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 : „(1) În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la
art. 2 alin. (1) lit. a) ,
b)
și
d) ,
alin. (4) ,
art. 13 lit. b)
și
c)
și la
art. 14 din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011.“;
–
Articolul II
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 : „În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la
art. 4 alin. (4)
din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987
nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.“
26.
Dispozițiile
art. 4 alin. (4)
din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987
nr. 341/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare în cursul anului 2012, la care fac trimitere dispozițiile de lege criticate, aveau următorul cuprins: „De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la
art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 , numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.“, iar cele ale
art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3
prevedeau următoarele: „Pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: [...] b) Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989; [...] 3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989.“
27.
Deși dispozițiile de lege criticate și-au încetat aplicarea anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, având în vedere cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate continuă să își producă efectele în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea prevederilor
art. II art. 8 alin. (1)
și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 .
28.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile
constituționale
ale
art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi,
art. 22 alin. (1)
referitor la dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei,
art. 47 alin. (2)
referitor la formele de asigurări sociale și
art. 53
referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din
Constituție .
29.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. II art. 8 alin. (1)
și
art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , Curtea observă că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, spre exemplu,
Decizia nr. 366 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 noiembrie 2013,
Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014,
Decizia nr. 660 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 27 noiembrie 2015,
Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015,
Decizia nr. 756 din 5 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2016,
Decizia nr. 419 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015,
Decizia nr. 603 din 22 septembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 23 decembrie 2016,
Decizia nr. 64 din 16 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 9 mai 2016,
Decizia nr. 630 din 27 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie 2017,
Decizia nr. 739 din 13 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 5 aprilie 2017 și
Decizia nr. 779 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, prin care Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.
30.
Curtea a reținut, în esență, că indemnizațiile la care prevederile legale criticate fac referire au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul
art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală . Curtea a apreciat, astfel, că nu poate fi reținută pretinsa discriminare dintre beneficiarii
și celelalte categorii sociale plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, întrucât aceștia nu se află în situații juridice similare.
31.
În acest context, Curtea a observat că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat
Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului, și a stabilit - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 4 alin. (4)
și
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
- că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de
se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
32.
Referitor la criticile vizând încălcarea dispozițiilor
art. 47 din Constituție , Curtea a arătat că, în temeiul acestui text constituțional, legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, cât și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligațiilor corelative ale statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional. Or, dispozițiile
art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
se referă la drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând, în consecință, un caracter fundamental. Astfel, Curtea a reținut că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi, astfel, de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989. Prin urmare, Curtea a observat că dispozițiile
art. 53 din Constituție
nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.
33.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor
art. 22 alin. (1) din Constituție
privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, Curtea a arătat că acestea nu au legătură cu conținutul normativ al dispozițiilor legale criticate, astfel că nu sunt incidente în cauză.
34.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
35.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Hoțoi în Dosarul nr. 864/89/2016 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă și de Dumitru Bivol în Dosarul nr. 10.596/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. II art. 8 alin. (1)
și
art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secția civilă și Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.