Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 413/2017

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

prezumat în vigoare

Data actului
15 iunie 2017
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 868 din 2 noiembrie 2017
Citează
10 acte
Structură
0 articole · 16.035 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 165/2013 16 mai 2013 (prevederi anume) privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalen…

Pune în aplicare 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Argeș, în Dosarul nr. 3.126/205/2015 al Judecătoriei Câmpulung și care constituie obiectul Dosarului nr. 233D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal răspunde, pentru Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, doamna Nela Cojocaru, consilier juridic cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent învederează Curții că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Argeș a transmis note scrise prin care, în esență, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care reiterează argumentele cuprinse în motivarea scrisă a excepției de neconstituționalitate ridicate și precizează că, prin

Decizia nr. 395 din 13 iunie 2017 , Curtea a constatat că prevederile

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în măsura în care restituirea terenurilor forestiere aparținând domeniului public al statului se realizează numai după trecerea prealabilă a acestor terenuri în domeniul privat al statului, în condițiile legii.

5.

Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, în considerarea

Deciziei nr. 395 din 13 iunie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 8 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.126/205/2015, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Argeș, într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a unui unui titlu de proprietate și a unui proces-verbal de punere în posesie emise de către Comisia județeană Argeș de aplicare a Legii fondului funciar și, respectiv, de Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar din comuna Lerești, județul Argeș, în favoarea Obștei Moșnenilor Slăniceni, pentru o suprafață de teren forestier.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale criticate conduc la diminuarea domeniului public al statului, cu încălcarea principiului constituțional al inalienabilității bunurilor proprietate publică. Se arată că textul de lege criticat este în contradicție cu principiul enunțat la

art. 2 lit. d)

din lege, referitor la menținerea justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății, cu atât mai mult cu cât legile reparatorii au stabilit în mod precis perioada de referință a preluării abuzive a imobilelor ce fac obiect al retrocedării, respectiv între 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, nu este echitabil să se realizeze reconstituirea în natură a terenurilor forestiere ce se aflau în proprietatea publică a statului înainte de 6 martie 1945 sau care au intrat în domeniul public al statului după această dată, având în vedere că statul „nu este culpabil pentru niciuna din cauzele lipsei terenului forestier destinat reconstituirii“, cauze care, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, ar cuprinde „imperfecțiunea legilor reparatorii și modul greșit sau ilegal de aplicare a procedurilor de reconstituire în etapa administrativ-jurisdicțională și judecătorească“ a procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestei categorii de terenuri. Se mai arată că textul de lege criticat creează o inegalitate de tratament față de persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul

art. 12 din Legea nr. 165/2013 , respectiv în privința terenurilor agricole sau de altă natură decât cele forestiere, în cazul cărora atribuirea terenului pe alt amplasament se face, în ordine, pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar, pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului și, respectiv, pe terenurile ocupate de izlazuri. Se invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 605

și

nr. 652 din 28 aprilie 2009 , prin care a fost constatată neconstituționalitatea prevederilor

art. 24 alin. (1^2) ,

(1^4) ,

(2)

și

(3) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , în ceea ce privește dreptul foștilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafețe echivalente din fondul forestier proprietate de stat. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, singura modalitate de protejare a terenurilor forestiere aflate în proprietatea publică a statului ar trebui să fie excluderea de la reconstituirea dreptului de proprietate.

8.

Judecătoria Câmpulung apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în esență, că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, având în vedere prevederile

art. 6

și ale

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 73 din 19 iulie 1995 ,

nr. 751 din 1 iunie 2010

și

nr. 748 din 4 noiembrie 2015 .

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 748 din 4 noiembrie 2015 , paragraful 28, referitor la bunurile proprietate publică a statului. Mai arată că, în măsura în care prevederile legale criticate ar fi de natură să creeze divergențe de interpretare și aplicare la nivelul instanțelor judecătorești, inclusiv prin coroborarea cu sistemul legislativ în vigoare, se poate face aplicarea dispozițiilor privind asigurarea unei practici judiciare unitare cuprinse în Codul de procedură civilă. De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a instanței de contencios constituțional, interpretarea și aplicarea normelor legale sunt apanajul exclusiv al instanțelor de judecată, precum și al instituțiilor chemate să aplice legea, astfel încât excepția de neconstitutionalitate este inadmisibilă din această perspectivă.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următoarea redactare: „(1) În situația în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unității administrativ-teritoriale, chiar dacă acestea s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat ulterior în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după această dată.“

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16 alin. (1)

referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice,

art. 136 alin. (2)

privind garantarea și ocrotirea proprietății publice,

art. 136 alin. (3)

referitor la bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice și în

art. 136 alin. (4)

privind exercitarea dreptului de proprietate publică.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, din analiza cauzei în care aceasta a fost ridicată, rezultă că reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Argeș a chemat în judecată pe pârâtele Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș și Obștea Moșnenilor Slăniceni, județul Argeș. Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a unor titluri de proprietate și procese-verbale de punere în posesie, emise în anul 2006 și în anul 2011, în favoarea pârâtei Obștea Moșnenilor Slăniceni. Temeiul de drept invocat în cadrul acțiunii în constatarea nulității absolute îl constituie

art. III alin. (1) lit. a) subpunctul (vi) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, potrivit căruia: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

(…): a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (...) (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.“

16.

Curtea reține, prin urmare, că obiectul litigiului dedus soluționării judecătorului a quo îl reprezintă contestarea valabilității unui titlu de proprietate emis în temeiul Legii fondului funciar, contestare care a intervenit ulterior încheierii procesului de restituire a imobilelor în cauză, în acord cu regimul juridic al nulității absolute, care poate fi invocată oricând și de orice persoană interesată.

17.

Pe de altă parte, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , act normativ ce dispune în legătură cu finalizarea procesului de restituire, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România și care vizează cererile de restituire depuse la entitățile învestite de lege și încă nesoluționate până la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul

Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 , pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a aceleiași legi.

18.

Așadar, față de obiectul litigiului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, aceasta este inadmisibilă în raport cu prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nefiind îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei. Sintagma „legătură cu soluționarea cauzei“, cuprinsă în dispozițiile de lege menționate, presupune „atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului“ (a se vedea

Decizia Curții Constituționale nr. 289 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014, paragraful 25, sau

Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, paragraful 16).

19.

Or, având în vedere că în cauză se pune problema constatării ineficacității unor acte juridice de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv a unor titluri de proprietate și procese-verbale de punere în posesie, iar nu a constituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pe alte amplasamente, aflate în proprietatea statului, așa cum dispune textul de lege criticat, invocarea prezentei excepții de neconstituționalitate nu este de natură să producă un efect juridic concret în cauza dedusă soluționării instanței de judecată.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Argeș, în Dosarul nr. 3.126/205/2015 al Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Câmpulung și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 iunie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.