Decizia nr. 3

Sub președinția președintelui Curții Supreme de Justiție, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, referitor la aplicarea dispozițiilor

art. 20^1 alin. 3 din Legea nr. 83/1998

privind procedura falimentului băncilor.

Ministerul Public a fost reprezentat de Gabriela Ghita, procuror general adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, care a susținut recursul în interesul legii astfel cum a fost formulat.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constata următoarele:

În aplicarea dispozițiilor

art. 20^1 alin. 3 din Legea nr. 83/1998

privind procedura falimentului băncilor, introdus în această lege prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 186/1999

și menținut prin

Legea nr. 597/2002 , instanțele judecătorești s-au pronunțat diferit.

Astfel, unele instanțe, fiind sesizate de executorii bancari ai băncilor aflate în lichidare cu cereri de încuviințare a executării silite, întemeiate pe dispozițiile art. 373^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, au considerat ca aceste cereri sunt supuse taxei de timbru în condițiile prevăzute de

Legea nr. 146/1997 .

Pentru a se ajunge la aceasta concluzie s-a apreciat ca dispozițiile de scutire de taxe de timbru din

art. 20^1 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 , astfel cum a fost modificată și completată inițial prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 186/1999

și apoi prin

Legea nr. 597/2002 , s-ar referi numai la acțiunile introduse de lichidatori, iar nu și la cererile executorilor bancari de investire a hotărârilor cu formula executorie sau pentru încuviințarea executării silite.

Alte instanțe, dimpotriva, au considerat ca sunt scutite de taxe de timbru, în condițiile prevăzute de textul de lege menționat, și cererile de executare silită sau de investire cu formula executorie a hotărârilor, formulate de executorii bancari ai băncilor aflate în lichidare.

Aceste din urma instanțe au procedat corect.

Anterior introducerii

art. 20^1 în Legea nr. 83/1998 , această lege nu conținea nici o dispoziție referitoare la taxele de timbru aplicabile în cazul acțiunilor și cererilor formulate în cadrul procedurii falimentului băncilor.

Pentru astfel de situații erau deci aplicabile dispozițiile cu caracter general prevăzute în

art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

și cum se prevede și prin

Hotărârea Guvernului nr. 752 din 16 septembrie 1999 , care se referă la "acțiuni, cereri și contestații introduse în temeiul

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului [...]".

Prin

art. 20^1 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 , introdus prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 186/1999

și menținut prin

Legea nr. 597 din 29 octombrie 2002 , se prevede însă ca "Acțiunile introduse de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi sunt scutite de taxe de timbru".

Pentru justa delimitare a sferei de aplicabilitate a acestei dispoziții, se impune a fi avute în vedere prevederile

art. 10 lit. f) din Legea nr. 83/1998 , în conținutul ce li s-a dat prin

Legea nr. 597/2002 , potrivit cărora "menținerea, rezilierea sau denunțarea unor contracte încheiate de instituția de credit debitoare, precum și încheierea de noi contracte în interesul procedurii falimentului" sunt incluse între atribuțiile principale ale lichidatorului.

Este de observat, de asemenea, ca prin

art. 10 lit. o) și p) din Legea nr. 83/1998 , astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 597/2002 , se prevede că lichidatorului îi mai revin următoarele atribuții: "încheierea oricărui document în numele instituției de credit debitoare, inițierea și coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acțiuni sau proceduri legale", precum și "efectuarea oricăror acte de procedura cerute de prezenta lege".

Tot astfel este de reținut ca legea menționată a mai stabilit, în cadrul art. 10 lit. d), ca lichidatorul are și atributia de a angaja personalul necesar în vederea lichidării, precum și de a conduce activitatea acestuia.

Or, cat timp personalul menționat, din care fac parte și executorii bancari ai băncilor aflate în faliment, lucrează la cererea și în numele lichidatorului, ca reprezentanți ai săi, pentru realizarea scopului de a incasa creanțele din averea băncii debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, acțiunile pe care ei le introduc în aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 83/1998

privind procedura falimentului băncilor trebuie să se bucure de același regim de favoare ca și cele exercitate de către lichidatorul însuși și să fie scutite de taxe de timbru în conformitate cu art. 20^1 alin. 3 din aceeași lege.

A considera altfel ar insemna să se creeze o discriminare artificiala în ceea ce privește regimul taxelor de timbru aplicabile acțiunilor introduse în temeiul Legii privind procedura falimentului băncilor, după cum acestea sunt exercitate de către lichidator sau de către persoanele împuternicite de acesta, ceea ce ar fi inadmisibil.

De altfel, din însăși formularea actualului articol 20^1 alin. 3 din

Legea nr. 83/1998

rezultă ca dispoziția de scutire de taxe de timbru privește toate acțiunile susceptibile a fi introduse de lichidator, deci și cele care, eventual, s-ar exercita în numele sau de către persoanele împuternicite de acesta, cum sunt executorii bancari din cadrul băncilor aflate în faliment, evident în măsura în care prin ele se urmărește realizarea finalitatii acelei legi.

De același tratament favorabil, de scutire de taxe de timbru, se impune a beneficia și cererile ulterioare ale persoanelor împuternicite de lichidator, care sunt întemeiate pe dispozițiile art. 373^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, cum sunt cele privind investirea cu formula executorie sau încuviințarea executării silite, precum și cele referitoare la aplicarea

art. 22, 24 și 25 din Legea nr. 83/1998 , astfel cum au fost modificate și completate prin

Legea nr. 597/2002 .

O atare interpretare a dispozițiilor legale la care s-a făcut referire ar fi în spiritul prevederilor

Legii nr. 83/1998 , cu modificările și completările ulterioare, prin care nu este reglementat nici un caz de exceptare de la beneficiul de scutire de taxe a acțiunilor introduse de lichidator. Mai mult, lipsirea persoanelor ce ar acționa în numele lichidatorului, care le-a împuternicit sa lucreze în numele sau, de aceleași scutiri de taxe de timbru ca și el ar lipsi de conținut actul de împuternicire dat în exercitarea atribuțiilor conferite prin

art. 10 din Legea nr. 83/1998

și ar contraveni finalitatii acestei legi.

În consecința, în temeiul

art. 26 lit. b) din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993 , republicată, și al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili ca acțiunile și cererile adresate instanței de lichidator sau de persoanele împuternicite de acesta în exercitarea atribuțiilor conferite prin

art. 10 din Legea nr. 83/1998 , inclusiv cererile ulterioare formulate în conformitate cu prevederile art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în cadrul activității de executare silită și în aplicarea art. 22, 24 și 25 din aceeași lege, sunt scutite de taxe de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.

În aplicarea dispozițiilor

art. 20^1 alin. 3 din Legea nr. 83/1998

privind procedura falimentului băncilor, stabilește:

Acțiunile și cererile adresate instanței de lichidator sau de persoanele împuternicite de acesta în exercitarea atribuțiilor conferite prin

art. 10 din Legea nr. 83/1998 , inclusiv cererile ulterioare formulate în conformitate cu prevederile art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în cadrul activității de executare silită și în aplicarea art. 22, 24 și 25 din aceeași lege, sunt scutite de taxe de timbru.

Pronunțată în ședința publică azi, 31 martie 2003.