Anexa din 24 septembrie 2018

Articolul 1.01

Definiții

În scopurile prezentului Standard următoarele definiții trebuie aplicate:

1.

Tipuri de construcții navale

1.1.

"construcție navală" - o navă sau o instalație plutitoare;

1.2.

"navă" - o navă de navigație interioară sau o navă maritimă;

1.3.

"navă de navigație interioară"- o navă destinată numai sau în mod special, să navigheze pe căile navigabile interioare;

1.4.

"navă maritimă" - o navă certificată pentru navigație maritimă;

1.5.

"motonavă" - o motonavă de marfă sau o motonavă tanc;

1.6.

"motonavă tanc" - o navă destinată transportului de mărfuri în tancuri fixe, construită pentru a naviga independent cu propriile sale mijloace mecanice de propulsie;

1.7.

"motonavă de marfă" - o navă destinată transportului de mărfuri, alta decât o navă tanc, construită pentru a naviga independent cu propriile sale mijloace mecanice de propulsie;

1.8.

"barjă de canal" - o navă de navigație interioară care nu depășește 38,5 m în lungime și 5,05 m în lățime;

1.9.

"remorcher" - o navă special construită pentru a efectua operațiuni de remorcaj;

1.10.

"împingător" - o navă special construită pentru a asigura propulsia unui convoi de nave prin împingere;

1.11.

"șlep" - un șlep obișnuit sau un șlep tanc;

1.12.

"șlep tanc" - o navă destinată transportului de mărfuri în tancuri fixe și construită pentru a fi remorcată, și care fie că nu are mijloace mecanice de propulsie, fie că are mijloace mecanice de propulsie suficiente care permit doar efectuarea unor manevre limitate;

1.13

"șlep obișnuit" - o navă, alta decât un șlep tanc, destinată transportului de mărfuri și construită pentru a fi remorcată, și care fie că nu are mijloacele sale proprii mecanice de propulsie, fie că are mijloace mecanice de propulsie suficiente care permit doar efectuarea unor manevre limitate;

1.14

"barjă" - o barjă tanc, o barjă obișnuită sau o barjă purtată;

1.15

"barjă tanc" - o navă destinată transportului de mărfuri în tancuri fixe, construită sau modificată în mod special pentru a fi împinsă, și care fie că nu are mijloace mecanice de propulsie, fie că are mijloace mecanice suficiente de propulsie care permit doar efectuarea unor manevre limitate când nu face parte dintr-un convoi împins;

1.16

"barjă obișnuită" - o navă, alta decât barja tanc, destinată transporturilor de mărfuri, construită sau modificată în mod special pentru a fi împinsă, și care fie că nu are mijloace mecanice de propulsie, fie că are mijloace mecanice suficiente de propulsie care permit doar efectuarea unor manevre limitate când nu face parte dintr-un convoi împins;

1.17

"barjă purtată" - o barjă construită pentru a fi transportată la bordul navelor maritime și pentru a naviga pe căile navigabile interioare;

1.18

"navă de pasageri" - o navă pentru voiaje de zi sau o navă cu cabine construită și amenajată pentru a transporta mai mult de12 pasageri;

1.19

"navă de pasageri cu vele" - o navă de pasageri construită și amenajată pentru a fi propulsată și de vele;

1.20

"navă pentru voiaje de zi"- o navă de pasageri fără cabine de dormit pentru pasageri;

1.21

"navă cu cabine" - o navă de pasageri cu cabine de dormit pentru pasageri;

1.22

"navă de mare viteză"- o construcție navală propulsată capabilă să dezvolte viteze de peste 40 km/h față de apă;

1.23

"instalație plutitoare" - o structură plutitoare dotată cu echipamente de lucru cum ar fi macarale, echipament de dragare, sonete sau elevatoare;

1.24

"navă de șantier" - o navă corespunzător construită și amenajată pentru a fi folosită la lucrări, cum arfio dragă, șalandă, gabară, ponton sau șalandă autobasculantă pentru piatră;

1.25

"navă de agrement" - o navă alta decât o navă de pasageri, destinată pentru sport sau agrement;

1.26

"barcă de serviciu" - o barcă pentru transport, căutare și salvare precum și pentru alte servicii;

1.27

"construcție plutitoare" - o structură plutitoare care nu este în mod normal destinată a fi deplasată (de exemplu: bazin de înot, doc, debarcader sau hangar pentru bărci);

1.28

"mijloc plutitor" - o plută sau orice altă structură, obiect sau ansamblu care poate să navigheze fără afio navă, o instalație plutitoare sau o construcție plutitoare;

1.29

"Construcție navală tradițională" înseamnă o construcție navală care, datorită vârstei sale, caracteristicilor tehnice și de construcție, rarității sale, importanței sale pentru păstrarea principiilor tradiționale de transport pe căile navigabile interioare sau a tehnicilor tradiționale de navigație interioară sau a importanței sale din punct de vedere istoric pentru o anumită epocă, merită să fie protejată și care este exploatată în special în scop demonstrativ, sau replica unei astfel de construcții navale;

1.30

"Replica unei construcții navale tradiționale" înseamnă o construcție navală reconstituită ca o navă tradițională pe baza planurilor sau modelelor, în principal din materialele originale și conform metodei corespunzătoare de construcție;

2.

Ansambluri de construcții navale

2.1

"convoi" - un convoi rigid sau un convoi de construcții navale remorcat;

2.2

"formațiune" - modul de alcătuire al unui convoi;

2.3

"convoi rigid" - un convoi împins sau o formațiune în cuplu;

2.4

"convoi împins"- un ansamblu rigid de construcții navale din care cel puțin una este situată înaintea construcției navale care asigură puterea pentru propulsie a convoiului, cunoscută(e) ca "împingător"(are); un convoi rigid este considerat de asemenea un convoi compus dintr-un împingător și o construcție navală împinsă care sunt cuplate astfel încât să permită o articulație ghidată;

2.5

"formațiune în cuplu" - un ansamblu de construcții navale cuplate în mod rigid bord în bord, fără ca vreuna să fie situată în fața construcției navale care propulsează ansamblul;

2.6

"convoi remorcat" - un ansamblu format din una sau mai multe construcții navale, construcții plutitoare sau mijloace plutitoare, remorcate de una sau mai multe construcții navale autopropulsate care fac parte dintr-un convoi;

3.

Zone speciale la bord

3.1

"încăpere a mașinii principale - încăpere unde sunt instalate motoarele de propulsie;

3.2

"încăpere de mașini" - încăpere unde sunt instalate motoarele cu aprindere;

3.3

"încăpere de căldări" - încăpere unde sunt amplasate instalații care produc abur sau agent termic pentru încălzire;

3.4

"încăpere electrică de serviciu" - o încăpere în care se găsesc componentele unui sistem de propulsie electrică, cum ar fi panourile de comandă sau motoarele electrice, care nu este încăpere a mașinii principale sau încăpere de mașini;

3.5

"suprastructură închisă" - o construcție continuă, rigidă, etanșă la apă, cu pereți rigizi îmbinați la punte în mod fix și etanș la apă.;

3.6

"timonerie" - încăperea în care se află instalate toate instrumentele de comandă și control necesare pentru manevrarea navei;

3.7

"încăpere de locuit" - orice încăpere destinată a fi folosită de persoanele care trăiesc în mod normal la bord, inclusiv bucătăriile, încăperile pentru provizii, toaletele, lavoarele, spălătoriile, palierele și culoarele, cu excepția timoneriei;

3.8

"zona pentru pasageri" - zone la bord folosite pentru pasageri și zone închise ca spații de odihnă, birouri, depozite, magazine, saloane de coafură, uscătorii, spălătorii, saune, toalete, lavoare, culoare, conexiuni între culoare și scări neînchise de pereți;

3.9

"post de comandă" - o timonerie, o zonă care conține un sistem de alimentare electrică de urgență sau părți ale acestuia sau o zonă cu un centru ocupat permanent de către personalul de la bord sau membrii echipajului, de exemplu pentru echipamentul de alarmă de incendiu, de comandă de la distanță a ușilor sau clapeților de incendiu;

3.10

"casa scării" - puțul unei scări interioare sau al liftului;

3.11

"salon" - o încăpere situată în zona de locuit sau zona pentru pasageri. La bordul navelor de pasageri, bucătăriile nu sunt considerate drept saloane;

3.12

"bucătărie" - o încăpere cu o sobă pentru gătit sau un mijloc similar pentru gătit;

3.13

"încăperile de depozitare" - o cameră pentru stocarea lichidelor inflamabile sau o cameră cu o arie de peste 4 mp pentru depozitarea proviziilor;

3.14

"magazie" - parte a unei nave, delimitată în prova și pupa de pereți etanși, deschisă sau închisă prin intermediul unor capace, folosită pentru transportul mărfurilor, fie ambalate fie în vrac, sau pentru adăpostirea tancurilor care nu fac parte din corpul navei;

3.15

"tanc fix"- un tanc rigidizat de structura navei, pereții tancului constituind corpul navei sau o structură separată de corp;

3.16

"post de lucru" - o zonă unde membrii echipajului își desfășoară activitățile, inclusiv căile de trecere, bigile și bărcile;

3.17

"coridor" - o zonă destinată deplasării normale a persoanelor sau mărfurilor;

3.18

"zona de siguranță" - o zonă care este delimitată în exterior de o suprafață verticală continuă, paralelă de-a lungul corpului cu linia pescajului maxim situată la o distanță de 1/5 BWL de această linie;

3.19

"zone pentru adunare" - zonele navei care sunt protejate special și în care se adună persoanele în eventualitatea unui pericol;

3.20

"zone pentru evacuare" - partea din zonele pentru adunare din care se poate efectua evacuarea persoanelor;

3.21

"atmosferă explozivă" - un amestec de aer, în condiții atmosferice, cu substanțe inflamabile sub formă de gaz, vapori, praf, fibre sau particule în suspensie în aerul care, după aprindere, arderea se propagă în întregul amestec nears;

3.22

"locație periculoasă" - o locație în care este prezentă o atmosferă explozivă gazoasă sau în care se poate aștepta să fie prezentă, în cantități suficiente pentru a necesita precauții speciale pentru construirea, instalarea și utilizarea echipamentelor;

3.23

"zone" - clasificarea locațiilor periculoase în funcție de frecvența apariției și de durata prezenței unei atmosfere explozive;

"Zona 0": locația unde atmosfera explozivă este prezentă permanent, pentru perioade lungi sau frecvent.

"Zona 1": locația unde este posibil să apară ocazional o atmosferă explozivă în funcționarea normală.

"Zona 2": locația în care nu este probabil să apară o atmosferă explozivă în funcționarea normală sau, dacă este totuși prezentă, ea nu are decât o durată scurtă. Aceste locații includ, de asemenea, locațiile direct adiacente Zonei 1 care nu sunt separate de manieră etanșă la gaz.

3.24

"aparat electric de tip certificat de securitate" înseamnă un echipament electric care a fost încercat și aprobat de autoritățile competente pentru siguranța sa operațională într-o anumită atmosferă explozivă;

4.

Termeni de inginerie navală

4.1

"planul pescajului maxim" - planul plutirii corespunzător pescajului maxim la care construcția navală este autorizată să navigheze;

4.2

"distanță de siguranță" - distanța dintre planul pescajului maxim și planul paralel care trece prin punctul cel mai dejos deasupra căruia construcția navală nu mai este considerată etanșă;

4.3

"distanță de siguranță reziduală" - distanța verticală disponibilă, în eventualitatea unei înclinări excesive, între nivelul apei și punctul cel mai de jos al bordului imersat, peste care nava nu mai poate fi considerată etanșă la apă;

4.4

"bord liber" sau "F" - distanța dintre planul pescajului maxim și planul paralel care trece prin punctul cel mai de jos al tablei lacrimare sau, în lipsa acesteia, prin punctul cel mai de jos al marginii superioare a bordajului navei;

4.5

"bord liber rezidual" - distanța verticală disponibilă, în eventualitatea unei înclinări excesive, între nivelul apei și suprafața exterioară a punții în punctul cel mai de jos a bordului imersat sau, dacă nu există punte, punctul cel mai dejos de pe marginea superioară a bordului fix al navei;

4.6

"linia de supraimersiune"- o linie teoretică trasată pe tabla bordajului la nu mai puțin de 10 cm față de puntea pereților etanși și nu mai puțin de 10 cm de cel mai jos punct de neetanșeitate de pe bordul navei. Dacă nu există punte a pereților etanși trebuie folosită o linie trasată nu la mai puțin de 10 cm față de linia cea mai dejos până la care bordajul exterior este etanș;

4.7

"deplasamentul volumetric" sau "V"- volumul imers al navei, în mc;

4.8

"deplasamentul" sau "Delta"- masa totală a navei, inclusiv marfa, în tone;

4.9

"coeficientul bloc" sau "C_b" - raportul între deplasamentul volumetric și produsul dintre lungime L_WL, lățimea B_WL și pescajul T;

4.10

"suprafață laterală deasupra apei" sau "A_v" - suprafața laterală a navei deasupra liniei de plutire, în mp;

4.11

"puntea pereților etanși" - puntea la care sunt îndeplinite cerințele pentru pereți etanși și de la care este măsurat bordul liber;

4.12

"perete etanș" - un perete cu înălțimea stabilită, de obicei vertical, destinat compartimentării navei și delimitat de fundul navei, bordaj sau alți pereți etanși;

4.13

"perete transversal etanș" - un perete ce se extinde de la un bordaj al navei la altul;

4.14

"perete" - o suprafață de compartimentare, de obicei verticală;

4.15

"perete de separație" - un perete neetanș la apă;

4.16

"lungime" sau "L" - lungimea maximă a corpului în metri, exclusiv cârma și bompresul;

4.17

"lungimea maximă" sau "L_OA" - lungimea maximă a construcției navale în m, inclusiv toate instalațiile fixe cum ar fi părți ale sistemului de guvernare sau ale sistemului de propulsie, echipamente mecanice și echipamente similare;

4.18

"lungimea la linia de plutire" sau "L_WL" - lungimea corpului în m, măsurată la nivelul pescajului maxim;

4.19

"lățimea" sau "B" - lățimea maximă a corpului în m, măsurată în exteriorul tablelor învelișului bordajului (exclusiv roțile cu zbaturi, brâurile de acostare și similar);

4.20

"lățimea maximă" sau "B_OA" - lățimea maximă a construcției navale în m, inclusiv toate echipamentele fixe cum ar fi roțile cu zbaturi, brâurile de acostare, echipamente mecanice și altele similare;

4.21

"lățimea la linia de plutire" sau "B_WL" - lățimea corpului în m, măsurată în exteriorul tablelor bordajului la nivelul planului pescajului maxim;

4.22

"înălțimea" sau "H" - cea mai mică distanță verticală în m între fața inferioară a tablelor fundului sau chilei și punctul cel mai dejos al punții în bord a navei;

4.23

"pescajul" sau "T" - distanța verticală în m între fața inferioară a tablelor fundului, fără a lua în considerație chila sau alți apendici ficși, și planul pescajului maxim;

4.24

"pescajul total" sau "T_OA"- distanța verticală în m între fața inferioară a tablelor fundului, incluzând chila și sau alți apendici ficși și planul pescajului maxim;

4.25

"perpendiculara prova" - linia verticală prin punctul din prova al intersecției corpului cu planul pescajului maxim;

4.26

"lățimea liberă a punții din bord" - distanța între linia verticală trecând prin cea mai proeminentă porțiune a ramei gurii de magazie de pe puntea din bord și linia verticală trecând prin marginea interioară a protecției contra alunecării (balustrada de protecție a persoanelor, brâul de protecție a picioarelor);

5.

Instalația de guvernare

5.1

"instalație de guvernare - toate echipamentele necesare pentru guvernarea navei, astfel încât să se asigure manevrabilitatea navei conform capitolului 5;

5.2

"cârmă" - cârmă sau cârme, cu axe, inclusiv sectorul de cârmă și componentele conectate la mașina cârmei;

5.3

"mașina cârmei" - parte a instalației de guvernare care realizează mișcarea cârmei;

5.4

"acționarea mașinii cârmei" - elemente componente pentru acționarea mașinii cârmei între sursa de energie și mașina cârmei;

5.5

(fărăconținut)

5.6

"comanda mașinii cârmei" - elemente componente și circuite pentru comanda unei acționări motorizate a mașinii cârmei;

5.7

"instalație de acționare a mașinii cârmei" - acționarea mașinii cârmei, comanda sa și sursa sa de alimentare cu energie;

5.8

"acționare manuală" - o instalație cu ajutorul căreia acționarea manuală a timonei produce rotirea cârmei prin intermediul unei transmisii mecanice sau hidraulice fără nici o altă sursă suplimentară de energie;

5.9

"acționare hidraulică cu comandă manuală" - o comandă manuală care acționează o transmisie hidraulică;

5.10

"regulator de viteză de girație"- echipament care produce și menține automat o anumită viteză de girație a navei în concordanță cu valorile prestabilite;

5.11

"timonerie amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană" - o timonerie amenajată astfel încât, pe durata navigației prin radar, nava poate fi manevrată de către o persoană;

6.

Caracteristici ale elementelor constructive și ale materialelor

6.1

"etanș la apă - un element constructiv sau un echipament montat exterior astfel încât să prevină pătrunderea apei;

6.2

"etanș contra stropilor și intemperiilor" - un element constructiv sau un echipament montat astfel încât în condiții normale să permită pătrunderea numai unei cantități neglijabile de apă;

6.3

"etanș la gaze" - un element constructiv sau un echipament montat astfel încât să prevină pătrunderea gazelor și a vaporilor;

6.4

"incombustibil" - o substanță care nu arde și nu produce vapori inflamabili în cantitate suficientă încât să se autoaprindă atunci când se încălzește la o temperatură de aproximativ 750° C;

6.5

"greu inflamabil" - material care nu poate fi aprins decât cu dificultate sau cel puțin a cărui suprafață întârzie propagarea flăcării conform procedurii de control indicată la

art. 19.11, alin. 1(c) ;

6.6

"auto-stingere" - capacitatea unui material inflamat de a se auto-stinge la scurt timp după îndepărtarea sursei de aprindere și să nu continue să ardă;

6.7

"rezistența la foc"- proprietatea unor elemente constructive sau a unor echipamente certificată conform procedurilor de încercare indicate la

art. 19.11, alin. 1(d) ;

6.8

"Codul pentru metodele de încercare la foc" - Codul internațional pentru aplicarea metodelor de încercare la foc, adoptat prin Rezoluției MSC. 307(88)*1) a Comitetului de siguranță maritimă al Organizației Maritime Internaționale (OMI);

*1) MSC. 307(88) adoptată la 3 decembrie 2010 - Codul internațional pentru aplicarea metodelor de încercare la foc.

7.

Lumini de navigație, echipament de navigație și informare

7.1

"lumini de navigație" - prezențe luminoase ale luminilor de navigație pentru identificarea navei;"

7.2

"semnale luminoase" - prezențe luminoase care suplimentează semnalele optice sau acustice;

7.3

"instalație radar de navigație" -un mijloc electronic de navigație pentru detectarea și afișarea împrejurimilor și traficului;

7.4

"ECDIS interior" - un sistem utilizat în sensul standardului "Sistem electronic de afișaj a hărților și informațiilor pentru navigația interioară" în vigoare, pentru afișarea hărților electronice de navigație interioare și a informațiilor aferente, care afișează informațiile selectate din hărțile electronice de navigație interioară configurate de fabricant cât și informațiile opționale furnizate de la alți senzori ai construcției navale;

7.5

"Aparat ECDIS interior" - un aparat destinat afișării hărților electronice de navigație pentru apele interioare care poate fi operat în două moduri diferite: mod informare și mod navigație,

7.6

"mod de informare" - utilizarea ECDIS interior în scop de informare numai, fără suprapunerea imaginii radar;

7.7

"mod de navigație" - utilizarea ECDIS interior cu suprapunere imaginii radar pentru navigația unei construcții navale;

7.8

"Echipament AIS interior" - echipament montat la bordul unei nave și utilizat în sensul standardului VTT, în vigoare;

7.9

"Standardul VTT" - Standardul CCNR "Urmărirea și reperarea navelor în navigația interioară", ediția 1.2*2) sau specificațiile tehnice definite în Regulamentul de implementare (UE) nr. 689/2012*3);

*2) Standardul urmărirea și reperarea navelor în navigația interioară, Ediția 1.2; Rezoluția CCNR 2013-I-23 din 29 mai 2013.

*3) Regulamentul de implementare (UE) al Comisiei nr. 689/2012 din 27 iulie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 415/2007 privind specificațiile tehnice aplicabile sistemelor de urmărire și de localizare a navelor menționate la articolul 5 al Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile de informații fluviale armonizate (RIS) pe căile navigabile interioare comunitare (JO L 202, 28.7.2012).

7.10

"Standardul ECDIS interior" - Standardul CCNR "Sistem electronic de afișare a hărților și a informațiilor pentru navigația interioară", ediția 2.3*4) sau specificațiile tehnice definite în Regulamentul de implementare (UE) nr. 909/2013*5);

*4) Sistem electronic de afișare a harților și a informațiilor pentru navigația interioară (ECDIS interior), ediția 2.3; Rezoluția CCNR 2012-II-20 din 29 noiembrie 2012.

*5) Regulamentul de implementare (UE) al Comisiei nr. 909/2013 din 10 septembrie 2013 privind specificațiile tehnice pentru sistemul de afișare a harților electronice și de informare pentru navigația interioară (ECDIS interior) menționat în Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 258, 28.9.2013).

7.11

"Standardul de încercare pentru AIS interior" - Standardul CESNI de încercare AIS interior ediția 2.0*6)

*6) Standardul de încercare AIS interior, ediția 2.0, Rezoluția CESNI 2017-II-2 din 6 iulie 2017.

8.

Motoare

(fără conținut)

9.

Instalații de tratare a apelor uzate de la bord

(fără conținut)

10.

Societate de clasificare, experți și persoane competente

10.1

"societate de clasificare recunoscută - o societate de clasificare care a fost recunoscută în conformitate cu procedurile respective ale CCNR sau UE;

10.2

"cea mai înaltă clasă" - cea mai înaltă clasă este alocată unei nave la care:

–

corpul, inclusiv sistemele de guvernare și de manevră precum și ancorele și lanțurile de ancoră, este conform regulilor stabilite de către o societate de clasificare recunoscută și a fost construit și încercat sub supravegherea acesteia.

–

mașinile de propulsie, precum și motoarele auxiliare, echipamentele mecanice și electrice, necesare pentru serviciile de la bordul navei, au fost fabricate și încercate în conformitate cu regulile societății de clasificare și au fost instalate sub supravegherea sa; unitatea în ansamblu a trecut cu succes încercarea după instalare.

10.3

"expert" - o persoană recunoscută de autoritatea competentă sau de o instituție autorizată, care are cunoștințe de specialitate în domeniul relevant, obținute pe baza formării și experienței profesionale, care este pe deplin familiarizată cu normele și reglementările relevante și cu normele tehnice general acceptate (de exemplu, standarde EN, legislație relevantă, norme tehnice) și care este capabilă să examineze și să evalueze la nivel de expert instalațiile și echipamentele relevante;

10.4

"persoană competentă" - o persoană care a obținut suficiente cunoștințe în domeniul relevant, pe baza formării și experienței profesionale, care este suficient de familiarizată cu normele și reglementările relevante și cu normele tehnice general acceptate (de exemplu, standarde EN, legislație relevantă, norme tehnice), pentru a fi capabilă să evalueze siguranța operațională a instalațiilor și echipamentelor relevante."

11.

Echipamente, instalații și sistemele de propulsie electrice

11.1

"sursă de energie": un purtător de energie sau un convertor de energie destinat pentru producerea de energie utilă. Pentru comenzile guvernării, alimentare cu energie a comenzii guvernării și a dispozitivului de acționare a guvernării din rețeaua de bord, de la baterie, de la un acumulator sau de la un motor cu combustie internă;

11.2

"sursă de energie electrică": sursa de energie din care este produsă energia electrică;

11.3

"acumulator": un element reîncărcabil de stocare a energiei electrice pe bază electrochimică;

11.4

"baterie": un element nereîncărcabil de stocare a energiei electrice pe bază electrochimică;

11.5

"electronică de putere": o instalație, un aparat, un ansamblu sau un element de construcție pentru conversia energiei electrice cu elemente electronice de comutare sau un sistem al acestora;

12.

Alte definiții

12.1

"personalul de la bord : toți angajații de la bordul unei nave de pasageri care nu sunt membrii de echipaj

12.2

"persoane cu mobilitate redusă": persoane care se confruntă cu probleme speciale atunci când utilizează transportul public cum ar fi persoanele în vârstă și persoanele cu handicap și persoanele cu afecțiuni senzoriale, persoanele în cărucior, femeile gravide și persoanele care însoțesc copii mici;

12.3

"ADN": Regulamentul anexat la Acordul european privind transportul internațional de mărfuri periculoase pe căile navigabile interioare (ADN), în versiunea în vigoare;

12.4

"Certificatul navei de navigație interioară": certificat unional de navigație interioară sau certificat de inspecție a navelor pe Rhin, emis de către autoritatea competentă și care atestă conformitatea cu cerințele tehnice.

Articolul 1.02

Instrucțiuni pentru aplicarea acestui Standard

Instrucțiunile anexate la prezentul Standard sunt menite să faciliteze și să standardizeze aplicarea acestuia.

Articolul 3.01

Regulile fundamentale

Navele trebuie să fie construite în conformitate cu regulile bunei practici din construcțiile navale.

Articolul 3.02

Rezistență și stabilitate

1.

Corpul trebuie să fie suficient de solid pentru a face față tuturor tensiunilor la care este supus în mod normal:

a)

în cazul navelor nou construite sau al transformărilor importante ce afectează rezistența navei, trebuie să fie demonstrată rezistența corespunzătoare prin prezentarea unui proiect de calcul. Această dovadă nu este cerută în cazul prezentării unui certificat de clasificare sau a unei atestări din partea unei societăți de clasificare recunoscută.

b)

în cazul inspecției periodice, grosimile minime ale tablelor fundului, gurnei și bordajului navelor construite din oțel trebuie să nu fîe mai mici decât cea mai mare dintre valorile care rezultă din următoarele formule:

1.)

pentru nave cu lungimea mai mare de 40 m: t_min = f x b x c x (2,3 + 0,04*L) [mm];

pentru nave cu lungimea de cel mult 40 m: t_min = f x b x c x (1,5 + 0,06*L) [mm], dar nu mai mică de 3,00 mm.

2.)

t_min = 0,005 x a x √T [mm];

unde:

a = distanța intercostală [mm];

f = coeficient funcție de distanța intercostală:

f = 1 pentru a ≤ 500 mm

f = 1+0,0013(a-500)pentrua > 500mm

b = coeficient pentru tablele de fund, bordaj sau tablele de gurnă

b = 1,0 pentru tablele de fund sau de bordaj

b = 1,25 pentru tablele de gurnă

f = 1 poate fi luat pentru distanța intercostală la calcularea grosimii minime a tablelor de bordaj.

Totuși, grosimea minimă a tablelor de gurnă nu poate să fîe în nici un caz mai mică decât cea a tablelor de fund și de bordaj.

c = coeficient funcție de tipul constructiv

c = 0,95 pentru navele cu dublu fund și spații laterale goale la care peretele de separație dintre magazie și spațiile laterale goale este așezat vertical, paralel cu rama gurii de magazie;

c = 1,0 pentru toate celelalte tipuri de construcție.

c)

Pentru asigurarea unei suficiente rezistențe (longitudinală, laterală și locală), la navele construite în sistem longitudinal cu dublu fund și spații laterale goale valoarea minimă calculată pentru grosimea tablei conform formulei de la

alin. b)

poate fi redusă la o valoare calculată, certificată de o societate de clasificare recunoscută.

Dacă grosimile tablelor fundului, gurnei sau bordajului sunt sub valorile admisibile indicate mai sus, acestea trebuie să fie înlocuite.

Valorile minime calculate conform metodei de mai sus sunt valori limită care țin cont de uzura uniformă normală și cu condiția folosirii oțelului pentru construcții navale și cu condiția ca elementele structurale interne, cum ar fi varangele, coastele, elementele structurale principale longitudinale și transversale, să fie în stare bună și corpul să nu prezinte indicii privind vreo suprasolicitare a rezistenței longitudinale.

În măsura în care aceste valori nu mai sunt atinse, tablele avute în vedere trebuie să fie reparate sau înlocuite. Totuși sunt acceptate local, pentru suprafețe mici, grosimi mai mici, cu o reducere de cel mult 10% din valorile calculate.

2.

În cazul in care un material, altul decât oțelul, se utilizează la construcția corpului, trebuie să se demonstreze prin calcul că rezistența corpului (longitudinală, laterală și locală) este cel puțin egală cu rezistența ce ar putea rezulta din utilizarea oțelului conform ipotezei grosimii minime în conformitate cu

alin. 1 . Dacă se prezintă un certificat de clasă sau o declarație emisă de către o societate de clasificare recunoscută, se poate renunța la demonstrarea prin calcul.

3.

Stabilitatea navelor trebuie să corespundă utilizărilor destinate acestora.

Articolul 3.03

Corpul

1.

Pereții etanși care se extind până la punte sau, în lipsa punții, până la marginea superioară a bordajului trebuie să fie amplasați în următoarele locuri:

a)

Un perete de coliziune la o distanță corespunzătoare de prova astfel încât flotabilitatea navei încărcate să fie asigurată, cu o distanță de siguranță reziduală de 100 mm, în cazul inundării compartimentului etanș din prova peretelui de coliziune.

De regulă, condiția menționată la alin. 1 este considerată îndeplinită dacă peretele de coliziune este amplasat la o distanță cuprinsă între 0,04 L și 0,04 L + 2 m, măsurată de la perpendiculara prova în planul pescajului maxim.

Dacă distanța respectivă este mai mare de 0,04 L + 2 m, condiția menționată la

alin. 1

trebuie verificată prin calcul.

Distanța poate fi redusă la 0,03 L. În acest caz condiția menționată la

alin. 1

trebuie să fie verificată prin calcul presupunând că sunt inundate simultan compartimentul din prova peretelui de coliziune și cel adiacent lui.

b)

Un perete al picului pupa, la o distanță corespunzătoare de pupa pentru navele a căror lungime L este mai mare de 25 m astfel încât flotabilitatea navei încărcate să fie asigurată, cu o distanță de siguranță reziduală de 100 mm, în cazul inundării compartimentului etanș din pupa peretelui picului pupa.

De regulă, condiția menționată la primul alineat este considerată îndeplinită dacă peretele picului pupa este amplasat la o distanță cuprinsă între 1,4 m și 0,04 L + 2 m, măsurată de la punctul pupa de intersecție a corpului cu planul pescajului maxim.

Dacă distanța respectivă este mai mare de 0,04 L + 2 m, condiția menționată la primul alineat trebuie verificată prin calcul.

Distanța poate fi redusă la Im. În acest caz condiția menționată la primul alineat trebuie să fie verificată prin calcul presupunând că sunt inundate simultan compartimentul din pupa peretelui picului pupa și cel adiacent lui.

2.

Nici o încăpere de locuit sau echipament necesar siguranței sau exploatării navei nu trebuie să fie amplasat în prova peretelui de coliziune sau în pupa peretelui picului pupa.

Această cerință nu se aplică instalației de ancorare sau echipamentului de guvernare.

3.

Încăperile de locuit, încăperile de mașini și încăperile de căldări, precum și încăperile de lucru aferente acestora, trebuie să fie despărțite de magazii prin pereți transversali etanși la apă, care să se extindă până la punte.

4.

Încăperile de locuit trebuie să fie despărțite de încăperile de mașini, încăperile de căldări și de magazii prin pereți etanși la gaze și trebuie să fie accesibile direct de pe punte. Dacă un astfel de acces nu este asigurat, trebuie prevăzută o ieșire de urgență care să ducă direct pe punte.

5.

Pereții etanși ceruți la

alin. 1

și

3 , precum și separarea de zonele specificate la

alin. 4

nu trebuie să fie prevăzuți cu deschideri.

Totuși, sunt admise uși în peretele picului pupa și treceri ale liniilor de arbori și ale sistemului de tubulaturi dacă acestea sunt realizate în așa fel încât să nu fie afectată eficacitatea acestor pereți etanși și a separării zonelor. Ușile din peretele picului pupa trebuie să fie permise cu condiția ca în timonerie un dispozitiv de control la distanță să indice dacă ele sunt deschise sau închise și cu condiția ca ele să fie prevăzute pe ambele părți cu următoarea inscripție ușor lizibilă: "A se închide ușa imediat după folosire"

6.

Prizele de apă și scurgerile, precum și sistemul de tubulaturi la care acestea sunt racordate, trebuie să fie realizate în așa fel încât orice infiltrare accidentală de apă în navă să fie imposibilă.

7.

Secțiunile la extremitatea prova a navei trebuie să fie construite astfel încât ancorele să nu poată ieși în întregime și nici parțial în exteriorul învelișului bordajului.

Articolul 3.04

Încăperile de mașini și căldări, buncăre

1.

Încăperile de mașini sau căldări trebuie să fie amenajate în așa fel încât echipamentul instalat aici să poată fi operabil, exploatat și întreținut ușor și în siguranță.

2.

Buncărele pentru combustibil lichid sau ulei de ungere, zonele pentru pasageri și încăperile de locuit, nu pot avea suprafețe comune care în exploatare normală se găsesc sub presiunea statică a lichidului.

3.

Pereții etanși, plafoanele și ușile încăperilor de mașini, de căldări și ai buncărelor trebuie să fie construiți din oțel sau din alte materiale incombustibile echivalente.

Materialul de izolație utilizat la încăperile de mașini trebuie să fie protejat împotriva pătrunderii combustibilului și a vaporilor de combustibil.

Toate deschiderile în pereți, plafoane, precum și ușile încăperilor de mașini, încăperilor de căldări și încăperilor buncărelor trebuie să fie astfel încât acestea să poată fi închise din afara încăperii.

Dispozitivele de închidere trebuie să fie executate din oțel sau un material incombustibil echivalent.

4.

Încăperile de mașini, încăperile de căldări și alte încăperi în care se presupune că ar putea fi degajate gaze inflamabile sau toxice trebuie să poată fi ventilate în mod adecvat.

5.

Scările de tambuchi și scările ce permit accesul în încăperile de mașini, încăperile de căldări și în buncăre trebuie să fie bine fixate și executate din oțel sau dintr-un material rezistent la șocuri mecanice și incombustibil.

6.

Încăperile de mașini și încăperile de căldări trebuie să aibă două ieșiri din care una poate fi o ieșire de urgență.

Se poate renunța la cea de-a doua ieșire atunci când:

a)

suprafața totală (lungimea medie x lățimea medie la nivelul paiolului) a încăperii de mașini sau a încăperii de căldări nu este mai mare de 35 mp, și

b)

calea de trecere de la fiecare punct în care se efectuează operațiuni de serviciu sau de întreținere, la ieșirea sau marginea scării de tambuchi din apropierea ieșirii, ce permite accesul pe puntea liberă, nu este mai lungă de 5 m, și

c)

un extinctor este amplasat la punctul de serviciu cel mai îndepărtat de ușa de ieșire și, de asemenea, prin derogare de la

art. 13.03(l)(e) , atunci când puterea instalată a mașinilor nu depășește 100kW.

7.

Nivelul presiunii acustice maxime admise în încăperile de mașini trebuie să fie 110 dB(A).

Locurile de măsurare trebuie să fie alese în funcție de operațiunile de întreținere necesare în timpul funcționării normale a instalației amplasate aici.

Articolul 4.01

Distanța de siguranță

1.

Distanța de siguranță trebuie să fie de cel puțin 300 mm.

2.

Pentru navele ale căror deschideri nu pot fi închise de dispozitive etanșe contra stropilor de val sau intemperiilor și pentru navele care navighează cu magaziile neacoperite, distanța de siguranță se mărește în așa fel încât fiecare dintre aceste deschideri să se găsească la o distanță de cel puțin 500 mm față de planul pescajului maxim.

Articolul 4.02

Bord liber

1.

Bordul liber al navelor cu punte continuă, fără selatură și suprastructuri trebuie să fie de 150 mm.

2.

Bordul liber al navelor cu selatură și suprastructuri trebuie să fie calculat cu următoarea formulă:

F = 150(1-∞)-(β_v x Se_v + β_a x Se_a)/15 [mm]

unde:

α = coeficient de corecție, care ține cont de toate suprastructurile avute în vedere;

β_v = coeficient de corecție datorat influenței selaturii din prova care rezultă din existența unor suprastructurilor în sfertul din prova a lungimii L a navei;

β_a = coeficient de corecție datorat influenței selaturii din pupa care rezultă din existența suprastructurilor în sfertul din pupa a lungimii L a navei;

Se_v = selatura efectivă în prova, în mm;

Se_a = selatura efectivă în pupa, în mm.

3.

Coeficientul α se calculează cu următoarea formulă:

α = (Σle_a + Σle_m + Σle_v)/L

unde:

le_m = lungimea efectivă, în m, a suprastructurilor situate in partea mediană corespunzând jumătății lungimii L a navei;

le_v = lungimea efectivă, în m, a unei suprastructuri din sfertul din prova a lungimii L a navei;

le_a = lungimea efectivă, în m, a unei suprastructuri din sfertul din pupa a lungimii L a navei.

Lungimea efectivă a unei suprastructuri se calculează cu următoarea formulă:

le_m = 1 (2,5 x b/B - 1,5) x h/0,36 [m].

le_v respectiv le_a = 1 (2,5 x b/B1 - 1,5) x h/0,36 [m].

unde:

l = lungimea efectivă, in m, a suprastructurii avute in vedere;

b = lățimea suprastructurii avute în vedere, în m;

B1 = lățimea navei, în m, măsurată la exteriorul tablelor bordajului la înălțimea punții, la jumătatea lungimii suprastructurilor avute în vedere;

h = înălțimea suprastructurii avute în vedere, în m. Totuși, în cazul gurilor de magazie, h se obține prin reducerea înălțimii ramelor gurii de magazie cu jumătatea distanței de siguranță cerute la

art. 4.01 .

Pentru h nu se va lua în nici un caz o valoare mai mare de 0,36 m.

Dacă raportul b/B respectiv b/ B1 este mai mic de 0,6, lungimea efectivă a suprastructurii va fi zero.

4.

Coeficienții β_v și β_a se calculează cu următoarele formule:

β_v = 1-(3 x le_v )/L

β_a = 1-(3 x le_a )/L

5.

Selaturile efective din pupa/prova, Se_v / Se_a, se calculează cu următoarele formule:

Se_v = S_v x p

Se_a = S_a x p

unde:

S_v = selatura reală a provei, în m; totuși S_v nu poate fi considerat mai mare de 1000 mm;

S_a = selatura reală a pupei, în m; totuși Sa nu poate fi considerat mai mare de 500 mm.

p = coeficient calculat cu următoarea formulă:

p = 4 x X/L

X = abscisa măsurată pornind de la extremitatea punctului în care selatura este egală cu 0,25 x S_v, respectiv 0,25 x S_a (a se vedea schița)

Totuși, coeficientul p nu poate fi considerat mai mare decât 1.

6.

Dacă β_a x Se_a este mai mare decât β_v x Se_v, se va adopta ca valoare a lui β_a x Se_a valoarea β_v x Se_v.

Articolul 4.03

Bord liber minim

Ținând cont de reducerile prevăzute de

art. 4.02 , bordul liber minim nu trebuie să fie mai mic de 0 mm.

Articolul 4.04

Mărci de pescaj

1.

În scopurile

art. 4.04

și

4.05

zona R este echivalentă cu Zona 3.

2.

Planul pescajului maxim trebuie determinat astfel încât să fie respectate atât cerințele referitoare la bordul liber minim cât și cele referitoare la distanța de siguranță minimă. Totuși, din motive de siguranță, comisia de inspecție poate stabili o valoare mai mare pentru distanța de siguranță sau pentru bordul liber.

Planul pescajului maxim trebuie să fie determinat cel puțin pentru Zona 3.

3.

Planul pescajului maxim trebuie să fie indicat prin mărci de pescaj foarte vizibile și care nu se pot șterge.

4.

Mărcile de pescaj pentru Zona 3 trebuie să fie reprezentate printr-un dreptunghi de 300 mm lungime și 40 mm înălțime, a cărui bază este orizontală și corespunde cu planul pescajului maxim.

Diferitele mărci de pescaj trebuie să conțină un asemenea dreptunghi.

5.

Navele trebuie să aibă cel puțin trei perechi de astfel de mărci de pescaj, dintre care o pereche așezată la 1/2 din lungimea L iar celelalte două la o distanță față de prova și pupa egală cu circa 1/6 din lungimea L.

Totuși,

a)

pentru navele a căror lungime L este mai mică de 40 m, este suficientă aplicarea a două perechi de mărci de pescaj, așezate fața de prova și pupa la o distanță egală cu o pătrime din lungimea L;

b)

pentru navele care nu sunt destinate transportului de mărfuri este suficientă o pereche de mărci de pescaj, amplasată aproximativ la mijlocul navei.

6.

Mărcile de pescaj sau indicațiile care după o nouă inspecție încetează să mai fie valabile, trebuie să fie șterse sau marcate, sub supravegherea comisiei de inspecție, pentru a arăta că nu mai sunt valabile. Dacă o marcă de pescaj trebuie să dispară, ea nu poate fi înlocuită decât sub supravegherea comisiei de inspecție.

7.

În cazul în care unei nave i-a fost măsurat tonajul aplicându-se Convenția 1966 privind măsurarea tonajului navelor de navigație interioară și în cazul în care planul mărcilor de măsurare respectă cerințele prezentului Standard, mărcile de măsurare țin locul mărcilor de pescaj; acest fapt trebuie să fie menționat în certificatul navei de navigație interioară.

8.

Pentru navele care operează în zonele căilor de navigație interioară altele decât Zona 3 (de ex. Zonele 1, 2, sau 4) cele două perechi de mărci de pescaj prova și pupa, privitoare la aceste zone, prevăzute conform

alin. 4 , trebuie să fie completate prin adăugarea unei linii verticale la care una sau, în cazul diferitelor zone, mai multe linii suplimentare de pescaj, cu lungimea de 150 mm trebuie să fie aplicate înspre prova navei, în raport cu marca de pescaj pentru Zona 3.

Aceste linii orizontale și verticale trebuie să aibă grosimea de 30 mm. Suplimentar față de marca de pescaj din prova navei, numerele relevante ale zonei de navigație trebuie să fie indicate cu litere de 60 mm înălțime și 40 mm lățime. (vezi fig. 1).

Figura 1

Articolul 4.05

Pescajul maxim al navelor ale căror magazii nu sunt totdeauna închise etanș contra stropilor de val și intemperiilor

Dacă planul pescajului maxim de la o navă pentru Zona 3 este determinat considerând că magaziile pot fi închise etanș contra stropilor de val și intemperiilor și dacă distanța de siguranță dintre planul pescajului maxim și muchia superioară a ramelor gurilor de magazie este mai mică de 500 mm, atunci trebuie să fie determinat pescajul maxim pentru navigația cu magaziile deschise.

În certificatul navei de navigație interioară trebuie făcută următoarea precizare: "În cazul în care capacele magaziilor sunt în totalitate sau parțial deschise, nava nu poate fi încărcată decât până la ... mm sub mărcile de pescaj pentru Zona 3/Zona R"

Articolul 4.06

Scări de pescaj

1.

Navele, al căror pescaj poate depăși 1 m, trebuie să aibă de fiecare parte a pupei câte o scară de pescaj. Ele pot avea și scări de pescaj suplimentare.

2.

Punctul zero al fiecărei scări de pescaj trebuie să fie considerat pe verticală acesteia in planul paralel planului pescajului maxim trecând prin punctul cel mai de jos al corpului sau al chilei, dacă există. Distanța verticală de deasupra punctului zero trebuie să fie gradată în decimetri. Această gradație trebuie să fie marcată pe fiecare scară, de la planul de plutire al navei goale până la 100 mm deasupra pescajului maxim, prin repere poansonate sau gravate și vopsite având forma unei benzi foarte vizibile, în două culori alternante. Gradația trebuie să fie indicată prin cifre marcate pe o parte a scării, cel puțin din 5în5 dm, precum și la capătul ei.

3.

Cele două scări de tonaj din pupa aplicate în conformitate cu Convenția prevăzută la

art. 4.04, alin. 7 , pot ține loc de scări de pescaj cu condiția ca acestea să conțină o gradație conform cerințelor, completată, dacă este cazul, cu cifre care să indice pescajul.

Articolul 4.07

Cerințe specifice aplicabile navelor care navighează pe căile navigabile din zona 4

1.

Prin derogare de la

art. 4.01 alin. 1

și

2 , distanța de siguranță a ușilor și deschiderilor altele decât cele pentru capacele magaziilor navelor care navighează pe căile navigabile din Zona 4 este redusă după cum urmează:

a)

pentru deschideri care pot fi închise etanș contra stropilor de val și intemperiilor, la 150 mm;

b)

pentru deschideri care nu pot fi închise etanș contra stropilor de val și intemperiilor, la 200 mm.

2.

Prin derogare de la

art. 4.02 , bordul liber minim al navelor care navighează pe căile navigabile din Zona 4 este de 0 mm, dacă distanța de siguranță în conformitate cu

alin. 1

este respectată.

Articolul 5.01

Generalități

1.

Navele și convoaiele trebuie să dispună de o capacitate de navigație și o manevrabilitate corespunzătoare.

2.

Navele fără propulsie, destinate remorcării, trebuie să respecte cerințele speciale impuse de comisia de inspecție.

3.

Navele cu propulsie și convoaiele trebuie să respecte cerințele prevăzute de

art. 5.02

până la

5.10 .

Articolul 5.02

Probe de navigație

1.

Capacitatea de navigație și manevrabilitatea trebuie sa fie verificate prin probe de navigație. Conformitatea cu cerințele

art. 5.06

până la

5.10

trebuie sa fie examinată în amănunt.

2.

Comisia de inspecție poate renunța în totalitate sau parțial la probe atunci când respectarea cerințelor privind capacitatea de navigație și manevrabilitatea sunt demonstrate în alt mod.

Articolul 5.03

Zona de probe

1.

Probele de navigație prevăzute la

art. 5.02

trebuie sa se desfășoare în zonele cailor de navigație interioară stabilite de către autoritățile competente.

2.

Aceste zone de probe trebuie sa se situeze pe un tronson pe cât posibil în aliniament drept, cu o lungime de cel puțin 2 km și o lărgime suficienta, în apa străbătută de curenți sau în apa stătătoare și trebuie sa fie prevăzute cu repere foarte distincte pentru determinarea poziției navei.

3.

Trebuie sa fie posibil, pentru comisia de inspecție, sa aibă la dispoziție un plan cu datele hidrologice, ca de exemplu adâncimea apei, lațimea canalului navigabil și viteza medie a curentului în zona de navigație în funcție de diferitele niveluri ale apei.

Articolul 5.04

Gradul de încărcare a navelor și convoaielor

În timpul probelor de navigație în timpul probelor de navigație, navele și convoaiele destinate transportului de mărfuri trebuie sa fie încărcate la cel puțin 70% din tonajul lor și încărcătura lor sa fie repartizată în așa fel încât sa asigure pe cât posibil o asieta dreapta. Dacă probele se desfășoară cu o încărcătura mai mica, aprobarea pentru a naviga în aval trebuie sa se limiteze la aceasta încărcătura.

Articolul 5.05

Folosirea mijloacelor de la bord pentru proba de navigație

1.

În timpul probei de navigație pot fi folosite toate echipamentele menționate la punctele 34 și 52 din certificatul navei de navigație interioară, care pot fi comandate din timonerie, cu excepția ancorelor.

2.

Totuși, în timpul probei de virare spre amonte prevăzută la

art. 5.10 , pot fi folosite ancorele prova.

Articolul 5.06

Viteza prescrisă (la marș înainte)

1.

Navele și convoaiele trebuie sa atingă o viteza de cel puțin 13 km/h în raport cu apa. Aceasta condiție nu este obligatorie pentru împingătoarele care navighează singure.

2.

Pentru navele și convoaiele care navighează numai în rade și porturi comisia de inspecție poate acorda derogări.

3.

Comisia de inspecție trebuie sa verifice dacă nava neîncărcată este capabilă sa depășească viteza de 40 km/h în raport cu apa. Dacă aceasta poate fi confirmată trebuie sa se efectueze următoarea înregistrare la pct. 52 din certificatul navei de navigație interioară: "Nava este capabilă sa depășească o viteza de 40 km/h în raport cu apa."

Articolul 5.07

Capacitatea de oprire

1.

Navele și convoaiele trebuie sa fie capabile sa se oprească cu prova in aval in timp util, rămânând suficient de manevrabile.

2.

Pentru navele sau convoaiele cu o lungime L egala sau mai mica de 86 m și o lățime B egala sau mai mica de 22,90 m, capacitatea de oprire menționata mai sus poate fi înlocuită cu capacitatea de a vira.

3.

Capacitatea de oprire trebuie sa fie dovedită prin manevre de oprire efectuate într-o zona de probe conform celor menționate la

art. 5.03 , iar capacitatea de a vira prin manevre de virare conform

art. 5.10 .

Articolul 5.08

Capacitatea de a naviga la marș înapoi

Atunci când manevra de oprire cerută conform

art. 5.07

se desfășoară in apa stătătoare, ea trebuie sa fie urmata de o proba de navigație la marș înapoi.

Articolul 5.09

Capacitatea de a evita

Navele și convoaiele trebuie sa aibă capacitatea de a evita in timp util. Capacitatea de a evita trebuie sa fie dovedită prin manevre de evitare desfășurate într-o zona de probe dintre cele menționate la

art. 5.03 .

Articolul 5.10

Capacitatea de a vira

Navele și convoaiele cu o lungime L egala sau mai mica de 86 m și o lățime B egala sau mai mica de 22,90 m trebuie sa poată vira in timp util.

Aceasta capacitate de a vira poate fi înlocuită prin capacitatea de oprire prevăzută la

art. 5.07 .

Capacitatea de a vira trebuie sa fie dovedită prin manevre de virare spre amonte.

Articolul 6.01

Cerințe generale

1.

Navele trebuie sa fie prevăzute cu o instalație sigură de guvernare care sa asigure cel puțin manevrabilitatea prescrisă la

capitolul 5 .

2.

Instalațiile de guvernare motorizate trebuie sa fie concepute in așa fel încât cârma sa nu-și poată schimba poziția neintenționat.

3.

Ansamblul instalației de guvernare trebuie sa fie conceput pentru bandări permanente de până la 15° și pentru temperaturi ale mediului ambiant de la -20° C până la +50° C.

4.

Părțile componente ale instalației de guvernare trebuie sa fie suficient de rezistente încât sa poată rezista solicitărilor la care pot fi supuse in timpul exploatării normale. Nici o solicitare externa care acționează asupra cârmei nu trebuie să diminueze capacitatea de funcționare a mașinii cârmei și a acționării sale.

5.

Instalația de guvernare trebuie să includă o acționare motorizată, dacă acest lucru este cerut de solicitările necesare acționării cârmei.

6.

Mașina cârmei cu acționare motorizată trebuie să fie protejată la suprasarcini printr-un sistem care să limiteze momentul de torsiune aplicat la acționarea cârmei.

7.

Trecerile axelor cârmelor trebuie să fie concepute astfel încât să se prevină răspândirea lubrifianților poluanți ai apei.

Articolul 6.02

Instalații pentru acționarea mașinii cârmei

1.

Dacă mașina cârmei are acționare motorizată, trebuie să fie prevăzută o acționare secundară independentă sau o acționare manuală suplimentară. În cazul nefuncționării sau defectării instalației pentru acționarea mașinii cârmei, trebuie să fie posibilă intrarea în funcțiune, în decurs de 5 secunde, a acționării secundare independente sau a acționării manuale.

2.

Dacă acționarea secundară sau acționarea manuală nu este pusă automat în funcțiune, trebuie să fie posibilă punerea imediată în funcțiune printr-o singură manevră efectuată simplu și repede de către timonier.

3.

Acționarea secundară sau acționarea manuală trebuie să asigure manevrabilitatea cerută conform

capitolului 5 .

Articolul 6.03

Instalația de acționare hidraulică a mașinii cârmei

1.

Nici un alt consumator de putere nu poate să fie conectat la instalația de acționare hidraulică a mașinii cârmei.

2.

Rezervoarele hidraulice trebuie să fie echipate cu un sistem de avertizare care monitorizează scăderea nivelului de ulei sub nivelul minim necesar pentru funcționarea sigură.

3.

Dimensiunile, proiectarea și dispunerea tubulaturilor de lucru trebuie să excludă pe cât posibil deteriorarea lor prin acțiune mecanică sau foc.

4.

Furtunurile hidraulice trebuie:

a)

permise numai dacă amortizarea vibrațiilor sau libertatea de mișcare a componentelor fac folosirea lor inevitabilă;

b)

să fie proiectate pentru cel puțin presiunea maximă de serviciu;

c)

să fie înlocuite cel târziu la fiecare opt ani.

5.

Cilindrii hidraulici, pompele hidraulice și motoarele hidraulice precum și motoarele electrice trebuie să fie examinate cel târziu la fiecare opt ani de către o firmă competentă și reparate dacă se cere.

Articolul 6.04

Sursa de energie

1.

Instalațiile de guvernare prevăzute cu două acționări motorizate trebuie să dispună de cel puțin două surse de energie.

2.

Dacă cea de-a doua sursă de energie pentru mașinile motorizate ale cârmei nu este disponibilă în mod permanent în timp ce nava se află în marș, un dispozitiv tampon cu capacitate suficientă trebuie să o suplinească pe perioada necesară punerii acesteia în funcțiune.

3.

În cazul existenței surselor de energie electrică nici un alt consumator de energie nu trebuie să fie alimentat prin sursa principală de energie a instalației de guvernare.

Articolul 6.05

Instalația de acționare manuală

1.

Timona unei instalații de acționare manuală nu trebuie să fie acționată printr-o acționare motorizată.

2.

Indiferent de poziția cârmei, revenirea poziției timonei trebuie să fie împiedecată in cazul in care instalația de acționare manuală este cuplată automat.

Articolul 6.06

Instalații cu elice orientabile, cu jet de apă, cu propulsoare cicloidale și cu propulsoare prova

1.

La instalațiilor cu elice orientabile, cu jet de apă, cu propulsoare cicloidale și cu propulsoare prova la care modificarea orientării împingerii este comandată de la distanță prin mijloace electrice, hidraulice sau pneumatice, trebuie să existe două instalații de acționare, independente una față de alta, între timonerie și instalația propulsor/elice, respectându-se prin analogie cerințele

art. 6.01

până la

6.05 .

Aceste instalații nu se supun prezentului alineat dacă nu sunt necesare pentru obținerea manevrabilității cerute la capitolul 5 sau dacă sunt necesare numai pentru proba de oprire.

2.

În cazul în care există două sau mai multe instalații cu elice orientabile, cu jet de apă, cu propulsoare cicloidale sau cu propulsoare prova care sunt independente unele față de altele, cea de-a doua instalație de acționare nu este necesară dacă, în caz de defectare a uneia dintre ele, nava își păstrează manevrabilitatea conform cerințelor capitolului 5.

Articolul 6.07

Indicatoare și dispozitive de control

1.

Poziția cârmei trebuie să fie clar indicată la postul de guvernare. Dacă indicatorul de poziție a cârmei este electric, acesta trebuie să dispună de alimentare proprie cu energie.

2.

Un sistem de alarmă optică și acustică va fi prezent la postul de guvernare pentru a semnala următoarele:

a)

nivelul uleiului din rezervoarele hidraulice scăzând sub nivelul minim de conținut, conform

art. 6.03 alin. 2 , și scăderea presiunii de serviciu a instalației hidraulice;

b)

întreruperea alimentării cu energie electrică a comenzii de guvernare;

c)

întreruperea alimentării cu energie electrică a instalațiilor de acționare;

d)

defectarea regulatorului vitezei de girație;

e)

defectarea dispozitivelor tampon prescrise.

Articolul 6.08

Regulatoarele vitezei de girație

1.

Regulatoarele vitezei de girație și componentele lor trebuie să corespundă cerințelor

art. 10.20 .

2.

Funcționarea corectă a regulatorului vitezei de girație trebuie să fie indicată la postul de guvernare printr-o lampă indicatoare cu lumină verde.

Orice defectare sau variații inadmisibile ale tensiunii de alimentare și o scădere inacceptabilă a vitezei de rotație a giroscopului trebuie să fie supravegheate.

3.

Atunci când, in afară de regulatorul vitezei de girație, există și alte instalații de guvernare, trebuie să fie posibilă distingerea clară la postul de guvernare a instalației care a fost activată. Trecerea de la o instalație la alta trebuie să se poată face imediat. Regulatorul vitezei de girație nu trebuie să aibă vreo influență asupra altor instalații de guvernare.

4.

Alimentarea cu energie electrică a indicatorului vitezei de girație trebuie să fie independentă de cea a altor consumatori de energie.

5.

Giroscoapele, detectoarele și indicatoarele cu privire la girație folosite la regulatoarele vitezei de girație trebuie să respecte cerințele minime ale specificațiilor minime și ale condițiilor de probă privind indicatoarele vitezei de girație pentru navigația interioară, așa cum se indică in secțiunea II din anexa nr. 5 la ES-TRIN.

Articolul 6.09

Încercare

1.

Instalarea corectă a instalației de guvernare trebuie să fie verificată de către comisia de inspecție. În acest scop, se pot cere următoarele documente:

a)

descrierea instalației de guvernare;

b)

planuri și informații cu privire la instalațiile de acționare și comenzile de guvernare;

c)

informații cu privire la mașina cârmei;

d)

schema instalației electrice;

e)

descrierea regulatorului vitezei de girație;

f)

instrucțiuni de operare și Întreținere a instalației de guvernare.

2.

Funcționarea instalației de guvernare, in ansamblu, trebuie să fie verificată printr-o probă de navigație. Dacă este instalat un regulator al vitezei de girație, acesta trebuie să fie verificat in sensul că o rută predeterminată poate să fie menținută cu certitudine și că virajele pot fi realizate in siguranță.

3.

Instalația de acționare a instalației de guvernare trebuie să fie inspectată de către o persoană competentă:

a)

după punerea in funcțiune ;

b)

după defectare;

c)

după orice modificare sau reparație ;

d)

regulat la fiecare trei ani.

4.

Inspecția acoperă cel puțin:

a)

o verificare a conformității cu documentația aprobată și la inspecțiile periodice eventualele modificări aduse instalației de guvernare;

b)

o încercare funcțională a instalației de guvernare pentru toate operațiile posibile;

c)

o verificare vizuală și a etanșeității in special a valvulelor, tubulaturilor, furtunurilor hidraulice, cilindrilor hidraulici, distribuitoarelor hidraulice;

d)

o verificare vizuală a componentelor electrice, in special comutatoare, motoare electrice, dispozitive de siguranță;

e)

o verificare a dispozitivelor de control optice și acustice.

5.

Trebuie emis un certificat de inspecție, semnat de către persoana competentă, indicând data inspecției.

Articolul 7.01

Generalități

1.

Timoneriile trebuie sa fie amplasate in așa fel încât timonierul sa-și poată îndeplini îndatoririle în timp ee nava se afla în marș.

2.

În condiții normale de exploatare, nivelul presiunii acustice a zgomotului propriu al navei in postul de guvernare, la nivelul capului timonierului nu trebuie sa depășească 70 dB (A).

3.

În cazul unei timonerii amenajate pentru conducerea prin radar de către o singura persoana, timonierul trebuie sa-și îndeplinească îndatoririle în poziție șezând și trebuie ea toate instrumentele indicatoare și de control și toate elementele de comandă necesare conducerii navei sa fie amplasate astfel încât timonierul sa le poată folosi comod pe timpul marșului, fără a-și părăsi locul și fără a scăpa din vedere ecranul radarului.

Articolul 7.02

Vizibilitate neobstrucționată

1.

La postul de guvernare trebuie sa fie asigurată o vizibilitate neobstrucționată adecvată în toate direcțiile.

2.

Pentru timonier, zona lipsită de vizibilitate în prova navei neîncărcate și eu jumătate din provizii, dar fără balast, nu trebuie sa depășească 250 m.

Pentru reducerea și mai mult a oricărei zone lipsite de vizibilitate, trebuie utilizate numai mijloace auxiliare corespunzătoare.

Mijloacele auxiliare corespunzătoare pentru reducerea zonei lipsite de vizibilitate nu vor fi luate în considerare pe parcursul inspecției.

3.

Câmpul de vizibilitate neobstrucționată a timonierului în poziția sa normala trebuie sa fie de cel puțin 240° pe orizont din care cel puțin 140° în semicercul îndreptat spre prova navei.

Nici o rama a ferestrei, stâlp sau suprastructura nu trebuie sa se afle pe axa normala de vizibilitate a timonierului.

Chiar în cazul în care se asigură un câmp de vizibilitate neobstrucționat de 240° pe orizont, comisia de inspecție poate pretinde alte măsuri și mai ales instalarea de mijloace auxiliare corespunzătoare dacă nu este asigurată o vizibilitate suficientă spre pupa.

Înalțimea ramei de jos a ferestrelor din bord trebuie menținută cât mai scăzută posibil, iar înalțimea ramei de sus a ferestrelor din bord și pupa trebuie menținute cât mai sus posibil.

Pentru a stabili dacă sunt respectate cerințele din acest articol, cu privire la vizibilitatea din timonerie, se consideră că timonierul are o înălțime a nivelului ochilor de 1,65 m deasupra planșeului timoneriei, la postul de guvernare.

4.

Marginea superioară a ferestrelor cu vedere spre prova din timonerie trebuie să fie suficient de înaltă astfel încât o persoană aflată la postul de guvernare să aibă o vedere clară în prova.

Această cerință trebuie considerată a fi respectată atunci când o persoană aflată la postul de guvernare cu o înălțime a ochilor de 1,8 m are o vedere clară în prova la cel puțin 10° deasupra orizontului la înălțimea nivelului ochilor.

5.

În toate condițiile meteorologice trebuie să existe mijloace corespunzătoare pentru asigurarea unei vederi clare prin fereastra spre prova.

6.

Geamurile folosite in timonerii trebuie să fie securizate și să aibă un grad de transparență de cel puțin 75%.

Pentru a împiedica reflexia, ferestrele din prova punții trebuie să fie antireflex și dispuse astfel încât să excludă reflexia efectivă.

Cerința celei de a doua fraze trebuie considerată a fi respectată când ferestrele sunt înclinate față de planul vertical la un unghi de nu mai puțin de 10° și nu mai mult de 25°.

Articolul 7.03

Cerințe generale privind dispozitivele de comandă, de indicare și de control

1.

Elementele de comandă necesare conducerii navei trebuie să poată fi ușor puse în poziția de folosire. Aceasta poziție trebuie să fie evidentă.

2.

Instrumentele de control trebuie să poată fi citite cu ușurință. Iluminarea lor trebuie să poată fi reglată gradual până la stingere. Stingerea surselor de iluminare nu trebuie să deranjeze și nici să afecteze citirea instrumentelor de control.

3.

Trebuie să existe o instalație pentru verificarea lămpilor de avertizare și indicatoare.

4.

Trebuie să se poată observa clar dacă o instalație este in funcțiune. Dacă această funcționare este indicată prin intermediul unei lămpi indicatoare, aceasta trebuie să fie verde.

5.

Defectările sau deteriorările instalațiilor, pentru care este prevăzută supravegherea, trebuie să fie semnalate prin intermediul unor lămpi de avertizare roșii.

6.

Simultan cu luminarea lămpii de avertizare roșii trebuie să se declanșeze un semnal acustic de avertizare. Semnalele acustice de avertizare pot consta dintr-un singur semnal comun. Nivelul intensității acustice a acestui semnal trebuie să depășească cu cel puțin 3 dB (A) nivelul intensității acustice maxime a zgomotului ambiant din postul de comandă.

7.

Semnalul acustic de avertizare poate fi oprit după constatarea disfuncționalității sau deteriorării. Această oprire nu trebuie să împiedice declanșarea semnalului de alarmă pentru alte defecțiuni. Lămpile de avertizare roșii nu trebuie să se stingă decât după eliminarea defecțiunii.

8.

Dispozitivele de control și indicare trebuie să fie conectate automat la o altă sursă de energie în cazul întreruperii propriei lor alimentări cu energie.

Articolul 7.04

Cerințe speciale privind dispozitivele de comandă, de indicare și de control ale mașinilor principale de propulsie și ale instalației de guvernare

1.

Comanda și controlul mașinilor principale de propulsie și a instalației de guvernare trebuie să poată fi făcute de la postul de guvernare. Mașinile principale de propulsie dotate cu un dispozitiv de cuplare care poate fi acționat din postul de guvernare sau cele care acționează o elice cu pas variabil care poate fi acționată din postul de guvernare, trebuie să poată fi puse în funcțiune sau oprite și din încăperea mașinilor.

2.

Comanda fiecărei mașini principale de propulsie trebuie să fie asigurată de o singură manetă care să se deplaseze pe un arc de cerc așezat într-un plan vertical aproximativ paralel cu axa longitudinală a navei. Deplasarea manetei spre prova trebuie să aibă ca rezultat marșul înainte în timp ce deplasarea manetei spre pupa trebuie să aibă ca rezultat marșul înapoi. Cuplarea și inversarea sensului de marș se realizează prin poziția neutră a manetei. Maneta trebuie să se oprească în poziția neutră.

3.

Direcția de propulsie imprimată navei și viteza de rotație a elicei sau a mașinilor principale de propulsie trebuie să fie indicată.

4.

Dispozitivele de indicare și control prevăzute la

art. 6.07, alin. 2 ,

art. 8.03, alin. 2

și

art. 8.05, alin. 13 , trebuie să fie amplasate în postul de guvernare.

5.

Navele cu timonerii amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană trebuie guvernate prin intermediul unei manete. Această manetă trebuie să poată fi manevrată manual cu ușurință. Poziția manetei raportată la axa longitudinală a navei trebuie să corespundă exact poziției penei cârmei. Maneta trebuie să poată fi părăsită în orice poziție dată fără ca poziția penei cârmei să se schimbe. Poziția neutră a manetei trebuie să fie perceptibilă în mod clar.

6.

În cazul timoneriilor amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, dacă nava este dotată cu propulsor prova sau cârme speciale, în special pentru marșul înapoi, acestea trebuie să fie comandate prin manete speciale care să respecte, prin analogie, cerințele prevăzute la alin. 5.

De asemenea, această prevedere se aplică, atunci când la convoaie este folosită instalația de guvernare corespunzătoare altor construcții navale decât acelea care asigură propulsia convoiului.

7.

În cazul folosirii regulatoarelor de viteză de girație, elementul de comandă a vitezei de girație trebuie să poată fi lăsat în orice poziție dată fără ca viteza aleasă să se schimbe.

Sectorul de rotație a elementului de comandă trebuie să fie dimensionat astfel încât să se asigure în mod corespunzător poziționarea exactă. Poziția neutră trebuie să se deosebească clar de celelalte poziții. Iluminarea scalei trebuie să poată fi reglată gradual.

8.

Echipamentul cu comandă de la distanță aferent ansamblului instalațiilor de guvernare trebuie să fie montat stabil și dispus în așa fel încât direcția aleasă să fie ușor vizibilă. Dacă echipamentul cu comandă de la distanță este decuplabil, el trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv indicator care să semnaleze situația "în funcțiune" sau "ieșit din funcțiune". Dispunerea și manevrarea elementelor de comandă trebuie să fie funcționale.

Pentru instalațiile care sunt adiționale instalației de guvernare, cum ar fi propulsorul prova,trebuie să fie admis echipament cu comandă de la distanță neinstalat permanent cu condiția ca printr-un dispozitiv de cuplare comanda instalației adiționale să poată fi transferată în orice moment în timonerie.

9.

În cazul unor instalații cu elice orientabile, cu jet de apă, cu propulsoare cicloidale și cu propulsor prova, sunt admise dispozitive echivalente pentru dispozitivele de comandă, de indicare și de control.

Cerințele prevăzute la

alin. 1

până la 8 trebuie aplicate, prin analogie, ținând cont de caracteristicile specifice și de dispunerile selectate pentru mecanismele de guvernare și de propulsie mai sus amintite. Prin analogie cu

alin. 2

comanda fiecărei instalații trebuie să fie asigurată de o singură manetă care să se deplaseze pe un arc de cerc așezat într-un plan vertical aproximativ paralel cu direcția de împingere a instalației. Pentru fiecare instalație, direcția de împingere care acționează asupra navei trebuie să fie în mod clar indicată de poziția manetei.

Dacă instalațiile cu elice orientabile sau instalațiile cu propulsoarele cicloidale nu sunt comandate prin intermediul unor manete, comisia de inspecție poate acorda derogări de la

alin. 2 .

Aceste derogări trebuie introduse la punctul 52 al certificatului navei de navigație interioară.

Articolul 7.05

Lumini de navigație, semnale luminoase și semnale sonore

1.

Luminile de navigație, carcasele și accesoriile acestora trebuie să aibă aplicat marcajul de conformitate prevăzut în Directiva 2014/90/UE*7), așa cum a fost amendată.

*7) Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și care abrogă Directiva 96/98/CE (JO L 257, 28.8.2014).

2.

Pentru controlul luminilor de navigație, in timonerie trebuie să fie montate lămpi indicatoare sau alte dispozitive echivalente, similare lămpilor indicatoare, în afară de cazul în care acest control se poate efectua direct din timonerie.

3.

În cazul timoneriilor amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, pe panoul de comandă trebuie să fie montate lămpi indicatoare pentru controlul luminilor de navigație și a semnalelor luminoase. Întrerupătoarele luminilor de navigație trebuie să fie incluse în lămpile indicatoare sau să fie alături de acestea și trebuie să se identifice clar cu acestea.

Dispunerea și culoarea lămpilor indicatoare ale luminilor de navigație și ale semnalelor luminoase trebuie să corespundă poziției și culorii reale ale acestor lumini și semnale.

Nefuncționarea unei lumini de navigație sau a unui semnal luminos trebuie semnalată fie prin stingerea lămpii indicatoare fie prin declanșarea unui semnal în alt mod.

4.

În cazul timoneriilor amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, acționarea semnalelor sonore trebuie să se facă printr-un întrerupător declanșat cu piciorul. Această prevedere nu se aplică semnalului "nu vă apropiați", semnal în conformitate cu regulile autorității de navigație din statele membre.

Articolul 7.06

Instalații radar și indicatoare de viteză de girație

1.

Aparatele radar de navigație și indicatoarele vitezei de girație trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în anexa nr. 5 la ES-TRIN. Respectarea acestor cerințe se determină printr-o aprobare de tip eliberată de autoritatea competentă.

2.

Echipamentul ECDIS interior care poate fi operat în modul navigație trebuie considerat ca instalație radar de navigație. Trebuie respectate cerințele standardului ECDIS interior, în vigoare.

Cerințele din anexa nr. 5 la ES-TRIN trebuie respectate.

3.

Echipamentul AIS interior trebuie să îndeplinească cerințele standardului de încercare pentru AIS interior, în vigoare.

Cerințele din anexa nr. 5 la ES-TRIN trebuie respectate.

4.

Indicatorul vitezei de girație trebuie să fie amplasat în fața timonierului, în câmpul său vizual.

5.

În cazul timoneriilor amenajate pentru conducerea prin radar de către o singură persoană:

a)

ecranul radarului nu trebuie să fie prea mult îndepărtat de axa vizuală a timonierului în poziția sa normală;

b)

imaginea radar trebuie să rămână perfect vizibilă, fără mască sau ecran, oricare ar fi condițiile de iluminare din exteriorul timoneriei;

c)

indicatorul vitezei de girație trebuie să fie instalat direct deasupra sau dedesubtul imaginii radar sau încorporat acesteia.

Articolul 7.07

Instalații de radiotelefonie pentru navele cu timonerie amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană

1.

Pentru navele a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, recepția semnalelor navă-navă și a informațiilor nautice trebuie să se facă prin intermediul unui difuzor, iar emiterea printr-un microfon fix. Trecerea de la recepție la emisie trebuie să se facă prin intermediul unui buton basculant.

Microfoanele acestei rețele nu trebuie să fie folosite pentru rețeaua de comunicații publice.

2.

Pentru navele a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană și care sunt dotate cu o instalație de radiotelefonie pentru rețeaua de comunicații publice, recepția trebuie să fie posibilă din postul timonierului.

Articolul 7.08

Mijloace de comunicare internă la bord

La bordul navelor a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, trebuie să existe mijloace de comunicare internă.

Următoarele legături de comunicare trebuie să poată fi stabilite din postul de guvernare:

a)

cu partea din prova a navei sau convoiului;

b)

cu partea din pupa a navei sau convoiului dacă comunicarea directă nu este posibilă de la postul de guvernare;

c)

cu încăperile de locuit ale echipajului;

d)

cu cabina comandantului.

Recepția în toate amplasamentele acestor legături de comunicare internă trebuie să se facă printr-un difuzor iar emisia printr-un microfon fix. Legătura cu prova sau cu pupa navei sau convoiului poate fi o legătură radiotelefonică.

Articolul 7.09

Instalații de alarmă

1.

Trebuie să existe o instalație independentă de alarmă care să permită alertarea încăperilor de locuit, încăperilor de mașini și, după caz, a compartimentelor de pompe izolate.

2.

Timonierul trebuie să aibă la îndemână un întrerupător oprit/pornit care să declanșeze semnalul de alarmă; întrerupătoarele care revin automat la poziția de oprire atunci când sunt lăsate libere, nu sunt admise.

3.

Nivelul intensității acustice a semnalului de alarmă trebuie să fie de cel puțin 75 dB (A) în zona de locuit.

În încăperile de mașini și compartimentele pompelor trebuie să existe, ca semnal de alarmă, o lumină intermitentă vizibilă din toate părțile și clar perceptibilă din orice punct.

Articolul 7.10

Încălzire și ventilație

Timoneriile trebuie să fie prevăzute cu o instalație eficace, reglabilă, de încălzire și de ventilație.

Articolul 7.11

Instalații pentru manevrarea ancorelor de la pupa

Pe navele și convoaiele a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană, a căror lungime depășește 86 m sau a căror lățime depășește 22,90 m, timonierul trebuie să poată lăsa la apă, din postul său, ancorele de la pupa.

Articolul 7.12

Timonerii escamotabile

1.

O timonerie escamotabilă motorizată cât și dispozitivele aferente trebuie proiectate astfel încât să nu pună în pericol siguranța persoanelor aflate la bord.

2.

O timonerie escamotabilă nu trebuie să compromită stabilitatea navei.

3.

Operațiunile efectuate din timonerie nu trebuie să fie împiedicate în timpul ridicării sau coborârii. Trebuie să fie posibil accesul și părăsirea în siguranță a timoneriei, indiferent de poziția sa.

4.

Trebuie să fie posibil să se acționeze mecanismul de ridicare din interiorul timoneriei.

Următoarele informații trebuie să fie prezente la postul de guvernare:

a)

punerea sub tensiune,

b)

timoneria în poziția cea mai de jos,

c)

timoneria în poziția cea mai înaltă,

d)

timoneria blocată în poziție fixă (dacă este cazul).

5.

Mecanismul de ridicare trebuie să permită oprirea timoneriei în orice poziție. Dacă este posibilă blocarea timoneriei într-o poziție dată, mecanismul de ridicare trebuie să fie dezactivat automat la blocare. Deblocarea trebuie să fie posibilă în toate condițiile de funcționare.

6.

Mecanismul de ridicare trebuie proiectat astfel încât să nu poată fi depășite pozițiile extreme.

7.

Trebuie luate măsuri pentru a evita coborârea necontrolată a timoneriei. Trebuie instalate dispozitive de protecție corespunzătoare pentru a evita riscul de răniri care pot apărea în timpul coborârii. Toate operațiunile de coborâre trebuie să declanșeze automat un semnal de avertizare optic cât și un semnal de avertizare acustic clar audibil.

8.

Timoneriile escamotabile trebuie să fie echipate cu un sistem de coborâre de urgență independent de mecanismul normal de ridicare și care poate fi, de asemenea, utilizat în cazul unei căderi de tensiune. Acest sistem de urgență trebuie să poată fi acționat din interiorul timoneriei. La utilizarea sistemului de urgență, viteza de coborâre nu trebuie să fie mai mică decât viteza de coborâre în condiții normale.

9.

(fără conținut)

10.

Furtunurile flexibile:

a)

sunt permise numai atunci când utilizarea lor este indispensabilă pentru amortizarea vibrațiilor sau pentru libertatea de mișcare a pieselor componente,

b)

trebuie sa fie proiectate pentru o presiune cel puțin egala cu presiunea maxima de lucru,

c)

trebuie sa fie înlocuite cel târziu la fiecare opt ani.

11.

Timoneriile escamotabile și dispozitivele asociate acestora trebuie sa fie inspectate în mod regulat și cel puțin o data la douăsprezece luni de către o persoana competenta. Siguranța instalației trebuie verificată printr-o inspecție vizuala și printr-o verificare a funcționarii corespunzătoare a acesteia.

12.

Timoneriile escamotabile și dispozitivele asociate acestora trebuie inspectate de către un expert:

a)

înainte de prima punere în funcțiune,

b)

înainte de repunerea în funcțiune după o modificare sau reparație majora;

c)

în mod regulat și cel puțin o data la cinci ani.

Cu aceasta ocazie, dovada prin calcul trebuie sa fie furnizată pentru o rezistența și o stabilitate suficienta.

Expertul care a efectuat inspecția trebuie sa emită și sa semneze un certificat privind inspecția, cu menționarea datei inspecției.

Articolul 7.13

Menționarea în certificatul navei de navigație interioară a navelor a căror timonerie este amenajată pentru conducerea prin radar de către o singură persoană

Atunci când o nava corespunde prevederilor speciale pentru timoneriile amenajate pentru conducerea prin radar de către o singura persoana, așa cum se indica la articolele

7.01(3) ,

7.04(5)

și

(6)

7.05(3)

și

(4) ,

7.06(2) ,

7.07 ,

7.08

și

7.11 , în certificatul navei de navigație interioară trebuie sa fie făcută următoarea mențiune: "Nava are o timonerie amenajată pentru conducerea prin radar de către o singura persoana"

Articolul 8.01

Generalități

1.

Mașinile, precum și instalațiile auxiliare, trebuie sa fie concepute, executate și instalate conform celei mai bune practici.

2.

Recipientele sub presiune destinate funcționarii navei trebuie controlate de către un expert pentru a verifica siguranța în funcțiune a acestora:

a)

înainte de a fi puse în funcțiune pentru prima oara;

b)

înainte de a fi repuse în funcțiune în urma efectuării de modificări sau reparații; și

c)

în mod regulat, cel puțin o data la cinci ani.

Inspecția trebuie sa cuprindă o inspecție interioară și una exterioară. Recipientele de aer sub presiune al căror interior nu poate fi inspectat în mod corespunzător sau a căror stare nu poate fi

stabilită în mod clar în cursul inspecției interioare trebuie să fie supuse unor încercări suplimentare nedistructive sau unei încercări hidraulice de presiune.

Trebuie eliberat un certificat de inspecție, semnat de expert, in care se menționează data inspecției.

Alte instalații care necesită inspecții regulate, în special căldările cu aburi, alte recipiente sub presiune și accesoriile acestora, precum și ascensoarele, respectă reglementările aplicabile într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene.

3.

Pot fi instalate numai motoarele cu combustie internă care funcționează cu combustibil cu punctul de inflamabilitate mai mare de 55° C.

Articolul 8.02

Dispozitive de siguranță

1.

Mașinile trebuie să fie instalate și montate în așa fel încât să fie suficient de accesibile pentru operare și întreținere și să nu pună în pericol persoanele care realizează aceste activități. Ele trebuie să fie asigurate în cazul unei porniri neintenționate.

2.

Mașinile de propulsie, mașinile auxiliare, căldările și recipientele sub presiune, precum și accesoriile lor, trebuie să fie dotate cu dispozitive de siguranță.

3.

În caz de urgență, oprirea motoarelor care acționează suflanta și ventilatoarele de aspirație trebuie să fie de asemenea posibilă din exteriorul spațiului în care se află situate cât și din exteriorul încăperii de mașini.

4.

În caz de necesitate, conectările tubulaturilor care vehiculează combustibil, ulei de ungere, și ulei uzat în sistemele de transmitere a puterii, control și acționare și în sistemele de încălzire trebuie ecranate sau altfel protejate pentru a nu permite pulverizarea combustibil sau scurgerea acestuia peste suprafețele încălzite, spre admisia aerului la mașini sau spre alte surse de aprindere. Numărul de conectări la aceste sisteme de tubulaturi trebuie să fie redus la minim.

5.

Tubulaturile exterioare de combustibil, de înaltă presiune, ale motoarelor diesel, situate între pompa de combustibil de înaltă presiune și injectoarele de combustibil trebuie protejate cu un sistem de protecție a tubulaturii capabil să păstreze combustibilul în cazul spargerii tubulaturii de înaltă presiune. Sistemul de protecție a tubulaturii trebuie să includă un mijloc pentru colectarea scurgerilor și trebuie prevăzut cu un sistem de alarmare în cazul spargerii tubulaturii, cu excepția că alarma nu este cerută pentru motoarele cu unul sau doi cilindrii. Sistemul de protecție a tubulaturii nu trebuie aplicat motoarelor de pe punți deschise care acționează vinciuri sau cabestane.

6.

Izolarea componentelor mașinilor trebuie să corespundă cerințelor

art. 3.04 alin. 3, paragraful 2 .

Articolul 8.03

Mașini de propulsie

1.

Propulsia navei trebuie să poată fi pusă în funcțiune, oprită sau inversată în siguranță și rapid.

2.

Următorii parametrii trebuie să fie controlați, prin dispozitive adecvate care să declanșeze alarma atunci când se atinge nivelul critic:

a)

temperatura apei de răcire a motoarelor principale;

b)

presiunea uleiului de ungere a motoarelor principale și a transmisiilor;

c)

presiunea uleiului și aerului în dispozitivele de inversare ale motoarelor principale, ale transmisiilor reversibile sau a elicelor;

3.

Pentru navele care au un singur motor de propulsie, acest motor nu trebuie oprit automat cu excepția cazului protecției la supraturație.

4.

Pentru navele care au un singur motor de propulsie, acesta nu poate fi echipat cu un dispozitiv automat pentru reducerea vitezei motorului, decât dacă această reducere automată a vitezei motorului declanșează un semnal optic și acustic în timonerie și dispozitivul de reducere poate fi oprit din postul de guvernare.

5.

Bucșele arborelui portelice trebuie să fie realizate în așa fel încât să prevină răspândirea lubrifianților care ar polua apa.

Articolul 8.04

Instalația de evacuare a gazelor arse de la motoare

1.

Gazele de evacuare trebuie să fie dirijate complet în afara navei.

2.

Trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru evitarea penetrării gazelor de evacuare în diferite compartimente. Tubulaturile de evacuare care traversează încăperile de locuit sau timoneria trebuie să fie dublate, în interiorul acestor încăperi, cu o carcasă de protecție etanșă la gaze. Spațiul dintre tubulatura de evacuare și această carcasă trebuie să comunice cu atmosfera exterioară.

3.

Tubulaturile de evacuare trebuie să fie dispuse și protejate în așa fel încât să nu poată provoca incendii.

4.

În încăperile de mașini, tubulaturile de evacuare trebuie să fie izolate termic sau răcite. La exteriorul încăperilor de mașini este suficientă protecția termică la atingere.

Articolul 8.05

Tancuri de combustibil, tubulaturi și accesorii

1.

Combustibilul lichid trebuie să fie depozitat în tancuri de oțel structurale sau care sunt fixate stabil de corpul navei. Dacă construcția navei o cere poate fi folosit un material echivalent din punct de vedere al rezistenței la foc. Aceste cerințe nu se aplică în cazul tancurilor care au o capacitate mai mică sau egală cu 12 litri, încorporate în echipamente auxiliare în timpul fabricării lor. Tancurile de combustibil nu trebuie să aibă pereți comuni cu tancurile de apă potabilă.

2.

Tancurile de combustibil, precum și tubulaturile lor și celelalte accesorii, trebuie să fie dispuse și amenajate în așa fel încât să nu poată intra accidental în interiorul navei nici combustibil și nici vaporii de combustibil. Valvulele tancurilor care servesc la luarea de probe din combustibil sau la evacuarea apei trebuie să se închidă automat.

3.

Tancurile de combustibil nu pot fi amplasate în prova peretelui de coliziune și în pupa peretelui picului pupa.

4.

Tancurile de combustibil și accesoriile lor nu trebuie să fie amplasate direct deasupra motoarelor sau tubulaturilor de evacuare.

5.

Orificiile de umplere ale tancurilor de combustibil trebuie să fie marcate clar.

6.

Tubulaturile pentru umplerea tancurilor de combustibil trebuie să aibă orificiile situate pe punte, excepție făcând tancurile pentru consum zilnic. Tubulatura de umplere trebuie să fie dotată cu o piesă de racordare conformă cu standardul EN 12827:1999.

Aceste tancuri trebuie să fie dotate cu tubulaturi de aerisire care să conducă deasupra punții în atmosferă și care să fie amplasate astfel încât să nu fie posibilă pătrundere apei. Secțiunea acestei tubulaturi trebuie să fie cel puțin egală cu de 1,25 ori secțiunea tubulaturii de umplere.

Dacă tancurile sunt interconectate între ele, secțiunea tubulaturii de racordare trebuie să fie cel puțin egală cu de 1,25 ori secțiunea tubulaturii de umplere.

7.

Tubulaturile pentru distribuția combustibilului trebuie să fie prevăzute, la ieșirea din tancuri, cu o valvulă cu închidere rapidă care poate fi acționată de pe punte, inclusiv în cazul în care încăperile respective sunt închise.

Dacă dispozitivul de acționare este mascat, capacul sau carcasa nu trebuie să fie încuiabile.

Dispozitivul de acționare trebuie să fie marcat în culoarea roșie. Dacă dispozitivul de acționare este mascat el trebuie marcat cu un simbol pentru valvula cu închidere rapidă în conformitate cu Fig.9 a Anexei 4 la ES-TRIN cu lungimea laturii de cel puțin 10 cm.

Primul paragraf nu trebuie aplicat tancurilor montate direct pe motor.

8.

Tubulaturile de combustibil, racordările lor, îmbinările și armăturile trebuie să fie realizate din materiale rezistente la solicitările mecanice, chimice și termice, la care sunt susceptibile de a fi supuse.

Tubulaturile pentru combustibil nu trebuie să fie supuse unei influențe dăunătoare a căldurii și trebuie să poată fi controlate pe întreaga lor lungime.

9.

Tancurile pentru combustibil trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de măsurare a nivelului.

Dispozitivul de măsurare a nivelului trebuie să fie lizibil până la nivelul maxim de umplere. Sticlele de nivel trebuie să fie protejate în mod eficient contra șocurilor, dotate cu o valvulă cu închidere automată în partea lor inferioară și racordate în partea superioară la tancuri, deasupra nivelului maxim de umplere. Materialul sticlelor de nivel nu trebuie să se deformeze la temperaturi normale ale mediului ambiant. Extremitatea tubulaturilor de sondă nu trebuie să se găsească în încăperile de locuit.

Tubulaturile sondelor terminate într-o încăpere de mașini sau căldări trebuie prevăzute la extremitatea lor cu dispozitive cu auto-închidere.

10.

a)

Deversările de combustibil, în timpul buncherării, trebuie să fie făcute imposibile prin montarea la bordul navei a unor dispozitive tehnice corespunzătore care trebuie înregistrate la punctul 52 al certificatului navei de navigație interioară.

b)

Dacă alimentarea este făcută prin stația de buncherare cu sistemul ei propriu de prevenire a deversării de combustibil la bord, pe durata buncherării, echipamentul cerut la

lit. a)

și

alin. 11

nu mai trebuie montat.

11.

Dacă tancurile de combustibil sunt prevăzute cu dispozitiv de închidere automat, senzori trebuie să închidă alimentarea când tancul este 97% plin; acest echipament trebuie să fie de un tip sigur în funcționare.

Dacă senzorul activează un contact electric, care poate întrerupe circuitul de la stația de buncherare printr-un semnal binar, trebuie să fie posibilă transmiterea semnalului la stația de buncherare printr-un conector, etanș la apă, ce trebuie să fie conform publicației IEC 60309-1:2012 pentru curent continuu de la 401a50 V, de culoare albă, poziția contactului de împământare la ora zece a ceasului.

12.

Tancurile de combustibil lichid trebuie să fie dotate cu deschideri prevăzute cu închidere etanșă, destinate să permită curățarea și inspectarea lor.

13.

Tancurile de combustibil, care alimentează direct motoarele principale precum și motoarele necesare pentru operarea sigură a navei, trebuie să fie dotate cu un dispozitiv care să emită un semnal acustic și optic în timonerie atunci când nivelul lor de umplere nu este suficient pentru continuarea exploatării în siguranță.

Articolul 8.06

Depozitarea uleiului de ungere, tubulaturi și accesorii

1.

Uleiul de ungere trebuie să fie depozitat în tancuri de oțel structurale sau în tancuri care sunt fixate stabil de corpul navei. Dacă construcția navei o cere, se poate folosi un material echivalent din punct de vedere al rezistenței la foc. Aceste cerințe nu se aplică în cazul tancurilor care au o capacitate mai mică sau egală cu 25 litri. Tancurile de ulei de ungere nu trebuie să aibă pereți comuni cu tancurile de apă potabilă.

2.

Tancurile pentru ulei de ungere, precum și tubulaturile lor și celelalte accesorii trebuie să fie dispuse și amenajate în așa fel încât să nu poată intra accidental în interiorul navei nici uleiul de ungere nici vaporii de ulei de ungere.

3.

Tancurile pentru ulei de ungere nu pot fi amplasate în prova peretelui de coliziune.

4.

Tancurile pentru ulei de ungere și accesoriile lor nu trebuie să fie amplasate direct deasupra motoarelor sau tubulaturilor de evacuare.

5.

Orificiile de umplere a tancurilor pentru ulei de ungere trebuie să fie marcate clar.

6.

Tubulaturile pentru uleiul de ungere, racordările lor, îmbinările și armăturile trebuie să fie realizate din materiale rezistente la solicitările mecanice, chimice și termice, la care sunt susceptibile de a fi supuse. Tubulaturile nu trebuie să fie supuse unei influențe dăunătoare a căldurii și trebuie să poată fi controlate pe întreaga lor lungime.

7.

Tancurile pentru ulei de ungere trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de măsurare a nivelului.

Dispozitivul de măsurare a nivelului trebuie să fie lizibil până la nivelul maxim de umplere. Sticlele de nivel trebuie să fie protejate în mod eficient contra șocurilor, dotate cu o valvulă cu închidere automată în partea lor inferioară și racordate în partea superioară la tancuri, deasupra nivelului maxim de umplere. Materialul sticlelor de nivel nu trebuie să se deformeze la temperaturi normale ale mediului ambiant. Extremitatea tubulaturilor de sondă nu trebuie să se găsească în încăperile de locuit.

Tubulaturile sondelor terminate într-o încăpere de mașini sau căldări trebuie prevăzute la extremitatea lor cu dispozitive cu auto-închidere.

Articolul 8.07

Depozitarea uleiurilor utilizate la sistemele de transmitere a puterii, sistemele de comandă și acționare și sistemele de încălzire, tubulaturi și accesorii

1.

Uleiul utilizat la sistemul de transmitere a puterii, sistemele de comandă și acționare și sistemele de încălzire trebuie să fie depozitat în tancuri de oțel structurale sau care sunt fixate stabil de corpul navei. Dacă construcția navei o cere poate fi folosit un material echivalent din punct de vedere al rezistenței. Aceste cerințe nu se aplică în cazul tancurilor care au o capacitate mai mică sau egală cu 25 litri. Tancurile vizate la prima frază nu trebuie să aibă pereți comuni cu rezervoarele de apă potabilă.

2.

Tancurile, vizate la

alin. 1 , și tubulaturile și celelalte accesorii, trebuie să fie dispuse în așa fel încât să nu poată intra accidental în interiorul navei nici uleiurile și nici vaporii de ulei.

3.

Tancurile, vizate la

alin. 1 , nu pot fi amplasate în prova peretelui de coliziune.

4.

Tancurile, vizate la

alin. 1 , și accesoriile lor nu trebuie să fie amplasate direct deasupra motoarelor sau tubulaturilor de evacuare.

5.

Orificiile de umplere ale tancurilor, vizate la

alin. 1 , trebuie să fie marcate clar.

6.

Tubulaturile pentru ulei, vizate la

alin. 1 , racordările lor, îmbinările și armăturile trebuie să fie realizate din materiale rezistente la solicitările mecanice, chimice și termice, la care sunt susceptibile de a fi supuse. Tubulaturile nu trebuie să fie supuse unei influențe dăunătoare a căldurii și trebuie să poată fi controlate pe întreaga lor lungime.

7.

Tancurile, vizate la

alin. 1 , trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de măsurare a nivelului.

Dispozitivul de măsurare a nivelului trebuie să fie lizibil până la nivelul maxim de umplere. Sticlele de nivel trebuie să fie protejate în mod eficient contra șocurilor, dotate cu o valvulă cu închidere automată în partea lor inferioară și racordate în partea superioară la tancuri, deasupra nivelului maxim de umplere. Materialul sticlelor de nivel nu trebuie să se deformeze la temperaturi normale ale mediului ambiant. Extremitatea tubulaturilor de sondă nu trebuie să se găsească în încăperile de locuit.

Tubulaturile sondelor terminate într-o încăpere de mașini sau căldări trebuie prevăzute la extremitatea lor cu dispozitive cu auto-închidere.

Articolul 8.08

Instalații de santină

1.

Fiecare compartiment etanș la apă trebuie să poată fi drenat separat. Totuși, această prevedere nu se aplică compartimentelor închise în mod normal ermetic în timpul marșului.

2.

Navele prevăzute cu echipaj trebuie să fie dotate cu două pompe de santină independente, care să nu fie instalate în același compartiment. Cel puțin una din acestea trebuie să fie antrenată de un motor. Dacă totuși aceste nave au o putere de propulsie mai mică de 225 kW sau o capacitate de încărcare mai mică de 350 t, respectiv pentru navele care nu sunt destinate transportului de mărfuri având un deplasament volumetric mai mic de 250 mc, este suficientă o pompă manuală sau antrenată de un motor.

Fiecare dintre pompele prevăzute trebuie să poată fi folosită pentru fiecare compartiment etanș.

3.

Debitul minim al primei pompe de santină se calculează cu formula:

Q_1 = 0,1 x d_1^2 [l/min.] , unde:

d_1 se calculează cu formula

d_1 = 1,5 x √L(B + H) + 25 [mm]

Debitul minim al celei de-a doua pompe de santină, în l/min., se calculează cu formula:

Q_2 = 0,1 x d_2^2 [1/ min.] , unde:

d_2 se calculează cu formula:

d_2 = 2 x √1(B + H) +25 [mm]

Totuși, valoarea d_2 nu trebuie să depășească valoarea d_1.

Pentru determinarea lui Q_2 se adoptă pentru l lungimea compartimentului etanș cel mai lung.

În aceste formule:

l = lungimea compartimentului etanș drenat, în (m);

d_1 = diametrul interior calculat al tubulaturii magistrale de santină, în (mm);

d_2 = diametrul interior calculat al tubulaturii ramificației, în (mm).

4.

Atunci când pompele de santină sunt racordate la o instalație de santină, tubulatura principală trebuie să aibă un diametru interior cel puțin egal cu d_1, în mm, iar tubulatura ramificație un diametru interior cel puțin egal cu d_2.

Pentru navele cu o lungime L mai mică de 25 m aceste valori pentru d_1 și d_2 pot fi reduse până la 35 mm.

5.

Sunt admise numai pompele de santină autoamorsabile.

6.

În orice compartiment drenabil, cu fund plat, cu o lățime mai mare de 5 m trebuie să existe cel puțin câte un sorb de aspirație în tribord și în babord.

7.

Drenarea picului pupa poate fi asigurată din încăperea mașinii principale prin intermediul unei tubulaturi cu închidere automată, ușor accesibilă.

8.

Tubulatura ramificațiilor diferitelor compartimente trebuie să fie racordate la tubulatura principală prin intermediul unei valvule cu sens unic.

Compartimentele sau alte încăperi destinate transportului balastului pot fi racordate la instalația de santină doar prin intermediul unei simple valvule cu închidere. Această prevedere nu se aplică magaziilor adaptate pentru balastare. Umplerea unor astfel de magazii cu apă de balast trebuie să se facă prin intermediul unei tubulaturi de balastare, montată permanent și independentă de tubulatura de santină, sau cel puțin care poate fi conectată la tubulatura principală de santină cu ajutorul unei ramificații constituite din tubulaturi flexibile sau tubulaturi intermediare. Nu este admisă utilizarea în acest scop a sorburilor de absorbție amplasate pe fundul magaziei.

9.

Santinele magaziilor trebuie să fie dotate cu dispozitive de măsurare.

10.

În cazul unui instalații de santină cu tubulaturi montate permanent, tubulaturile de santină de pe fundul magaziilor destinate colectării apelor cu hidrocarburi trebuie să fie dotate cu dispozitive de închidere, sigilate în poziția închis, de către comisia de inspecție. Numărul și poziția acestor dispozitive trebuie să fie menționate în certificatul navei de navigație interioară.

11.

Blocarea închiderilor în poziție trebuie să fie considerată ca echivalentă cu sigilarea în conformitate cu

alin. 10 . Cheia sau cheile pentru blocarea închiderilor trebuie să fie indicate în mod corespunzător și păstrate într-un loc marcat și ușor accesibil în încăperea de mașini.

Articolul 8.09

Instalații pentru colectarea apelor cu hidrocarburi și a uleiurilor uzate

1.

Apele cu hidrocarburi care provin din exploatare trebuie să poată fi păstrate la bord. În acest sens santina încăperii de mașini este considerată rezervor.

2.

Pentru colectarea uleiurilor uzate trebuie să existe in încăperile de mașini unul sau mai multe recipiente speciale, a căror capacitate să fie cel puțin de 1,5 ori cantitatea de uleiuri uzate care provine din carterul tuturor motoarelor cu combustie internă, al tuturor mecanismelor instalate precum și cantitatea de uleiuri hidraulice care provine din rezervoarele de uleiuri hidraulice.

Racordurile pentru deversarea recipientelor sus menționate trebuie să fie conforme normei europene EN 1305:1996.

3.

Pentru navele folosite numai pentru sectoare de navigație scurte, comisia de inspecție poate acorda derogări de la prevederile

alin. 2 .

Articolul 8.10

Zgomotul produs de nave

1.

Zgomotul produs de o navă în marș și mai ales zgomotele de la aspirația și de la evacuarea aerului motoarelor trebuie să fie atenuate prin folosirea mijloacelor adecvate.

2.

Zgomotul produs de navă în marș, la o distanță laterală de 25 m de la bordaj, nu trebuie să depășească 75dB (A).

3.

Zgomotul produs de navă în staționare, exceptând operațiunile de transbordare, la o distanță laterală de 25 m de la bordaj, nu trebuie să depășească 65 dB (A).

Articolul 9.00

Definiții

În scopurile prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

1.

"motor cu ardere internă": un convertor de energie, altul decât o turbină cu gaz, conceput pentru a transforma energia chimică (absorbită) în energie mecanică (furnizată) printr-un proces de ardere internă; acesta include, acolo unde au fost instalate, sistemul de control al emisiilor și interfața de comunicație (hardware și mesaje) între unitățile de comandă electronică ale motorului și orice altă unitate de comandă;

2.

"aprobare de tip : procedura prin care autoritatea competentă certifică faptul că un tip de motor sau o familie de motoare satisface cerințele tehnice relevante privind nivelul emisiei de gaze și particule poluante produse de motor (motoare);

3.

"familie de motoare": un grup de motoare ale unui constructor de motoare, care, prin concepția lor, posedă caracteristici similare în ce privește emisiile de gaze de evacuare și respectă valorile limită ale emisiilor aplicabile;

4.

"puterea de referință": putere netă care este utilizată pentru determinarea valorilor limită ale emisiilor aplicabile motorului;

5.

"constructor de motoare": orice persoană fizică sau juridică care este responsabilă, față de autoritatea competentă în materie de aprobare, pentru toate aspectele legate de procesul de aprobare de tip sau de autorizare a motorului cât și pentru asigurarea conformității producției motorului și care este, de asemenea, responsabilă pentru problemele legate de supravegherea pieței în ceea ce privește motoarele produse, indiferent dacă această persoană este sau nu direct implicată în toate etapele de proiectare și construcție a motorului care face obiectul aprobării de tip;

6.

"protocol privind parametrii motorului": documentul menționat în anexa nr. 6 a ES-TRIN în care sunt înregistrați în mod adecvat toți parametrii, și include componentele și reglajele motorului care afectează nivelul emisiei de gaze și particule poluante, precum și modificările aduse acestor parametri.

Articolul 9.01

Dispoziții generale

1.

Dispozițiile prezentului capitol se aplică tuturor motoarelor cu ardere internă care au o putere de referință mai mare de 19 kW, instalate la bordul construcțiilor navale.

2.

Motoarele cu ardere internă trebuie să respecte cerințele Regulamentului (UE) 2016/1628*8). *8) Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere interna pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016).

Numai motoarele cu ardere internă ale categoriilor:

a)

IWP,

b)

IWA,

c)

NRE cu o putere de referință mai mică de 560 kW sau

d)

motoarele recunoscute ca echivalente în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1628 pot fi instalate. Această conformitate este stabilită prin intermediul unui certificat de aprobare de tip.

3.

O copie a certificatului de aprobare de tip, instrucțiunile producătorului motorului și protocolul parametrilor motorului trebuie să se afle la bord.

4.

Este interzisă instalarea motoarelor de înlocuire, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2016/1628.

5.

Comisia de inspecție poate utiliza un serviciu tehnic pentru îndeplinirea sarcinilor menționate în acest capitol. Numai serviciile tehnice notificate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1628 sunt recunoscute în scopurile prezentului standard.

Articolul 9.02

Mențiuni în certificatul navei de navigație interioară

Numărul de identificare și, după caz, numărul aprobării de tip al tuturor motoarelor cu ardere internă aflate la bordul construcției navale se introduc la punctul 52 al certificatului navei de navigație interioară.

Articolul 9.03

Prevederi pentru instalarea motoarelor cu ardere internă

Instalarea motorului cu ardere interna pe construcția navala trebuie sa fie conform restricțiilor definite în domeniul de aplicare al aprobării de tip.

Articolul 9.04

Instrucțiunile constructorului de motoare

1.

Instrucțiunile constructorului de motoare, care trebuie sa fie întocmite de către constructorul motorului, trebuie să specifice elementele constitutive care sunt determinante pentru emisiile de gaze de evacuare cât și reglajele și parametrii datorită cărora conformitatea cu valorile limită stabilite pentru gazele de evacuare sunt asigurate permanent.

2.

Instrucțiunile trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

a)

tipul motorului și, după caz, familia de motoare, cu indicarea puterii de referință și a turației nominale;

b)

lista componentelor și parametri motorului cu relevanță în contextul emisiilor de gaze de evacuare;

c)

caracteristicile care permit identificarea componentelor aprobate care sunt determinante pentru emisiile de gaze de evacuare (de exemplu, numărul piesei de pe componente);

d)

indicarea parametrilor motorului care sunt determinanți pentru emisiile de gaze de evacuare, cum ar fi intervalul de reglare a avansului injecției, temperatura admisibilă a apei de răcire și contra-presiunea maximă a gazelor de evacuare.

Articolul 9.05

Încercările motorului cu ardere internă

1.

În timpul încercării privind instalarea, încercărilor intermediare și speciale, comisia de inspecție verifică starea curentă a motorului cu referire la componentele, calibrarea și reglajele parametrilor săi așa cum sunt specificați în instrucțiunile constructorului motorului și în protocolul parametrilor motorului.

2.

Rezultatele încercărilor menționate la

alin. 1

trebuie să fie indicate în raportul privind parametrii motorului în conformitate cu anexa nr. 6 la ES-TRIN.

3.

Dacă încercările privind instalarea, intermediare și speciale demonstrează că, în ce privește parametrii, componentele și caracteristicile reglabile ale acestora, motoarele cu ardere internă instalate la bord sunt conforme specificațiilor enunțate în documentele menționate la

art. 9.01 alin. 3 , se poate presupune că emisiile de gaze de evacuare și particule provenite de la motoarele cu ardere internă sunt conforme valorilor limită.

Dacă comisia de inspecție consideră că motorul cu ardere internă nu îndeplinește cerințele prevăzute în documentele menționate la

art. 9.01, alin. 3 , ea trebuie să solicite luarea unor măsuri pentru a restabili conformitatea motorul cu ardere internă.

4.

În cazul motoarelor cu combustie internă echipate cu un dispozitiv de post-tratare a gazelor de evacuare, se efectuează verificări, în cadrul încercărilor privind instalarea, intermediare sau speciale, pentru a se asigura că aceste sisteme funcționează corect.

Articolul 9.06

Încercările privind instalarea

1.

După instalarea motorului cu ardere interna la bord, dar înainte de punerea in funcțiune, trebuie efectuată o încercare privind instalarea. Această încercare, care face parte din inspecția inițială a construcției navale sau dintr-o inspecție specială determinată de instalarea motorului cu ardere internă, trebuie să conducă fie la înregistrarea motorului în certificatul navei de navigație interioară ce urmează să fie emis pentru prima dată fie la modificarea certificatului navei de navigație interioară existent.

2.

Pe durata încercării privind instalarea, comisia de inspecție trebuie să se asigure că un motor instalat la bord respectă întotdeauna cerințele tehnice privind nivelul emisiilor de gaze și de particule poluante, chiar și după eventuale modificări sau reglaje după aprobarea de tip.

3.

Comisia de inspecție poate renunța la încercarea privind instalarea în sensul

alin 1 . atunci când un motor cu ardere internă a cărui putere de referință nominală PN este mai mică de 130 kW este înlocuit cu un motor cu ardere internă, având aceeași aprobare tip în conformitate cu

art. 9.01, alin. 2 . Ca o precondiție, comisia de inspecție trebuie să fie notificată cu privire la înlocuirea motorului și trebuie să primească o copie a certificatului de aprobare de tip și detalii privind numărul de identificare al motorului nou instalat. Comisia de inspecție modifică, în consecință, punctul nr. 52 al certificatului navei de navigație interioară.

Articolul 9.07

Încercările intermediare

1.

În cazul încercărilor intermediare, comisia de inspecție trebuie să se asigure că un motor instalat la bord respectă întotdeauna cerințele tehnice privind nivelul emisiilor de gaze și de particule poluante, chiar și după eventuale modificări sau reglaje după încercarea privind instalarea.

2.

Încercările intermediare ale motorului cu combustie internă trebuie să se efectueze în cadrul unei inspecții periodice.

Articolul 9.08

Încercările speciale

1.

În cazul încercărilor speciale, comisia de inspecție trebuie să se asigure că un motor instalat la bord respectă întotdeauna cerințele tehnice privind nivelul emisiilor de gaze și de particule poluante după fiecare modificare importantă.

2.

O încercare specială trebuie să se efectueze sistematic după fiecare modificare importantă a unui motor cu ardere internă care are un impact asupra emisiei de gaze și particule poluante.

Articolul 9.09

Cerințe specifice privitoare la dispozitivele de post-tratare a gazelor de evacuare

1.

Dispozitivele de post-tratare a gazelor de evacuare nu trebuie să afecteze siguranța funcționării navei, inclusiv sistemul de propulsie și de alimentare cu energie electrică, sau să obstrucționeze sistemul de evacuare.

2.

Dacă dispozitivul de post-tratare a gazelor de evacuare a motoarelor cu ardere internă pentru propulsarea principală a unei construcții navale este echipat cu un dispozitiv de by-pass, dispozitivul de by-pass trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a)

în cazul unei defecțiuni a sistemului de post-tratare a gazelor de evacuare, dispozitivul de bypass trebuie să permită construcției navale să își continue traseul prin mijloace proprii.

b)

Atunci când dispozitivul de by-pass este declanșat, sistemul de control al by-pass-ului trebuie să declanșeze semnale de alarmă acustică și optică în timonerie.

c)

Un sistem de control al dispozitivului de by-pass trebuie să înregistreze într-o memorie nevolatilă toate incidentele de funcționare ale motorului în legătură cu utilizarea dispozitivului de bypass. Informațiile trebuie să fie ușor accesibile autorităților competente.

3.

În cazul în care este instalat un sistem de diagnosticare a controlului în conformitate cu art. 25 alin. (3) lit. (f) din Regulamentul (UE) 2016/1628, alarmele cerute trebuie să declanșeze un semnal de alarmă acustică și optică în timonerie .

4.

Dacă un dispozitiv de post-tratare utilizează un reactiv pentru reducerea emisiilor, alarmele cerute trebuie să alerteze echipajul cu privire la necesitatea de a umple reactivul înainte de a fi gol sau de a înlocui reactivul, dacă nu îndeplinește cerințele privind concentrația.

Dacă un sistem de diagnosticare a controlului instalat în conformitate cu art. 25 alin. (3) lit. (f) din Regulamentul (UE) 2016/1628 poate activa o reducere a puterii motorului cu ardere internă, trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

a)

Declanșarea reducerii puterii permite construcției navale să își continue traseul prin mijloace proprii.

b)

În cazul declanșării reducerii de putere, sistemul de control trebuie să declanșeze un semnal de alarmă acustică și optică în timonerie.

5.

Cerințele de la

alin. 1

de mai sus sunt considerate îndeplinite dacă nava este echipată cu:

a)

un al doilea sistem de propulsie independent (chiar dacă acest al doilea sistem include un dispozitiv de post-tratare a gazelor de evacuare) care permite navei să-și continue traseul prin mijloace proprii; sau

b)

un dispozitiv de post-tratament cu dispozitiv de by-pass în conformitate cu

alin. 2 .

Articolul 10.01

Generalități

1.

În cazul în care pentru anumite părți ale unei instalații nu există cerințe speciale, gradul de siguranță trebuie să fie considerat satisfăcător dacă aceste părți au fost realizate conform unui standard european în vigoare sau conform cerințelor unei societăți de clasificare recunoscute.

Documentele corespunzătoare trebuie să fie prezentate comisiei de inspecție.

2.

Următoarele documentele, ștampilate în mod corespunzător de către comisia de inspecție trebuie să fie disponibile la bord:

a)

planurile generale ale întregii instalații electrice;

b)

planurile de conectare pentru tabloul principal de comandă, tablou de comandă în caz de avarie și tabloul de distribuție împreună cu cele mai importante date tehnice, ca de exemplu intensitatea curentului nominal corespunzătoare dispozitivelor de protecție și de comandă;

c)

indicațiile cu privire la puterea aparatelor electrice de serviciu;

d)

tipurile de cabluri cu indicarea secțiunilor pentru conductori;

e)

pentru sistemele de propulsie electrică a navelor, planurile tablourilor de comandă cât și documente referitoare la motoarele de propulsie electrică;

f)

planurile sistemelor electronice de conducere, de reglare, de alarmare și de siguranță;

g)

planurile circuitelor de comandă.

Pentru construcțiile navale fără echipaj nu este necesară existența la bord a acestor documente, dar ele trebuie să fie oricând disponibile la proprietar.

3.

Echipamentul și instalațiile trebuie să fie proiectat pentru înclinări permanente de până la 15° și pentru o temperatură a mediului ambiant interior de la 0°C până la +40°C și pe punte de la -20°C până la +40°C. Ele trebuie sa funcționeze perfect între aceste limite.

4.

Echipamentul și instalațiile electrice trebuie să fie complet accesibile și ușor de întreținut.

5.

Aparatele și instalațiile electrice trebuie să fie construite și instalate astfel încât vibrațiile care apar în condiții normale de funcționare să nu producă disfuncționalități sau defecțiuni.

Articolul 10.02

Sisteme de alimentare electrică

1.

La bordul construcțiilor navale dotate cu o instalație electrică, alimentarea instalației trebuie să provină, în principiu, de la cel puțin două surse de energie în așa fel încât, în caz de defectare a unei surse de energie, sursa de energie rămasă să fie capabilă să alimenteze cel puțin 30 minute echipamentele consumatoare a căror utilizare este necesară pentru siguranța navigației.

2.

Nivelul suficient de alimentare cu energie electrică trebuie să fie dovedit printr-un bilanț de putere. Poate fi luat în considerare și un factor adecvat de simultaneitate.

3.

Independent de

alin. 1, art. 6.04

trebuie să se aplice surselor de energie pentru instalațiile de guvernare.

Articolul 10.03

Protecția contra contactului fizic, pătrunderii corpurilor solide și apei

Tipul de protecție minimă a părților instalate permanent în instalație trebuie să corespundă tabelului următor:

Amplasare

Tipul de protecție minimă în conformitate cu standardul european EN 60529:2014

Generatoare

Motoare

Transformatoare

Tablouri Distribuție întrerupătoare

Accesorii de instalare (4)

Aparate de iluminat/ Detectoare de incendiu

Încăperi de serviciu, încăperi de mașini, compartimente ale instalației de guvernare ....

IP22

IP 22

IP 22 (2)

IP 22(1)(2)

IP44

IP 22

Magazii ....

IP55

IP55

IP55

IP55

Încăperi pentru acumulatori și pentru pituri ....

IP44 și.(Ex) (3)

Punți deschise, posturi de guvernare deschise ....

IP55

IP55

IP55

IP55

IP55

Timonerie închisă ....

IP55

IP22

IP22

IP22

IP22

IP22

Încăperi de locuit cu excepția încăperilor sanitare și umede

IP22

IP20

IP20

Încăperi sanitare și umede

IP44

IP44

IP44

IP55

IP44

Observații:

1. Pentru echipamentele cu degajare mare de căldură: IP 12.

2. Atunci când tipul de protecție nu este asigurat de echipamentul însuși, aceste trebuie să fie furnizat de locația de instalare așa cum este prezentat în tabel.

3. Echipamentele electrice de tip certificat de securitate, de exemplu instalațiile:

a) autorizate în conformitate cu seria de standarde europene EN 60079 (în vigoare la 6 iulie 2017);

b) având un tip de protecție inferior specific configurației, de exemplu anumite tipuri de detectoare de incendiu.

Dacă corpuri de iluminat sau detectoare de incendiu sunt utilizate în locuri rezervate pentru acumulatori și vopsele, trebuie îndeplinite ambele condiții.

4. Materialele instalației pentru curenți de la 125 A: IP 66 (EN 60529:2014).

Articolul 10.04

Protecția contra exploziei

1.

În încăperile și locațiile in care se pot acumula atmosfere explozive, nu sunt admise decât echipamente electrice protejate contra exploziei (certificate de securitate). Aceste echipamente trebuie să fie controlate și aprobate de un organism de inspecție recunoscut pe baza dispozițiilor naționale ale unuia dintre statele membre în ceea ce privește securitatea într-o atmosferă explozivă.

Instalarea echipamentelor de conectare pentru aparatele de iluminat și pentru alte aparate electrice trebuie să fie evitată cât mai mult posibil în aceste încăperi și locații. Protecția împotriva exploziilor trebuie să corespundă caracteristicilor atmosferei prezente (grupa de explozie, clasa de temperatură) și trebuie să fie conformă cerințelor locației în cauză.

Trebuie luate în considerare indicațiile și restricțiile conținute în certificatele de aprobare ale aparatelor.

Clasificarea și evaluarea locațiilor periculoase trebuie să fie efectuată și documentată în conformitate cu standardele internaționale EN 60079-10-1: 2015 și EN 60079-10-2:2015.

2.

Pentru locațiile periculoase se aplică:

a)

În locațiile din Zona 0 sunt permise numai circuitele electrice cu securitate intrinsecă (tip de protecție Ex ia) în conformitate cu standardul internațional IEC 60079-11: 2012.

b)

În locațiile din Zona 1 sunt permise numai echipamentele electrice protejate contra exploziilor (certificate de securitate).

c)

În locațiile din Zona 2 trebuie să fie luate măsuri de protecție pentru echipamentele electrice care corespund naturii și obiectivului de utilizare a echipamentelor de serviciu.

În aceste locații nu sunt admise decât:

aa)

echipamente electrice protejate contra exploziilor (certificate de securitate);

bb)

echipamente de serviciu care, în timpul funcționării normale, nu produc scântei și ale căror suprafețe, putând fi expuse la aer liber, nu ating temperaturi inadmisibile, sau

cc)

echipamente de serviciu protejate printr-un înveliș sub presiune sau printr-un înveliș etanș la vapori (tip de protecție minimum IP 55) și ale căror suprafețe nu ating temperaturi inadmisibile.

3.

Pentru protecția împotriva exploziilor cauzate de praf, se aplică cerințele din standardul european EN 60079-10-2: 2015.

Articolul 10.05

Legarea la pământ

1.

Legarea la pământ este necesară în cazul instalațiilor care au tensiuni ce depășesc 50V.

2.

Părțile metalice expuse contactului fizic și care nu sunt sub tensiune, pe durata exploatării normale, ca de exemplu suporții și carcasele pentru instalațiile electrice, echipamentele electrice care nu sunt mobile, trebuie să fie legate la pământ separat în cazul în care ele nu sunt în contact electric cu corpul ca urmare a instalării lor.

3.

Carcasele aparatelor electrice mobile trebuie să fie legate la pământ cu ajutorul unui conductor de protecție suplimentar, fără tensiune în exploatarea normală, încorporat în cablul de alimentare.

Această prevedere nu se aplică în cazul folosirii unui transformator cu circuit de separație protejat și nici în cazul aparatelor prevăzute cu o izolație de protecție (dublă izolație).

4.

Secțiunea transversală a conductorilor de legare la pământ nu trebuie să fie mai mică decât valorile indicate în tabelul următor:

Secțiunea transversală a conductorilor exteriori [mmp]

Secțiunea transversală minimă a conductorilor de legare la pamânt

În cablurile izolate [mmp]

Montați separat [mmp]

0,5≤S≤4

aceeași secțiune transversală ca și a conductorului exterior

4

4<S≤16

aceeași secțiune transversala ca și a conductorului exterior

16<S≤35

16

35<S≤120

jumatate din secțiunea transversala a conductorului exterior

S>120

70

Articolul 10.06

Tensiuni maxime admisibile

1.

Pentru tensiuni nu trebuie să fie depășite următoarele valori:

Tipul echipamentului sau instalației

Tensiuni maxime admisibile

Curent continuu

Curent alternativ monofazat

Curent alternativ trifazat

a. Instalații de forță și de încălzire incluzând prizele de curent corespunzătoare ....

250 V

250 V

690 V

b. instalații de iluminat, de comunicații, de comandă și de informare incluzând prizele de curent corespunzătoare ....

250 V

250 V

-

c. Prize de curent destinate alimentarii echipamentelor electrice mobile folosite pe punți deschise sau în spații metalice strâmte sau umede - cu excepția căldărilor si tancurilor:

1. În general .........

50 V 1)

50 V 1)

-

2. În cazul folosirii unui transformator cu circuit de separație protejat care alimentează doar un singur aparat .........

250 V 2)

-

3. În cazul folosirii unor aparate cu izolație protectoare (dublă izolație) ...........

250 V

250 V

-

4. În cazul folosirii întrerupătoarelor diferențiale de curent rezidual ≤ 30mA ............

250 V

690 V

d. Echipamentele electrice mobile (cum ar fi echipamentele electrice pentru containere, motoare, ventilatoare și pompe), care nu sunt în mod normal manipulate în timpul funcționării și ale căror părți conductoare accesibile atingerii corpului sunt legate la pământ printr-un conductor de protecție încorporat cablului de alimentare și care în afară de acest conductor sunt legate la corp prin amplasarea lor sau printr-un alt conductor ....

250 V

250 V

690 V

e. Prizele de curent destinate alimentării aparatelor electrice mobile folosite în interiorul căldărilor și al tancurilor ....

50 V 1)

50V1)

-

Observații:

1) Atunci când această tensiune provine de la rețele de tensiune superioară, trebuie să se folosească o separație galvanică (transformator de siguranță).

2) Circuitul electric secundar trebuie izolat omnipolar de pământ.

2.

Sub rezerva respectării măsurilor de protecție necesare, sunt permise tensiuni mai mari pentru:

a)

instalațiile de forță în cazul în care puterea lor o cere;

b)

instalațiile de bord speciale, cum ar fi instalația radio și sistemul de aprindere.

3.

Comisia de inspecție poate autoriza alte excepții în cazuri justificate, cu condiția respectării măsurilor de protecție necesare.

Articolul 10.07

Sisteme de distribuție

1.

Pentru curent continuu și pentru curent alternativ monofazat, sunt admise următoarele sisteme de distribuție:

a)

sisteme cu doi conductori dintre care unul este legat la pământ (L1/N/PE)

b)

sisteme cu un conductor folosind principiul reîntoarcerii la corp, numai pentru instalațiile locale (ca de exemplu instalația de pornire a unui motor cu ardere internă) (L1/PEN)

c)

sisteme cu doi conductori care sunt izolați de corp (L1/L2/PE).

2.

Pentru curent alternativ trifazat sunt admise următoarele sisteme de distribuție:

a)

sisteme cu patru conductori, cu legarea la pământ a nulului, fără utilizarea principiului reîntoarcerii la corp (L1/L2/L3/N/PE)=( rețeaua TN-S) sau (rețeaua TT).

b)

sisteme cu trei conductori izolați de corp (L1/L2/L3/PE)=(rețeaua IT);

c)

sisteme cu trei conductori cu legarea la pământ a nulului, utilizând principiul reîntoarcerii la corp, mai puțin pentru circuitele terminale (L1/L2/L3/PEN).

3.

Comisia de inspecție poate permite folosirea altor sisteme.

Articolul 10.08

Conectarea la mal sau la alte rețele externe

1.

Unitatea de alimentare, adică toate instalațiile la bord pentru transferul de energie electrică la bord, trebuie să fie proiectată după cum urmează:

a)

Transferul de la sistemul de alimentare cu energie de la țărm:

aa)

Pentru curenții până la 125 A inclusiv, trebuie respectate cerințele standardelor europene EN 15869-1 și EN 15869-3 în versiunea în vigoare la 6 iulie 2017.

bb)

Pentru curenții mai mari de 250 A trebuie respectate cerințele standardul european EN 16840: 2017.

b)

În toate celelalte cazuri, se aplică cerințele de la

alineatele (2) - (9) . Se consideră că cerințele menționate sunt respectate în cazul în care se respectă standardele menționate la

litera a)

pentru utilizarea respectivă.

2.

Cablurile de alimentare de la rețelele de la mal sau de la alte rețele externe spre instalațiile rețelei de la bord trebuie să aibă o conectare permanentă la bord cu ajutorul unor borne fixe sau al unor prize fixe. Conexiunile cablurilor nu trebuie să fie supuse vreunei solicitări de întindere.

3.

Corpul trebuie să aibă un branșament de împământare atunci când tensiunea de conectare depășește 50V. Branșamentul de împământare trebuie să fie semnalat într-un mod special.

4.

Dispozitivele de protecție a conectării trebuie să poată fi închise în așa fel încât să împiedice funcționarea simultană a generatoarelor rețelei de la bord și a rețelei de la mal sau a altei rețele externe.

Se permite o scurtă funcționare simultană pentru trecerea de la un sistem la altul fără întrerupere de tensiune.

5.

Conectarea trebuie să fie protejată la scurtcircuit și la suprasarcină.

6.

Tabloul principal de distribuție trebuie să indice dacă conectarea se află sub tensiune.

7.

Trebuie să fie instalate dispozitive indicatoare care să permită compararea polarității in cazul curentului continuu și ordinea fazelor în cazul curentului alternativ trifazat, între conectare și rețeaua de la bord.

8.

Un panou adiacent conectării trebuie să indice:

a)

măsurile ce trebuie să fie luate pentru a efectua conectarea;

b)

natura curentului și tensiunea nominală și, în plus, în cazul curentului alternativ, frecvența.

9.

Dacă se utilizează prize de curent nominal mai mare de 16A, trebuie prevăzute dispozitive care să asigure să aibă loc conectarea sau deconectarea numai atunci când linia nu se află sub tensiune.

Articolul 10.09

Furnizarea de curent electric altor construcții navale

1.

Atunci când alimentarea este furnizată altor construcții navale, trebuie să existe un dispozitiv de conectare separat.

2.

Articolul 10.08, alin. 2

și

4-9

trebuie să se aplice prin analogie.

Articolul 10.10

Generatoare, motoare și transformatoare

1.

Generatoarele acționate de mașina principală, de arborele sau de un grup auxiliar destinat altor funcții, trebuie să fie dimensionate în funcție de variația numărului de rotații ce se pot produce în timpul funcționării.

2.

Transformatoarele trebuie amplasate în locații bine ventilate sau în încăperi bine aerisite.

3.

Înfășurările primare și secundare ale transformatoarelor trebuie să fie izolate electric. Acest lucru nu se aplică la transformatoarele de pornire.

4.

Pentru reglarea tensiunii secundare a transformatoarelor, trebuie să fie prevăzute prizele de alimentare corespunzătoare tensiunii nominale. Acest lucru nu se aplică la transformatoarele de pornire.

5.

Motoarele, generatoarele și transformatoarele trebuie să fie prevăzute, de către producător, cu un marcaj care include, pe lângă numele societății producătorului, numărul de serie al mașinii și puterea, principalele date nominale.

Articolul 10.11

Baterii, acumulatori și dispozitivele lor de încărcare

1.

Acumulatorii trebuie să fie accesibili și amplasați astfel încât să nu se deplaseze in caz de mișcări ale construcției navale. Ei nu trebuie sa fie amplasați în locuri în care ar fi expuși la căldură excesivă, temperaturi foarte scăzute, stropi de val, aburi sau vapori.

2.

Acumulatorii nu pot fi instalați în timonerii, încăperi de locuit, camere de locuit și în magazii, și la bordul navelor de pasageri în încăperile pentru pasageri, în cabine și în bucătării. Prima frază nu se aplică bateriilor:

a)

în aparatele mobile; sau

b)

cu o putere de încărcare mai mică de 0,2 kW.

3.

Acumulatorii care necesită o putere de încărcare mai mare de 2,0 kW trebuie să fie instalați într-o încăpere specială. Dacă sunt amplasați pe punte, pot fi puși, de asemenea într-un dulap. Această încăpere sau dulap trebuie ventilate forțat spre puntea deschisă (admisie și evacuare a aerului), în cazul în care acumulatorii pot degaja gaze.

4.

Puterea de încărcare a unui acumulator este calculată pornind de la curentul de încărcare maxim și de la tensiunea nominală a acumulatorului, ținând seama de curbele caracteristicilor de încărcare ale dispozitivului de încărcare.

5.

Acumulatorii care necesită o putere de încărcare de ce nu depășește 2,0 kW pot fi instalați, de asemenea, într-un dulap sau o casetă sub punte. Aceștia pot fi de asemenea să fie instalați într-o încăpere de mașini, într-o încăpere electrică de serviciu sau în altă locație bine ventilată; în aceste cazuri, aceștia trebuie protejați împotriva căderii obiectelor și a picăturilor de apă.

6.

Suprafețele interioare ale tuturor încăperilor, dulapurilor sau casetelor, ale etajerelor și ale altor elemente de construcție destinate acumulatorilor trebuie să fie protejate contra efectelor dăunătoare ale electrolitului.

7.

Încăperile, dulapurile sau casetele închise în care sunt instalați acumulatorii trebuie să poată fi ventilate eficient. O ventilație forțată trebuie să fie prevăzută pentru puteri de încărcare mai mari de:

a)

2,0 kW pentru acumulatorii cu nichel-cadmiu;

b)

3,0 kW pentru acumulatorii cu plumb.

Aerul trebuie să intre prin partea inferioară și să iasă prin partea superioară astfel încât să se asigure evacuarea totală a gazelor.

Canalele de ventilație nu trebuie sa cuprindă dispozitive care să împiedice circulația liberă a aerului, cum ar fi valvule de obturare.

8.

Debitul de aer cerut (Q) se va calcula cu ajutorul următoarei formule:

Q = f x I_gaz x n [mc/h]

În această formulă:

f = 0,11 pentru acumulatorii cu electroliți lichizi;

f = 0,03 pentru acumulatorii cu celule închise (electroliți în gel, fibre);

I_gaz= o pătrime din curentul maxim al dispozitivului de încărcare, în A;

n = numărul de celule montate în serie.

În cazul existenței acumulatorilor tampon ai rețelei de bord, alte metode de calculare care să țină cont de curba caracteristicii de încărcare a dispozitivului de încărcare pot fi acceptate de către comisia de inspecție cu condiția ca aceste metode să se bazeze pe dispozițiile unei societăți de clasificare recunoscute sau pe alte standarde relevante.

9.

În caz de ventilație naturală, secțiunea transversală a canalelor trebuie să corespundă debitului de aer necesar pe baza unei viteze a aerului de 0,5 m/s. Totuși, secțiunea transversală trebuie să fie de cel puțin:

a)

80 cmp pentru acumulatorii cu plumb;

b)

120 cmp pentru acumulatorii cu nichel-cadmium.

10.

În caz de ventilație forțată, trebuie să se prevadă un ventilator, de preferință de un tip cu aspirație, al cărui motor să fie etanș la curentul de gaz sau de aer.

Ventilatorul trebuie să fie construit în așa fel încât să nu permită formarea de scântei prin contactul dintre pala și carcasa ventilatorului și astfel încât să se evite orice încărcări electrostatice.

11.

Pe ușile sau pe capacele încăperilor, ale dulapurilor sau ale cutiilor în care se află acumulatori trebuie sa fie aplicată mențiunea "Interzis focul, flacăra deschisă și fumatul" conform figurii 2 din anexa nr. 4 la ES-TRIN, având un diametru minim de 10 cm.

12.

În principiu, dispozitivele de încărcare trebuie să fie dimensionate astfel încât acumulatorii descărcați să poată fi reîncărcați la 80% din capacitatea lor nominală în maximum 15 ore, fără a depăși intensitatea curentului de încărcare maxim admisibil.

13.

Pot fi utilizate numai dispozitive de încărcare automată care corespund caracteristicilor de încărcare ale tipului de acumulator.

14.

În cazul alimentării simultane a aparatelor consumatoare în timpul încărcării, cerințele de putere ale echipamentelor consumatoare trebuie să fie luate în considerare la alegerea dispozitivului de încărcare. Indiferent de necesarul de putere instantanee, trebuie să fie respectată o tensiune maximă de încărcare de 120% din tensiunea nominală.

15.

Pentru acumulatori litiu-ion se aplică cerințele standardelor europene EN 62619 în ediția în vigoare la 6 iulie 2017 și EN 62620: 2015.

16.

Atunci când este posibil, ar trebui utilizate sisteme de gestionare a bateriilor pentru monitorizarea acumulatorilor. Bateriile litiu-ion trebuie să fie echipate cu astfel de sisteme.

Aceste sisteme trebuie să acopere cel puțin următoarele funcționalități:

a)

protecția celulelor (scurtcircuit extern, intern, supracurent, descărcare completă etc.);

b)

controlul încărcării, dacă acest lucru nu este asigurat de încărcător;

c)

gestionarea sarcinii;

d)

determinarea stării de încărcare;

e)

echilibrarea celulelor;

f)

gestionarea termică.

Dacă este posibil, acestea ar trebui să aibă, de asemenea, următoarele funcționalități, în funcție de utilizare:

g)

determinarea îmbătrânirii, capacitatea reziduală, rezistența internă etc. ;

h)

comunicarea (de exemplu, cu invertoare și dispozitive de control);

i)

autentificarea și identificarea;

j)

istoric.

17.

Alineatele 1-12

și

16

se aplică prin analogie bateriilor.

Articolul 10.12

Instalații de conectare

1.

Tablouri electrice

a)

Echipamentele, întrerupătoarele, siguranțele și instrumentele tablourilor trebuie să fie dispuse în mod clar și să fie accesibile pentru întreținere și reparații. Bornele pentru tensiuni până la 50V și cele pentru tensiuni mai mari de 50V trebuie să fie dispuse separat și să fie marcate distinct.

b)

Pentru toate întrerupătoarele și aparatele trebuie să fie aplicate plăci indicatoare pe tablouri arătându-se circuitul. Pentru siguranțe trebuie să se indice intensitatea nominală și circuitul.

c)

Atunci când aparatele, a căror tensiune de funcționare este mai mare de 50V, se află în spatele ușilor, părțile conducătoare de curent ale acestor aparate trebuie să fie protejate contra unui contact accidental în cazul deschiderii ușilor.

d)

Materialele tablourilor trebuie să aibă o rezistență mecanică adecvată, să fie durabile și greu inflamabile, autoextinctive și să nu fie higroscopice.

e)

Dacă în tablouri sunt instalate siguranțe cu tensiune joasă și mare capacitate de rupere, atunci trebuie să fie disponibile accesorii și echipamente de protecție corporală pentru montarea și demontarea acestor siguranțe.

2.

Întrerupătoare, dispozitive de protecție

a)

Circuitele generatoarelor și circuitele de putere ale consumatorilor trebuie să fie protejate la scurtcircuit și la suprasarcină pe toți conductori nelegați la pământ. În acest scop pot fi folosite dispozitive de protecție ce se declanșează la scurtcircuit și la suprasarcină sau siguranțe fuzibile.

Circuitele electrice pentru antrenarea electrică a instalației de guvernare conform

art. 6.04

cât și circuitele lor de comandă trebuie să fie protejate numai la scurtcircuit. Atunci când circuitele presupun existența unor întrerupătoare termice, acestea trebuie să fie neutralizate sau reglate cel puțin la dublul intensității nominale.

b)

Ieșirile de mai mult de 16A ale tabloului principal către consumatorii de putere trebuie să conțină câte un întrerupător de sarcina sau un disjunctor.

c)

Echipamentele consumatoare necesare propulsiei navei, instalației de guvernare conform capitolului 6, indicatorului de poziție al cârmei, navigației sau sistemelor de siguranță ca și echipamentele consumatoare cu intensitate nominală mai mare de 16A trebuie să fie alimentați prin circuite electrice separate.

d)

Circuitele electrice ale echipamentelor consumatoare necesare propulsiei și manevrării navei trebuie să fie alimentate direct de la tabloul principal.

e)

Echipamentele de întrerupere a circuitului trebuie să fie alese în funcție de intensitatea lor nominală, de rezistența termică și dinamică cât și în funcție de puterea de rupere. Întrerupătoarele trebuie să oprească simultan toți conductorii sub tensiune. Poziția de comutare trebuie să fie identificabilă.

f)

Siguranțele fuzibile trebuie să fie de tip cu topire închisă și să fie din porțelan sau dintr-un material echivalent. Acestea trebuie să poată fi schimbate fără să existe pericol de contact pentru operator.

3.

Aparatele de măsură și de supraveghere

a)

Circuitele generatoarelor, ale acumulatorilor și cele de distribuție trebuie să posede aparate de măsură și de supraveghere atunci când funcționarea sigură a instalației o cere.

b)

Pentru rețelele nelegate la pământ a căror tensiune este mai mare de 50V, trebuie să se asigure echiparea cu un dispozitiv pentru monitorizarea izolării, echipat cu o alarmă optică și acustică. Pentru instalațiile secundare, cum ar fi circuitele de comandă, se poate renunța la acest dispozitiv.

4.

Amplasarea tablourilor

a)

Tablourile trebuie să fie amplasate in încăperi accesibile, bine aerisite și in așa fel încât să fie protejate la apă și de deteriorări mecanice.

Instalațiile de tubulaturi și conductele de aer trebuie să fie amplasate în așa fel încât, în caz de scurgeri, tablourile să nu poată fi deteriorate. Dacă montarea lor în apropierea tablourilor nu se poate evita, atunci tubulaturile nu trebuie să aibă conexiuni detașabile în această zonă.

b)

Dulapurile sau nișele în care sunt instalate aparatele de întrerupere neprotejate, trebuie să fie construite dintr-un material greu inflamabil sau să fie protejate printr-o îmbrăcăminte metalică sau dintr-un alt material incombustibil.

c)

Atunci când tensiunea este mai mare de 50A, grătarele sau covoarele izolante trebuie să fie amplasate în fața tabloului principal pe locul ocupat de operator.

Articolul 10.13

Întrerupătoare de circuit în caz de avarie

Pentru arzătoarele pe combustibil, pentru pompele de combustibil, pentru separatoare și pentru ventilatoarele din încăperea de mașini, întrerupătoarele de circuit în caz de avarie trebuie să fie instalate central, în exteriorul încăperilor în care sunt amplasate echipamentele.

Articolul 10.14

Accesorii de instalare

1.

Conectările cablurilor trebuie sa fie dimensionate pentru funcționarea cablurilor care trebuie conectate și să corespundă tipului de cabluri folosite.

2.

Prizele de curent ale circuitelor de tensiuni sau frecvente diferite nu trebuie sa poată fi confundate.

3.

Întrerupătoarele trebuie sa oprească in același timp toate conductoarele nelegate la pământ ale unui circuit. Totuși, sunt admise Întrerupătoare unipolare in rețelele nelegate la pământ, in circuitele pentru iluminarea Încăperilor de locuit, mai puțin in spălătorii, băi, toalete și alte Încăperi umede.

4.

Atunci când intensitatea este mai mare de 16A, prizele de curent trebuie să fîe blocate de un întrerupător in așa fel încât conectarea fișei să nu fie posibilă decât fără tensiune.

Articolul 10.15

Cabluri

1.

Cablurile trebuie să fie greu inflamabile, autoextinctive și rezistente la apă și la ulei.

Se admit in încăperile de locuit alte tipuri de cabluri cu condiția de a fi efectiv protejate, de a prezenta proprietatea de a întârzia propagarea flăcări și de a fi autoextinctive.

Sunt admise pentru constatarea că cablurile electrice sunt greu inflamabile, cerințele:

a)

seria de standarde europene EN 60332-1 și EN 60332-3 in ediția lor in vigoare la 6 iulie 2017

sau

b)

reglementările echivalente ale unuia dintre statele membre.

2.

Conductorii din circuitele de forță și de iluminat, trebuie să aibă o secțiune transversală unitară minimă de 1,5 mmp.

3.

Armăturile, protecțiile și învelișurile metalice ale cablurilor instalațiilor de forța și de iluminat nu trebuie sa fîe folosite in exploatarea normală in calitate de conductori sau pentru legarea la pământ.

4.

Protecțiile și învelișurile metalice ale cablurilor instalațiilor de forță și de iluminat trebuie să fie legate la pământ la cel puțin unul din capete.

5.

Secțiunea transversală a conductorilor trebuie să țină cont de temperatura finală maximă admisibilă a conductorilor (intensitatea maximă admisibilă) cât și de căderea de tensiune admisibilă.

Această cădere dintre tabloul principal și cel mai defavorabil punct al instalației nu trebuie să fîe mai mare de 5% pentru iluminat și de 7% pentru instalațiile de forța sau de încălzire, raportat la tensiunea nominală.

6.

Cablurile trebuie să fie protejate contra riscurilor de deteriorare mecanică.

7.

Mijloacele pentru fixarea cablurilor trebuie să garanteze faptul că orice eventuale tracțiuni se înscriu in limitele admisibile.

8.

Atunci când cablurile străbat pereți sau punți, rezistența mecanică, etanșeitatea cât și caracteristicile tehnice ale rezistenței la foc (de ex. caracterul incombustibil, greu inflamabil, rezistent la foc) ale acestor pereți și punți nu trebuie sa fie afectate de aceste treceri de cabluri.

9.

Terminațiile și îmbinările tuturor conductorilor trebuie să fie confecționați astfel încât să-și păstreze caracteristicile electrice, mecanice cât și caracteristicile tehnice ale rezistenței la foc (de ex. caracterul incombustibil, greu inflamabil, rezistent la foc) ale cablului. Această cerință se consideră a fi respectată dacă elementele terminale și îmbinările sunt conforme cu:

a)

Standardul internațional IEC 60092-352: 2005, punctul 3.28 coroborat cu apendicele D al standardului, sau

b)

o reglementare sau un standard recunoscut ca echivalent de către unul dintre statele membre.

Numărul de îmbinări ale cablului trebuie să fie redus la minimum.

Pentru cablurile reparate sau înlocuite, fraza 1 se consideră respectată dacă îmbinările de cabluri sunt în conformitate cu standardul internațional IEC 60092-352: 2005, punctul 3.28 coroborat cu apendicele D al standardului sau cu regulile recunoscute ca echivalente de către un stat membru.

10.

Cablurile conectate la timoneriile escamotabile trebuie să fie suficient de flexibile și să fie dotate cu o izolație care să fie suficient de flexibilă până la -20°C și să fie rezistente la aburi și vapori, la razele ultraviolete și la ozon.

11.

În cazul amenajării trecerilor ansamblului de cabluri, caracteristicile de nepropagare a flăcării peretelui nu trebuie modificate. Această cerință se consideră respectată atunci când cablurile sunt conforme dispozițiilor seriei de standarde europene EN 60332-3 în ediția în vigoare la 6 iulie 2017 sau cu regulile recunoscute ca echivalente de către un stat membru. În caz contrar, dispozitivele de oprire a focului trebuie să fie prevăzute în trecerile lungi pentru ansamblurile de cabluri (vertical mai mult de 6 m și orizontal mai mult de 14 m), dacă cablurile nu sunt complet închise în canale de distribuție.

12.

Cablurile care leagă o sursă de energie electrică de urgență la dispozitivele de consum trebuie, în măsura posibilului, plasate în zona de siguranță.

13.

Trecerea cablurilor prin zone cu temperaturi ridicate ale mediului ambiant trebuie evitată.

Dacă acest lucru nu este posibil:

a)

temperaturile ambientale trebuie luate în considerare la determinarea intensității maxime admise sau

b)

cablurile trebuie protejate împotriva deteriorărilor datorate căldurii și a incendiilor.

14.

Cablurile de alimentare principale și în caz de urgență nu trebuie să traverseze aceeași încăpere. Comisia de inspecție poate deroga de la această cerință atunci când:

a)

cablurile de alimentare principale și în caz de urgență trebuie amplasate, pe cât posibil, la o distanță mare între ele sau

b)

cablurile de alimentare în caz de urgență sunt rezistente la foc. Această cerință se consideră a fi respectată dacă sunt îndeplinite cerințele din seria standardului internațional IEC 60331 în versiunea în vigoare la 6 iulie 2017.

Articolul 10.16

Instalații de iluminat

1.

Aparatele de iluminat trebuie să fie instalate astfel încât căldura pe care ele o degajă să nu poată aprinde obiectele sau elementele inflamabile din jur.

2.

Aparatele de iluminat de pe puntea deschisă trebuie să fie instalate în așa fel încât să nu împiedice recunoașterea luminilor de navigație.

3.

Atunci când două sau mai multe aparate de iluminat sunt instalate într-o încăpere de mașini sau căldări, ele trebuie să fie alimentate pe cel puțin două circuite diferite. Această prevedere se aplică, de asemenea, încăperilor în care sunt amplasate instalații frigorifice, mașini hidraulice sau motoare electrice.

Articolul 10.17

Lumini de navigație

1.

Tablourile de comandă ale luminilor de navigație trebuie să fie amplasate în timonerie. Ele trebuie să fie alimentate printr-un cablu de alimentare independent de la tabloul principal sau prin două rețele secundare independente.

2.

Luminile de navigație trebuie să fie alimentate separat, protejate și comandate separat, de la tabloul luminilor de navigație.

3.

Defectarea instalației de control, așa cum este cerut la

art. 7.05, alin. 2 , nu trebuie să împiedice funcționarea luminii pe care o controlează.

4.

Mai multe lumini care formează o unitate funcțională și sunt amplasate împreună în același loc, pot fi alimentate, comandate și controlate în comun. Instalația de control trebuie să permită descoperirea nefuncționării oricărei lămpi. Totuși, cele două surse luminoase ale unui felinar biform (două felinare montate unul deasupra altuia sau în aceeași carcasă) nu trebuie să poată fi folosite simultan.

Articolul 10.18

Electronica de putere

1.

Pentru fiecare sistem electronic de putere trebuie să fie prevăzută o posibilitate distinctă de deconectare de la rețea. Pentru aparatele consumatoare cu un curent nominal de 315 A se poate utiliza combinația siguranțe-contactor. În toate celelalte cazuri, trebuie prevăzut un întrerupător la nivelul rețelei.

2.

Electronica de putere trebuie să fie ușor accesibilă pentru reparații și măsurători. Dispozitivele corespunzătoare trebuie să fie prevăzute pentru verificarea funcționării și identificarea defecțiunilor.

3.

Electronica de control și semnalizare trebuie să fie separată de circuitele trifazate printr-o izolare galvanică.

4.

Sistemele de conversie a curentului electric trebuie să asigure o funcționare sigură și la cele mai mari variații admisibile de tensiune și frecvență. În cazul unor variații excesive de frecvență și/sau tensiune a tensiunii de alimentare, sistemul trebuie să se oprească sau să rămână într-o stare de funcționare sigură.

5.

Încărcăturile electrice din module trebuie să rămână la o tensiune mai mică de 50 V în mai puțin de 5 secunde după separarea rețelei. Dacă sunt necesare perioade de descărcare mai lungi, pe dispozitiv trebuie să fie fixat un panou de avertizare.

6.

Defectarea semnalelor de comandă externă nu trebuie să ducă la o situație periculoasă.

7.

Electronica de putere trebuie proiectată și instalată astfel încât defectarea tensiunilor de comandă să nu pericliteze sau să deterioreze instalația sau aparatul în care se montează electronica de putere, sau întreaga instalație.

8.

În instalațiile necesare pentru propulsie și manevrabilitate cât și pentru siguranța echipajului, navei sau încărcăturii, trebuie să fie prevăzute, pentru monitorizarea diferitelor module și sistemele parțiale ale electronicii de putere, elemente care facilitează detectarea defecțiunilor în cazul unei disfuncționalități și prevenirea existenței erorilor nedetectate.

9.

Monitorizarea electronicii de putere trebuie să detecteze erorile în mod sigur și să împiedice ca ele să nu fie pierdute fără a fi detectate.

10.

Cu excepția elementelor de construcție, pot fi utilizate numai electronice de putere care au fost supuse examinării de tip. Dacă dispozitivele de protecție și de monitorizare sunt părți ale electronicii de putere, controlul trebuie să includă, de asemenea, dovezi ale pragurilor de răspuns și interacțiunilor coordonate ale tuturor dispozitivelor de protecție și monitorizare. Raportul privind examinarea de tip trebuie atașat la documentația sistemului.

Articolul 10.19

Instalații de alarmă și de siguranță pentru instalațiile mecanice

Instalațiile de alarmă și siguranță destinate supravegherii și protejării instalațiilor mecanice trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

1.

Instalații de alarmă Instalațiile de alarmă trebuie să fie construite în așa fel încât avarierea sistemului de alarmă să nu poată duce la defectarea echipamentului sau instalației supravegheate.

Transmițătorii binari trebuie să fie realizați pe principiul curentului de repaos sau conform principiului curentului de lucru supravegheat.

Alarmele optice trebuie să rămână vizibile până la eliminarea defecțiunii; o alarmă cu semnalare de recepție trebuie să se poată distinge de o alarmă fără semnalare de recepție. Fiecare alarmă trebuie, de asemenea, să cuprindă și un semnal acustic. Alarmele acustice trebuie să poată fi întrerupte. Întreruperea unei alarme acustice nu trebuie să împiedice declanșarea unei alarme provocate de o altă cauză.

Derogările sunt admise pentru instalațiile de alarma care cuprind mai puțin de cinci puncte de măsurare.

2.

Instalații de siguranță

Instalațiile de siguranță trebuie să fie realizate în așa fel încât, înainte de atingerea stării critice de funcționare a instalației amenințate, să întrerupă, să reducă sau să transfere comanda unui post ocupat în permanență.

Transmițătorii binari trebuie să fie realizați conform principiului curentului de lucru.

Dacă instalațiile de siguranța nu sunt concepute cu autosupraveghere, trebuie să fie posibilă verificarea funcționării lor corecte.

Instalațiile de siguranță trebuie să fie independente de alte instalații.

Articolul 10.20

Condiții de încercare pentru instalațiile electronice

1.

Generalități

Condițiile de încercare de la

alin. 2

se aplică numai aparatelor electronice care sunt necesare pentru instalația de guvernare și sistemul de propulsie al construcției navale, inclusiv instalațiile lor auxiliare.

2.

Condiții de încercare

a)

Solicitările care apar în urma încercărilor nu trebuie să ducă la defecțiuni sau disfuncțiuni ale echipamentelor electronice. Cu excepția încercării de rezistență la frig, încercările corespunzătoare standardelor internaționale, cum ar fi publicația IEC 60092-504:2016, trebuie să se efectueze cu aparatul în funcțiune. Aceste încercări trebuie să includă verificarea funcționării corecte.

b)

Variații de tensiune și de frecvență

Parametrii

VARIAȚII

Continue

Scurtă durată

În general

frecvența tensiunea

± 5%

± 10%

± 10% 5 s

± 20% 1,5 s

Funcționarea cu baterii

tensiunea

± 30% - 25%

-

c)

încercarea la căldură

Proba este adusă la o temperatura de 55°C în interval de o jumătate de oră. După atingerea acestei temperaturi ea va fi menținută timp de 16 ore. Se va trece apoi la o încercare a funcționării.

d)

Încercarea de rezistență la frig

Proba este răcită până la -25°C și menținută la această temperatură timp de două ore. Apoi, temperatura este ridicată la 0°C și se trece la o încercare a funcționării.

e)

Încercarea la vibrații

Încercarea la vibrații trebuie să fie efectuată la frecvența de rezonanță a aparatelor sau pieselor, pe cele trei axe, de fiecare dată pe o durată de 90min. Dacă nu se distinge nici o rezonanță, încercarea la vibrații are loc la 30Hz.

Încercarea la vibrații are loc în următoarele limite prin oscilație sinusoidală:

În general:

f = 2,0 până la 13,2 Hz; a=+-1mm

(amplitudinea a=1/2 din lățimea benzii de vibrație)

f = 13,2 până la 100 Hz: accelerație ± 0,7g.

Echipamentele destinate a fi montate pe motoare cu ardere internă sau pe instalațiile de guvernare trebuie să fie încercate după cum urmează:

f = 2,0 până la 25 Hz; a=+-1,6mm

(amplitudinea a = 1/2 din lățimea benzii de vibrație)

f = 25 până la 100 Hz; accelerație ± 4g.

Senzorii destinați a fi montați în tubulaturile de eșapament ale motoarelor cu ardere internă pot fi supuși unor solicitări considerabil superioare. Trebuie să se țină cont de acest lucru în timpul încercărilor.

4.

Încercările de compatibilitate electromagnetică trebuie să se efectueze pe baza standardelor europene EN 61000-4-2:2009, EN 61000-4-3:2010, EN 61000-4-4:2012, cu gradul de încercare 3.

5.

Dovada că aparatele electronice corespund acestor condiții rămâne să fie furnizată de producător. Certificatul unei societăți de clasificare recunoscute este, de asemenea, considerată dovadă.

Articolul 10.21

Compatibilitatea electromagnetică

Funcționarea instalațiilor electrice și electronice nu trebuie să fie afectată de interferențele electromagnetice. Măsurile generale trebuie să se extindă în egală măsură la:

a)

deconectarea căilor de transmisie dintre sursa de interferență și aparatele afectate;

b)

reducerea cauzelor de parazitare la sursa lor;

c)

reducerea sensibilității aparatelor afectate de interferență.

Articolul 13.01

Echipament de ancorare

1.

Navele destinate transportului de mărfuri, cu excepția barjelor purtate a căror lungime nu depășește 40 m, trebuie să fie echipate la prova cu ancore a căror masă totală P se obține conform următoarei formule:

P = k x B x T [kg]

unde:

k - este un coeficient care ține cont de raportul dintre lungimea L și lățimea B, precum și de tipul de navă:

k = c √L/8xB

pentru barje se va lua totuși k = c;

c - este un coeficient empiric dat de tabelul următor:

Capacitatea de încărcare în tone

Coeficient c

Până la 400 t inclusiv

45

De la 400 t până la 650 t inclusiv

55

De la 650 t până la 1000 t inclusiv

65

Peste 1000 t

70

Pentru navele a căror capacitatea de încărcare nu este mai mare de 400 t și care, datorită construcției și destinației lor, sunt exploatate doar pe sectoare scurte determinate, comisia de inspecție poate admite ca pentru ancorele prova să nu se ceară decât 2/3 din masa totală P.

2.

a)

Navele de pasageri și navele care nu transportă bunuri, cu excepția împingătoarelor trebuie să fie echipate la prova cu ancore a căror masă totală P se obține cu următoarea formulă:

P = k x B x T [kg]

b)

Prin derogare de la a) și având în vedere regulile autorității de navigație aplicabile pentru anumite zone de navigație în statele membre, pentru navele de pasageri, pentru care masa totală a ancorelor prova P a fost obținută prin următoarea formulă trebuie înscris la punctul 52 din certificatul de navigație interioară că masa totală a ancorelor prova îndeplinește cerințele prevăzute la

art. 13.01 alin. 2) lit. b):

P = k x B x T + 4A_f [kg]

unde:

k - este coeficientul indicat la

alin. 1 , dar unde, pentru a obține valoarea coeficientului empiric c, în locul capacității de încărcare se va lua deplasamentul volumetric în mc menționat în certificatul navei de navigație interioară.

A_f - este aria frontală proiectată expusă la vânt, în mp.

3.

Navele menționate la

alin. 1 , a căror lungime L nu depășește 86 m trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 25% din masa P.

Navele, a căror lungime L depășește 86 m, trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 50% din masa P calculată conform

alin. 1

sau

2 .

Nu sunt cerute ancore la pupa pentru:

a)

navele pentru care masa ancorelor de la pupa va fi mai mică de 150 kg; pentru navele menționate la

alin. 1 , ultimul paragraf, trebuie să se țină seama de masa redusă a ancorelor prova;

b)

barje.

4.

Navele destinate să asigure deplasarea convoaielor rigide cu o lungime de cel mult 86 m trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 25% din masa maximă P, calculată conform

alin. 1 , pentru formațiunile (considerate ca unitate navală) permise și menționate în certificatul navei de navigație interioară.

Navele destinate să asigure deplasarea în aval a convoaielor rigide cu o lungime mai mare de 86 m, trebuie să fie echipate la pupa cu ancore a căror masă totală este egală cu 50% din masa maximă P, calculată conform

alin. 1 , pentru formațiunile (considerate ca unitate navală) permise și menționate în certificatul navei de navigație interioară.

5.

Masele ancorelor determinate conform

alineatelor 1

până la

4

pot fi reduse pentru anumite ancore speciale.

6.

Masa totală P prevăzută pentru ancorele prova poate fi repartizată pe una sau două ancore. Ea poate fi redusă cu 15% atunci când nava este echipată doar cu o singură ancoră prova și când nara de ancoră este amplasată la mijlocul navei.

Pentru împingătoare și navele a căror lungime maximă depășește 86 m, masa totală cerută pentru ancorele pupa poate fi repartizată pe una sau două ancore.

Masa celei mai ușoare ancore nu trebuie să fie mai mică de 45% din masa totală.

7.

Nu sunt admise ancore din fontă.

8.

Pe ancore trebuie să fie indicată masa, durabil, cu caractere în relief.

9.

Ancorele cu o masă mai mare de 50 kg trebuie să fie manevrate cu vinciuri.

10.

Fiecare lanț de ancoră prova trebuie să aibă o lungime minimă de:

a)

40 m pentru navele cu o lungime L ce nu este mai mare de 30 m;

b)

cel puțin 10 m mai mare decât lungimea L navei atunci când aceasta este cuprinsă între 30 și 50 m;

c)

60 m pentru navele a căror lungime L este mai mare de 50 m.

Fiecare lanț de ancoră pupa trebuie să aibă o lungime de cel puțin 40 m. Totuși, navele care trebuie să poată opri cap în cap în aval, trebuie să aibă lanțuri de ancoră pupa cu o lungime de cel puțin 60 m.

11.

Rezistența minimă la rupere R a lanțurilor de ancoră se calculează după următoarele formule:

a)

ancorele cu masa de până la 500 kg:

R = 0,35 x P' [kN]

b)

ancore cu masa mai mare de 500 kg, dar care nu depășesc 2000 kg:

R = [0,35 -(P'-500)/15000]P' [kN]

c)

ancorele cu masa mai mare de 2000 kg:

R = 0,25 x P' [kN].

unde:

P' este masa teoretică a fiecărei ancore determinată conform

alineatelor 1

până la

4

și

6 .

Rezistența la rupere a lanțurilor de ancoră trebuie să fie cea stabilită de standardele în vigoare într-unul din statele membre.

12.

În cazul în care ancorele au o masă mai mare decât cea prevăzută la

alin. 1

până la

6 , rezistența la rupere a lanțului de ancoră trebuie să se stabilească în funcție de masa reală a ancorei. În cazurile în care la bord există ancore mai grele cu lanțuri corespunzătoare de ancoră mai rezistente, în certificatul navei de navigație interioară trebuie să se menționeze doar masele minime și rezistențele minime la rupere cerute conform

alineatelor 1

până la

6

și

11 .

13.

Elementele de legătură dintre ancoră și lanț trebuie să reziste la o forță de tracțiune cu 20% mai mare decât limita de rupere a lanțului corespunzător.

14.

Se admite utilizarea de cabluri în locul lanțurilor de ancoră. Cablurile trebuie să aibă aceeași rezistență la rupere ca și cea prevăzută pentru lanțuri, dar trebuie să fie mai lungi cu 20%.

Articolul 13.02

Alte echipamente

1.

La bord trebuie să existe cel puțin următoarele echipamente, în conformitate cu reglementările aplicabile, în vigoare, în statele membre, ale autorității pentru navigație:

a)

echipamente de radiotelefonie;

b)

aparate și dispozitive necesare pentru emiterea de semnale vizuale și acustice și pentru marcarea navei;

c)

lumini de siguranță independente de rețeaua de la bord pentru luminile de semnalizare prescrise în staționare.

2.

Trebuie să existe, de asemenea, următoarele recipiente:

a)

un recipient marcat pentru deșeurile menajere;

b)

recipiente separate și marcate, cu capac etanș, fabricate din oțel sau din alt material solid și neinflamabil, cu dimensiuni adecvate și o capacitate de cel puțin 10 l, pentru colectarea următoarelor:

aa)

cârpe de curățat murdare de ulei;

bb)

deșeuri solide periculoase sau poluante;

cc)

deșeuri lichide periculoase sau poluante, și, în măsura în care pot apărea, pentru colectarea de:

dd)

reziduuri lichide de hidrocarburi;

ee)

alte deșeuri de ulei sau grăsime.

3.

Suplimentar, echipamentul trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a)

Parâme de manevră:

Navele trebuie să fie echipate cu trei parâme de manevră metalice. Lungimea lor minimă trebuie să fie următoarea:

–

prima parâmă: L + 20m, totuși, nu mai mult de 100 m;

–

a doua parâmă: 2/3 din prima parâmă;

–

a treia parâmă: 1/3 din prima parâmă.

La bordul navelor a căror lungime L este mai mică de 20 m, parâma cea mai scurtă nu este cerută.

Aceste parâme trebuie să aibă o limită de rupere RS calculată conform următoarelor formule:

pentru L x B x T până la 1000 mc: R_S = 60 + L X B X T/10 [kN];

pentru L X B X T mai mare de 1000 mc: R_S = 150 + L X B X T/100 [kN].

Pentru caracteristicile parâmelor trebuie să existe la bord un certificat în conformitate cu standardul european EN 10204:1991, punctul 3.1.

Parâmele metalice pot fi înlocuite cu parâme din fibre sintetice de aceeași lungime și cu aceeași limită de rupere. Rezistența minimă la rupere a acestor parâme trebuie indicată într-un certificat.

b)

Cabluri de remorcaj:

Remorcherele trebuie să fie echipate cu un număr de cabluri adaptate exploatării lor.

Totuși, cablul principal trebuie să aibă o lungime de cel puțin 100 m și o sarcină de rupere, în kN, care să nu fie mai mică decât o treime din puterea totală, în kW, a motorului sau a motoarelor de propulsie.

Motonavele și împingătoarele care sunt capabile să remorcheze trebuie să fie echipate cu cel puțin un cablu de remorcaj, cu o lungime de cel puțin 100 m și a cărui rezistență la rupere, în kN, nu este mai mică decât un sfert din puterea totală, în kW, a motorului sau a motoarelor de propulsie.

c)

O bandulă;

d)

O pasarelă de îmbarcare de cel puțin 0,40 m lățime și 4 m lungime, ale cărei părți laterale să fie marcate printr-o bandă de culoare intensă; această pasarelă trebuie prevăzută cu o balustradă.

Pentru navele mici, comisia de inspecție poate admite pasarele mai scurte.

e)

O cange;

f)

O trusă medicală corespunzătoare cu un conținut conform unui standard relevant al unui stat membru. Trusa medicală trebuie să fie păstrată în încăperile de locuit sau în timonerie și depozitată astfel încât să fie accesibilă ușor și în siguranță, dacă este necesar. Dacă trusele medicale se află acoperite, capacul acestora trebuie marcat cu un simbol corespunzător trusei medicale așa cum se indică în Figura 8 a Anexei 4 a ES-TRIN, având lungimea laturii de cel puțin 10 cm;

g)

Un binoclu, minim 7x50 sau cu un diametru mai mare al lentilelor;

h)

Instrucțiuni referitoare la salvarea și reanimarea persoanelor căzute peste bord;

i)

Un proiector care poate funcționa din timonerie.

4.

La navele a căror înălțime a bordajului deasupra liniei de plutire a navei goale este mai mare de 1,50 m, trebuie să existe o scară de îmbarcare sau o scară verticală.

Articolul 13.03

Stingătoare portabile de stingere a incendiului

1.

Trebuie sa existe cel puțin un stingător portabil, in conformitate cu standardele europene EN 3-7: 2007 și EN 3-8: 2007, în fiecare dintre următoarele locuri:

a)

în timonerie;

b)

în apropierea fiecărei intrări de pe punte în încăperile de locuit;

c)

în apropierea fiecărei intrări în încăperile de lucru care nu au acces înspre încăperile de locuit, în care există instalații de încălzire, de gătit sau frigorifice care folosesc combustibil solid, lichid sau gazos;

d)

la fiecare intrare în încăperile de mașini și încăperile de căldări;

e)

în locuri adecvate din încăperile de mașini și căldări astfel încât distanța măsurată din orice poziție din aceste încăperi până la stingător să nu depășească 10 m;

2.

În ceea ce privește stingătoarele portabile prevăzute la

alin. 1 , se pot utiliza doar stingătoare cu praf în greutate de cel puțin 6 kg sau alte stingătoare portabile cu aceeași capacitate de stingere.

Acestea trebuie să fie adecvate pentru incendiile din clasele A, B și C.

Prin derogare, în cazul navelor fără instalații de gaz lichefiat, sunt permise stingătoarele cu spumă pulverizată care formează o peliculă apoasă (AFFF-AR) rezistentă la îngheț până la - 20°C, chiar dacă nu sunt adecvate pentru incendiile din clasa C. Aceste stingătoare trebuie să aibă o capacitate minimă de 9 litri.

Toate stingătoarele trebuie să fie adecvate pentru stingerea incendiilor apărute la instalațiile electrice de până la 1000 V.

3.

Suplimentar, se pot utiliza stingătoare de incendiu cu pulbere, apă sau spumă care corespund cel puțin clasei de incendiu cel mai probabil să se producă în încăperea pentru care sunt destinate stingătoarele.

4.

Stingătoarele de incendiu portabile cu CO_2 ca agent de stingere pot fi utilizate numai la stingerea incendiilor în bucătării și instalații electrice. Conținutul acestor stingătoare nu trebuie să fie mai mare de 1 kg/15 mc din încăperea în care au fost prevăzute.

5.

Stingătoarele portabile trebuie verificate cel puțin o dată la fiecare doi ani de către o persoană competentă. Pe stingător se aplică o etichetă de verificare, semnată de persoana competentă și menționând data inspecției.

6.

Dacă stingătoarele de incendiu portabile sunt instalate astfel încât nu sunt ușor vizibile, panoul care le ascunde trebuie să fie marcat cu un simbol pentru stingătoare de incendiu așa cum se indică în Figura 3 a Anexei 4 a ES-TRIN, având lungimea laturii de cel puțin 10 cm.

Articolul 13.04

Instalații fixe de stingere a incendiului pentru protecția încăperilor de locuit, timoneriilor și încăperilor pentru pasageri

1.

În încăperile de locuit, timonerii și încăperile pentru pasageri sunt admise, pentru protecția contra incendiului, numai instalații automate corespunzătoare de pulverizare a apei sub presiune cu sprinklere ca instalații fixe de stingere a incendiului.

2.

Montarea sau modificarea acestor instalații trebuie efectuată numai de către firme specializate.

3.

Instalațiile trebuie realizate din oțel sau dintr-un material echivalent incombustibil.

4.

Instalațiile trebuie să poată asigura pulverizarea unui volum de apă cu un debit de cel puțin 5 l/mp pe minut pe suprafața celei mai mari încăperi care trebuie să fie protejată.

5.

Instalațiile de pulverizare a mici cantități de apă trebuie să aibă o aprobare de tip conform Rezoluției IMO A 800(19)*9) sau altui standard recunoscut de către un stat membru. Aprobarea de tip trebuie efectuată de către o societate de clasificare recunoscută sau o instituție acreditată pentru încercări. Instituția acreditată pentru încercări trebuie să fie conformă cu Standardul European EN ISO/IEC 17025: 2005.

*9) Rezoluția OMI A.800 (19), adoptata la 23 noiembrie 1995 - Linii directoare revizuite pentru aprobarea sistemelor de sprinklere echivalente cu cele prevăzute în Regula SOLAS II-2/12.

6.

Instalațiile trebuie verificate de către un expert:

a)

înainte de a fi puse în funcțiune pentru prima oară;

b)

înainte de a fi repuse în funcțiune, după ce au declanșat;

c)

înainte de a fi repuse în funcțiune în urma efectuării de modificări sau reparații majore; și

d)

în mod regulat, cel puțin o dată la doi ani.

Inspecțiile menționate la

lit. d)

pot fi, de asemenea, efectuate de o persoană competentă din cadrul unei firme competente specializate în instalații de stingere a incendiilor.

7.

Atunci când se efectuează verificarea, in conformitate cu

alin. 6 , expertul sau persoana competentă trebuie să verifice dacă instalația respectă cerințele prezentului alineat.

Verificarea trebuie să includă, cel puțin:

a)

inspecția exterioară a întregii instalații;

b)

încercarea funcționării instalațiilor de siguranță și a duzelor;

c)

încercarea funcționării rezervoarelor de presiune și a instalației de pompare.

8.

Trebuie eliberat un certificat de inspecție, semnat de expert sau de persoana competentă, în care se menționează data inspecției.

9.

Numărul de instalații existente trebuie menționat în certificatul navei de navigație interioară.

Articolul 13.05

Instalații fixe de stingere a incendiului pentru protecția încăperilor de mașini, de căldări și compartimentul pompelor

1.

Agenți de stingere a incendiului Pentru protecția încăperilor de mașini, încăperilor de căldări și încăperilor pompelor, următorii agenți de stingere pot fi folosiți în instalațiile fixe de stingere a incendiilor:

a)

CO_2 (dioxid de carbon);

b)

HFC 227ea (heptafluoropropan);

c)

IG-541 (52% nitrogen, 40% argon, 8% dioxid de carbon).

d)

FK-5-1-12 (dodecafluoro-2-methylpentane-3-on).

e)

Apa.

2.

Ventilarea, evacuarea aerului

a)

Aerul de combustie pentru mașinile destinate propulsiei nu trebuie să fie aspirat din încăperile protejate cu instalații fixe de stingere a incendiului. Aceasta nu trebuie aplicată unde sunt două încăperi de mașini principale care sunt independente una față de alta și separate ermetic sau dacă există, lângă încăperea de mașini principală o încăpere de mașini separată unde este instalat un propulsor prova, capabil să asigure propulsia navei în eventualitatea unui incendiu în încăperea mașinii principale.

b)

Toate instalațiile de ventilație forțată din încăperea protejată trebuie să fie închise automat dacă s-a declanșat instalația de stingere a incendiului.

c)

Toate deschiderile care permit introducerea aerului sau evacuarea gazelor din încăperea protejată trebuie să fie echipate cu dispozitive care permit închiderea rapidă. Trebuie să fie vizibil clar dacă acestea sunt deschise sau închise.

d)

Aerul de la supapele de siguranță ale rezervoarelor de aer comprimat instalate în încăperea de mașini trebuie evacuat în exterior.

e)

Suprapresiunea sau vidul produs prin introducerea agentului de stingere nu trebuie să distrugă elementele componente din încăperea ce trebuie protejată. Trebuie să fie posibilă egalizarea presiunii fără pericole.

f)

încăperile protejate trebuie să fie echipate cu mijloace care permit extragerea agentului de stingere și a gazelor de ardere. Aceste mijloace trebuie să poată fi acționate din posturile aflate în exteriorul încăperilor protejate și nu trebuie să fie inaccesibile în eventualitatea unui incendiu în aceste încăperi. Dacă sunt instalate extractoare fixe, acestea nu trebuie să poată fi puse în funcțiune în timpul stingerii incendiului.

3.

Instalația de semnalizare a incendiului

Încăperea ce trebuie protejată va fi supravegheată cu ajutorul unei instalații corespunzătoare de semnalizare a incendiului. Semnalul de avertizare trebuie să fie perceptibil în timonerie, în spațiile de locuit și în încăperea protejată.

4.

Instalația de tubulaturi

a)

Agentul de stingere a incendiului trebuie trimis in încăperea ce trebuie protejată și distribuit in aceasta printr-o instalație fixă de tubulaturi. În interiorul încăperii ce trebuie protejată, tubulatura și armăturile aferente trebuie realizate din oțel. Tubulaturile de racordare la butelii și compensatorii de dilatație pot fi exceptate de la această prevedere cu condiția ca materialele folosite să aibă proprietăți echivalente în caz de incendiu. Tubulaturile trebuie să fie protejate atât la exterior cât și în interior împotriva coroziunii.

b)

Duzele de distribuție trebuie dimensionate și dispuse astfel încât agentul de stingere să fie distribuit uniform. În special agentul de stingere trebuie să fie de asemenea efectiv în partea inferioară a tablelor paiolurilor.

5.

Dispozitivul de declanșare

a)

Instalațiile de stingere a incendiului cu declanșare automată nu sunt admise.

b)

Instalația de stingere a incendiului trebuie să poată fi declanșată dintr-un loc corespunzător situat în exteriorul încăperii ce trebuie protejată.

c)

Dispozitivele de declanșare trebuie să fie instalate astfel încât să poată fi acționate, în eventualitatea unui incendiu și a unei avarii datorată incendiului sau exploziei, și să poată fi trimisă cantitatea necesară de agent de stingere a incendiului în încăperea ce trebuie protejată;

Dispozitivele de declanșare nemecanice trebuie să fie alimentate de două surse de energie independente. Aceste surse de energie trebuie amplasate în exteriorul încăperii ce trebuie protejată.

Liniile de comandă din încăperea ce trebuie protejată trebuie proiectate astfel încât să rămână în stare de funcționare cel puțin 30 minute în eventualitatea unui incendiu. Această cerință trebuie respectată integral în cazul în care instalațiile electrice sunt conform standardului IEC 603 31-21:1999.

Dacă dispozitivele de declanșare sunt instalate astfel încât nu sunt vizibile, elementul care le ascunde trebuie să fie marcat cu simbolul "instalație de stingere a incendiului" așa cum se arată în Figura 6 a Anexei 4 a ES-TRIN, având lungimea laturii de cel puțin 10 cm și următorul text scris cu roșu pe fond alb: Feuerldscheinrichtung

Installation d'extinction

Brandblusinstallatie

Fire-fighting installation

"Instalație de stingere a incendiului"

d)

Dacă instalația de stingere a incendiului este destinată protecției mai multor încăperi, ea trebuie să aibă dispozitive de declanșare separate pentru fiecare încăpere, clar marcate.

e)

Lângă fiecare dispozitiv de declanșare trebuie să fie afișate, în mod vizibil și astfel încât să nu se șteargă în timp, instrucțiuni de operare, în una din limbile unui stat membru. Acestea trebuie să conțină, în special, instrucțiuni cu privire la:

aa)

declanșarea instalației de stingere a incendiului;

bb)

necesitatea verificării în scopul asigurării că toate persoanele au părăsit încăperea ce trebuie protejată;

cc)

acțiunea ce trebuie întreprinsă de către echipaj atunci când instalația de stingere a incendiului este declanșată și privind accesul în încăperile protejate după declanșare sau inundare, în special cu privire la posibila prezență a substanțelor periculoase;

dd)

acțiunea ce trebuie întreprinsă de către echipaj în cazul defectării instalației de stingere a incendiului;

f)

Instrucțiunile de operare trebuie să menționeze faptul că, înaintea declanșării instalației de stingere a incendiului, trebuie oprite motoarele cu ardere care aspiră aer din încăperea ce trebuie protejată.

6.

Instalația de avertizare

a)

Instalațiile fixe de stingere a incendiului trebuie prevăzute cu o instalație de avertizare acustică și optică.

b)

Instalația de avertizare trebuie să se declanșeze automat din momentul primei declanșări a instalației de stingere a incendiului. Semnalul de avertizare trebuie să persiste o perioadă de timp corespunzătoare înainte ca agentul de stingere să fie eliberat și nu trebuie să fie posibilă oprirea sa.

c)

Semnalele de avertizare trebuie să fie vizibile în mod clar în încăperile ce trebuie protejate și în zonele de acces ale acestora și audibile în mod clar în condițiile de funcționare ale navei care produc cele mai mari zgomote inerente. Aceste semnale trebuie să fie distincte clar față de toate celelalte semnale acustice și optice din încăperea ce trebuie protejată.

d)

Semnalele de avertizare acustice trebuie să fie audibile în mod clar în încăperile adiacente chiar și atunci când ușile de comunicare sunt închise și în condițiile de exploatare ale navei care produc cele mai mari zgomote inerente.

e)

Dacă sistemul de avertizare nu este cu autoprotecție la scurtcircuit, ruperea cablurilor și căderile de tensiune, trebuie să fie posibilă verificarea funcționării sale corespunzătoare.

f)

La intrarea în toate încăperile în care se poate distribui agent de stingere a incendiului, trebuie să existe, în mod clar vizibil, un afiș cu următorul text, scris cu roșu pe fond alb: "Attention, installation d'extinction d'incendie, Quitter immediatement ce local au signal.... (description du signal)!"

"Let op, brandblusinstallatie!"

"Bij het in werking treden van het alarmsignaal (omschrijving van het signaal) deze ruimte onmiddellijk verlaten!"

"Warning, fire-fighting installation!"

"Leave the room as soon as the warning signal sounds (description of signal)"

"Atenție, instalație de stingere a incendiului!"

"Părăsiți imediat încăperea la auzirea semnalului acustic (descrierea semnalului)."

"Vorsicht, Feuerldscheinrichtung!"

"Bei Ertdnen des Warnsignals (Beschreibung des Signals) den Raum sofort verlassen!"

7.

Recipienți sub presiune, armături și tubulaturi de presiune

a)

Recipienții sub presiune, armăturile și tubulaturile de presiune trebuie să corespunda cerințelor în vigoare dintr-unul din statele membre.

b)

Recipienții sub presiune trebuie instalați în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

c)

Recipienții sub presiune, armăturile și tubulaturile de presiune nu trebuie instalate în încăperile de locuit.

d)

Temperatura în cabine și în încăperile instalațiilor care conțin recipienți sub presiune nu trebuie să depășească 50°C.

e)

Dulapurile sau încăperile instalațiilor de pe punte trebuie să fie fixate solid și trebuie să aibă deschideri de aerisire dispuse astfel încât, în eventualitatea unor scăpări de gaze din recipientul sub presiune, gazul să nu poată pătrunde în interiorul navei. Nu este permisă legătura directă cu alte încăperi.

8.

Cantitatea de agent de stingere

Dacă cantitatea de agent de stingere este destinată protecției a mai mult de o încăpere, cantitatea totală necesară de agent de stingere nu trebuie să fie mai mare decât cantitatea necesară pentru cea mai mare încăpere ce trebuie protejată.

9.

Instalare, inspecție și documentație

a)

Instalația trebuie să fie montată sau modificată numai de către o firmă specializată în instalații de stingere a incendiului. Instrucțiunile specificate de către producătorul de agent de stingere a incendiului și de către producătorul instalației (fișa tehnică a produsului, fișa tehnică de siguranță) trebuie să fie respectate.

b)

Instalația trebuie să fie verificată de un expert:

aa)

înainte de a fi pusă în funcțiune pentru prima oară;

bb)

înainte de a fi repusă în funcțiune, după declanșare;

cc)

înainte dea fi repusă în funcțiune în urma efectuării de modificări sau reparații majore; și

dd)

în mod regulat, cel puțin o dată la doi ani.

Inspecțiile menționate la

lit. dd)

pot fi, de asemenea, efectuate de o persoană competentă din cadrul unei societăți competente specializate în instalații de stingere a incendiilor.

c)

În cadrul inspecției, expertul sau persoana competentă trebuie să verifice dacă instalația respectă cerințele prevăzute la prezentul articol.

d)

Verificarea trebuie să includă cel puțin:

aa)

inspecția exterioară a întregii instalații;

bb)

verificarea etanșeității tubulaturilor;

cc)

verificarea funcționării sistemelor de declanșare și de comandă;

dd)

verificarea presiunii și a conținutului din recipienți;

ee)

verificarea etanșeității și a dispozitivelor pentru blocarea încăperii ce trebuie protejată;

ff)

verificarea instalației de semnalizare a incendiului;

gg)

verificarea instalației de avertizare.

e)

Trebuie eliberat un certificat de inspecție, semnat de expert sau de persoana competentă, în care se menționează data inspecției.

f)

Numărul de instalații fixe de stingere a incendiului trebuie notat în certificatul navei de navigație interioară.

10.

Instalația de stingere a incendiului cu CO_2

Suplimentar cerințelor de la

alin. 1

până la 9, instalațiile de stingere a incendiului care utilizează CO_2 ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

Buteliile de CO_2 trebuie să fie amplasate, în exteriorul încăperii ce trebuie protejată, într-un dulap sau într-o încăpere, separate etanș la gaze de celelalte încăperi. Ușile acestor încăperi sau dulapuri de stocare trebuie să se deschidă spre exterior, să poată fi încuiate și să aibă inscripționat în exterior simbolul "Avertizare de pericol general" conform cu Figura 4 a Anexei 4 a ES-TRIN, de cel puțin 5 cm în înălțime, împreună cu marcajul "CO_2" de aceeași culoare și înălțime.

b)

încăperile instalațiilor sau dulapurile, conținând buteliile de CO_2 situate sub punte, trebuie să fie accesibile doar direct din exterior. Aceste încăperi trebuie să dispună de o instalație de ventilație prin extracție, complet separată de alte sisteme de ventilație de la bord.

c)

Gradul de umplere al buteliilor de CO_2 nu trebuie să depășească 0,75 kg/l. Volumul specific destins de CO_2 se va considera egal cu 0,56 mc/kg.

d)

Cantitatea de CO_2 necesară încăperilor care trebuie protejate trebuie să fie de cel puțin 40% din volumul brut al încăperii. Această cantitate trebuie să fie eliberată în 120 secunde, și trebuie să fie posibilă verificarea că acesta s-a făcut complet.

e)

Deschiderea valvulei buteliei și comanda valvulei de refulare trebuie să fie operate cu comandă separată.

f)

Timpul corespunzător menționat la alin. 6(b) trebuie să fie de cel puțin 20 secunde. Trebuie prevăzut un dispozitiv sigur care să asigure întârzierea înaintea eliberării de CO_2.

11.

Instalația de stingere a incendiului cu HFC-227 ea

Suplimentar cerințelor de la

alin. 1

până la

9 , instalațiile de stingere a incendiului care utilizează HFC-227 ea ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

Dacă există mai multe încăperi ce trebuie protejate, fiecare având un volum brut diferit, fiecare încăpere trebuie prevăzută cu propria sa instalație de stingere a incendiului.

b)

Fiecare butelie conținând HFC-227 ea, care este instalată în încăperea ce trebuie protejată, trebuie echipată cu o supapă de siguranță la suprapresiune. Aceasta trebuie să elibereze conținutul buteliei în interiorul încăperii ce trebuie protejată, dacă butelia este supusă efectelor incendiului și instalația de stingere a incendiului nu a fost declanșată.

c)

Fiecare butelie trebuie prevăzută cu un dispozitiv pentru verificarea presiunii gazului.

d)

Gradul de umplere al buteliilor nu trebuie să depășească 1,15 kg/l. Volumul specific destins de HFC-227 ea se va considera egal cu 0,1374 mc/kg.

e)

Volumul de HFC-227 ea, necesar încăperii ce trebuie protejată, trebuie să fie de cel puțin 8% din volumul brut al încăperii. Acest volum trebuie eliberat în 10 secunde.

f)

Buteliile de HFC-227 ea trebuie prevăzute cu dispozitive de monitorizare a presiunii cu declanșarea unui semnal de alarmă acustic și optic în timonerie în eventualitatea unei pierderi nepermise de gaz propulsor. Dacă nu există timonerie, acest semnal de alarmă trebuie dat în exteriorul încăperii ce trebuie protejată.

g)

După inundare, concentrația în încăperea ce trebuie protejată nu va depăși 10,5%.

h)

Instalația de stingere a incendiului nu trebuie să conțină piese componente din aluminiu.

12.

Instalații de stingere a incendiului cu IG-541

Suplimentar cerințelor de la

alin. 1

până la

9 , instalațiile de stingere a incendiului care utilizează IG-541 ca agent de stingere trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

Dacă există mai multe încăperi ce trebuie protejate, fiecare având un volum brut diferit, fiecare încăpere trebuie prevăzută cu propria sa instalație de stingere a incendiului.

b)

Fiecare butelie conținând IG-541, care este instalată în încăperea ce trebuie protejată, trebuie echipată cu o supapă de siguranță la suprapresiune. Aceasta trebuie să elibereze conținutul buteliei în interiorul încăperii ce trebuie protejată, dacă butelia este supusă efectelor incendiului și instalația de stingere a incendiului nu a fost declanșată.

c)

Fiecare butelie trebuie prevăzută cu un dispozitiv pentru verificarea conținutului.

d)

Presiunea de umplere a buteliilor nu trebuie să depășească 200 bar la 15°C.

e)

Volumul de IG-541 necesar încăperii care trebuie protejată trebuie să fie de cel puțin 44% și nu mai mult de 50% din volumul brut al încăperii.

Acest volum trebuie eliberat în 120 secunde.

13.

Instalații de stingere a incendiului cu FK-5-1-12

Suplimentar cerințelor de la

alin. 1

până la

9 , instalațiile de stingere a incendiului care utilizează FK-5-1-12 ca agent de stingere trebuie sa îndeplinească următoarele cerințe:

a)

Dacă există mai multe încăperi ce trebuie protejate, fiecare având un volum brut diferit, fiecare încăpere trebuie prevăzută cu propria sa instalație de stingere a incendiului.

b)

Fiecare butelie conținând FK-5-1-12, care este instalată în încăperea ce trebuie protejată, trebuie echipată cu o supapă de siguranță la suprapresiune. Aceasta trebuie să elibereze conținutul buteliei în interiorul încăperii ce trebuie protejată, dacă butelia este supusă efectelor incendiului și instalația de stingere a incendiului nu a fost declanșată.

c)

Fiecare butelie trebuie prevăzută cu un dispozitiv pentru verificarea presiunii gazului.

d)

Buteliile nu trebuie umplute cu mai mult de 1,00 kg/l. Volumul specific al FK-5-1-12 nepresurizat este considerat 0,0719 mc/kg.

e)

Volumul de FK-5-1-12 necesar încăperii care trebuie protejată trebuie să fie de cel puțin 5.5% din volumul brut al încăperii. Acest volum trebuie eliberat în 10 secunde.

f)

Buteliile de FK-5-1-12 trebuie prevăzute cu un dispozitiv de monitorizare a presiunii care să declanșeze un semnal de alarmă acustică și optică în timonerie în eventualitatea pierderii neautorizate a gazului de antrenare. Dacă nu este timonerie, acest semnal de alarmă trebuie dat în afara încăperii protejate.

g)

După inundare, concentrația în încăperea protejată trebuie să nu depășească 10,0 %.

14.

Instalații de stingere a incendiului care utilizează apa ca agent de stingere Instalațiile de stingere a incendiilor care utilizează apă ca agent de stingere trebuie să elibereze apă în încăperea care trebuie protejată numai sub formă de ceață de apă. Dimensiunea picăturilor trebuie să fie între 5și 300 de microni. Suplimentar cerințelor de la

alin. 1 pană la 7

și

9 ,

alin. 8

se aplică prin analogie, aceste instalații de stingere a incendiului trebuie să respecte următoarele cerințe:

a)

Instalația de stingere a incendiului care utilizează apă are o aprobare de tip in conformitate cu MSC/Circ. 1165*10) sau cu un alt standard recunoscut de unul dintre statele membre. Aprobarea de tip este acordată de o societate de clasificare recunoscută sau de o instituție de inspecție acreditată. Instituția de inspecție acreditată trebuie să respecte standardul european privind cerințele generale privind competența laboratoarelor de încercare și calibrare (EN ISO/IEC 17025:2005).

*10) Circulara MSC/Circ. 1165 - Ghiduri revizuite pentru aprobarea instalațiilor de stingere a incendiului pe baza apei echivalente pentru încăperile de mașini și compartimentele pompelor - adoptată la 10 iunie 2005 și așa cum a fost amendată prin rezoluțiile MSC/Circ.1269, MSC/Circ.1386 și MSC/Circ.1385.

b)

Instalația de stingere trebuie să fie dimensionată în funcție de dimensiunile celei mai mare încăperi care trebuie protejată și trebuie să poată fi difuzată apă în mod continuu în încăpere pentru o perioadă de cel puțin 30 minute.

c)

Pompele, întreruptoarele lor și valvulele necesare funcționării instalației trebuie să fie instalate într-o încăpere în afara încăperilor care trebuie protejate. Încăperea în care sunt amplasate trebuie să fie separată de încăperile învecinate cu pereți de separare cel puțin de tip A30.

d)

Instalația de stingere a incendiului trebuie să fie umplută permanent cu apă cel puțin pană la valvulele de declanșare și trebuie să se afle sub presiunea inițială de operare cerută. Pompele de alimentare cu apă trebuie să înceapă să funcționeze automat la pornirea instalației. Instalația trebuie să aibă o alimentare continuă cu apă. Trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura că impuritățile nu afectează funcționarea instalației.

e)

Dimensionarea rețelei de conducte a instalației se determină prin calcul hidraulic.

f)

Numărul și dispunerea duzelor de difuzie trebuie să asigure o distribuție suficientă a apei în încăperile care trebuie protejate. Duzele de difuzie trebuie să fie astfel dispuse încât să asigure distribuirea ceții de apă în întreaga încăpere care trebuie protejată, în special în acele zone unde există un risc mai mare de incendiu, inclusiv în spatele echipamentelor și sub podea.

g)

Componentele electrice ale instalației de stingere a incendiului din încăperea care trebuie protejată trebuie să respecte cel puțin clasa de protecție IP54. Sistemul trebuie să aibă două surse de energie independente cu comutare automată. Una dintre sursele de energie trebuie să fie amplasată în afara camerei care trebuie protejată. Fiecare sursă de energie trebuie să fie capabilă să opereze singură sistemul.

h)

Instalația de stingere trebuie echipată cu pompe redundante.

i)

Instalația de stingere trebuie echipată cu un dispozitiv de monitorizare care declanșează un semnal de alarmă în timonerie în următoarele cazuri:

–

scăderea nivelului rezervorului de apă (dacă există),

–

întreruperea alimentării,

–

scăderea presiunii în tubulaturile instalației de joasă presiune,

–

scăderea presiunii în circuitul de înaltă presiune,

–

când instalarea este activată.

j)

Documentele cerute pentru instalare, inspecție și documentația instalației, menționate la alin. 9 includ cel puțin:

–

un plan general al instalației care prezintă secțiunile tubulaturilor și tipurile duzelor de difuzie,

–

calculul hidraulic menționat la

litera d) ;

–

documentația tehnică a producătorului cu toate componentele instalației,

–

manualul de întreținere.

Articolul 13.06

Instalații fixe de stingere a incendiului pentru protecția obiectelor

Instalațiile fixe de stingere a incendiului pentru protecția obiectelor sunt interzise.

Articolul 13.07

Bărci de serviciu

1.

Următoarele construcții navale trebuie să fie echipate cu bărci de serviciu conform standardului european EN 1914:2016:

a)

motonavele și șlepurile cu o capacitate de încărcare mai mare de 150 t;

b)

remorcherele și împingătoarele cu un deplasament volumetric mai mare de 150 mc;

c)

instalațiile plutitoare;

d)

navele de pasageri.

2.

Bărcile de serviciu trebuie să poată fi lansate la apă repede și în siguranță de către o singură persoană. Dacă este folosită o instalație motorizată pentru lansarea la apă, atunci ea trebuie să fie în așa fel încât, în caz de defecțiune a alimentării cu energie, lansarea rapidă și în siguranță la apă să nu fie afectată.

3.

Bărcile de serviciu gonflabile trebuie să fie verificate in conformitate cu instrucțiunile producătorului.

Articolul 13.08

Colaci și veste de salvare

1.

La bordul construcției navale trebuie să existe cel puțin trei colaci de salvare:

–

în conformitate cu standardul european EN 14144:2003; sau

–

în conformitate cu Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS 1974), Capitolul III, Regula 7.1 și Codul internațional pentru mijloacele de salvare (LSA), subsecțiunea 2.1.

Ei trebuie să fie gata de folosire și să fie fixați pe punte, în locuri adecvate, fără a fi legați de suportul lor. Cel puțin un colac de salvare trebuie să se afle în imediata apropiere a timoneriei și trebuie echipat cu o lampă cu autoaprindere, alimentată de la baterii care să nu se stingă în apă.

2.

Pentru fiecare persoană care se găsește în mod obișnuit la bord trebuie să existe la îndemână o vestă de salvare personalizată, automat gonflabilă în conformitate cu:

–

standardul european EN ISO 12402-2 : 2006, EN ISO 12402-3 : 2006, EN ISO 12402-4 : 2006;sau

–

Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS 1974), Capitolul III, Regula 7.2 și Codul internațional pentru mijloacele de salvare (LSA), subsecțiunea 2.2.

Pentru copii se permit de asemenea veste de salvare negonflabile în conformitate cu aceste standarde.

3.

Vestele de salvare trebuie să fie verificate in conformitate cu instrucțiunile producătorului.

Articolul 14.01

Generalități

1.

Navele trebuie să fie construite, amenajate și echipate în așa fel încât personalul să poată lucra și să se deplaseze în siguranță.

2.

Instalațiile permanent instalate care sunt necesare pentru lucrul la bordul navei trebuie să fie amenajate, dispuse și protejate astfel încât să permită acționarea în siguranță și cu ușurință, exploatarea și întreținerea. Dacă este necesar, părțile mobile sau cele cu temperaturi ridicate trebuie să fie dotate cu dispozitive de protecție.

Articolul 14.02

Protecția contra căderii

1.

Punțile și punțile din bord trebuie să fie plane și sa nu aibă zone care sa provoace împiedicări, iar orice acumulare de apă pe acestea nu trebuie să fie posibilă.

2.

Punțile, inclusiv punțile din bord, paiolurile încăperilor de mașini, culoarele, scările și suprafețele superioare ale babalelor din bord trebuie să fie antiderapante.

3.

Suprafețele superioare ale babalelor din bord și obstacolele de pe căile de circulație, cum ar fi capetele scărilor, trebuie să fie marcate cu o vopsea care să fie în contrast cu zona înconjurătoare a punții.

4.

Marginile exterioare ale punților, ale punților din bord și ale posturilor de lucru de pe care persoanele pot cădea de la o înălțime mai mare de 1 m trebuie să fie prevăzute cu parapete având o înălțime de cel puțin 0,90 m sau cu o bară de protecție continuă, în conformitate cu standardul european EN 711:2016.în cazul în care barele de protecție sunt retractabile, trebuie de asemenea:

a)

fixată o balustradă continuă, cu diametrul de 0,02-0,04 m, de rama de magazie la o înălțime de 0,71,1 m; și

b)

în puncte clar vizibile, în locul în care începe puntea din bord, se fixează semne de siguranță în conformitate cu Figura 10 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN, având un diametru de cel puțin 15 cm.

5.

Prin derogare de la

alin. 4 , în cazul șlepurilor și al barjelor fără cabină, nu sunt necesare parapete sau bare de protecție dacă:

a)

pe marginile exterioare ale punților și ale punților din bord au fost instalate protecții pentru picioare;

b)

au fost instalate balustrade pe ramele de magazie, în conformitate cu

alin. 4 lit. a) ; și

c)

în puncte clar vizibile, pe punte, s-au fixat semne de siguranță în conformitate cu Figura 10 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN, având un diametru de cel puțin 15 cm.

6.

Prin derogare de la

alin. 4 , in cazul navelor cu punte netedă sau cu trunchi, nu este necesar ca barele de protecție să fie instalate direct pe marginile exterioare ale punților sau pe punțile din bord, dacă:

a)

culoarele de trecere sunt pe aceste punți;

b)

culoarele de trecere și posturilor de lucru pe aceste punți sunt înconjurate de bare de protecție fixe, în conformitate cu standardul EN 711:2016; și

c)

în puncte clar vizibile, în locurile de trecere către zone neprotejate de bare de protecție, s-au fixat semne de siguranță în conformitate cu Figura 10 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN, având un diametru de cel puțin 15 cm.

7.

La posturile de lucru în care există pericolul căderii de la mai mult de 1 m, comisia de inspecție poate solicita dispozitive și echipamente corespunzătoare pentru a asigura lucrul în siguranță.

Articolul 14.03

Dimensiunile încăperilor de lucru

Încăperile de lucru trebuie să aibă dimensiuni care să permită oricărei persoane care lucrează în ele libertate suficientă de mișcare.

Articolul 14.04

Punți din bord

1.

Lățimea liberă a punții din bord trebuie să fie de cel puțin 0,60 m. Această dimensiune poate fi redusă până la 0,50 m în anumite locuri necesare pentru operarea navei cum ar fi prizele de apă pentru spălarea punții. În dreptul babalelor și tacheților ea poate fi redusă la 0,40 m.

2.

Până la o înălțime de 0,90 m deasupra punții din bord, lățimea liberă a punții din bord poate fi redusă până la 0,50 m, cu condiția ca lățimea liberă de deasupra, între bordajului corpului și interiorul ramei de magazie să nu fie mai mică de 0,65 m.

3.

Cerințele de la alin. 1 și 2 trebuie aplicate până la o înălțime de 2m deasupra punții din bord.

Articolul 14.05

Accesul la încăperile de lucru

1.

Căile de acces și culoarele pentru circulația persoanelor și a mărfurilor trebuie să fie amenajate și dimensionate astfel încât:

a)

în fața intrării acestora să existe destul loc pentru a nu fi împiedecate mișcările;

b)

lățimea de trecere a culoarului să corespundă destinației încăperii de lucru și să fie de cel puțin 0,60 m, cu excepția navelor cu o lățime mai mică de 8 m, la care lățimea de trecere poate fi redusă la 0,50 m;

c)

înălțimea liberă de trecere a culoarului, inclusiv rama nu trebuie să fie mai mică de 1,90 m.

2.

Ușile trebuie să fie astfel amenajate încât să se poată deschide și închide fără pericol din ambele părți. Ele trebuie să fie asigurate contra deschiderii sau închiderii accidentale.

3.

Trebuie să existe scări și trepte dacă accesul, ieșirile sau căile de acces prezintă diferențe de nivel mai mari de 0,50 m.

4.

Încăperile de lucru cu personal de deservire permanent trebuie să fie prevăzute cu scări dacă diferența de nivel depășește 1 m. Aceasta cerință nu trebuie să se aplice ieșirilor de avarie.

5.

La bordul navelor cu magazii trebuie prevăzut cel puțin câte un mijloc fix de acces în fiecare extremitate a fiecărei magazii.

Prin exceptare de la prima frază, se poate acorda scutire de la mijloacele fixe de acces dacă sunt prevăzute cel puțin două scări mobile înclinate la 60° care să depășească cu cel puțin trei trepte partea superioară a gurii de magazie.

Articolul 14.06

Ieșiri și ieșiri de urgență

1.

Numărul, amenajarea și dimensionarea ieșirilor, inclusiv a ieșirilor de urgență, trebuie să corespundă destinației și dimensiunilor încăperii relevante. Atunci când una din ieșiri este o ieșire de urgență ea trebuie să fie semnalată distinct.

2.

Ieșirile de urgență, ferestrele sau capacele de spirai care au rol de ieșiri de urgență trebuie să aibă o deschidere de trecere de cel puțin 0,36 mp, cea mai mică dimensiune trebuind să fie de cel puțin 0,50 m.

Articolul 14.07

Scări, trepte și dispozitive similare

1.

Scările înclinate și verticale trebuie să fie fixate in siguranță. Lățimea scărilor trebuie să fie de cel puțin 0,60 m, iar lățimea de trecere liberă între mâinile curente de cel puțin 0,60 m; adâncimea treptelor nu trebuie să fie mai mică de 0,15 m; suprafețele treptelor trebuie să fie antiderapante, iar scările înclinate cu mai mult de 3 trepte trebuie să fie prevăzute cu mâini curente.

2.

Scările verticale și treptele atașate separat trebuie să aibă o lățime liberă de cel puțin 0,30 m; distanța între două trepte atașate separat nu trebuie să fie mai mare de 0,30 m și distanța dintre trepte și structură nu trebuie să fie mai mică de0,15 m.

3.

Văzute de sus scările verticale și treptele atașate trebuie să fie clar identificabile și să fie prevăzute cu mânere de siguranță deasupra deschiderilor de ieșire.

4.

Scările mobile trebuie să aibă o lățime de cel puțin 0,40 m, iar la bază de cel puțin 0,50 m. Ele trebuie să poată fi asigurate contra răsturnării sau alunecării. Treptele scării trebuie să fie fixate solid de montanți.

Articolul 14.08

Încăperi interioare

1.

În ceea ce privește dimensiunea, amenajarea și dispunerea, încăperile interioare de lucru trebuie să fie adaptate activităților care trebuie efectuate și să corespundă cerințelor referitoare la igienă și securitate. Acestea trebuie să fie dotate cu o iluminare suficientă care să nu fie orbitoare și o aerisire corespunzătoare. Dacă este necesar, ele trebuie să fie dotate cu o instalație de încălzire care să asigure o temperatură adecvată.

2.

Pardoselile încăperilor interioare de lucru trebuie să fie executate solid și durabil, și concepute astfel încât să nu determine împiedicarea sau alunecarea. Deschiderile din punți și din pardoseli trebuie să fie dotate, în poziția deschis, cu protecție contra pericolului de cădere, iar ferestrele și spiraiurile trebuie să fie dispuse și amenajate în așa fel încât să poată fi manevrate și curățate în siguranță.

Articolul 14.09

Protecția la zgomote și vibrații

1.

Încăperile de lucru trebuie sa fie amplasate, amenajate și proiectate in așa fel încât membrii echipajului să nu fie expuși unor vibrații dăunătoare.

2.

Încăperile permanente de lucru trebuie, în plus, să fie construite și protejate din punct de vedere acustic în așa fel încât să nu pună în pericol securitatea și sănătatea membrilor echipajului ca urmare a zgomotelor.

3.

Pentru membrii echipajului care sunt expuși în mod constant la zgomote cu un nivel probabil mai mare de 85 dB(A), se vor asigura aparate individuale de protecție acustică. În încăperile de lucru unde nivelul zgomotului depășește 90 dB(A) se va indica prin afișare că purtarea echipamentului de protecție acustică este obligatorie, pentru aceasta utilizându-se simbolul "Purtare echipament de protecție acustică" cu un diametru de cel puțin 10 cm în conformitate cu Figura 7 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN.

Articolul 14.10

Capacele gurii de magazie

1.

Capacele gurii de magazie trebuie să fie ușor accesibile și să poată fi manevrate în siguranță.

Elementele capacelor gurii de magazie, cu o masă mai mare de 40 kg, trebuie proiectate astfel încât să poată glisa sau să fie basculate sau să fie dotate cu dispozitive mecanice de deschidere. Capacele gurii de magazie manipulate prin intermediul unor instalații de ridicare trebuie să fie prevăzute cu dispozitive ușor accesibile, adaptate fixării elementelor de legătură. Capacele gurii de magazie și suporții superiori care nu sunt interschimbabile trebuie să poarte indicații precise în ceea ce privește magazia căreia îi corespund precum și în ceea ce privește poziția lor corectă pe aceste guri de magazie.

2.

Capacele gurii de magazie trebuie să fie asigurate contra ridicării de către vânt sau de către instalația de încărcare. Capacele glisante ale gurii de magazie trebuie să fie dotate cu opritoare care să împiedice o deplasare neintenționată în sens longitudinal de mai mult de 0,40 m; acestea trebuie să poată fi blocate în poziția definitivă. Trebuie prevăzute dispozitive adecvate pentru a asigura menținerea pe poziție a capacelor stivuite ale gurii de magazie.

3.

În cazul capacelor gurii de magazie cu manevrare mecanică, alimentarea cu energie trebuie să se oprească automat atunci când încetează acționarea întrerupătorului de comandă.

4.

Capacele gurii de magazie trebuie să poată suporta sarcinile posibile la care pot fi supuse.

Capacele gurii de magazie proiectate să se circule pe ele trebuie să poată suporta sarcini concentrate de cel puțin 75 kg. Capacele gurii de magazie proiectate să nu se circule pe ele trebuie să fie semnalate ca atare. Capacele gurii de magazie destinate să suporte pe ele marfă trebuie să poarte indicația sarcinii admisibile în t/mp marcată pe ele. Dacă sunt necesari suporți pentru a atinge încărcătura maximă admisibilă, acest lucru se va indica într-un loc corespunzător; în acest caz, la bord trebuie să fie disponibile planurile corespunzătoare.

Articolul 14.11

Vinciuri

1.

Vinciurile trebuie sa fie proiectate astfel încât sa permită desfășurarea lucrului in siguranța.

Ele trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să împiedice eliberarea neintenționată a încărcăturii. Vinciurile care nu sunt dotate cu un blocaj automat trebuie să fie prevăzute cu o frână dimensionată în funcție de forța lor de tracțiune.

2.

Vinciurile acționate manual trebuie să fie dotate cu un dispozitiv care să împiedice întoarcerea manivelei. Vinciurile care pot fi acționate și mecanic și manual trebuie să fie concepute în așa fel încât comanda mecanică să nu poată antrena comanda manuală.

Articolul 14.12

Macarale

1.

Macaralele trebuie să fie construite conform regulilor bunei practici. Forțele care apar în timpul folosirii trebuie să se transmită în siguranță la structura navei; ele nu trebuie să pună în pericol stabilitatea navei.

2.

Pe macarale trebuie să fie fixată o placă a producătorului pe care să fie menționate următoarele informații:

a)

numele și adresa producătorului;

b)

marcajul CE, împreună cu anul de fabricație;

c)

indicarea seriei sau tipului;

d)

după caz, numărul de fabricație.

3.

Pe macarale trebuie să fie marcate permanent și ușor lizibil, sarcinile maxime admisibile.

Pentru macaralele a căror sarcină de lucru în siguranță nu depășește 2000 kg, este suficient să se marcheze permanent și ușor lizibil sarcina de lucru în siguranță la raza maximă de acțiune a brațului de încărcare.

4.

Trebuie să existe dispozitive de protecție contra pericolelor de strivire sau de forfecare. Părțile exterioare ale macaralei trebuie să fie la o distanță de siguranță de minim 0,5 m în raport de toate suprastructurile fixe, în zonele de lucru și de circulație.

5.

Macaralele mecanice trebuie să fie protejate contra folosirii neautorizate. Ele nu trebuie să poată fi puse în funcțiune decât de la postul de comandă prevăzut pentru macarale. Elementele de comandă trebuie să fie cu retur automat (butoane fără opritoare); poziția lor de funcționare trebuie să poată fi recunoscută fără echivoc.

În caz de avariere a sursei de acționare, nu trebuie să fie posibilă căderea necontrolată a sarcinii. Trebuie să fie împiedicate manevrele accidentale ale macaralei.

Orice deplasare ascendentă a dispozitivului de ridicare și orice depășire a sarcinii de lucru în siguranță trebuie să poată fi limitate printr-un dispozitiv adecvat. Orice deplasare descendentă a dispozitivului de ridicare trebuie să fie limitată, în orice condiții de exploatare prevăzute, în momentul atașării cârligului, atunci când numărul de spire ale cablului pe tambur este mai mic de două. După cuplarea automată a dispozitivului de limitare trebuie să fie posibilă încă mișcarea contrară corespunzătoare.

Rezistența la rupere a cablurilor mobile de încărcare trebuie să fie de cinci ori sarcina admisibilă de încărcare a cablului. Construcția cablului trebuie să fie fără defecte și să fie adecvată folosirii la macarale.

6.

Macaralele trebuie inspectate de un expert:

a)

înainte de a fi puse in funcțiune pentru prima oara;

b)

înainte de a fi repuse în funcțiune in urma efectuării de modificări sau reparații majore; și

c)

in mod regulat, cel puțin o dată la 10 ani.

În cadrul acestei inspecții, trebuie aduse dovezi ale rezistenței și stabilității adecvate, prin calcule și prin încercări sub sarcină la bord.

În cazul in care sarcina admisă a macaralei nu depășește 2 000 kg, expertul poate decide ca dovada prin calcule să fie parțial sau complet înlocuită printr-o încercare cu o sarcină de 1,25 ori mai mare decât sarcina admisă, efectuată pe traiectoria maximă a câmpului de acțiune.

Trebuie eliberat un certificat de inspecție, semnat de expert, in care se menționează data inspecției.

7.

Macaralele trebuie verificate in mod regulat și, in orice caz, cel puțin o dată pe an, de către o persoană competentă. În timpul verificării, starea de funcționare in siguranță a macaralei este stabilită printr-o inspecție vizuală și printr-o verificare a funcționării.

Trebuie eliberat un certificat de inspecție, semnat de persoana competentă, in care se menționează data inspecției.

8.

Macaralele cu o sarcină de lucru in siguranță ce depășește 2000 kg, care transbordează marfa sau care au fost montate la bordul instalațiilor de ridicat, pontoanelor sau altor instalații plutitoare sau nave de șantier, trebuie suplimentar să corespundă cerințelor unuia din statele membre.

9.

Instrucțiunile de exploatare furnizate de producătorul macaralei trebuie păstrate la bord.

Acestea includ cel puțin următoarele informații:

a)

cazurile de utilizare și funcțiile comenzilor;

b)

sarcina maximă admisă, ca funcție a lungimii brațului de lucru;

c)

înclinația maximă admisă a macaralei;

d)

instrucțiuni de asamblare și de întreținere;

e)

date tehnice generale.

Articolul 14.13

Depozitarea lichidelor inflamabile

Pentru depozitarea lichidelor inflamabile cu punctul de inflamabilitate mai mic decât 55°C trebuie să fie un recipient ventilat, realizat dintr-un material incombustibil, amplasat pe punte. Pe exteriorul acestuia trebuie să existe marcat simbolul "Interzis focul, flacăra deschisă și fumatul", așa cum se arată in Figura 2 a Anexei nr. 4 a ES-TRIN, cu un diametru de cel puțin 10 cm.

Articolul 15.01

Generalități

1.

Navele trebuie sa fie dotate cu încăperi de locuit pentru persoanele care locuiesc in mod obișnuit la bord, în orice caz cel puțin pentru echipajul minim.

2.

Încăperile de locuit trebuie să fie construite, amenajate și echipate astfel încât să satisfacă nevoile de securitate, de sănătate și de confort ale persoanelor de la bord. Ele trebuie să fie ușor accesibile și sigure și să fie izolate contra frigului și căldurii.

3.

Comisia de inspecție poate permite derogări de la cerințele prezentului capitol dacă securitatea și sănătatea persoanelor de la bord sunt garantate în alt mod.

4.

Comisia de inspecție trebuie să menționeze in certificatul navei de navigație interioară restricțiile perioadelor de exploatare zilnică a navei și ale modului de exploatare a navei care rezultă din derogările menționate la

alin. 3 .

Articolul 15.02

Cerințe constructive particulare pentru încăperile de locuit

1.

Încăperile de locuit trebuie să poată fi ventilate corespunzător chiar și atunci când ușile sunt închise; în plus, încăperile de zi comune trebuie să primească lumină naturală suficientă și să aibă pe cât posibil vizibilitate în exterior.

2.

Atunci când accesul la încăperile de locuit nu este dispus la nivelul pardoselii și când diferența de nivel este de 0,30 m sau mai mare, încăperile de locuit trebuie să fie accesibile cu ajutorul scărilor.

3.

La prova navei, podeaua nu trebuie să fie situată la mai mult de 1,20 m sub planul pescajului maxim.

4.

Încăperile de zi comune și dormitoarele trebuie să fie prevăzute cu două ieșiri cât mai îndepărtate cu putință între ele și care să servească ca și căi de evacuare. Una din ele poate fi desemnată ieșire de urgență. Această cerință nu este obligatorie pentru încăperile care au o ieșire care duce direct pe punte sau pe un culoar considerat cale de evacuare cu condiția ca acesta să aibă două ieșiri îndepărtate una de alta și care să ducă la babord și la tribord. Ieșirile de urgență, din care pot face parte spiraiurile și ferestrele, trebuie să prezinte o deschidere utilizabilă de cel puțin 0,36 mp, să aibă cea mai mică latură de 0,50 m și să permită o evacuare rapidă în caz de urgență. Izolația și căptușeala căilor de evacuare trebuie să fie din materiale greu inflamabile, iar utilizarea căilor de evacuare trebuie să fie asigurată în orice moment prin mijloace adecvate, cum ar fi scări sau trepte.

5.

Încăperile de locuit trebuie să fie protejate împotriva zgomotului și vibrațiilor. Nivelurile maxime ale presiunii acustice sunt:

a)

în încăperile de zi comune 70dB (A);

b)

în dormitoare 60 dB (A). Această prevedere nu se aplică navelor care operează exclusiv în afara perioadei de odihnă a echipajului, prescrisă în legislația națională a statelor membre.

Restricția referitoare la perioada de exploatare zilnică, menționată la

b)

trebuie să fie introdusă în certificatul navei de navigație interioară.

6.

Înălțimea pentru stat în poziție verticală în încăperile de locuit nu trebuie să fie mai mică de 2 m.

7.

Ca regulă generală, navele trebuie să aibă cel puțin o încăpere de zi comună, separată de dormitoare.

8.

Suprafața disponibilă a încăperilor comune de zi nu trebuie să fie mai mică de 2 mp de persoană și, în orice caz, încăperea nu trebuie să aibă în total mai puțin 8 mp (neincluzând mobila, cu excepția meselor și scaunelor).

9.

Volumul fiecărei încăperi de zi individuale sau dormitor trebuie să fie minim de 7 mc .

10.

Volumul de aer per persoană trebuie să fie de cel puțin 3,5 mc în încăperile de zi individuale.

Dormitoarele trebuie să aibă un volum de aer de cel puțin 5 mc pentru primul ocupant și de cel puțin 3 mc pentru fiecare ocupant suplimentar (neincluzând volumul mobilierului). Dormitoarele trebuie, pe cât posibil, să fie destinate pentru cel mult două persoane. Paturile trebuie să fie dispuse la o înălțime de cel puțin 0,30 m de la pardoseală. Dacă paturile sunt suprapuse, trebuie să se respecte, un spațiu liber de cel puțin 0,60 m înălțime, deasupra fiecărui pat.

11.

Ușile trebuie să aibă o înălțime minima, incluzând rama, de cel puțin 1,90 m și o lățime de trecere de cel puțin 0,60 m. Înălțimea cerută poate fi obținută cu ajutorul mijloacelor de deschidere sau clapelor culisabile sau rabatabile. Ușile trebuie să se deschidă în exterior și să poată fi deschise din ambele părți. Pragurile nu trebuie să aibă mai mult de 0,40 m înălțime, iar dispozițiile altor prescripții de securitate trebuie de asemenea respectate.

12.

Scările trebuie să fie fixate permanent și utilizabile fără pericol. Se consideră că această cerință este îndeplinită atunci când:

a)

lățimea lor este de cel puțin 0,60 m;

b)

adâncimea treptelor este de cel puțin 0,15 m;

c)

treptele sunt antiderapante;

d)

scările cu mai mult de trei trepte sunt prevăzute cu balustrade sau mânere.

13.

Tubulaturile pentru gaze și lichide periculoase, mai ales cele de înaltă presiune, la care o scurgere ar prezenta pericol pentru persoane, nu trebuie să fie amplasate în încăperile de locuit sau pe culoarele care duc la acestea. Sunt exceptate conductele de abur și cele ale sistemelor hidraulice atâta timp cât sunt protejate de o învelitoare metalică, precum și tubulaturile de gaze lichefiate pentru uz gospodăresc.

Articolul 15.03

Instalații sanitare

1)

Navele dotate cu încăperi de locuit trebuie să fie prevăzute cu cel puțin următoarele instalații sanitare:

a)

o toaletă pentru o unitate de locuit sau pentru șase membri ai echipajului. Ea trebuie să poată fi ventilată cu aer proaspăt;

b)

un lavoar cu scurgere, racordat la apă potabilă rece și caldă pentru o unitate de locuit sau pentru patru membri ai echipajului;

c)

un duș sau o cadă de baie, racordată la apă potabilă rece și caldă pentru o unitate de locuit sau pentru șase membri ai echipajului.

3.

Toaletele trebuie să aibă o suprafață de cel puțin 1 mp, lățimea fiind de cel puțin 0,75 m iar lungimea de cel puțin 1,10 m. Toaletele din cabinele pentru maxim 2 persoane pot fi mai mici. Dacă o toaletă cuprinde un lavoar sau un duș, suprafața ei trebuie să fie mărită cel puțin cu suprafețele ocupate de lavoar și duș (sau, unde este cazul, de cada de baie).

Articolul 15.04

Bucătării

1.

Bucătăriile pot fi combinate cu încăperile de zi comune.

2.

Bucătăriile trebuie să dispună de:

a)

o mașină de gătit;

b)

o chiuvetă cu scurgere;

c)

alimentare cu apă potabilă;

d)

un frigider;

e)

spațiu suficient pentru provizii și lucru.

3.

Zona sălii de mese a combinației bucătării/încăperi de zi comune trebuie să fie suficientă pentru numărul de membri ai echipajului care o folosesc de obicei în același timp. Lățimea locurilor de ședere nu trebuie să fie mai mică de 0,60 m.

Articolul 15.05

Apă potabilă

1.

Navele care dispun de încăperi de locuit trebuie să fie prevăzute cu o instalație de apă potabilă. Orificiile de umplere ale tancurilor de apă potabilă și tubulaturile de apă potabilă trebuie să aibă mențiunea destinației lor exclusive pentru apă potabilă. Prizele de umplere ale tancurilor de apă potabilă trebuie să fie instalate deasupra punții.

2.

Instalațiile de apă potabilă trebuie:

a)

să aibă suprafața interioară realizată dintr-un material rezistent la coroziune și care să nu prezinte pericol fiziologic,

b)

să fie evitate tronsoanele de tubulatură prin care circulația apei nu este realizată în mod regulat;

c)

să fie protejate de încălzire exagerată.

3.

Suplimentar alin. 2 tancurile de apă potabilă trebuie:

a)

să aibă o capacitate de cel puțin 150 l pentru fiecare persoană care trăiește în mod obișnuit la bord, și cel puțin pentru membrii echipajului minim;

b)

să aibă o deschidere adecvată curățirii interioare, care să poată fi încuiată;

c)

să fie dotate cu un indicator al nivelului apei;

d)

să aibă tubulaturi de aerisire care să ducă în atmosferă sau să fie echipate cu filtre adecvate.

4.

Tancurile de apă potabilă nu trebuie să aibă pereți comuni cu alte tancuri. Tubulaturile de apă potabilă nu trebuie să traverseze alte tancuri care conțin alte lichide. Nu sunt permise legături între instalațiile de apă potabilă și alte tubulaturi. Tubulaturile destinate gazelor sau altor lichide nu trebuie să treacă prin tancurile de apă potabilă.

5.

Hidrofoarele sub presiune pentru apă potabilă trebuie să funcționeze numai cu aer comprimat necontaminat. Dacă aerul este produs prin intermediul compresoarelor, trebuie să se prevadă filtre de aer și separatoare de ulei imediat în fața hidroforului, exceptând cazul în care apa este separată de aer printr-o membrană.

Articolul 15.06

Încălzire și ventilație

1.

Încăperile de locuit trebuie sa poată fi încălzite conform destinației lor. Instalațiile de încălzire trebuie să fie adecvate condițiilor meteorologice care pot apărea.

2.

Încăperile de zi comune și dormitoarele trebuie să poată fi suficient ventilate chiar și atunci când ușile sunt închise. Ventilația trebuie să asigure o circulație corespunzătoare a aerului în toate condițiile climatice.

3.

Încăperile de locuit trebuie să fie concepute și amenajate pe cât posibil în așa fel încât să se împiedice intrarea aerului viciat provenind din alte zone ale navei cum ar fi încăperile de mașini sau magazii; în caz de ventilație artificială, orificiile de intrare a aerului trebuie să fie plasate astfel încât să corespundă cerințelor sus menționate.

Articolul 15.07

Alte instalații ale încăperilor de locuit

1.

Fiecare membru al echipajului care trăiește în mod obișnuit la bord trebuie să aibă la dispoziție o cușetă individuală și un dulap pentru haine individual, care să se încuie. Dimensiunile interioare minime ale cușetei nu trebuie să fie mai mici de 2 m lungime și 0,90 m lățime.

2.

Locurile adecvate pentru depozitarea și uscarea hainelor de lucru trebuie să fie în afara dormitoarelor.

3.

Toate zonele încăperilor de locuit trebuie să fie iluminate electric. Nu sunt admise lămpi suplimentare alimentate cu combustibil gazos sau lichid decât în încăperile de zi comune. Instalațiile de iluminat care funcționează cu combustibil lichid trebuie să fie din metal și nu pot funcționa decât cu combustibil lichid al cărui punct de inflamabilitate este mai mare de 55° C sau cu petrol lampant. Ele trebuie să fie așezate sau fixate în așa fel încât să nu constituie un pericol de incendiu.

Articolul 16.01

Generalități

1.

Instalațiile de încălzire, gătit și instalațiile frigorifice care funcționează cu gaze lichefiate trebuie să corespundă cerințelor din

capitolul 17 .

2.

Instalațiile de încălzire, gătit și instalațiile frigorifice, inclusiv accesoriile lor, trebuie să fie concepute și amplasate în așa fel încât să nu prezinte pericol, chiar în caz de supraîncălzire. Ele trebuie să fie montate în așa fel încât să nu se poată răsturna și nici să nu poată fi deplasate accidental.

3.

Instalațiile menționate la

alin. 2

nu pot fi amplasate în încăperile în care se află depozitate sau folosite materiale cu punctul de aprindere mai mic de 55° C. Nici o tubulatură de evacuare a acestor instalații nu poate trece prin aceste zone.

4.

Trebuie să fie asigurată admisia aerului necesar combustiei.

5.

Aparatele de încălzire trebuie să fie racordate solid la tubulaturile de evacuare a fumului.

Aceste tubulaturi trebuie să fie prevăzute cu apărători de coș adecvate sau cu dispozitive de protecție contra vântului. Ele trebuie să fie amplasate în așa fel încât să permită curățarea.

Articolul 16.02

Utilizarea combustibilului lichid, echipamentelor care funcționează cu petrol

1.

Atunci când instalațiile funcționează cu combustibil lichid, poate fi folosit doar combustibilul al cărui punct de aprindere este mai mare de 55°C.

2.

Prin derogare de la

alin. 1 , aparatele pentru gătit, precum și aparatele pentru încălzire și răcire care sunt prevăzute cu arzătoare cu fitil și funcționează cu petrol comercial, pot fi admise în încăperile de locuit și în timonerii cu condiția ca rezervorul lor de combustibil să nu aibă o capacitate mai mare de 12 litri.

3.

Aparatele prevăzute cu arzătoare cu fitil trebuie:

a)

să fie echipate cu un rezervor metalic de combustibil al cărui orificiu de umplere să poată fi obturat și care să nu aibă lipituri cu cositor sub nivelul maxim de umplere și să fie concepute și instalate în așa fel încât rezervorul lor de combustibil să nu se poată deschide sau goli accidental;

b)

să poată fi aprinse fără ajutorul altui combustibil lichid;

c)

să fie instalate în așa fel încât să fie asigurată evacuarea gazelor de ardere.

Articolul 16.03

Sobe cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere și aparate de încălzire cu arzător cu pulverizare

1.

Sobele cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere și aparatele de încălzire cu arzător cu pulverizare trebuie să fie construite conform regulilor bunei practici.

2.

Dacă o sobă cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere sau un aparat de încălzire cu arzător cu pulverizare sunt instalate în încăperea de mașini, alimentarea cu aer a aparatului de încălzire și a motoarelor trebuie să fie realizate în așa fel încât instalația de încălzire și motoarele să poată funcționa simultan și în siguranță, independent unele de altele. Unde este necesar, trebuie să existe o alimentare separată cu aer. Echipamentul trebuie instalat în așa fel încât o scânteie provenind din arzător să nu poată atinge alte părți ale instalațiilor încăperii de mașini.

Articolul 16.04

Sobe cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere

1.

Sobele cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere trebuie să poată fi aprinse fără ajutorul altui combustibil lichid. Ele trebuie să fie fixate deasupra unei tăvi metalice care să cuprindă toate părțile de alimentare cu combustibil și care să aibă o înălțime de cel puțin 20 mm și o capacitate de cel puțin doi litri.

2.

Pentru sobele cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere, instalate în încăperea de mașini, tava metalică cerută la

alin. 1

trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 200 mm. Partea inferioară a arzătorului cu vaporizare trebuie să se afle mai sus de marginea tăvii. În plus, tava trebuie să se afle la cel puțin 100 mm deasupra paiolului.

3.

Sobele cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere trebuie să fie dotate cu un regulator adecvat care, pentru orice poziție de reglare aleasă, să asigure un debit constant de combustibil spre arzător și care să evite orice scurgere de combustibil în caz de stingere accidentală a flăcării. Sunt considerați adecvați regulatorii care funcționează chiar și în caz de vibrații și în caz de înclinare până la 12° și care, în afară de flotorul de reglare a nivelului au:

a)

un al doilea flotor care închide alimentarea cu combustibil în siguranță și fiabil în caz de depășire a nivelului admisibil, sau

b)

o conductă de preaplin, dar numai dacă tava are o capacitate suficientă pentru a primi cel puțin conținutul rezervorului de combustibil.

4.

Dacă rezervorul de combustibil al unei sobe cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere este instalat separat:

a)

înălțimea între rezervorul de combustibil și alimentarea arzătorului nu trebuie să o depășească pe cea stabilită în instrucțiunile de funcționare impuse de producătorul aparatului;

b)

trebuie să fie amplasat în așa fel încât să fie ferit de o încălzire inadmisibilă;

c)

alimentarea cu combustibil trebuie să poată fi oprită de pe punte.

5.

Tubulaturile de evacuare a fumului ale sobelor cu arzător cu vaporizarea produselor petroliere trebuie să dispună de un dispozitiv care să împiedice tirajul invers.

Articolul 16.05

Aparatele de încălzire cu arzător cu pulverizare

Aparatele de încălzire cu arzător cu pulverizare trebuie să respecte in mod special următoarele cerințe:

a)

trebuie să fie asigurată o ventilare suficientă înaintea alimentării cu combustibil;

b)

alimentarea cu combustibil trebuie să fie reglată printr-un termostat;

c)

aprinderea combustibilului trebuie să se facă prin intermediul unui dispozitiv electric sau al unei flăcări controlate;

d)

un echipament de supraveghere a flăcării trebuie să oprească alimentarea cu combustibil atunci când flacăra se stinge;

e)

întrerupătorul principal trebuie să fie amplasat în afara încăperii, într-un loc ușor accesibil.

Articolul 16.06

Aparate de încălzire cu aer refulat

Aparatele de încălzire cu aer refulat conținând o cameră de combustie în jurul căreia aerul de încălzire este condus sub presiune la un sistem de distribuție sau într-o încăpere, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a)

Dacă combustibilul este pulverizat sub presiune, alimentarea cu aer de combustie trebuie să fie asigurată de un ventilator;

b)

Camera de combustie trebuie să fie bine ventilată înainte ca arzătorul să poată fi aprins. Se poate considera că ventilarea este realizată atunci când ventilatorul de aer de combustie continuă să funcționeze după stingerea flăcării;

c)

Alimentarea cu combustibil trebuie să fie oprită automat dacă:

–

focul se stinge;

–

alimentarea cu aer de combustie nu este suficientă;

–

aerul încălzit depășește o temperatură reglată în prealabil, sau

–

dispozitivele de securitate nu mai sunt alimentate cu curent electric.

În cazurile susmenționate, alimentarea cu combustibil nu trebuie să se recupleze automat după oprire.

d)

Ventilatoarele de aer de combustie și de aer de încălzire trebuie să poată fi oprite din afara încăperii unde aparatul de încălzire este localizat.

e)

Dacă aerul de încălzire este aspirat din exterior, orificiile de aspirație trebuie pe cât posibil să se găsească la mare înălțime deasupra punții. Ele trebuie să fie realizate în așa fel încât ploaia și stropii de val să nu poată pătrunde.

f)

Tubulaturile de aer de încălzire trebuie să fie din metal.

g)

Orificiile de ieșire a aerului de încălzire nu trebuie să poată fi închise complet.

h)

Eventualele scurgeri de combustibil nu trebuie să ajungă la tubulaturile de aer de încălzire.

i)

Aerul refulat al aparatelor de încălzire nu trebuie să poată fi aspirat din încăperea de mașini.

Articolul 16.07

Încălzire cu combustibil solid

1.

Instalațiile de încălzire cu combustibil solid trebuie sa fie amplasate pe o tabla metalică cu borduri, fixată în așa fel încât să împiedice căderea de combustibil care arde sau de cenușă încinsă în afara acestei table.

Această prevedere nu se aplică instalațiilor aflate în compartimente construite din materiale incombustibile și destinate exclusiv adăpostirii căldărilor.

2.

Instalațiile de încălzire cu combustibili solizi trebuie să fie dotate cu regulatori termostatici care să acționeze asupra aerului necesar combustiei.

3.

În apropierea fiecărei instalații de încălzire trebuie să se afle un mijloc care să permită stingerea cu ușurință a cenușii.

Articolul 17.01

Generalități

1.

Instalațiile de gaze lichefiate cuprind în principal un post de distribuție cu unul sau mai multe recipiente cu gaz, unul sau mai multe reductoare, o rețea de distribuție și un număr de echipamente consumatoare de gaz.

Recipientele de rezervă și recipientele goale, care nu sunt montate în instalația de distribuție, nu sunt considerate ca făcând parte din instalație. Acestora li se aplică

art. 17.05

prin analogie.

2.

Instalațiile nu pot fi alimentate decât cu propan comercial.

Articolul 17.02

Instalații

1.

Instalațiile de gaze lichefiate trebuie să fie adecvate folosirii propanului și să fie realizate și instalate conform regulilor bunei practici.

2.

Instalațiile de gaze lichefiate nu pot servi decât pentru uz gospodăresc în încăperile de locuit sau în timonerie ori în scopuri similare pe navele de pasageri.

3.

La bord pot exista mai multe instalații de gaze lichefiate, separate. O singură instalație de gaze lichefiate nu poate deservi zone de locuit separate de o magazie sau de un tanc fix.

4.

Nici o parte a instalației de gaze lichefiate nu trebuie să se găsească în încăperea de mașini.

Articolul 17.03

Recipiente

1.

Sunt admise numai recipientele a căror capacitate este cuprinsă între 5 și 35 kg. În cazul navelor de pasageri, comisia de inspecție poate admite folosirea recipientelor cu o capacitate mai mare.

2.

Recipientele trebuie să corespundă cerințelor în vigoare într-unul din statele membre.

Aceste recipiente trebuie să poarte ștampila oficială care atestă că acestea au fost acceptate ca urmare a încercărilor cerute.

Articolul 17.04

Amplasarea și amenajarea posturilor de distribuție

1.

Posturile de distribuție trebuie să fie amplasate pe punte într-un dulap special din exteriorul încăperilor de locuit și în așa fel încât să nu fie împiedicată circulația la bord. Totuși, nu trebuie să fie instalate așa încât să fie sprijinite de tablele bordajului provei sau pupei. Dulapul poate fi fixat de suprastructură cu condiția de a fi etanș la gaze și de a nu se deschide decât spre exterior. El trebuie să fie amplasat în așa fel încât tubulatura de distribuție care duce la punctele de utilizare să fie cât mai scurtă posibil.

2.

Posturile de distribuție trebuie să fie astfel instalate încât scurgerile de gaz din dulap, în cazul scăpărilor, să se poată elimina în mediul înconjurător fără riscul pătrunderii în interiorul navei sau intrării în contact cu o sursă de foc.

3.

Dulapurile trebuie să fie construite din materiale greu inflamabile și să fie suficient ventilate prin orificiile aflate atât în partea inferioară cât și în cea superioară. Recipientele trebuie să fie așezate vertical în dulapuri și în așa fel încât să nu poată fi răsturnate.

4.

Dulapurile trebuie să fie construite și amplasate în așa fel încât temperatura recipientelor să nu depășească 50° C.

5.

Pe peretele exterior al dulapurilor se va aplica inscripția "Gaze lichefiate" și "Interzis focul, flacăra deschisă și fumatul", cu un diametru de cel puțin 100 mm, în conformitate cu figura 2 a anexei nr. 4 a ES-TRIN.

Articolul 17.05

Recipiente de rezervă și recipiente goale

Recipientele de rezervă și recipientele goale, care nu sunt montate în posturile de distribuție, trebuie să fie depozitate în exteriorul încăperilor de locuit și al timoneriei, într-un dulap construit conform

art. 17.04 .

Articolul 17.06

Reductoare de presiune

1.

Aparatele consumatoare de gaz nu pot fi racordate la recipiente decât prin intermediul unei rețele de distribuție dotată cu unul sau mai multe reductoare de presiune care să scadă presiunea gazului până la presiunea de utilizare. Această reducere poate fi realizată pe una sau două trepte. Toate reductoarele de presiune trebuie să fie reglate permanent la o presiune determinată conform

art. 17.07 .

2.

Reductoarele finale de presiune trebuie să fie dotate sau să fie imediat urmate de un dispozitiv care să protejeze automat tubulatura contra suprapresiunii în caz de defectare a reductorului de presiune. Trebuie să se asigure că, în caz de neetanșeitate a dispozitivului de protecție, orice scurgere de gaze ce poate scăpa în mediul înconjurător nu prezintă pericolul pătrunderii în interiorul navei sau intrării în contact cu o sursă de foc; dacă este necesar, trebuie să fie amenajată o evacuare specială în acest scop.

3.

Dispozitivele de protecție, precum și ventilațiile, trebuie să fie protejate contra pătrunderii apei.

Articolul 17.07

Presiuni

1.

În cazul utilizării instalațiilor cu reductoare in două trepte, valoarea presiunii medii trebuie să fie de maxim 2,5 bar peste presiunea atmosferică.

2.

Presiunea de la ieșirea ultimului reductor de presiune nu trebuie să depășească cu 0,05 bar presiunea atmosferică, cu o abatere de 10%.

Articolul 17.08

Tubulaturi și tuburi flexibile

1.

Tubulaturile trebuie să fie din țevi fixe din oțel sau cupru.

Totuși, tubulaturile de racordare la recipiente trebuie sa fie din tuburi flexibile pentru presiune ridicată sau tuburi spiralate adecvate pentru folosirea propanului. Aparatele consumatoare care nu sunt instalate fix pot fi racordate prin intermediul unor tuburi flexibile adecvate, cu o lungime de cel mult 1 m.

2.

Tubulaturile trebuie să reziste la orice solicitări care pot interveni la bord în condiții normale de exploatare, în materie de coroziune și rezistență și să asigure prin proprietățile și dispunerea lor, o alimentare satisfăcătoare de gaz, ca debit și presiune, corespunzătoare pentru instalațiile care funcționează cu gaz.

3.

Tubulaturile trebuie să aibă cât mai puține racorduri. Atât tubulaturile cât și racordurile trebuie să fie etanșe la gaze și să-și păstreze etanșeitatea în ciuda vibrațiilor și dilatărilor la care ar putea fi supuse.

4.

Tubulaturile trebuie să fie ușor accesibile, fixate corespunzător și protejate oriunde ar risca să suporte șocuri sau frecări, mai ales acolo unde traversează pereți despărțitori din oțel sau pereți metalici. Tubulaturile din oțel trebuie să fie tratate împotriva coroziunii pe întreaga lor suprafață exterioară.

5.

Tuburile flexibile și racordurile lor trebuie să reziste la toate solicitările care pot apărea la bordul navei în condiții normale de exploatare. Ele trebuie să fie dispuse fără strangulări și în așa fel încât să nu se poată încălzi excesiv și să poată fi inspectate pe întreaga lungime.

Articolul 17.09

Rețeaua de distribuție

1.

Întreaga rețea de distribuție trebuie să poată fi oprită de la un robinet principal, care este mereu ușor accesibil și rapid.

2.

Fiecare instalație care funcționează cu gaz trebuie să fie alimentată separat printr-un branșament la sistemul de distribuție și fiecare branșament trebuie să fie controlat printr-un dispozitiv separat de închidere.

3.

Robinetele trebuie să fie instalate la adăpost de intemperii și de șocuri.

4.

După fiecare reductor de presiune trebuie să fie montat un racord pentru control. Trebuie să se asigure, prin intermediul unui dispozitiv de închidere, că în timpul probelor de presiune reductorul de presiune nu va fi supus presiunii de probă.

Articolul 17.10

Echipamente consumatoare de gaz și montarea lor

1.

Singurele echipamente care pot fi instalate sunt cele care funcționează cu propan aprobate într-unul din statele membre și echipate cu dispozitivele care împiedică în mod eficient scurgerile de gaze în caz de stingere a flăcării sau de stingere a controlului flăcării.

2.

Echipamentele trebuie să fie dispuse și racordate în așa fel încât să nu se poată răsturna sau să nu poată fi deplasate accidental și încât să se evite orice risc de a se agăța în mod accidental tubulaturile de racordare.

3.

Instalațiile de încălzire, de încălzire a apei și instalațiile frigorifice trebuie să fie racordate la o conductă de evacuare a gazelor de ardere către exterior.

4.

Instalarea în timonerie a echipamentelor consumatoare de gaz se permite numai dacă timoneria este în așa fel construită încât nici o scurgere de gaz să nu scape înspre încăperile navei situate mai jos, în special prin trecerile de comandă spre încăperea de mașini.

5.

Echipamentele consumatoare de gaz pot fi instalate în dormitoare numai dacă combustia se realizează independent de aerul din cameră.

6.

Echipamentele consumatoare de gaz a căror combustie depinde de aerul înconjurător trebuie să fie instalate în încăperi suficient de mari ca dimensiuni.

Articolul 17.11

Ventilare și evacuare gaze de ardere

1.

În încăperile în care se află echipamente consumatoare de gaz a căror combustie depinde de aerul înconjurător, pătrunderea de aer curat și evacuarea gazelor de ardere trebuie să fie asigurate prin intermediul unor deschideri de ventilare, cu dimensiuni corespunzătoare, cu secțiunea liberă de cel puțin 150 cmp per deschidere.

2.

Deschiderile de ventilare nu trebuie să aibă vreun dispozitiv de închidere și nici să conducă spre dormitoare.

3.

Dispozitivele de evacuare trebuie să fie realizate în așa fel încât gazele de ardere să fie eliminate în siguranță. Ele trebuie să funcționeze în siguranță și să fie construite din materiale neinflamabile. Ventilatoarele de aerisire a încăperilor nu trebuie să le afecteze buna funcționare.

Articolul 17.12

Instrucțiuni de exploatare

La bord trebuie să fie amplasat într-un loc adecvat un afiș cu instrucțiuni de exploatare. Acest afiș trebuie să conțină cel puțin următoarele instrucțiuni: "Valvulele de închidere a recipientelor care nu sunt cuplate la rețeaua de distribuție trebuie să fie închise chiar dacă se presupune că recipientele sunt goale."

"Tuburile flexibile trebuie să fie schimbate de îndată ce starea lor o cere."

"Toate echipamentele consumatoare de gaz trebuie să fie cuplate sau tubulaturile de racordare corespunzătoare trebuie să fie închise."

Articolul 17.13

Încercarea în vederea aprobării

Instalațiile cu gaz lichefiat trebuie verificate de un expert, in vederea verificării conformității acestora cu cerințele prezentului capitol:

a)

înainte de a fi puse in funcțiune pentru prima oara;

b)

înainte de a fi repuse in funcțiune in urma efectuării de modificări sau reparații majore; și

c)

cu ocazia fiecărei reînnoiri a atestării menționate la

art. 17.15 .

Trebuie eliberat un certificat de inspecție, semnat de expert, in care se menționează data inspecției. O copie a certificatului de inspecție trebuie trimis comisiei de inspecție.

Articolul 17.14

Condiții de încercare

Încercarea instalației trebuie să se desfășoare in următoarele condiții:

1.

Tubulaturile de presiune medie situate intre dispozitivul de închidere, menționat la

art. 17.09, alin. 4 , al primului reductor și valvulele care preced reductoarele de presiune finale:

a)

proba de presiune, efectuată cu aer, gaz inert sau cu un lichid la o presiune de 20 bar peste presiunea atmosferică;

b)

proba de etanșeitate, efectuată cu aer sau gaz inert la o presiune de 3,5 bar peste presiunea atmosferică.

2.

Tubulaturile cu presiune normală de utilizare, situate intre dispozitivul de închidere menționat la

art. 17.09, alin. 4 , al reductorului unic de presiune sau al reductorului de presiune final și valvulele așezate înaintea echipamentelor consumatoare de gaz:

–

proba de etanșeitate, efectuată cu aer sau cu un gaz inert, la o presiune de 1 bar peste presiunea atmosferică.

3.

Tubulaturile situate intre dispozitivul de închidere, avut in vedere la

art. 17.09, alin. 4 , al reductorului unic de presiune sau al reductorului de presiune final și comenzile echipamentelor consumatoare de gaz:

–

proba de etanșeitate la o presiune de 0,15 bar peste presiunea atmosferică.

4.

În timpul probelor de etanșeitate menționate la

alin. 1(b) ,

2

și

3 , tubulaturile sunt considerate etanșe dacă, după o perioada de așteptare suficientă pentru echilibrarea termică, nu se constată nici o scădere a presiunii de probă pe durata următoarelor 10 minute.

5.

Racordurile recipientelor, îmbinările de tubulaturi și alte armături care sunt supuse la presiunea recipientelor, precum și îmbinările dintre reductoarele de presiune și tubulatura de distribuție:

–

proba de etanșeitate, realizată cu un produs spumant, la presiunea de funcționare.

6.

Toate echipamentele consumatoare de gaz trebuie să fie puse in funcțiune și verificate la presiunea nominală pentru asigurarea unei combustii corespunzătoare la diferite poziții ale butoanelor de reglare.

Dispozitivele de oprire a flăcării trebuie să fie verificate pentru asigurarea că funcționează satisfăcător.

7.

După proba de la

alin. 6 , trebuie să se verifice, pentru fiecare echipament consumator de gaz racordat la o tubulatură de evacuare, după ce a funcționat 5 minute la presiunea nominală, cu ferestrele și ușile Închise și cu dispozitivele de aerisire in stare de funcționare, dacă există scăpări ale gazelor de ardere in cameră, prin admisia de aer.

Dacă sunt constatate asemenea scăpări de gaze, in afara celor momentane, cauza trebuie să fie imediat descoperită și remediată. Instalația nu trebuie să fie aprobată pentru utilizare Înainte ca toate defectele să fi fost remediate.

Articolul 17.15

Atestare

1.

Certificatul navei de navigație interioară trebuie să includă o atestare conform căreia orice instalație cu gaze lichefiate corespunde prevederilor acestui capitol.

2.

Această atestare va fi emisă de comisia de inspecție in urma Încercării in vederea aprobării menționate la

art. 17.13 .

3.

Atestatul va fi valabil pe o perioadă de cel mult 3 ani. Ea nu poate fi reinnoită decât ca urmare a unei noi încercării in vederea aprobării efectuate conform

art. 17.13 .

În mod excepțional, in cazul in care proprietarul unei nave sau reprezentantul acestuia înaintează o solicitare motivată, comisia de inspecție poate prelungi valabilitatea atestatului pentru cel mult trei luni fără efectuarea încercării in vederea aprobării menționate la

art. 17.13 . O asemenea prelungire trebuie înscrisă in certificatul navei de navigație interioară.

Articolul 18.00

Definiții

În sensul prezentului capitol:

1.

"instalație de tratare a apelor uzate de la bord : o instalație de tratare a apelor uzate de o concepție compactă folosită pentru tratarea cantităților de ape reziduale menajere produse la bord;

2.

"aprobare de tip" : decizia prin care autoritatea competentă confirmă că instalația de tratare a apelor uzate operată la bord îndeplinește cerințele tehnice din Capitolul 18;

3.

"încercare specială : procedura desfășurată in conformitate cu

art. 18.09

prin care autoritatea competentă se asigură că instalația de tratare a apelor uzate operată la bordul unei construcții navale îndeplinește cerințele din

Capitolul 18 ;

4.

"constructor" : persoana sau organismul responsabil față de autoritatea competentă pentru toate aspectele procedurii de aprobare de tip și pentru asigurarea conformității producției. Nu este necesar ca persoana sau organismul să fie direct implicate în toate etapele construirii instalației de tratare a apelor uzate de la bord. În cazul în care instalația de tratare a apelor uzate de la bord face obiectul unor modificări sau retehnologizări după fabricarea sa inițială destinată utilizării în scopul

Capitolului 18 , persoana sau organismul care a efectuat modificările sau retehnologizările în cauză se consideră a fi constructorul;

5.

"document informativ : documentul prevăzut in anexa nr. 7, secțiunea II a ES-TRIN, in care sunt enumerate informațiile pe care trebuie să le prezinte solicitantul;

6.

"dosar informativ : setul complet de date, desene, fotografii sau alte documente furnizate de un solicitant serviciului tehnic sau autorității competente, astfel cum se indică în documentul informativ;

7.

"pachet informativ" : dosarul informativ însoțit de rapoartele de încercări sau de alte documente adăugate de serviciul tehnic sau de autoritatea competentă la dosarul informativ în cursul exercitării atribuțiilor acestora;

8.

"certificat de aprobare de tip" : documentul redactat în conformitate cu anexa nr. 7, secțiunea III a ES-TRIN, prin care autoritatea competentă certifică aprobarea de tip;

9.

"registrul parametrilor instalației de tratare a apelor uzate de la bord : documentul redactat în conformitate cu anexa nr. 7, secțiunea III a ES-TRIN, în care se înregistrează toți parametrii, inclusiv componentele și ajustările aduse instalației de tratare a apelor uzate de la bord care influențează nivelul de tratare a apelor uzate, inclusiv modificările aduse acesteia;

10.

"manualul constructorului pentru verificarea componentelor și a parametrilor cu relevanță pentru tratarea apelor uzate" : documentul întocmit în conformitate cu

art. 18.09 alin. 4

în vederea executării încercării speciale;

11.

"ape reziduale menajere : apele reziduale care provin din bucătării, săli de mese, toalete și spălătorii, precum și apele uzate cu materii fecale;

12.

"nămol de canalizare" : reziduurile care se adună în urma exploatării unei instalații de tratare a apelor uzate de la bord.

Articolul 18.01

Dispoziții generale

1.

Prezentul capitol se aplică tuturor instalațiilor de tratare a apelor uzate care sunt instalate la bordul navelor de pasageri.

2.

a)

Instalațiile de tratare a apelor uzate de la bord respectă valorile limită prevăzute în tabelul 1 pe parcursul încercării de tip.

Tabelul 1

Valorile limită care trebuie respectate în exploatare la ieșirea din

instalația de tratare a apelor uzate de la bord (instalație de încercare)

pe parcursul încercării de tip

Parametru

Concentrație (Etapa If)

Eșantion

Cerere biochimică de oxigen (CBO_5)

ISO5815-1 și5815-2 (2003) 1)

20 mg/l

Eșantion compozit de 24h omogenizat

25 mg/l

Eșantion aleatoriu omogenizat

Cerere chimică de oxigen (CCO) 2)

ISO 6060(1989) 1)

100 mg/l

Eșantion compozit de 24h omogenizat

125 mg/l

Eșantion aleatoriu omogenizat

Carbon organic total (COT)

Standardul EN 1484 (1997) 1)

35 mg/l

Eșantion compozit de 24h omogenizat

45 mg/l

Eșantion aleatoriu omogenizat

1) Statele membre pot aplica proceduri echivalente.

2) În scopul verificării, în locul cererii chimice de oxigen (CCO) se poate folosi ca referință și carbonul organic total (COT).

b)

Pe parcursul exploatării instalației trebuie respectate valorile de control prevăzute în tabelul 2.

Tabelul 2

Valorile de control care trebuie respectate la ieșirea din

instalația de tratare a apelor uzate de la bord

Parametru

Concentrație (Etapa II)

Eșantion

Cerere biochimică de oxigen (CBO_5)

ISO5815-1 și5815-2 (2003) 1)

25 mg/l

Eșantion aleatoriu omogenizat

Cerere chimică de oxigen (CCO) 2)

ISO 6060 (1989) 1)

125 mg/l

Eșantion aleatoriu omogenizat

150 mg/l

Eșantion aleatoriu

Carbon organic total (COT) EN 1484 (1997) 1)

45 mg/l

Eșantion aleatoriu omogenizat

1) Statele membre pot aplica proceduri echivalente.

2) În scopul verificării, în locul cererii chimice de oxigen (CCO) se poate folosi ca referință și carbonul organic total (COT).

3.

Procedurile care utilizează produse care conțin clor nu sunt admisibile.

De asemenea, nu este admisibilă diluarea apelor reziduale menajere pentru reducerea încărcăturii specifice și, prin urmare, pentru eliminarea acestora.

4.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru depozitarea, conservarea, dacă este necesar, și evacuarea nămolului de canalizare. Măsurile trebuie să includă, de asemenea, un plan de gestionare a nămolului de canalizare.

5.

Respectarea valorilor limită prevăzute in tabelul 1 de la

alin. 2, lit. a)

este confirmată printr-o încercare de tip și stabilită pe baza unei aprobări de tip. Aprobarea de tip este certificată într-un certificat de aprobare de tip. Înaintea instalării la bord a instalației de tratare a apelor uzate o copie a certificatului de aprobare de tip este transmisă comisiei de inspecție. La bord se păstrează o copie a certificatului de aprobare de tip, precum și o copie a registrului parametrilor instalației de tratare a apelor uzate de la bord.

6.

După instalarea la bord a instalației de tratare a apelor uzate, constructorul efectuează un test de funcționare înainte de începerea serviciului programat. Instalația de tratare a apelor uzate de la bord se înscrie la punctul 52 din certificatul navei de navigație interioară împreună cu următoarele elemente:

a)

denumirea;

b)

numărul aprobării de tip;

c)

numărul de serie;

d)

anul de fabricație.

7.

Orice modificări semnificative aduse unei instalații de tratare a apelor uzate de la bord care influențează tratarea apelor uzate sunt urmate întotdeauna de o încercare specială în conformitate cu

art. 18.9 alin. 3 .

8.

Autoritatea competentă poate apela la un serviciu tehnic cu scopul de a îndeplini sarcinile descrise în prezentul capitol.

9.

Instalația de tratare a apelor uzate de la bord trebuie întreținută în mod regulat în conformitate cu instrucțiunile constructorului cu scopul de a se asigura că este în stare perfectă de funcționare. La bord se păstrează un carnet de întreținere care atestă respectivele intervenții.

Articolul 18.02

Cererea de aprobare de tip

1.

Constructorul înaintează autorității competente o cerere de aprobare de tip pentru un anumit tip de instalație de tratare a apelor uzate de la bord. Cererea este însoțită de un dosar informativ în conformitate cu

art. 18.01 alin. 6

și de un proiect de registru al parametrilor instalației de tratare a apelor uzate de la bord în conformitate cu art. 18.00 alin. 9, precum și de proiectul de manual al constructorului pentru verificarea componentelor și a parametrilor cu relevanță pentru tratarea apelor uzate pentru tipul respectiv de instalație de tratare a apelor uzate în conformitate cu

art. 18.00 alin. 10 . În ceea ce privește încercarea de tip, constructorul prezintă un prototip de instalație de tratare a apelor uzate de la bord.

2.

Dacă în cazul unei cereri de aprobare a unui tip de instalație de tratare a apelor uzate de la bord autoritatea competentă constată că cererea înaintată cu privire la prototipul de instalație prezentat nu este reprezentativă pentru caracteristicile respectivului tip de instalație de tratare a apelor uzate de la bord, astfel cum sunt descrise în anexa nr. 7, secțiunea II, apendicele I a ES-TRIN, se prezintă spre aprobare în conformitate cu

alin. 1

un alt prototip, suplimentar dacă este necesar, care urmează să fie desemnat de autoritatea competentă.

3.

O cerere de aprobare de tip pentru o instalație de tratare a apelor uzate de la bord nu poate fi înaintată decât unei singure autorități competente. Se înaintează o cerere separată pentru fiecare tip de instalație de tratare a apelor uzate de la bord pentru care se solicită aprobarea.

Articolul 18.03

Procedura de aprobare de tip

1.

Autoritatea competentă care primește cererea eliberează aprobarea de tip pentru toate tipurile de instalații de tratare a apelor uzate de la bord care se conformează datelor din dosarul informativ și care îndeplinesc cerințele prezentului capitol. Îndeplinirea cerințelor în cauză va fi examinată în conformitate cu anexa nr.7, secțiunea IX, a ES-TRIN .

2.

Pentru fiecare tip de instalație de tratare a apelor uzate de la bord pe care îl aprobă, autoritatea competentă completează toate punctele relevante din certificatul de aprobare de tip, al cărui model figurează în anexa nr.7, secțiunea III, a ES-TRIN, colectând sau verificând informațiile din indexul pachetului informativ. Certificatele de aprobare de tip se numerotează în conformitate cu metoda descrisă în anexa nr.7, secțiunea IV, a ES-TRIN. Certificatul de aprobare de tip completat și anexele acestuia se trimit solicitantului.

3.

În cazul în care tipul de instalație de tratare a apelor uzate de la bord care trebuie aprobat își îndeplinește funcția sau prezintă caracteristici specifice numai în relație cu alte componente ale construcției navale pe care urmează să fie instalat și, din această cauză, respectarea uneia sau mai multor cerințe se poate verifica numai atunci când instalația respectivă pentru care se solicită aprobarea funcționează în relație cu alte componente, reale sau simulate, ale construcției navale, sfera aprobării de tip pentru respectiva instalație de tratare a apelor uzate de la bord trebuie să fie restrânsă în consecință. În astfel de cazuri, toate restricțiile de utilizare și toate cerințele legate de instalare sunt detaliate în certificatul de aprobare de tip corespunzător instalației în cauză.

Articolul 18.04

Modificări ale aprobărilor de tip

1.

Autoritatea competentă care a acordat aprobarea de tip trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că va fi informată în legătură cu orice modificare a elementelor care apar în pachetul informativ.

2.

Cererea de modificare sau de prelungire a unei aprobări de tip trebuie să fie înaintată exclusiv autorității competente care a acordat aprobarea de tip inițială.

3.

În cazul în care caracteristicile instalației de tratare a apelor uzate de la bord descrise în pachetul informativ s-au modificat, autoritatea competentă trebuie:

a)

să editeze, dacă este necesar, paginile revizuite din pachetul informativ indicând clar pe fiecare pagină revizuită natura modificării și data republicării. De fiecare dată când se editează pagini revizuite, indexul pachetului informativ care este atașat certificatului de aprobare de tip trebuie de asemenea actualizat în mod corespunzător;

b)

să elibereze un certificat de aprobare de tip revizuit (cu un număr de prelungire), dacă orice informație conținută de acesta s-a modificat (cu excepția anexelor sale) sau dacă cerințele minime ale prezentului capitol s-au schimbat de la data aprobării inițiale. Certificatul de aprobare revizuit trebuie să indice clar motivul modificării și data reeliberării.

În cazul în care autoritatea competentă care a eliberat aprobarea de tip consideră că modificarea unui pachet informativ necesită noi probe sau încercări, aceasta trebuie să notifice acest lucru constructorului și să elibereze documentele menționate mai sus numai după finalizarea cu succes a noilor probe sau încercări.

Articolul 18.05

Conformitatea

1.

Constructorul trebuie să aplice pe fiecare instalație de tratare a apelor uzate de la bord fabricată în conformitate cu aprobarea de tip marcajele indicate în anexa nr. 7, secțiunea I, a ES-TRIN inclusiv numărul aprobării de tip.

2.

În cazul în care aprobarea de tip conține restricții de utilizare în conformitate cu

art. 18.03 alin. 3 , constructorul include informații detaliate cu privire la aceste restricții și toate cerințele de instalare pentru fiecare unitate fabricată.

3.

La cerere, constructorul trimite autorității competente care a eliberat aprobarea de tip o listă cu numerele de serie ale tuturor instalațiilor de tratare a apelor uzate de la bordul navelor fabricate în conformitate cu cerințele prevăzute de prezentul capitol de la data ultimei raportări sau din momentul intrării în vigoare a acestor dispoziții, în termen de 45 de zile de la finalul fiecărui an calendaristic și imediat după fiecare dată suplimentară specificată de autoritatea competentă. Lista trebuie să specifice corelațiile dintre numerele de serie, tipurile corespunzătoare de instalații de tratare a apelor uzate de la bord și numerele aprobărilor de tip. În plus, lista trebuie să conțină și informații specifice, pentru cazurile în care constructorul încetează fabricarea unui tip aprobat de instalație de tratare a apelor uzate de la bord. Dacă autoritatea competentă nu solicită ca lista să îi fie trimisă în mod periodic, constructorul trebuie să păstreze datele înregistrate pe o perioadă de minimum 40 de ani.

Articolul 18.06

Verificarea numerelor de serie

1.

Autoritatea competentă care eliberează o aprobare de tip se asigură că numerele de serie ale instalațiilor de tratare a apelor uzate de la bordul navelor fabricate în conformitate cu cerințele din prezentul capitol sunt înregistrate și verificate. Aceasta poate colabora cu alte autorități competente în conformitate cu acest capitol și cu autoritățile competente ale statelor membre.

2.

Se poate efectua o verificare suplimentara a numerelor de serie odata cu verificarea conformității producției, după cum se prevede la

art. 18.07 .

3.

În ceea ce privește verificarea numerelor de serie, constructorul sau reprezentanții autorizați ai acestuia aflați în statele membre trebuie să trimită prompt autorității competente, atunci când primesc solicitare în acest sens, toate informațiile necesare referitoare la cumpărătorii lor direcți, precum și numerele de serie ale instalațiilor de tratare a apelor uzate de la bord care au fost raportate ca fiind fabricate în conformitate cu

art. 18.05 alin. 3 .

4.

În cazul in care constructorul nu respectă cerințele prevăzute la

art. 18.05

atunci când autoritatea competentă îi solicită acest lucru, aprobarea tipului de instalație de tratare a apelor uzate de la bord poate fi retrasă. În acest caz se utilizează procedura de notificare specificată la

art. 18.10 alin. 4 .

Articolul 18.07

Conformitatea producției

1.

Autoritatea competentă care eliberează o aprobare de tip se asigură din timp că au fost adoptate măsurile corespunzătoare necesare pentru asigurarea unei verificări eficiente a conformității producției în legătură cu cerințele din anexa nr. 7, secțiunea I, a ES-TRIN. Aceasta poate colabora cu alte autorități competente în conformitate cu acest capitol și cu autoritățile competente ale statelor membre.

2.

Autoritatea competentă care a acordat o aprobare de tip se asigură că măsurile specificate la

alin. 1

referitoare la dispozițiile din anexa nr. 7, secțiunea I, a ES-TRIN sunt în continuare suficiente și că fiecare instalație de tratare a apelor uzate de la bord care a primit un număr de aprobare de tip în conformitate cu cerințele din prezentul capitol corespunde în continuare descrierii din certificatul de aprobare de tip și din anexele acestuia pentru tipul aprobat de instalație de tratare a apelor uzate de la bord. Aceasta poate colabora cu alte autorități competente în conformitate cu acest capitol și cu autoritățile competente ale statelor membre.

3.

Autoritatea competentă poate recunoaște încercările comparabile efectuate de alte autorități competente ca fiind echivalente cu dispozițiile de la

alin. 1

și

2 .

Articolul 18.08

Neconformitatea cu tipul aprobat de instalație de tratare a apelor uzate de la bord

1.

Se consideră neconforme cu tipul aprobat de instalație de tratare a apelor uzate de la bord cazurile de abateri de la caracteristicile din certificatul de aprobare de tip sau, după caz, de la pachetul informativ, care nu au fost aprobate în conformitate cu

art. 18.04 alin. 3

de autoritatea competentă care a eliberat aprobarea de tip.

2.

În cazul în care autoritatea competentă care a eliberat aprobarea de tip constată că instalația de tratare a apelor uzate de la bord nu este conformă cu tipul de instalație pentru care a eliberat aprobarea, aceasta trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instalațiile de tratare a apelor uzate de la bord aflate în producție sunt din nou conforme cu tipul aprobat de instalație de tratare a apelor uzate de la bord. Autoritatea competentă care a constatat neconformitatea trebuie să informeze pe celelalte autorități competente cu privire la măsurile adoptate care pot să ajungă până la retragerea aprobării de tip.

3.

În cazul în care o autoritate competentă poate demonstra că instalațiile de tratare a apelor uzate de la bord care poartă un număr de aprobare de tip nu sunt conforme cu tipul de instalație aprobat, aceasta poate solicita autorității competente care a eliberat aprobarea de tip să verifice dacă instalațiile de tratare a apelor uzate aflate în producție sunt conforme cu tipul aprobat. Astfel de măsuri trebuie luate în termen de șase luni de la data solicitării.

Articolul 18.09

Măsurarea eșantioanelor aleatorii/Încercarea specială

1.

În termen de maximum trei luni de la darea în exploatare a construcției navale sau în cazul modernizării instalației de tratare a apelor uzate de la bord după instalarea acesteia și după efectuarea încercării de funcționare corespunzătoare, autoritatea competentă prelevează un eșantion aleatoriu pe parcursul exploatării navei de pasageri cu scopul de a verifica valorile prevăzute în tabelul 2 de la

art. 18.01 alin. 2 .

Autoritatea competentă desfășoară, la intervale neregulate, verificări ale funcționalității instalației de tratare a apelor uzate de la bord prin măsurarea unor eșantioane aleatorii cu scopul de a verifica valorile prevăzute în tabelul 2 de la

art. 18.01 alin. 2 .

În cazul în care autoritatea competentă constată că valorile măsurătorilor unor eșantioane aleatorii nu respectă valorile prevăzute în tabelul 2 de la art. 18.01 alin. 2, aceasta poate solicita:

a)

remedierea defectelor instalației de tratare a apelor uzate de la bord pentru a se asigura funcționarea corespunzătoare a acesteia;

b)

restabilirea conformității instalației de tratare a apelor uzate de la bord cu tipul aprobat; sau

c)

efectuarea unei încercări speciale în conformitate cu

alin. 3 .

În urma remedierii neconformităților și după restabilirea conformității instalației de tratare a apelor uzate de la bord cu tipul aprobat, autoritatea competentă poate efectua noi măsurători ale unor eșantioane aleatorii.

În cazul în care defecțiunile nu sunt remediate sau dacă nu se restabilește conformitatea instalației de tratare a apelor uzate de la bord cu specificațiile aprobării de tip, autoritatea competentă sigilează instalația de tratare a apelor uzate de la bord și solicită comisiei de inspecție să specifice acest lucru la punctul 52 din certificatul navei de navigație interioară.

2.

Eșantioanele aleatorii se măsoară în conformitate cu specificațiile din tabelul 2 de la

art. 18.01 alin. 2.

3.

În cazul în care autoritatea competentă constată discrepanțe în privința instalației de tratare a apelor uzate de la bord, care indică o abatere de la aprobarea de tip, autoritatea competentă efectuează o încercare specială pentru a stabili stadiul curent al instalației respective în raport cu componentele specificate în registrul parametrilor instalației de tratare a apelor uzate de la bord, calibrarea și stabilirea parametrilor instalației de tratare a apelor uzate de la bord.

În cazul în care autoritatea competentă concluzionează ca instalația de tratare a apelor uzate de la bord nu este conformă cu tipul aprobat, aceasta poate adopta următoarele măsuri:

a)

să solicite:

(aa)

restabilirea conformității instalației de tratare a apelor uzate de la bord; sau

(bb)

modificarea în consecință a aprobării de tip în conformitate cu art. 18.04; sau

b)

să dispună alte măsurători în conformitate cu specificațiile încercării prevăzute în anexa nr. 7, secțiunea IX a ES-TRIN.

Dacă conformitatea nu este restabilită, dacă aprobarea de tip nu este modificată în consecință sau dacă se constată, în urma efectuării măsurătorilor în conformitate cu lit. b), că nu se respectă valorile limită prevăzute în tabelul 1 de la

art. 18.01 alin. 2, lit. a)

autoritatea competentă sigilează instalația de tratare a apelor uzate de la bord și solicită comisiei de inspecție să specifice acest lucru la punctul 52 din certificatul navei de navigație interioară.

4.

Încercările menționate la alin. 3 se efectuează pe baza manualului constructorului pentru verificarea componentelor și a parametrilor instalației de tratare a apelor uzate de la bord cu relevanță pentru tratarea apelor uzate. Manualul, care trebuie redactat de constructor și aprobat de autoritatea competentă, specifică componentele cu relevanță pentru tratarea apelor uzate, precum și setările, criteriile de dimensionare și parametrii care trebuie aplicați pentru a se asigura că se respectă în permanență valorile prevăzute în tabelele 1 și 2 de la

art. 18.01 alin. 2 . Manualul include cel puțin următoarele informații:

a)

o specificație a tipului de instalație de tratare a apelor uzate de la bord însoțită de o descriere a proceselor și de o indicație referitoare la eventuala necesitate de a instala tancurile de stocare a apelor reziduale în amonte față de instalație;

b)

o listă cu componentele specifice tratării apelor uzate;

c)

criteriile de proiectare și de dimensionare, specificațiile și reglementările de dimensionare aplicate;

d)

o reprezentare schematică a instalației de tratare a apelor uzate de la bord însoțită de elementele de identificare ale componentelor aprobate cu relevanță pentru tratarea apelor uzate, (de exemplu, numerele pieselor de pe componente).

5.

O instalație de tratare a apelor uzate de la bord care a fost sigilată în conformitate cu

alin. 3 , a treia frază, poate fi repusă în funcțiune doar după efectuarea unei încercări speciale, în conformitate cu

alin. 3

primul paragraf.

Articolul 18.10

Autoritățile competente și serviciile tehnice

Serviciile tehnice responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezentul capitol trebuie să respecte standardul european privind cerințele generale privind competența laboratoarelor de încercare și calibrare (EN ISO/IEC 17025:2005), luând în considerare următoarele cerințe:

a)

constructorii instalațiilor de tratare a apelor uzate de la bord nu pot fi recunoscuți drept servicii tehnice;

b)

în sensul prezentului capitol, un serviciu tehnic poate, cu acordul autorității competente, să folosească instalații din afara propriului laborator.

Articolul 19.01

Prevederi generale

1.

Următoarele prevederi nu se aplică:

a)

art. 3.02, alin. 1, lit.b) ;

b)

art. 4.01

până la

4.03 ;

c)

art. 8.08, alin. 2, a doua frază

și

alin. 7 ;

d)

art. 10.14, alin. 3, a doua frază pentru tensiuni nominale mai mari de 50 V.

2.

Următoarele echipamente sunt interzise la bordul navelor de pasageri:

a)

lămpi alimentate cu gaz lichefiat sau combustibil lichid conform

art. 15.07, alin. 3 , a doua frază;

b)

echipamente prevăzute cu arzătoare cu fitil conform

art. 16.02, alin. 2

și

3 ;

c)

sobe cu arzător cu vaporizare produselor petroliere conform

art. 16.04 ;

d)

încălzitoarelecucombustibilsolidconform

art. 16.07 ;

e)

echipamente cu gaz lichefiat conform

capitolului 17 .

3.

Navele care nu dispun de propulsie proprie nu pot fi autorizate pentru transportul de pasageri.

4.

La navele de pasageri, trebuie prevăzute zone pentru folosința persoanelor cu mobilitate redusă, în conformitate cu prevederile acestui capitol.

5.

Prin derogare de la

art. 7.02 alin. 2 prima frază , pentru timonier, zona lipsită de vizibilitate în prova navei neîncărcate și cu jumătate din provizii, dar fără balast, nu trebuie să depășească dublul lungimii navei sau 250 m, oricare dintre acestea este mai mică.

6.

Prin derogare de la

art. 7.02 alin. 3 al treilea paragraf , o navă de pasageri trebuie să fie dotată cu mijloace auxiliare corespunzătoare dacă nu este asigurată o vizibilitate neobstrucționată suficientă spre pupa. Dacă aceste mijloace auxiliare nu permit o vizibilitate neobstrucționată pe timpul nopții, o restricție corespunzătoare trebuie să fie introdusă la punctul 52 din certificatul navei de navigație interioară.

Articolul 19.02

Construcția corpului navei

1.

Pe parcursul inspecției periodice, grosimea tablelor exterioare ale navelor de pasageri din oțel trebuie determinată după cum urmează:

a)

grosimea minimă t_min a tablelor fundului, gurnei și bordajului navelor de pasageri trebuie să fie cel puțin egală cu cea mai mare valoare calculată cu următoarele formule:

t1_min = 0,006 x a x √T [mm]

t2_min = f x 0,55 x √L [mm]

În aceste formule:

f = 1 + 0,0013 x (a- 500),

a = distanța intercostală, dintre osaturile longitudinale sau transversale, în (mm); atunci când această distanța este mai mică de 400 mm, se va adopta a = 400 mm;

b)

valoarea minimă a grosimii tablelor stabilită în conformitate cu

lit. a)

de mai sus poate fi micșorată în cazul în care valoarea admisibilă a fost determinată și certificată pe baza unei verificări prin calcul, rezultând o rezistență suficientă (longitudinală, transversală și locală) a corpului navei;

c)

totuși, în nici un punct al corpului grosimea tablelor exterioare, calculată conform

lit. a)

sau

b)

de mai sus nu trebuie să fie mai mică de 3 mm;

d)

reînnoirea tablelor trebuie să se facă atunci când grosimea tablelor fundului, gurnei sau a bordajului este mai mică decât valoarea minimă stabilită conform

lit. a)

sau

lit. b) , corelat cu

lit. c)

de mai sus.

2.

Numărul și amplasarea pereților etanși trebuie să fie făcută astfel încât, în cazul inundării, nava să rămână în stare de plutire conform art. 19.03, alin. 7 până la 13. Fiecare porțiune din structura internă care afectează eficiența compartimentării acestor nave trebuie să fie etanșă la apă și trebuie proiectată astfel încât să se păstreze integritatea compartimentării.

3.

Pentru determinarea poziției peretelui de coliziune și a peretelui picului pupa, se aplică prevederile

art. 3.03, alin. 1 , dar valoarea de referință utilizată trebuie să fie lungimea la linia de plutire L_WL în loc de lungimea L.

4.

Un perete transversal poate prezenta o nișă sau o baionetă, cu condiția ca toate punctele nișei sau baionetei să se găsească în zona de siguranță.

5.

Pereții luați în considerare în calculul stabilității de avarie conform

art. 19.03, alin. 7 până la 13 , trebuie să fie etanși la apă și să se extindă până la puntea pereților etanși. În lipsa punții pereților etanși, acești pereți trebuie să se extindă până la o înălțime mai mare cu cel puțin 0,2 m deasupra liniei de supraimersiune.

6.

Numărul de deschideri în acești pereții etanși trebuie să fie atât de redus pe cât o permite tipul de construcție și exploatarea normală a navei. Aceste deschideri și treceri nu trebuie să influențeze defavorabil etanșeitatea pereților.

7.

Pereții de coliziune nu trebuie să aibă nici deschideri și nici uși.

8.

Pereții etanși care separă încăperile de mașini de zonele pentru pasageri sau de zonele de locuit pentru echipaj și personalul de la bord nu trebuie să aibă uși.

9.

Ușile pereților etanși, conform

alin. 5 , manevrate manual și care nu sunt comandate de la distanță, sunt admise numai în zonele neaccesibile pasagerilor. Ele trebuie:

a)

să rămână închise în permanență și să fie deschise numai temporar pentru trecere;

b)

să fie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru a putea fi închise rapid și în siguranță;

c)

să aibă afișată pe ambele părți ale ușilor următoarea inscripție: "A se închide ușa imediat după trecere"

10.

Ușile din pereții etanși menționați la

alin. 5 , care sunt deschise pentru perioade lungi de timp, trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

a)

Ele trebuie să poată fi închise local, din ambele părți ale peretelui, precum și dintr-un loc ușor accesibil situat deasupra punții pereților etanși.

b)

După o închidere efectuată prin comandă de la distanță, ușa trebuie să poată fi deschisă local din nou și închisă în siguranță. Operațiunea de închidere nu trebuie să fie împiedicată de covoare, grătare sau de alte obstacole.

c)

în caz de comandă de la distanță, durata operațiunii de închidere trebuie să fie de cel puțin 30 de secunde, dar nu mai mult de 60 de secunde.

d)

în timpul operațiunii de închidere, în apropierea ușii trebuie să funcționeze o alarmă acustică automată.

e)

Comanda ușii și alarma trebuie să poată funcționa independent de alimentarea cu energie de la bord. În locul unde se află amplasată comanda de la distanță trebuie să existe un dispozitiv care să indice dacă ușa este deschisă sau închisă.

11.

Ușile practicate în pereții etanși menționați la

alin. 5

și dispozitivele lor de acționare trebuie situate în zona de siguranță.

12.

În timonerie trebuie să existe o instalație de semnalizare pentru a indica ce uși din pereții etanși menționați la

alin. 5

sunt deschise.

13.

Tubulaturile cu terminație deschisă și conductele de ventilație trebuie să fie amplasate în așa fel încât prin ele să nu se permită inundarea altor încăperi sau tancuri, în nici o ipoteză de inundare.

a)

Dacă mai multe compartimente comunică prin tubulaturi sau prin conducte de ventilație, acestea trebuie să conducă, într-un loc corespunzător, la o deschidere situată deasupra liniei de plutire, corespunzătoare celei mai nefavorabile inundări.

b)

Tubulaturile nu trebuie să respecte cerințele de la

lit. a) , dacă sunt prevăzute dispozitive de închidere pentru tubulaturile care trec prin pereții etanși și care sunt acționate de la distanță dintr-un punct situat deasupra punții pereților etanși.

c)

Dacă o instalație cu tubulaturi nu are terminație deschisă într-un compartiment, tubulatura este considerată intactă în caz de avarie a acestui compartiment, dacă ea se afla în interiorul zonei de siguranță și la o distanță mai mare de 0,50 m de la fundul navei.

14.

Comenzile de la distanță ale ușilor din pereții etanși conform

alin. 10

și dispozitivele de închidere corespunzătoare

alin. 13, lit.b)

situate deasupra punții pereților etanși trebuie să fie în mod clar indicate.

15.

Dacă există dublu fund, înălțimea sa trebuie să fie de cel puțin 0,6 m și, dacă există spații laterale goale, lățimea acestora trebuie să fie cel puțin 0,6 m.

16.

Ferestrele pot fi situate sub linia de supraimersiune, dacă sunt etanșe la apă, nu pot fi deschise, au o rezistența suficientă și corespund

art. 19.06, alin. 14 .

Articolul 19.03

Stabilitate

1.

Solicitantul trebuie să demonstreze prin calcule bazate pe rezultatele aplicării normelor pentru stabilitatea intactă că stabilitatea intactă a navei este corespunzătoare. Toate calculele trebuie efectuate în condiții de asietă și plutire liberă.

Datele despre nava goală luate în considerare pentru calculul stabilității trebuie determinate pe baza unei probe de înclinare.

2.

Stabilitatea intactă trebuie verificată pentru următoarele variante de încărcare standard:

a)

la începutul voiajului:

100% pasageri, 98% combustibil și apă potabilă, 10% ape uzate;

b)

pe durata voiajului:

100% pasageri, 50% combustibil și apă potabilă, 50% ape uzate;

c)

la sfârșitul voiajului:

100% pasageri, 10% combustibil și apă potabilă, 98% ape uzate;

d)

nava goală:

fără pasageri, 10% combustibil și apă potabilă, fără ape uzate.

Pentru toate variantele de încărcare standard, tancurile de balast trebuie considerate atât goale cât și pline în conformitate cu condițiile normale de exploatare.

Suplimentar, cerința

alin. 3 lit. d)

trebuie să fie confirmată pentru următoarea condiție de încărcare:100% pasageri, 50% combustibil și apă potabilă, 50% ape uzate și toate celelalte tancuri de lichide (inclusiv balast) sunt considerate umplute 50%.

3.

Demonstrarea stabilității intacte adecvate cu ajutorul calculelor trebuie făcută folosind următoarele definiții pentru stabilitatea intactă și pentru variantele standard de încărcare menționate la

alin. 2 de la lit. a)

până la

d):

a)

brațul maxim de redresare, h_max, trebuie să corespundă unui unghi de înclinare Fi_max ≥ (Fi_mom + 3°) și nu trebuie să fie mai mic de 0,20 m. Totuși, în cazul în care Fi_f <Fi_max brațul de redresare corespunzător unghiului de inundare Fi_f nu trebuie să fie mai mic de 0,20 m;

b)

unghiul de inundare Fi_f nu trebuie să fie mai mic de (Fi_mom + 3°);

c)

aria A cuprinsă sub curba brațului de redresare trebuie, funcție de poziția Fi_f și Fi_max să atingă cel puțin următoarele valori:

Caz

A

1

Fi_max< 15°sau Fi_f ≤ 15°

0,05 m*rad până la cel mai mic unghi Fi_max sau Fi_f

2

15° <fi_max <30°

Fi_max ≤ Fi_f

0,035 +0,001*(30- Fi_max) m*rad până la unghiul Fi_max

3

15° < Fi_f <30°

Fi_max > Fi_f

0,035 +0,001*(30- Fi_f) m*rad până la unghiul Fi_f

4

Fi_max ≥ 30° și Fi_f ≥ 30°

0,035 m*rad până la unghiul Fi_ = 30°

unde:

h_max - este brațul maxim de redresare;

Fi - reprezintă unghiul de înclinare;

Fi_f - reprezintă unghiul de inundare, și anume unghiul de înclinare la care sunt imersate deschiderile practicate în corp, suprastructură sau rufuri ce nu pot fi închise etanș la apă;

Fi_mom - reprezintă unghiul de înclinare maxim conform

lit. e) ;

Fi_max - reprezintă unghiul de înclinare corespunzător brațului maxim de redresare

A - este aria cuprinsă sub curba brațului de redresare.

d)

înălțimea metacentrică inițială, GM_o, corectată prin efectul suprafețelor libere ale lichidelor în tancuri, nu trebuie să fie mai mică de 0,15 m;

e)

în fiecare din următoarele două cazuri unghiul de înclinare Fi_mom nu trebuie să depășească 12°:

(aa)

în cazul aplicării momentului de înclinare datorat pasagerilor și vântului conform

alin. 4

și

5 ;

(bb)

în cazul aplicării momentului de înclinare datorat pasagerilor și girației conform

alin. 4

și

6 .

f)

pentru un moment de înclinare rezultat din momentele de înclinare datorate pasagerilor, vântului și girației conform

alin. 4,5 și 6

bordul liber rezidual nu trebuie să fie mai mic de 0,2 m;

g)

pentru nave cu ferestre sau alte deschideri în corp care sunt situate sub puntea pereților etanși și care nu se închid etanș, distanța de siguranță reziduală trebuie să fie de cel puțin 0,1 m în cazul aplicării celor trei momente de înclinare rezultate conform

lit. f) .

4.

Momentul de înclinare datorat concentrării de persoane într-un singur bord trebuie calculat conform următoarei formule:

Mp = g x P x y = g x ΣP_i x y_i [kNm]

unde:

P - masa totală a persoanelor de la bord în (t), calculată prin însumarea numărului maxim admis de pasageri și numărului maxim de personal și echipaj de la bord în condiții normale de operare, considerând o masă medie per persoană egală cu 0,075t

y - distanța laterală a centrului de greutate a masei totale a persoanelor P față de axa longitudinală a navei în (m)

g - accelerația gravitațională (g=9,81 m/sp)

P_i - masa persoanelor concentrate în zona A_i în (t)

P_i = n_i x 0,075 x A_i (t)

unde:

A_i - suprafața ocupată de persoane, în (mp)

n_i - numărul de persoane pe mp

n_i = 3.75 pentru zonele libere de punte și zonele de punte cu mobilier mobil; pentru zonele de punte cu mobilier fix pentru ședere cum ar fi băncile, ni va fi calculat prin considerarea unei suprafețe de 0,50 m lățime și 0,75 m adâncime ca loc de ședere pentru o persoană.

y_i - distanța laterală a centrului geometric al suprafeței Ai față de axa longitudinală a navei în (m).

Calculul trebuie efectuat pentru o concentrare de persoane atât în tribord cât și în babord.

Repartizarea persoanelor trebuie să corespundă celei mai nefavorabile situații din punct de vedere al stabilității. Pentru calculul momentului datorat persoanelor, cabinele trebuie considerate ca fiind neocupate.

Pentru calculul cazurilor de încărcare, centrul de greutate al unei persoane va fi considerat la înălțimea de 1 m deasupra punctului cel mai de jos al punții de la 0,5 L_WL fără a se ține cont de vreo curbură a punții și admițând o masă de 0,075 t de persoană.

Se poate renunța la un calcul detaliat al suprafețelor punții care sunt ocupate de persoane, dacă se utilizează următoarele valori:

P= 1,1 x F_max x 0,075 pentru navele pentru voiaje de zi

1,5 - F_max x 0,075 pentru navele cu cabine

unde

F_max = numărul maxim admis de pasageri la bordul navei

y =B/2 în [m]

5.

Momentul de bandare datorat presiunii vântului (Mw) trebuie să fie calculat după cum urmează:

M_w = p_w x A_w x (l_w + T/2)[kNm]

unde:

p_w = presiunea specifică a vântului, de 0,25 kN/mp ;

A_w = suprafața laterală a navei de deasupra planului plutirii, conform condițiilor de încărcare considerate, exprimată în (mp);

l_w = distanța de la centrul de greutate al suprafeței laterale a navei Aw față de planul plutirii, conform condițiilor de încărcare considerate în (m).

La calcularea suprafeței laterale trebuie să se țină cont de tende sau alte instalații mobile similare prevăzute pentru a fi instalate pe punte.

6.

Momentul datorat forței centrifuge (Mdr) ca urmare a girației navei se calculează cu următoarea formulă:

M_dr = c_dr x C_B x v^2 x D/L_WL x (KG - T/2) (kNm)

unde:

c_dr = un coeficient de 0,45;

C_B =

coeficientul bloc (dacă nu este cunoscut se adoptă 1);

v = viteza maximă a navei în m/s;

KG = distanța dintre centrul de greutate și linia chilei în (m).

Pentru navele de pasageri cu sistem de propulsie conform

art. 6.06 , M_dr trebuie dedus prin încercări efectuate la scară naturală, pe model sau în alt fel, de ex. prin calcule corespunzătoare.

7.

Solicitantul trebuie să demonstreze printr-un calcul că stabilitatea navei după avarie este adecvată.

În acest scop, se utilizează calculul bazat pe metoda "pierderii flotabilități" pentru stadiul final de inundare și calculul pe baza metodei de "creștere a masei" trebuie să fi utilizat pentru stadiile intermediare de inundare. Toate calculele trebuie efectuate în condiții de asietă și plutire liberă.

8.

Flotabilitatea navei în cazul inundării trebuie demonstrată în variantele standard de încărcare specificate în

alin. 2 . Prin urmare, demonstrarea matematică a stabilității suficiente trebuie determinată pentru următoarele trei stadii intermediare de inundare (25%, 50% și 75% din inundare) și pentru stadiul final de inundare.

9.

Navele de pasageri trebuie să corespundă situațiilor 1 și 2 de compartimentare.

Trebuie făcute următoarele ipoteze privind extinderea avariei în eventualitatea inundării:

Situația 1 de compartimentare

Situația 2 de compartimentare

Dimensiunea avariei laterale

longitudinal l (m)

0,10x L_WL totuși nu mai puțin de 4,00 m

0,05 x L_ WL

totuși nu mai puțin de 2,25 m

transversal b (m)

B/5

0,59

vertical h (m)

de la fundul navei în sus fără delimitare

Dimensiunea avariei la fund

longitudinal l (m)

0,10x L_ WL totuși nu mai puțin de 4,00 m

0,05 x L_ WL totuși nu mai puțin de 2,25 m

transversal b (m)

B/5

vertical h (m)

0,59, tubulatura instalată în conformitate cu art. 19.02 alin. 13, lit. c) trebuie considerată intactă

a)

Pentru situația 1 de compartimentare pereții etanși trebuie considerați ca fiind intacți dacă distanța între doi pereți etanși adiacenți este mai mare decât lungimea avariei. Pereți longitudinali etanși situați la distanța mai mică de B/3 de la fața exterioară a tablei, măsurată perpendicular de la P.D la tabla învelișului, la pescajul maxim, nu trebuie luați în considerare în cadrul calculelor efectuate. O nișă dintr-un perete etanș transversal cu o lungime mai mare de 2,50 m este considerată ca fiind un perete etanș longitudinal.

b)

Pentru situația 2 de compartimentare fiecare perete etanș în interiorul extinderii avariei trebuie considerat ca fiind avariat. Aceasta înseamnă că poziția pereților etanși trebuie selectată în așa mod încât să se asigure că nava de pasageri rămâne în stare de plutire după inundarea a două sau mai multe compartimente adiacente pe direcție longitudinală.

c)

Cel mai de jos punct al fiecărei deschideri neetanșe (de ex. uși, ferestre, tambuchiuri) trebuie să fie situat la cel puțin 0,1 m deasupra liniei de plutire de avarie. În stadiul final de inundare, puntea pereților etanși nu trebuie să fie imersată.

d)

Permeabilitatea este considerată a fi de 95%. Dacă se demonstrează prin calcule că permeabilitatea medie din oricare compartiment este mai mică de 95%, în loc de această valoare se poate folosi valoarea calculată.

Valorile adoptate nu trebuie să fie mai mici decât:

- Saloane

95%

- Încăperi de mașini și căldări

85%

- Încăperi de bagaje și magazii

75%

- Dublu funduri, tancuri de combustibil, balast și alte tancuri, care, în funcție de destinația lor, urmează să fie considerate pline sau goale pentru nava plutind la planul pescajului maxim

0 sau 95%

e)

Dacă o avarie de dimensiuni mai mici decât cea specificată mai sus produce efecte mai dăunătoare în ceea ce privește înclinarea sau pierderea înălțimii metacentrice, această avarie trebuie luată în considerare în cadrul calcului.

10.

Pentru toate stadiile intermediare de inundare menționate la

alin. 8 , trebuie respectate următoarele criterii.

a)

unghiul de inundare Fi în poziția de echilibru a stadiului intermediar analizat nu trebuie să depășească 15°;

b)

peste înclinarea în poziția de echilibru a stadiului intermediar analizat, partea pozitivă a curbei brațului de redresare trebuie să atingă o valoare a brațului de redresare GZ ≥ 0,02 m înainte ca prima deschidere neprotejată să fie imersată sau la atingerea unui unghi de înclinare Fi de 25°.

c)

deschiderile neetanșe nu trebuie să fie imersate înaintea ca înclinarea în poziția de echilibru a stadiului intermediar analizat să fie atinsă.

d)

calculul efectelor suprafețelor libere în toate stadiile intermediare de inundare trebuie să fie bazat pe aria suprafeței totale a compartimentelor avariate.

11.

Pe durata stadiului final de inundare, trebuie respectate următoarele criterii luând în considerare momentul de înclinare conform

alin. 4 :

a)

unghiul de inundare PE nu trebuie să depășească 10°;

b)

peste poziția de echilibru, partea pozitivă a diagramei brațului de redresare trebuie să atingă o valoare a brațului de redresare GZ_R ≥ 0,02 m cu o arie A ≥ 0,0025 mrad. Aceste valori minime pentru stabilitate trebuie respectate până la imersarea primei deschideri neprotejate sau, în orice caz, înainte de atingerea unui unghi de înclinare Fi_m de 25°

Unde:

Fi_E este unghiul de înclinare în stadiul final de inundare luând în considerare momentul conform

alin. 4 ;

Fi_m este unghiul de pierdere a stabilității sau unghiul la care este inundată prima deschidere neprotejată sau 25°; va fi folosită care este mai mică;

GZ_R este brațul de redresare rezidual în stadiul final de inundare luând în considerare momentul conform

alin. 4 ;

GZ_K este brațul de înclinare rezultat din momentul conform

alin. 4 .

c)

deschiderile neetanșe nu trebuie să fie imersate înainte ca poziția de echilibru să fie atinsă; dacă aceste deschideri sunt imersate înaintea atingerii acestui punct, încăperile care permit accesul sunt considerate a fi inundate în vederea calculării stabilității de avarie.

12.

Dispozitivele de închidere, care fac posibilă închiderea etanșă, trebuie să fie marcate în mod corespunzător.

13.

Dacă sunt prevăzute deschideri de inundare pentru inundare transversală, pentru reducerea inundării asimetrice, acestea trebuie să respecte următoarele condiții:

a)

pentru calcularea inundării transversale, trebuie aplicată Rezoluția IMO A.266(VIII)*11;

*11 Rezoluția OMI A 266 (VIII) adoptată la 20 noiembrie 1973 - Recomandare privind o metodă standard pentru stabilirea conformității cu cerințele pentru inundarea transversală la navele de pasageri.

b)

acestea trebuie să fie cu auto-acționare;

c)

nu trebuie echipate cu dispozitive de închidere;

d)

timpul total permis pentru compensare nu trebuie să depășească 15 minute.

Articolul 19.04

Distanța de siguranță și bordul liber

1.

Distanța de siguranță trebuie să fie cel puțin egală cu suma dintre:

a)

imersiunea laterală suplimentară, care, măsurată pe bordajul exterior, este produsă de unghiul de înclinare admisibil conform

art. 19.03, alin. 3, lit.e) , și

b)

distanța de siguranță reziduală prevăzută la

art. 19.03, alin. 3, lit.g) .

Pentru navele fără puntea pereților etanși, distanța de siguranță trebuie să fie de cel puțin 0,5 m.

2.

Bordul liber trebuie să fie cel puțin egal cu suma dintre:

a)

imersiunea laterală suplimentară, care, măsurată pe bordajul exterior, este produsă de unghiul de înclinare calculat conform

art. 19.03, alin. 3, lit.e) , și

b)

bordului liber rezidual prevăzut la

art. 19.03, alin. 3, lit.f).

Totuși, bordul liber trebuie să fie de cel puțin 0,3 m.

3.

Planul pescajului maxim trebuie să fie determinat astfel încât să se asigure conformitatea cu distanța de siguranță, prevăzută la

alin. 1

și bordul liber, prevăzut la

alin. 2

și

art. 19.02

și

19.03 .

4.

Din motive de siguranță, comisia de inspecție poate fixa un bord liber mai mare sau o distanță de siguranță mai mare.

Articolul 19.05

Numărul maxim admis de pasageri

1.

Comisia de inspecție stabilește numărul maxim admis de pasageri și menționează acest număr în certificatul navei de navigație interioară.

2.

Numărul maxim admis de pasageri nu trebuie să depășească oricare din următoarele valori:

a)

numărul de pasageri pentru care existența unei zone de evacuare conform

art. 19.06, alin. 8

a fost demonstrată;

b)

numărul de pasageri care au fost luați în considerare pentru calculul stabilității conform

art. 19.03 ;

c)

numărul de paturi disponibile pentru pasageri de pe navele cu cabine utilizate pentru voiaje incluzând cazarea peste noapte.

3.

Pentru navele cu cabine care sunt de asemenea utilizate ca nave pentru voiaje de zi, numărul de pasageri va fi calculat atât pentru utilizarea ca navă pentru voiaje de zi cât și pentru utilizarea ca

navă cu cabine și va fi menționat în certificatul navei de navigație interioară.

4.

Numărul maxim admis de pasageri trebuie să fie afișat la bord pe panouri ușor lizibile, amplasate în locuri vizibile la bordul navei.

Articolul 19.06

Zonele și încăperile pentru pasageri

1.

Încăperile pentru pasageri trebuie:

a)

pe toate punțile, să fie situate spre pupa fața de planul peretelui de coliziune și, în cazul în care acestea se află sub puntea pereților etanși, spre prova față de planul peretelui picului pupa, și

b)

să fie separate de încăperile de mașini și încăperile de căldări într-un mod care să asigure etanșeitatea la gaze;

Zonele de pe punte înconjurate de tende sau alte instalații mobile similare, situate nu numai deasupra, ci și integral sau parțial în lateral, trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca și încăperile închise destinate pasagerilor.

2.

Dulapurile și încăperile menționate la

art. 14.13

și destinate stocării lichidelor inflamabile trebuie să fie situate în afara zonei de pasageri.

3.

Numărul și lățimea ieșirilor din încăperile pentru pasageri trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

a)

cabinele și grupurile de cabine proiectate sau amenajate pentru 30 sau mai mulți pasageri sau care includ paturi pentru 12 sau mai mulți pasageri trebuie să aibă cel puțin două ieșiri. La navele pentru voiaje de zi una din aceste două ieșiri poate fi înlocuită prin două ieșiri de urgență.

Încăperile, cu excepția cabinelor, sau grupurile de Încăperi care au numai o ieșire, trebuie să aibă cel puțin o ieșire de urgență;

b)

dacă sub puntea pereților etanși sunt situate cabine, una din ieșiri poate fi o ușă etanșă în peretele etanș, conform

art. 19.02, alin. 10 , conducând într-un compartiment adiacent de unde se poate ajunge direct la puntea superioară. Cealaltă ieșire trebuie să conducă direct sau, dacă este permis în conformitate cu

lit. a) , ca ieșire de urgență, la aer liber sau la puntea pereților etanși. Această cerință nu se aplică la cabinele individuale;

c)

ieșirile conform

lit. a)

și

b)

trebuie amplasate în mod corespunzător și trebuie să aibă o lățime liberă de cel puțin 0,8 m și o înălțime liberă de cel puțin 2 m. Pentru ușile cabinelor de pasageri și ale altor încăperi mici, lățimea de trecere poate fi redusă la 0,70 m;

d)

în cazul cabinelor și grupurilor de cabine destinate unui număr mai mare de 80 pasageri suma lățimilor tuturor ieșirilor pentru pasageri și care pot fi folosite de către aceștia în caz de urgență trebuie să fie de cel puțin 0,01 m per pasager;

e)

dacă lățimea totală a ieșirilor este determinată de numărul de pasageri, lățimea fiecărei ieșiri trebuie să fie de cel puțin 0,005 m per pasager;

f)

ieșirile de urgență trebuie să aibă latura cea mai mică de cel puțin 0,60 m sau un diametru minim de 0,70 m. Ele trebuie să se deschidă în direcția evacuării și să fie marcate pe ambele fețe;

g)

ieșirile încăperilor destinate utilizării de către persoane cu mobilitate redusă trebuie să aibă o lățime liberă de cel puțin 0,90 m. Ușile normale folosite pentru îmbarcarea și debarcarea persoanelor cu mobilitate redusă trebuie să aibă o lățime liberă de cel puțin 1,50 m.

4.

Ușile încăperilor pentru pasageri trebuie să se conformeze următoarelor cerințe:

a)

cu excepția ușilor care conduc spre coridoarele de legătură, ele trebuie să se poată deschide în exterior sau să fie construite ca uși glisante;

b)

ușile cabinelor trebuie făcute astfel încât ele să poată fi descuiate oricând din exterior;

c)

ușile acționate cu mecanism automat trebuie să se deschidă ușor în eventualitatea defectării alimentării acestui mecanism;

d)

pentru ușile destinate utilizării de către persoane cu mobilitate redusă trebuie să existe, în direcția deschiderii ușii, un loc de trecere de minim 0,60 m Între muchia interioară a ramei ușii pe latura de închidere și un perete perpendicular adiacent.

5.

Coridoarele de legătură trebuie să se conformeze următoarelor cerințe:

a)

acestea trebuie să aibă o lățime liberă de cel puțin 0,80 m. Dacă acestea conduc spre încăperi folosite de mai mult de 80 pasageri, ele trebuie să fie conforme prevederile menționate la

alin. 3 lit. d)

și

lit. e)

privitor la lățimea ieșirilor care conduc la coridoarele de legătură;

b)

înălțimea lor liberă nu trebuie să fie mai mică de 2 m;

c)

coridoarele de legătură destinate utilizării de către persoane cu mobilitate redusă trebuie să aibă o lățime liberă de 1,3 m. Coridoarele de legătură mai late de 1,5 m trebuie să aibă mâini curente pe fiecare latură;

d)

unde o parte a navei sau o încăpere destinată pentru pasageri este deservită de un singur coridor de legătură, lățimea liberă a acestuia trebuie să fie de cel puțin 1 m;

e)

coridoarele de legătură trebuie să fie fără trepte;

f)

ele trebuie să conducă numai spre punți deschise, încăperi sau casa scării;

g)

capetele fără ieșire ale coridoarelor de legătură nu trebuie să fie mai lungi de 2m.

6.

Suplimentar față de cerințele

alin. 5 , căile de evacuare trebuie de asemenea să îndeplinească următoarelor cerințe:

a)

scările, ieșirile și ieșirile de urgență trebuie dispuse astfel încât, în eventualitatea unui incendiu în orice zonă dată, celelalte zone să poată fi evacuate în siguranță;

b)

căile de evacuare trebuie să conducă pe căile cele mai scurte direct spre zonele de evacuare conform

alin. 8 ;

c)

căile de evacuare nu trebuie să treacă prin încăperile de mașini sau bucătării;

d)

în nici un punct de-a lungul căilor de evacuare nu trebuie instalate trepte, scări sau altele asemenea;

e)

ușile căilor de evacuare trebuie construite astfel încât să nu fie redusă lățimea de trecere minimă a căii de evacuare menționată la

alin. 5, lit. a)

sau

d) ;

f)

căile de evacuare și ieșirile de urgență trebuie să fie clar semnalizate. Semnalizarea trebuie iluminată de instalația de iluminare de urgență.

7.

Căile de evacuare și ieșirile de urgență trebuie să aibă un sistem corespunzător de ghidare în siguranță.

8.

Pentru toate persoanele de la bord, trebuie prevăzute locuri corespunzătoare pentru adunare care să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

aria totală a locurilor pentru adunare (As), trebuie să corespundă cel puțin următoarelor valori:

–

nave pentru voiaje de zi: As = 0,35 x Fmax (mp)

–

nave cu cabine: As = 0,45 x Fmax (mp)

În aceste formule se aplică următoarea definiție: Fmax = numărul maxim admis de pasageri la bord.

b)

fiecare zonă de adunare sau de evacuare trebuie să fie mai mare de 10 mp;

c)

zonele de adunare nu trebuie să fie obstrucționate de mobilier fix sau mobil;

d)

dacă mobilierul mobil este situat într-o încăpere în care sunt stabilite locurile pentru adunare, acesta trebuie să fie fixat în mod corespunzător pentru a evita alunecarea;

e)

în cazul în care sunt amplasate scaune fixe sau bănci într-o încăpere în care sunt definite zonele pentru adunare, numărul corespunzător de persoane nu trebuie să fie luat în considerare la calcularea suprafeței totale a zonei pentru adunare menționate la

lit. a) . Cu toate acestea, numărul de persoane pentru care sunt amplasate scaune fixe sau bănci într-o anumită încăpere nu trebuie să depășească numărul de persoane pentru care există zonele pentru adunare în spațiul respectiv;

f)

mijloacele de salvare trebuie să fie ușor accesibile din zonele de evacuare;

g)

trebuie să fie posibilă evacuarea persoanelor din zonele de evacuare respective în condiții de siguranță, folosind oricare din bordurile navei;

h)

zonele pentru adunare trebuie să fie situate deasupra liniei de supraimersiune;

i)

zonele pentru adunare și zonele de evacuare trebuie să fie indicate ca atare în planul de siguranță și afișate prin marcaje la bordul navei;

j)

dispozițiile de la

lit. d)

și

lit. e)

se aplică și punților libere pe care sunt definite zone pentru adunare;

k)

dacă la bord sunt disponibile mijloace de salvare colective conform

art. 19.09, alin. 5 , atunci numărul persoanelor pentru care aceste mijloace sunt disponibile poate fi neglijat în cazul calculării suprafeței totale a locurilor pentru adunare menționate la

lit. a) ;

l)

totuși, în toate cazurile în care se aplică reduceri în conformitate cu

lit. e) ,

lit. j)

și

lit. k) , suprafața totală menționată la

lit. a)

trebuie să fie suficientă pentru cel puțin 50 % din numărul maxim admis de pasageri.

9.

Scările și palierele lor din zonele pentru pasageri trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

a)

ele trebuie construite conform standardului european EN 13056:2000;

b)

ele trebuie să aibă o lățime liberă de cel puțin 0,80 m sau, dacă ele conduc la culoarele de legătură sau zonele folosite de mai mult de 80 de pasageri, de cel puțin 0,01 m per pasager;

c)

ele trebuie să aibă o lățime liberă de cel puțin 1 m, dacă ele asigură singurul mijloc de acces la o încăpere destinată pasagerilor;

d)

acolo unde în aceste încăperi nu există cel puțin o casă a scării în fiecare bord al navei, ele trebuie amplasate în zona de siguranță;

e)

suplimentar, scările destinate utilizării de către persoane cu mobilitate redusă trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

aa)

Unghiul de înclinare a scărilor nu trebuie să depășească 38°;

bb)

Scările trebuie să aibă o lățime de trecere de cel puțin 0,90 m;

cc)

Scările în spirală nu sunt permise;

dd)

Scările nu trebuie să fie dispuse transversal pe navă;

ee)

Mâinile curente ale scărilor trebuie să depășească cu aproximativ 0,30 m părțile superioare și inferioare a scărilor fără a restricționa căile de trecere;

ff)

Mâinile curente ale scărilor, laturile din față cel puțin ale primei și ultimei trepte, precum și acoperirea podelei la capetele scărilor trebuie să fie intens colorate.

Ascensoarele destinate persoanelor cu mobilitate redusă și echipamentul de ridicare, precum și casele sau platformele ascensoarelor, trebuie construite conform unui standard relevant sau regulilor unui stat membru.

10.

Părțile punții destinate pasagerilor, și care nu sunt spații închise, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

ele trebuie să fie înconjurate de un parapet fix sau balustradă de cel puțin 1 m înălțime sau de o balustradă conform standardului european EN 711:1995, de un tip constructiv PF, PG sau PZ. Parapetele și balustradele punților destinate utilizării de către persoanele cu mobilitate redusă trebuie să aibă cel puțin o înălțime de 1,10m;

b)

deschiderile și echipamentele pentru ambarcare și debarcare, precum și deschiderile pentru încărcare sau descărcare, trebuie să fie astfel încât să poată fi fixate și să aibă o lățime de trecere de cel puțin 1 m. Deschiderile, folosite în mod normal pentru îmbarcarea și debarcarea persoanelor cu mobilitate redusă trebuie să aibă o lățime de trecere de cel puțin 1,50 m;

c)

dacă deschiderile și echipamentele pentru îmbarcare sau debarcare nu pot fi observate din timonerie, trebuie prevăzute mijloace auxiliare corespunzătoare;

11.

Părțile navei care nu sunt destinate pasagerilor, în special accesul în timonerie, la vinciuri și în încăperile de mașini, trebuie să fie astfel încât să poată fi securizate contra intrării neautorizate. La aceste intrări trebuie să fie afișat, într-o poziție proeminentă, un simbol corespunzând figurii 1 a anexei nr. 4 a ES-TRIN.

12.

Pasarelele trebuie construite în conformitate cu Standardul european EN 14206: 2003. Prin derogare de la

art. 13.02, alin. 3, lit. d) , lungimea lor poate fi mai mică de 4m.

13.

Zonele de circulație destinate a fi folosite de persoane cu mobilitate redusă trebuie să aibă o lățime liberă de cel puțin 1,3 m și înălțimea pragului ușii și pervazurilor să fie mai mică de 0,025m.

Pereții în zonele de circulație, destinate a fi folosite de persoane cu mobilitate redusă, trebuie să fie prevăzuți cu mâini curente la o înălțime de 0,9m deasupra podelei.

14.

Geamurile ușilor și pereților din zonele de circulație, precum și geamurile ferestrelor, trebuie fabricate din geam precomprimat sau geam laminat. Ele pot fi de asemenea făcute dintr-un material sintetic, cu condiția ca acesta să fie autorizat din punct de vedere al protecției contra incendiului.

Ușile transparente și pereții transparenți care se extind până aproape de podea în zonele de circulație trebuie marcați în mod distinct.

15.

Suprastructurile sau rufurile lor constituite în întregime din geamuri panoramice și incintele create din tende sau alte instalații mobile similare, precum și substructurile acestora trebuie proiectate astfel încât să poată fi fabricate exclusiv din materiale care, în caz de accident, reduc cât mai mult posibil riscurile de rănire a persoanelor de la bord.

16.

Instalațiile de apă potabilă trebuie, cel puțin, să corespundă cerințelor

art. 15.05 .

17.

Trebuie să fie prevăzute toalete disponibile pentru pasageri. Trebuie montată cel puțin o toaletă pentru persoanele cu mobilitate redusă conform unui standard relevant sau a regulilor unui stat membru și trebuie să fie accesibilă din zonele destinate folosirii de către persoanele cu mobilitate redusă.

18.

Cabinele fără ferestre care se deschid trebuie conectate la o instalație de ventilație.

19.

Prin analogie, încăperile în care locuiesc membri echipajului sau personalul de la bord trebuie să corespundă cerințelor acestui articol.

Articolul 19.07

Sistemul de propulsie

1.

Suplimentar sistemului de propulsie principal, navele trebuie echipate cu un al doilea sistem independent de propulsie astfel încât, în eventualitatea unei defecțiuni care afectează sistemul principal de propulsie, nava să poată continua să guverneze prin mijloace proprii.

2.

Sistemul de propulsie secundar trebuie amplasat într-o încăpere de mașini separată. Dacă ambele încăperi de mașini au pereți despărțitori comuni, aceștia trebuie construiți conform

art. 19.11, alin. 2.

Articolul 19.08

Instalații și echipamente de siguranță

1.

Toate navele de pasageri trebuie să aibă instalații de comunicare internă conform

art. 7.08 . Aceste instalații trebuie să fie de asemenea disponibile în încăperile operaționale și, acolo unde nu este comunicare directă din timonerie, în zonele de acces și de evacuare pentru pasageri menționate la

art. 19.06, alin. 8 .

2.

La toate zonele de pasageri trebuie să se poată comunica prin difuzoare. Difuzorul trebuie să fie proiectat astfel încât să se asigure că informațiile transmise pot fi în mod clar distinse față de zgomotul de fond. Difuzoarele sunt opționale când este posibilă comunicarea directă între timonerie și zona de pasageri.

3.

Navele trebuie prevăzute cu o instalație de alarmă. Aceasta trebuie să cuprindă:

a)

o instalație de alarmă care să permită pasagerilor, membrilor echipajului și personalului de la bord să alerteze comanda navei și echipajul.

Această alarmă trebuie să se declanșeze doar în zonele destinate pentru comanda navei și pentru echipaj și trebuie să fie posibil numai pentru comanda navei să oprească alarma.

Alarma trebuie să poată fi declanșată cel puțin din următoarele locuri:

aa)

din fiecare cabină;

bb)

de pe culoare, în ascensoare și în casele scărilor cu o distanță până la cel mai apropiat declanșator care nu depășește 10 m și cu cel puțin un declanșator per compartiment etanș;

cc)

din saloane, săli de mese și încăperi similare de recreere;

dd)

din toaletele destinate folosirii de către persoanele cu mobilitate redusă;

ee)

din încăperile de mașini, bucătării și încăperi similare în care există pericol de incendiu;

ff)

din magaziile frigorifice și din alte magazii.

Declanșatoarele de alarmă trebuie instalate la o înălțime de 0,85 m până la 1,10 m față de podea.

b)

o instalație de alarmă care să permită comenzii navei să alerteze pasagerii.

Această instalație de alarmă trebuie, de asemenea, să fie în mod clar perceptibilă și fără confuzie, în toate încăperile accesibile pasagerilor. Acestea trebuie să poată fi declanșată din timonerie și dintr-un loc ocupat în permanență de personal;

c)

o instalație de alarmă care să permită comenzii navei să alerteze echipajul și personalul de la bord, conform

art. 7.09, alin. 1

Instalația de alarmă trebuie de asemenea să fie funcțională în încăperile de recreere destinate personalului de la bord, magaziile frigorifice și alte magazii.

Declanșatoarele de alarmă trebuie să fie protejate contra utilizării accidentale.

4.

Fiecare compartiment etanș trebuie să fie prevăzut cu o alarmă de nivel santină.

5.

Trebuie să fie prevăzute două pompe de santină acționate de motoare.

6.

Trebuie să fie disponibilă o instalație de santină cu tubulatură instalată permanent.

7.

Ușile magaziilor frigorifice, chiar și în cazul în care sunt încuiate, trebuie să poată fi deschise din interior.

8.

Dacă instalațiile fixe de CO_2 sunt situate în încăperile de sub punte, aceste încăperi trebuie să fie prevăzute cu o instalație de ventilare automată care se pune în funcțiune automat atunci când ușa sau capacul încăperii se deschide. Conductele de ventilație trebuie să ajungă până la 0,05 m față de podeaua acestei camere.

9.

Suplimentar față de trusa de prim-ajutor conform

art. 13.02, alin. 2 lit. f) , trebuie să fie prevăzute truse suplimentare de prim-ajutor în număr suficient. Trusele de prim-ajutor și stocarea lor trebuie să corespundă cerințelor din

art. 13.02, alin. 2 lit. f) .

Articolul 19.09

Mijloace de salvare

1.

Suplimentar față de colacii de salvare menționați la

art. 13.08, alin. 1 , toate părțile punții care sunt destinate pasagerilor și care nu sunt închise trebuie să fie prevăzute cu colaci de salvare adecvați care trebuie poziționați în ambele borduri ale navei, la o distanță unul de altul nu mai mare de 20 m.

Colacii de salvare trebuie considerați ca adecvați dacă ei sunt conformi cu :

–

standardul european EN: 14144:2003, sau

–

Convenția internațională pentru siguranța vieții pe mare (SOLAS 1974) Capitolul III, Regula 7.1 și Codul internațional pentru mijloacele de salvare (Codul LSA) alin. 2.1.

Jumătate din toți colacii de salvare prevăzuți trebuie să aibă o saulă plutitoare cu o lungime de cel puțin 30 m și un diametru de 8 până la 11 mm. Cealaltă jumătate din numărul colacilor prevăzuți trebuie să aibă lumini cu autoaprindere, alimentate electric de la baterie, care nu se sting în apă.

2.

Suplimentar față de colacii de salvare menționați la

alin. 1 , trebuie să fie disponibile și gata de utilizare mijloace de salvare individuală corespunzător

articolului 13.08, alin. 2

pentru tot personalul de la bord. Pentru personalul de la bord neresponsabil cu efectuarea sarcinilor conform programului de siguranță veste de salvare negomflabile sau veste de salvare semiautomat gomflabile conform cu standardele menționate în

articolul 13.08, alin. 2 , sunt de asemenea permise.

3.

Navele de pasageri trebuie să aibă mijloace corespunzătoare care să permită transferul în siguranță a persoanelor în ape cu adâncimea mică, pe mal sau pe altă navă.

4.

Suplimentar față de mijloacele de salvare menționate la

alin. 1

și

2 , mijloace de salvare individuale corespunzătoare

articolului 13.08, alin. 2

trebuie să fie disponibile pentru 100% din numărul maxim admis de pasageri. Vestele de salvare negomflabile sau vestele de salvare semiautomat gomflabile conforme cu standardele menționate în

articolul 13.08, alin. 2 , sunt de asemenea permise.

5.

Termenul de "mijloc de salvare colectiv" include bărcile de serviciu, conform

art. 13.07 , și plutele de salvare.

Plutele de salvare trebuie:

a)

să aibă o inscripție care să indice destinația și numărul de persoane pentru care sunt aprobate;

b)

să ofere un spațiu de ședere corespunzător pentru numărul admis de persoane;

c)

să asigure o flotabilitate de cel puțin 750 N per persoană în apă dulce;

d)

să fie prevăzute cu o parâmă legată de nava de pasageri pentru a preveni plutirea lor în derivă;

e)

să fie fabricate dintr-un material adecvat și să fie rezistente la uleiuri și la produse petroliere, precum și la temperaturi de până la 50° C;

f)

să aibă și să păstreze o asietă stabilă și, în acest sens, să fie dotate cu dispozitive adecvate care să permită prinderea lor de către numărul indicat de persoane;

g)

să fie de culoare portocalie fluorescentă sau să aibă suprafețe fosforescente, vizibile din ambele borduri, de cel puțin 100 cmp;

h)

să fie astfel, încât să poată fi lansate peste bord în mod rapid și în siguranță din poziția lor de fixare de către o singură persoană sau să poată pluti liber din poziția lor de fixare;

i)

să fie prevăzute cu mijloace corespunzătoare de evacuare din zonele de evacuare menționate la

art. 19.06, alin. 8 , în plutele de salvare, dacă distanța verticală dintre puntea zonei de evacuare și planul pescajului maxim este mai mare de 1 m.

6.

Mijloacele de salvare colective suplimentare sunt obiecte de echipament de salvare care asigură plutirea câtorva persoane în apă. Acestea trebuie:

a)

să aibă o inscripție care să indice destinația lor și numărul de persoane pentru care sunt aprobate;

b)

să asigure o flotabilitate de cel puțin 100N per persoană în apă dulce;

c)

să fie executate din materiale corespunzătoare și să fie rezistente la uleiuri, produse petroliere și la temperaturi de până la 50° C;

d)

să asigure și să mențină o asietă stabilă și, în acest sens, să fie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare care să permită prinderea lor de către numărul indicat de persoane;

e)

să fie de culoare fosforescentă portocalie sau să aibă suprafețe fosforescente, vizibile din ambele borduri, pe o suprafață de cel puțin 100 cmp;

f)

să fie astfel, încât să poată fi lansate peste bord în mod rapid și în siguranță din poziția lor de fixare de către o singură persoană sau să poată pluti liber din poziția lor de fixare;

7.

Mijloacele de salvare gonflabile colective trebuie, în plus:

a)

să fie compuse din cel puțin două compartimente de aer separate;

b)

să se umfle automat sau prin comandă manuală cu ocazia lansării la apă;

c)

să aibă și să păstreze o asietă stabilă, oricare ar fi sarcina pe care trebuie să o susțină, chiar cu jumătate din compartimentele de aer umflate;

8.

Mijloacele de salvare trebuie să fie dispuse la bord astfel încât să se poată ajunge la ele ușor și în siguranță atunci când este nevoie. Locurile de depozitare care nu sunt vizibile trebuie să fie clar semnalate.

9.

Mijloacele de salvare trebuie să fie verificate în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

10.

Bărcile de serviciu trebuie să fie echipate cu un motor și un proiector.

11.

Trebuie să fie disponibilă o brancardă adecvată.

Articolul 19.10

Echipament electric

1.

Pentru iluminat se permite numai echipament electric.

2.

Art. 10.16, alin. 3 , se aplică de asemenea suplimentar coridoarelor și încăperilor recreative pentru pasageri.

3.

Iluminatul normal și iluminatul în caz de avarie trebuie să fie prevăzut pentru următoarele încăperi și amplasamente:

a)

amplasamentele în care este depozitat echipamentul de salvare și cele în care acesta este, în mod normal, pregătit pentru utilizare;

b)

căile de evacuare, căile de acces pentru pasageri, inclusiv pasarelele, intrările și ieșirile, coridoarele de legătură, lifturile și scările din zona de locuit, zonele cabinelor și zonele de locuit;

c)

indicatoarele căilor de evacuare și ale ieșirilor de urgență;

d)

în alte zone destinate utilizării de către persoanele cu mobilitate redusă;

e)

încăperile de comandă, încăperile de mașini, încăperile în care se află echipamentul de guvernare și ieșirile lor;

f)

timonerie;

g)

încăperea pentru alimentare cu energie în caz de avarie;

h)

locurile în care se află amplasate stingătoare și comenzile echipamentului pentru stingerea incendiului;

i)

zonele în care se adună pasagerii, personalul de la bord și membrii de echipaj în caz de pericol.

4.

Trebuie să existe o instalație electrică pentru caz de avarie, care este formată dintr-o sursă electrică pentru caz de avarie și tabloul de distribuție pentru caz de avarie, a cărei funcționare, în cazul unei defectări a alimentării următorului echipament electric, poate fi preluată imediat prin înlocuirea alimentării lor dacă echipamentul nu are sursă proprie de energie:

a)

luminile de semnalizare;

b)

dispozitivele acustice de avertizare;

c)

iluminatul în caz de avarie, conform

alin. 3 ;

d)

instalațiile radiotelefonice;

e)

alarma, difuzorul și instalațiile de comunicare internă de la bord;

f)

proiectoarele conform

art. 13.02, alin. 2 lit. i) ;

g)

instalația de alarmă în caz de incendiu;

h)

alte echipamente de siguranță, cum ar fi instalațiile automate cu sprinklere sub presiune sau pompele de stingere a incendiului;

i)

lifturile și echipamentul de ridicare în sensul

art. 15.06, alin. 9 , fraza a doua.

5.

Accesoriile pentru iluminatul în caz de avarie trebuie să fie marcate în mod corespunzător.

6.

Instalația electrica pentru caz de avarie trebuie să fie instalată în afara încăperii mașinilor principale, în afara încăperilor în care se află sursele de energie menționate la

art. 10.02, alin. 1

și în afara încăperii unde este situat tabloul principal de distribuție; ea trebuie să fie separată de aceste încăperi prin pereți de separație conform

art. 19.11, alin. 2 .

Cablurile pentru alimentarea instalațiilor electrice în caz de avarie trebuie să fie instalate și să aibă un traseu astfel încât să se mențină continuitatea alimentării acestor instalații în caz de incendiu sau inundare. Aceste cabluri nu vor avea traseu prin încăperea mașinilor principale, bucătării sau compartimente în care se află sursa principală de energie și echipamentul său aferent, cu excepția cazului în care în aceste zone este necesar să se prevadă echipament pentru caz de avarie.

Instalația electrică pentru caz de avarie trebuie să fie instalată deasupra liniei de supraimersiune sau pe cât posibil cât mai departe de sursele de alimentare conforme cu

art. 10.02, alin. 1 , astfel încât să se asigure că, în eventualitatea unui inundări în conformitate cu

art. 19.03, alin. 9 , aceasta nu este inundată în același timp cu aceste surse de alimentare.

7.

Ca sursă de energie electrică pentru caz de avarie sunt permise următoarele:

a)

grupul de generatoare auxiliare cu alimentare proprie independentă cu combustibil și sistem independent de răcire care, în cazul unei întreruperii a alimentării electrice, se conectează și pornește automat în decurs de 30 secunde sau, dacă sunt amplasate în imediata apropiere a timoneriei sau în alt amplasament în care se află permanent membrii de echipaj, poate fi conectat manual, sau

b)

bateriile de acumulatori care, asigură automat alimentarea în cazul unei întreruperii a alimentării electrice sau care poate fi pusă în funcțiune manual în cazul în care se află în imediata apropiere a timoneriei sau în alt amplasament în care se află permanent membrii de echipaj. Ea trebuie să poată asigura alimentarea electrică a instalațiilor sus menționate în perioada de timp prescrisă fără a fi reîncărcate și fără o reducere nepermisă a tensiunii.

8.

Perioada de funcționare prevăzută pentru alimentarea cu energie în caz de avarie va fi definită conform destinației navei de pasageri. Aceasta nu trebuie să fie mai mică de 30 minute.

9.

Rezistențele de izolație și legare la pământ ale instalațiilor electrice trebuie să fie verificate cu ocazia inspecțiilor periodice.

10.

Sursele de energie conform

art. 10.02 alin. 1

trebuie să fie independente unele de altele.

11.

O defectare a instalației de alimentare principale sau de avarie nu trebuie să afecteze siguranța funcționării altei instalații.

Articolul 19.11

Protecția contra incendiului

1.

Caracterul de incombustibilitate a materialelor și componentelor trebuie stabilit de către o instituție de încercare acreditată, pe baza metodelor corespunzătoare de încercare.

a)

instituția care efectuează încercarea trebuie să respecte:

aa)

Codul pentru metodele de încercare la foc, sau

bb)

Standardul european EN ISO/IEC 17025:2000

b)

Metodele de încercare admise pentru stabilirea incombustibilității materialelor sunt:

aa)

Anexa I, partea 1 din Codul pentru metodele de încercare la foc, și

bb)

reglementările echivalente ale unuia din statele membre.

c)

Metodele de încercare recunoscute pentru a stabili că un material este greu inflamabil sunt:

aa)

cerințele respective date în Anexa I, părțile 5 (încercarea incombustibilității suprafețelor), 6 (încercarea învelișurilor nedemontabile de punte), 7 (încercarea materialelor textile și plastice suspendate), 8 (încercarea mobilierului capitonat) și 9 (încercarea cazarmamentului) din Codul pentru metodele de încercare la foc, și

bb)

reglementările echivalente ale unuia din statele membre.

d)

Metodele de încercare admise pentru stabilirea rezistenței la foc sunt:

aa)

Anexa I, partea 3, a Codului pentru metodele de încercare la foc, și

bb)

reglementările echivalente ale unuia din statele membre.

e)

Comisia de inspecție poate, în conformitate cu Codul pentru metodele de încercare la foc, să prescrie o încercare pe o separație de probă în vederea asigurării conformității cu prevederile

alin. 2

la capacitatea de a rezista și creșterea temperaturii.

2.

Separațiile

a)

Suprafețele de separație dintre încăperi trebuie să fie proiectate în conformitate cu următoarele tabele:

aa)

Tabelul pentru suprafețele de separație ale încăperilor în care nu există instalații de pulverizare a apei sub presiune conform

art. 13.04

Încăperi

Posturi de comandă

Casa scărilor

Locuri de adunare

Saloane

Încăperi de mașini

Bucătării

Magazii

Posturi de comandă

-

A0

A0/B15*1

A30

A60

A60

A30/A60*5

Casa scărilor

-

A0

A30

A60

A60

A60

Locuri de adunare

-

A30/B15*2

A60

A60

A30/A60*5

Saloane

-/A0/B15*3

A60

A60

A60

Încăperi de mașini

A60/A0*4

A60

A60

Bucătării

A0

A30/B15*6

Magazii

-

bb)

Tabelul pentru suprafețele de separație ale încăperilor în care există instalații de pulverizare a apei sub presiune conform

art. 13.04

Încăperi

Posturi de comandă

Casa scărilor

Locuri de adunare

Saloane

Încăperi de mașini

Bucătării

Magazii

Posturi de comandă

-

A0

A0/B15*1

A0

A60

A30

A0/A30*5

Casa scărilor

A0

A0

A60

A30

A0

Locuri de adunare

A30/B15*2

A60

A30

A0/A30*5

Saloane

-/B15/ BO*3

A60

A30

A0

Încăperi de mașini

A60/A0*4

A60

A60

Bucătării

-

A0/B15*6

Magazii

-

*1 Suprafețele de separație dintre posturile de comandă și locurile de adunare interioare trebuie să fie de Tip A0, iar cele pentru locurile de adunare exterioare numai de Tip B15.

*2 Suprafețele de separație dintre saloane și locurile de adunare interioare trebuie să fi de de Tip A30, iar cele pentru locurile de adunare exterioare numai de Tip B15.

*3 Suprafețele de separație dintre cabine, suprafețele de separație dintre cabine și coridoare și pereții verticali care separă saloanele, menționați la

alin. 10 , trebuie să fie de Tip B15, iar cei pentru încăperile prevăzute cu instalații cu pulverizare a apei sub presiune trebuie să fie de Tip B0. Suprafețele de separație dintre cabine și saune trebuie să fie de tipul A0, iar cele pentru încăperile prevăzute cu instalații cu pulverizare a apei sub presiune trebuie să fie de TipB15.

*4 Suprafețele de separație dintre încăperile de mașini conform

art. 19.07

și

19.10, alin. 6 , trebuie să fie de tipul A60; în alte cazuri ele trebuie să fie de tipul A0.

*5 Suprafețele de separație dintre încăperile de depozitare a lichidelor inflamabile, posturile de comandă și zonele de adunare trebuie să corespundă tipului A60, pentru spațiile echipate cu instalații cu pulverizare a apei sub presiune cu sprinklere tipului A30.

*6 Tipul B15 este suficient pentru suprafețele de separație dintre bucătării, pe de o parte, și încăperile frigorifice de depozitare sau magaziile de provizii alimentare, pe de altă parte.

b)

Separații de Tip A sunt pereți transversali etanși, pereți și punți care satisfac următoarele cerințe:

aa)

Sunt executați din oțel sau alt material echivalent;

bb)

Sunt suficient de rigide;

cc)

Sunt izolați cu material aprobat incombustibil astfel încât temperatură pe fața opusă celei pe care acționează focul să nu crească cu mai mult de 140°C față de temperatura inițială și în nici un punct, inclusiv treceri și îmbinări, temperatura să nu crească cu mai mult de 180 °C față de temperatura inițială pe parcursul următoarelor perioade specificate:

Tip A60 - 60 minute

Tip A30 - 30 minute

Tip A0 - 0 minute;

dd)

Sunt construite astfel încât să permită prevenirea transmiterii fumului și flăcării până la sfârșitul unei ore de încercare normală la foc;

c)

Separații de Tip B sunt pereți transversali etanși, pereți, punți, plafoane sau căptușeli care satisfac următoarele cerințe:

aa)

Sunt executați din material aprobat incombustibil. În plus, toate materialele folosite la execuția și asamblarea separațiilor trebuie să fie incombustibile, cu excepția căptușelilor, care trebuie să fie cel puțin cu întârzierea propagării flăcării;

bb)

Să demonstreze un nivel al izolației astfel încât temperatura pe fața opusă celei pe care acționează focul să nu crească cu mai mult de 140 °C față de temperatura inițială și în nici un punct, inclusiv treceri și îmbinări, temperatura să nu crească cu mai mult de 225 °C față de temperatura inițială pe parcursul următoarelor perioade specificate:

Tip B15 - 15 minute

Tip B0 - 0 minute

cc)

Sunt construite astfel încât să permită prevenirea transmiterii fumului și flăcării până la sfârșitul uneijumătăți de oră de încercare normală la foc.

3.

Vopselele, lacurile și alte produse de tratare a suprafețelor, precum și acoperirile pentru punte utilizate în încăperi, cu excepția încăperilor de mașini și a magaziilor, trebuie să fie greu inflamabile. Mochetele, țesăturile, perdelele și alte materiale textile suspendate precum și mobila capitonată și componentele cazarmamentului trebuie să fie greu inflamabile dacă încăperile în care se află nu sunt prevăzute cu o instalație de pulverizare a apei sub presiune cu sprinklere conform

art. 13.04 .

4.

Plafoanele saloanelor și căptușelile pereților, inclusiv substructurile lor, trebuie, acolo unde aceste saloane nu au o instalație de pulverizare a apei sub presiune cu sprinklere, conform

art.13.04 , să fie fabricate din materiale incombustibile, cu excepția suprafețelor lor care trebuie să fie cel puțin greu inflamabile. Prima frază nu se aplică saunelor.

5.

Mobila și încastrările din saloanele care servesc ca locuri de adunare trebuie, în cazul în care încăperile nu au o instalație de pulverizare a apei sub presiune, cu sprinklere, conform

art.13.04 , să fie confecționate din materiale incombustibile.

6.

Vopselele, lacurile și alte materiale utilizate în zonele interioare expuse nu trebuie să degaje substanțe toxice sau fum în cantități excesive. Aceasta se demonstrează în conformitate cu Codul pentru metodele de încercare la foc.

7.

Materialele de izolație din saloane trebuie să fie incombustibile. Această prevedere nu se aplică izolațiilor utilizate la tubulatura ce conține agenți frigorifici. Suprafețele materialelor de izolație utilizate la aceste tubulaturi trebuie să fie cel puțin greu inflamabile.

8.

Tendele și instalațiile mobile similare care acoperă parțial sau integral puntea, precum și structurile acestora trebuie să fie construite cel puțin din materiale greu inflamabile.

9.

Ușile din suprafețele de separație menționate la

alin. 2

trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

să îndeplinească aceeași cerințe menționate la

alin. 2

ca și suprafețele de separație.

b)

să se poată închide automat în cazul ușilor practicate în pereții suprafețelor de separație indicați la

alin. 10

sau în cazul închiderilor din jurul încăperilor de mașini, bucătăriilor și caselor scărilor.

c)

ușile cu închidere automată care rămân deschise pe durata normală de lucru trebuie să poată fi închise dintr-un loc ocupat în permanență de personalul de la bord sau de membrii echipajului. Odată ce ușa a fost închisă de la distanță, aceasta trebuie să se poată redeschide local și închide în siguranță.

d)

ușile etanșe la apă conform

art. 19.02

nu trebuie să fie izolate.

10.

Pereții indicați la

alin. 2

trebuie să fie continui de la punte la punte sau să se înalțe până la un plafon continuu care îndeplinește aceleași cerințe ca cele menționate în

alin. 2 .

11.

Următoarele zone pentru pasageri trebuie să fie separate prin suprafețe verticale așa cum s-a menționat la

alin. 2 .

a)

zonele pentru pasageri cu o suprafață totală mai mare de 800 mp;

b)

zonele pentru pasageri în care există cabine, la intervale de cel mult 40 m.

Suprafețele verticale de separație trebuie să fie etanșe la fum în condiții normale de exploatare și să fie continue dintr-o punte în alta.

12.

Spațiile libere de deasupra plafoanelor, de sub pardoseală și din spatele căptușelilor pereților trebuie să fie separate la intervale de cel mult 14 m prin elemente de construcție incombustibile care, chiar în cazul unui incendiu, asigură o etanșare eficientă la foc.

13.

Scările trebuie să fie executate din oțel sau alt material incombustibil echivalent.

14.

Scările interioare și lifturile trebuie să fie izolate la toate nivelurile de pereți conform

alin. 2 .

Se admit următoarele excepții:

a)

o casă a scării care leagă numai două punți poate fi lipsită de izolație, dacă ea este înconjurată de pereții menționați la

alin. 2

pe una din punți;

b)

la un salon, scările pot fi neizolate dacă sunt situate în întregime în interiorul acestei încăperi,

și

aa)

dacă această încăpere se extinde numai pe două punți, sau

bb)

dacă această încăpere este echipată la nivelul tuturor punților cu o instalație de stingere a incendiului cu apă sub presiune, cu sprinklere, conform

art. 13.04 , dacă această încăpere dispune de o instalație de extragere a fumului conform

alin. 16

și dacă încăperea are la toate punțile acces la casa scărilor.

15.

Instalațiile de ventilație și instalațiile de alimentare cu aer trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

ele trebuie să fie proiectate astfel încât să prevină propagarea flăcării și fumului prin aceste instalații;

b)

deschiderile pentru admisia și extracția aerului și instalațiile de alimentare cu aer trebuie să poată fi închise;

c)

conductele de ventilație trebuie să fie realizate din oțel sau dintr-un material incombustibil echivalent și să fie bine racordate între ele cât și la suprastructura navei;

d)

dacă conductele de ventilație, cu o secțiune mai mare de 0,02 mp, trec prin suprafețele de separație de tip A, menționate la

alin. 2 , sau prin suprafețele de separație, menționate la

alin. 10 , acestea trebuie să fie prevăzute cu clapeți antifoc cu comandă automată care pot fi comandați dintr-un loc ocupat în permanență de personalul navei sau membrii echipajului;

e)

instalațiile de ventilație pentru bucătării și încăperi de mașini trebuie să fie separate de instalațiile de ventilație care deservesc alte zone;

f)

conductele pentru extracția aerului trebuie să fie prevăzute cu deschideri pentru inspecție și curățare, care pot fi blocate. Aceste deschideri trebuie să fie amplasate în apropierea clapeților antifoc;

g)

ventilatoarele încorporate trebuie să poată fi oprite de la un post central de comandă situat în afara încăperii de mașini.

16.

Bucătăriile trebuie să fie prevăzute cu instalații de ventilație și mașinile de gătit cu extractoare. Conductele de extragere a aerului aferente extractoarelor trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare

alin. 14

și, suplimentar, să fie prevăzute cu clapeți antifoc comandați manual situați la deschiderile de admisie.

17.

Posturile de comandă, casa scărilor și zonele de adunare interioare trebuie să fie prevăzute cu instalații de extragere a fumului naturale sau mecanice. Instalațiile de extragere a fumului trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

ele trebuie să aibă capacitate și fiabilitate suficientă;

b)

ele trebuie să corespundă condițiilor de exploatare ale navelor de pasageri;

c)

dacă instalațiile de extragere a fumului servesc de asemenea și pentru ventilarea generală a încăperilor, aceasta nu va împiedica funcționarea lor ca instalații de extragere a fumului în caz de incendiu;

d)

instalațiile de extragere a fumului trebuie să aibă un dispozitiv de declanșare comandat manual;

e)

instalațiile mecanice de extragere a fumului trebuie în mod suplimentar să poată fi comandate dintr-un loc ocupat în permanență de personalul navei sau de membrii echipajului.

f)

instalațiile de extragere a fumului cu tiraj natural trebuie să fie prevăzute cu un mecanism de deschidere acționat fie manual fie de o sursă de energie din interiorul ventilatorului;

g)

dispozitivele cu declanșare comandate manual și mecanismele de deschidere acționate manual trebuie să fie accesibile din interiorul sau exteriorul încăperii ce trebuie să fie protejată.

18.

Saloanele nesupravegheate în mod constant de către personalul de la bord sau membrii echipajului, bucătăriile, încăperile de mașini și alte încăperi care prezintă pericol de incendiu trebuie să fie conectate la o instalație de semnalizare a incendiului corespunzătoare. Existența unui incendiu și locul de producere a acestuia trebuie să fie semnalate automat într-un loc în care se află permanent personalul de la bord și membrii echipajului.

Articolul 19.12

Combaterea incendiului

1.

Suplimentar fața de stingătoarele portabile prevăzute la

art. 13.03 , cel puțin următoarele stingătoare portabile trebuie să se găsească la bord:

a)

un stingător portabil pentru fiecare 120 mp de suprafață de podea din zonele pentru pasageri;

b)

un stingător portabil la fiecare grup de 10 cabine, rotunjit în plus;

c)

un stingător portabil în fiecare bucătărie și în apropierea fiecărei încăperi în care se află depozitate sau utilizate lichide inflamabile. În bucătării, agentul de stingere trebuie să fie de asemenea corespunzător stingerii incendiului datorat grăsimilor.

Aceste stingătoare suplimentare trebuie să respecte cerințele indicate la

art. 13.03, alin. 2 , și să fie instalate și repartizate pe navă astfel încât în cazul apariției unui incendiu în oricare punct de pe navă și în orice moment, să se poată ajunge imediat la un stingător de incendiu. În fiecare bucătărie, precum și în saloanele de coafură și parfumerii trebuie să fie la îndemână o pătură pentru stingerea flăcărilor.

2.

Navele de pasageri trebuie să fie prevăzute cu un sistem de hidranți constând din:

a)

două pompe de stingere a incendiului acționate electric, cu o capacitate suficientă, din care cel puțin una să fie instalată permanent;

b)

o tubulatură de incendiu cu un număr suficient de hidranți cu furtunuri de incendiu racordate permanent, având o lungime de cel puțin 20 m, și o tubulatură de refulare care să poată produce atât apă pulverizată cât șijet de apă și care să aibă încorporat un dispozitiv de închidere.

3.

Sistemele de hidranți trebuie să fie proiectate și dimensionate astfel încât:

a)

orice punct de pe navă să poată fi atins de la cel puțin doi hidranți din locuri diferite, fiecare având un singur furtun cu o lungimea de cel mult 20 m;

b)

presiunea la hidranți să fie de cel puțin 300 kPa, și

c)

pe toate punțile să fie obținut unjet de apă cu o lungime de cel puțin 6 m.

Dacă este prevăzut un dulap de hidrant, un simbol "furtun de stingere" similar cu cel prezentat în figura 5 a anexei nr. 4 a ES-TRIN, având o lungime a laturii de cel puțin 10 cm, trebuie să fie afișat pe partea exterioară a dulapului.

4.

Valvulele hidranților cu filet sau robinet trebuie să fie amplasate astfel încât furtunurile de incendiu să poată fi separate și înlocuite în timpul funcționării pompelor pentru stingerea incendiului.

5.

Furtunurile de stingere a incendiului din zona interioară trebuie să fie rulate pe un tambur axial conex.

6.

Materialele pentru instalațiile de stingere a incendiului trebuie să fie rezistente la căldură sau să fie protejate în mod corespunzător împotriva pierderii eficacității în prezența temperaturilor ridicate.

7.

Tubulatura și hidranții trebuie să fie dispuși astfel încât să se evite riscul înghețării.

8.

Pompele pentru stingerea incendiului trebuie:

a)

să fie instalate sau amplasate în încăperi separate;

b)

să fie astfel încât să poată fi utilizate în mod independent una de alta;

c)

fiecare să poată menține, pe toate punțile, presiunea necesară la hidranți și să asigure atingerea lungimii cerute ajetului de apă;

d)

să fie instalate în prova peretelui picului pupa.

De asemenea, pompele pentru stingerea incendiului pot fi utilizate pentru scopuri generale.

9.

Încăperile de mașini trebuie să fie prevăzute cu o instalație fixă de stingere a incendiului conform

art. 13.05 .

10.

La navele de pasageri cu cabine trebuie să existe:

a)

două seturi de aparate de respirat autonome corespunzătoare standardului European EN 137:2006 cu măști faciale complete corespunzătoare standardului european EN 136: 1998;

b)

două seturi de echipament care este format din cel puțin un costum de protecție, cască, cizme, mănuși, topor, rangă, lanternă și saulă de siguranță, și

c)

patru măști de protecție contra fumului.

Articolul 19.13

Organizarea securității

1.

Trebuie să fie prevăzute la bordul navelor de pasageri roluri de siguranța. Rolurile de siguranță descriu atribuțiile echipajului și personalului de la bord în următoarele cazuri:

a)

avarie;

b)

incendiu la bord;

c)

evacuarea pasagerilor;

d)

persoană căzută peste bord.

Trebuie să fie luate în considerare măsuri specifice de securitate pentru persoanele cu mobilitate redusă.

Membrii de echipaj și personalul de la bord desemnați în rolurile de siguranță trebuie să aibă diferite sarcini, în baza funcțiilor pe care le ocupă. Trebuie să fie asigurate instrucțiuni speciale pentru echipaj pentru ca, în caz de pericol, toate ușile și deschiderile din pereții etanși menționați la art. 19.02 să fie imediat închise ermetic.

2.

Rolurile de siguranță conțin un plan de siguranță în care sunt înscrise în mod clar și precis cel puțin următoarele:

a)

zonele destinate utilizării de către persoanele cu mobilitate redusă;

b)

căile de evacuare, ieșirile de urgență și locurile pentru adunare și evacuare

c)

mijloacele de salvare și bărcile de serviciu;

d)

stingătoarele de incendiu și instalațiile de stingere a incendiului cu sprinklere cu apă sub presiune;

e)

alt echipament de siguranță;

f)

instalația de alarmă menționată la

art. 19.08, alin. 3 lit. a) ;

g)

instalația de alarmă menționată la

art. 19.08, alin. 3 lit. b)

și

lit. c) ;

h)

ușile din pereții etanși menționați la

art. 19.02, alin. 5

și amplasamentul comenzilor lor, precum și alte deschideri menționate la

art. 19.02, alin. 9 ,

10

și

13

și

art. 19.03, alin. 12 ;

i)

ușile menționate la

art. 19.11, alin. 9 ;

j)

clapeți antifoc;

k)

instalația de alarmă incendiu;

l)

instalația de alimentare cu energie în caz de avarie;

m)

posturile de comandă ale instalației de ventilație;

n)

racorduri de legătură cu malul;

o)

dispozitive de închidere a conductelor de alimentare cu combustibil;

p)

instalațiile de gaz lichefiat;

q)

instalațiile de comunicare cu publicul;

r)

echipamentul radiotelefonic;

s)

trusele de prim ajutor.

3.

Rolurile de siguranță conform

alin. 1

și planul de siguranță conform

alin. 2

trebuie:

a)

să fie ștampilate de către comisia de inspecție, și

b)

să fie afișat în mod vizibil pe fiecare punte într-un loc corespunzător.

4.

Un cod de comportare a pasagerilor trebuie să fie afișat în fiecare cabină împreună cu un plan de siguranță simplificat care să conțină numai informațiile menționate la

alin. 2, lit. a)

până la

f) .

Acest cod de comportare trebuie să includă cel puțin:

a)

situațiile de urgență

aa)

incendiu;

bb)

inundare

cc)

pericol general;

b)

descrierea diferitelor semnale de alarmă;

c)

instrucțiuni cu privire la:

aa)

căile de evacuare;

bb)

modul de acționare;

cc)

păstrarea calmului;

d)

instrucțiuni cu privire la:

aa)

fumat;

bb)

utilizarea focului și a flăcării deschise;

cc)

deschiderea ferestrelor;

dd)

utilizarea anumitor piese de echipament.

Aceste informații trebuie să fie afișate în limbile olandeză, engleză, franceză și germană.

Articolul 19.14

Instalații de colectare și de eliminare a apelor uzate

1.

Navele de pasageri se echipează cu tancuri de depozitare a apei reziduale menajere în conformitate cu

alin. 2

al prezentului articol sau cu instalații corespunzătoare de tratare a apelor uzate de la bord în conformitate cu

capitolul 18 .

2.

Tancurile de colectare a apelor uzate trebuie să aibă un volum suficient. Tancurile trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să permită măsurarea nivelului conținutului lor. Pentru golirea acestora trebuie să existe pompe și tubulaturi la bordul navei prin care apele uzate să poată fi predate prin ambele borduri ale navei. Trebuie să fie asigurată primirea apelor uzate de la altă navă.

Tubulaturile trebuie să fie dotate cu racorduri de evacuare a apelor uzate conform standardului europeanEN 1306:1996.

Articolul 19.15

Derogări pentru anumite nave de pasageri

1.

Navele de pasageri autorizate să transporte până la maxim 50 pasageri și cu o lungime L_WL de cel mult 25 m trebuie să demonstreze stabilitatea corespunzătoare după avarie conform

art. 19.03, alin. 7 până la 13

sau, ca alternativă, să demonstreze că sunt conforme cu următoarele criterii după inundarea simetrică:

a)

imersarea navei nu trebuie să depășească linia de supraimersiune și

b)

înălțimea metacentrică GMR nu trebuie să fie mai mică de 0,10 m.

Flotabilitatea reziduală necesară trebuie să fie asigurată prin alegerea corespunzătoare a materialului utilizat pentru construcția corpului sau cu ajutorul flotoarelor având celule mari cu spumă, fixate în mod rigid de corpul navei. În cazul navelor cu o lungime mai mare de 15 m, flotabilitatea reziduală poate fi asigurată printr-o combinație de flotoare și compartimentare care corespunde situației 1 de compartimentare conform

art. 19.03 .

2.

Pentru navele de pasageri conform

alin. 1 , comisia de inspecție poate permite abateri minore de la înălțimea de trecere cerută la

art. 19.06, alin. 3 lit. c)

și

alin. 5 lit. b) . Abaterea nu trebuie să fie mai mare de 5%. În cazul abaterii, părțile relevante trebuie să fie indicate cu o culoare.

3.

Prin derogare de la

art. 19.03, alin. 9 , navele de pasageri cu o lungime L care nu depășește 45 m și destinate transportului de cel mult 250 pasageri nu trebuie să îndeplinească situația 2 de compartimentare.

4.

Comisia de inspecție poate renunța la aplicarea

art. 13.07

în cazul navelor de pasageri autorizate să transporte un număr de până la maxim 250 de pasageri, cu o lungime L_WL de cel mult 25 m, cu condiția ca acestea să fie echipate cu o platformă, accesibilă din fiecare bord al navei, situată direct deasupra liniei de plutire, astfel încât să permită recuperarea în siguranță a persoanelor din apă.

Navele de pasageri pot fi echipate cu o instalație comparabilă, care să îndeplinească următoarele condiții:

a)

o singură persoană trebuie să poată exploata instalația;

b)

sunt permise instalații mobile;

c)

instalațiile trebuie să fie situate în afara zonei de pericol a sistemelor de propulsie, și

d)

trebuie să fie posibilă comunicarea efectivă între comandant și persoana responsabilă cu exploatarea instalației.

5.

Comisia de inspecție poate renunța la aplicarea

art. 13.07

în cazul navelor de pasageri autorizate să transporte un număr maxim de 600 pasageri, cu o lungime L de cel mult 45 m, cu condiția ca nava de pasageri să fie echipată cu o platformă conform

alin. 4 , prima frază, sau cu o instalație echivalentă conform

alin. 4 , fraza a doua. Suplimentar, nava de pasageri trebuie să aibă:

a)

o cârmă activă, un propulsor cicloidal sau un sistem de propulsie cu jet de apă ca propulsie principală, sau

b)

un sistem de propulsie principală cu două unități de propulsie, sau

c)

un sistem de propulsie principală și un propulsor prova.

6.

Prin derogare de la

art. 19.02, alin. 9 , navele de pasageri cu o lungime L care nu depășește 45 m și autorizate să transporte cel mult un număr de pasageri corespunzător lungimii navei în metri, pot să aibă la bord, în zona pentru pasageri, o ușă în peretele etanș care este acționată manual fără comandă de la distanță conform

art. 19.02, alin. 5 , dacă:

a)

nava are numai o singură punte;

b)

ușa este accesibilă direct de pe punte și nu se află la mai mult de 10 m față de accesul pe punte;

c)

rama inferioară a deschiderii ușii se află la cel puțin 30 cm deasupra podelei zonei pentru pasageri, și

d)

fiecare compartiment separat prin ușă este prevăzut cu o alarmă a nivelului de santină.

7.

Prin derogare de la de la

art. 19.06, alin. 6 lit. c) , la navele de pasageri conform

alin. 7 , una din căile de evacuare poate trece printr-o bucătărie, atâta timp cât este disponibilă o a doua cale de evacuare.

8.

La navele de pasageri cu o lungime L care nu depășește 45 m, următoarele nu se aplică:

art. 19.01, alin. 2 lit. e) , în cazul în care instalațiile de gaz lichefiat sunt prevăzute cu instalații de alarmă corespunzătoare pentru concentrații de CO, care constituie un pericol pentru sănătate, și pentru amestecuri de gaz și aer cu potențial de explozie.

9.

Următoarele prevederi nu trebuie aplicate navelor de pasageri cu lungimea L_WL de până la 25 m:

a)

art. 19.04, alin. 1 , ultima frază;

b)

art. 19.06, alin. 6, lit. c) , pentru bucătării, atâta timp cât este disponibilă o a doua cale de evacuare;

c)

art. 19.07 .

10.

La navele cu cabine, cu o lungime L de cel mult 45 m,

art. 19.12, alin. 10

nu se aplică cu condiția existenței măștilor de protecție contra fumului, într-un număr corespunzător numărului de cușete, care să fie imediat accesibile în fiecare cabină.

Articolul 20.01

Aplicarea Părții II și III

Suplimentar față de prevederile Părții II și III, cerințele din acest Capitol trebuie să se aplice navelor de pasageri cu vele care nu navighează pe Rhin (zona R).

Articolul 20.02

Derogări pentru anumite nave de pasageri cu vele

1.

Pentru navele de pasageri cu vele cu o lungime L_WL care nu depășește 45 m și un număr maxim admisibil de pasageri care nu depășește L_WL în metri întregi, nu se aplică următoarele prevederi:

a)

art. 3.03, alin. 7 , cu condiția ca ancorele să nu fie transportate în nările de ancoră;

b)

art. 13.02, alin. 2 d)

referitor la lungime;

c)

art. 19.08, alin. 3 a) ;

d)

art. 19.15,alin.8 ;

2.

Prin derogare de la

alin. 1 , numărul de pasageri se poate mări până la de 1,5 ori L_WL în metri întregi, dacă velele, greementul și echipamentul de punte permite acest lucru.

Articolul 20.03

Cerințe de stabilitate pentru navele cu vele

1.

Pentru calculul momentului de înclinare conform

art. 19.03, alin. 3 , velele curbate trebuie luate în considerare la determinarea centrului de greutate al navei.

2.

Luând în considerare toate condițiile de încărcare conform

art. 19.03, alin. 2

și utilizând o dispunere standard a velelor, momentul de înclinare datorat presiunii vântului nu trebuie să fie atât de mare încât să depășească un unghi de înclinare de 20°. În același timp:

a)

trebuie să se aplice în calcul o presiune constantă a vântului de 0,07 kN/mp ;

b)

distanța reziduală de siguranță trebuie să fie de cel puțin 100 mm; și

c)

bordul liber rezidual nu trebuie să fie negativ.

3.

Brațul de redresare a stabilității statice trebuie:

a)

să atingă valoarea sa maximă h_max la un unghi de înclinare Fi_max de 25° sau mai mare;

b)

să însumeze cel puțin 0,2 m la un unghi de înclinare de 30° sau mai mare;

c)

să fie pozitiv la un unghi de înclinare de până la 60°.

4.

Aria cuprinsă sub diagrama brațului de redresare nu trebuie să fie mai mică de:

a)

0,055 mrad până la 30°;

b)

0,09 mrad până la 40° sau la unghiul la care o deschidere neprotejată atinge suprafața apei și care este mai mic de 40°;

Între

c)

30° și 40°, sau

d)

30° și unghiul la care o deschidere neprotejată atinge suprafața apei și care este mai mic de 40°,

această arie nu trebuie să fie mai mică de 0,03 mrad.

Articolul 20.04

Cerințe cu privire la construcția navei și mașinilor

1.

Prin derogare de la

art. 6.01, alin. 3 , și

art. 10.01, alin. 3 , instalațiile trebuie să fie proiectate pentru înclinări permanente de până la 20°.

2.

Prin derogare de la

art. 19.06, alin. 5 a) , și

art. 19.06, alin. 9 b) , comisia de inspecție poate, în cazul navelor de pasageri cu vele cu o lungime de cel mult 25 m, să autorizeze o lățime de trecere mai mică de 0,8 m pentru coridoarele de legătură și scările dintre punți. Totuși, lățimea de trecere trebuie să fie de cel puțin 0,6 m.

3.

Prin derogare de la

art. 19.06, alin. 10 a) , comisia de inspecție poate, în cazuri speciale, să autorizeze utilizarea balustradelor de protecție detașabile în zonele în care acest lucru se impune pentru controlarea velelor.

4.

În sensul

art. 19.07 , velele constituie sistemul principal de propulsie.

5.

Prin derogare de la

art. 19.15, alin. 6 c) , înălțimea marginii inferioare a deschidem ușii poate fi redusă la 0,2 m deasupra podelei zonei pentru pasageri. Odată deschisă, ușa trebuie să se închidă și să se încuie în mod automat.

6.

Dacă există posibilitatea de mers în gol a elicei în timp ce nava este propulsată cu vele, atunci orice părți ale instalației de propulsie care se află în pericol evident de deteriorare trebuie să fie protejate.

Articolul 20.05

Generalități cu privire la greement

1.

Părțile de greement trebuie să fie dispuse astfel încât să se prevină uzura inacceptabilă prin frecare.

2.

Dacă este utilizat un material, altul decât lemnul, sau dacă se utilizează tipuri speciale de greement, o astfel de construcție trebuie să garanteze niveluri echivalente de siguranță cu dimensiunile și valorile de rezistență indicate în acest capitol.

Ca dovadă a rezistenței suficiente:

a)

trebuie efectuat un calcul al rezistenței, sau

b)

trebuie să se obțină confirmarea rezistenței suficiente din partea unei societăți de clasificare recunoscute, sau

c)

dimensionarea trebuie să se bazeze pe procedurile indicate într-un cadru reglementat și recunoscut (de ex.: Middendorf, Kusk-Jensen).

Dovada trebuie să fie prezentată comisiei de inspecție.

Articolul 20.06

Generalități cu privire la catarge și arboradă

1.

Toți arborii trebuie să fie executați din material de foarte bună calitate.

2.

Lemnul utilizat pentru catarge trebuie să respecte următoarele cerințe:

a)

să nu aibă concentrări datorate nodurilor;

b)

să nu fie ros de carii, în limita dimensiunilor cerute;

c)

în măsura în care este posibil, fibra să fie longitudinală;

d)

să fie cât mai drept posibil.

3.

Dacă tipul de lemn utilizat este "Pitchpine" sau "Oregonpine" cu nivelul de calitate "standard și superioară", diametrele indicate în tabelele de la

art. 20.07

până la

20.12

pot fi reduse cu 5%.

4.

Dacă lemnul utilizat pentru catarge, arborii gabieri, capetele de vergă, ghiu și bompres nu are secțiune transversală rotundă, acest lemn trebuie să aibă o rezistență echivalentă.

5.

Postamentele catargelor, truncurile de catarg și legăturile de fixare pe punte, de pe varange și etravă/etambou trebuie să fie construite astfel încât să poată suporta solicitările la care sunt supuse sau să le transfere la alte părți ale structurii de care sunt legate.

6.

În funcție de stabilitatea navei și solicitarea externă la care aceasta este supusă, precum și de repartiția zonei de vele disponibilă, comisia de inspecție poate, pe baza dimensiunilor indicate în

art. de la 20.07

până la

20.12 , să permită reduceri ale secțiunilor transversale ale arboradei și, după caz, ale greementului. Dovada trebuie să fie prezentată în conformitate cu

art. 20.05, alin. 2 .

7.

Dacă perioada de oscilație/de ruliu, în secunde, este mai mică decât trei sferturi din lățimea navei în metri, trebuie mărite dimensiunile stabilite în

art. de la 20.07

până la

20.12 . Dovada trebuie transmisă în conformitate cu

art. 20.05 alin. 2 .

8.

În tabelele de la

art. 20.07

până la

20.12

și

20.14 , valorile posibile intermediare trebuie interpolate.

Articolul 20.07

Prevederi speciale pentru catarge

1.

Catargele din lemn trebuie să respecte următoarele cerințe minime:

Lungime*12

(m)

Diametrul la nivelul punții

(cm)

Diametrul la nivelul crucetei

(cm)

Diametrul la vârf

(cm)

10

20

17

15

11

22

17

15

12

24

19

17

13

26

21

18

14

28

23

19

15

30

25

21

16

32

26

22

17

34

28

23

18

36

29

24

19

39

31

25

20

41

33

26

21

43

34

28

22

44

35

29

23

46

37

30

24

49

39

32

25

51

41

33

*12 distanța de la crucetă la punte

Dacă un catarg are două vergi, diametrele trebuie să fie mărite cu cel puțin 10%.

Dacă un catarg are mai mult de două vergi, diametrele trebuie să fie mărite cu cel puțin 15%.

În cazul catargelor montate prin punte, diametrul la piciorul catargului trebuie să fie de cel puțin 75% din diametrul catargului la nivelul punții.

2.

Echipamentul catargului, cercurile de catarg, crucetele și capelatura arborilor trebuie să fie suficient de bine dimensionate și montate.

Articolul 20.08

Prevederi speciale pentru arborii gabieri

1.

Arborii gabieri din lemn trebuie să respecte următoarele cerințe minime:

Lungime *13

(m)

Diametrul la baza catargului

(cm)

Diametrul lajumătatea lungimii

(cm)

Diametrul la capelatură *14

(cm)

4

8

7

6

5

10

9

7

6

13

11

8

7

14

13

10

8

16

15

11

9

18

16

13

10

20

18

15

11

23

20

16

12

25

22

17

13

26

24

18

14

28

25

20

15

31

27

21

*13 Lungimea totală a arborelui gabier, fără mărul de catarg

*14 Diametrul arborelui gabier la nivelul montării mărului de catarg

Dacă un arbore gabier susține velele pătrate, dimensiunile indicate în tabel trebuie să fie mărite cu 10%.

2.

Suprapunerea între arborele gabier și catarg trebuie să fie de cel puțin 10 ori diametrul cerut la baza arborelui gabier.

Articolul 20.09

Prevederi speciale pentru bompres

1.

Bompresul din lemn trebuie să respecte următoarele cerințe:

Lungime*15

(m)

Diametrul la etravă

(cm)

Diametrul lajumătatea lungimii

(cm)

4

14,5

12,5

5

18

16

6

22

19

7

25

23

8

29

25

9

32

29

10

36

32

11

39

35

12

43

39

*15 Lungimea totală a bompresului

2.

Secțiunea bompresului interioară bordului trebuie să aibă o lungime de cel puțin patru ori diametrul catargului de bompres la etravă.

3.

Diametrul bompresului în vârful său trebuie să fie de cel puțin 60% din diametrul bompresului la etravă.

Articolul 20.10

Prevederi speciale pentru bastoanele de bompres

1.

Bastoanele de bompres, din lemn, trebuie să respecte următoarele cerințe:

Lungimea*16 (m)

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Diametrul la etravă (cm)

7

10

14

17

21

24

28

31

35

*16 Lungimea totală a batonului de bompres

2.

Diametrul bastonului de bompres la vârful său trebuie să fie cel puțin 60% din diametrul la etravă.

Articolul 20.11

Prevederi speciale pentru ghiurile mari

1.

Ghiurile mari din lemn trebuie să respecte următoarele cerințe minime:

Lungime*17 (m)

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

Diametrul (cm)

14

15

16

17

18

20

21

23

24

25

26

27

*17 Lungimea totală a ghiului mare

2.

Diametrul la axul de rotație trebuie să fie de cel puțin 72% din diametrul specificat în tabel.

3.

Diametrul la inelul scotei trebuie să fie de cel puțin 85% din diametrul specificat în tabel.

4.

Măsurat de la catarg, diametrul cel mai mare trebuie să se situeze la două treimi din lungime.

5.

În cazul în care:

a)

există un unghi mai mic de 65° între ghiul velei mari și marginea de cădere pupa și dacă școta velei mari este montată la capătul ghiului, sau

b)

punctul de legare al școtei nu este situat la travers de inelului școtei,

Comisia de inspecție poate, conform art. 20.05, alin. 2, să ceară un diametru mai mare.

6.

Pentru suprafețe velice mai mici de 50 mp, comisia de inspecție poate autoriza reduceri ale dimensiunilor indicate în tabel.

Articolul 20.12

Prevederi speciale pentru picuri

1.

Picurile din lemn trebuie să respecte următoarele cerințe:

Lungimea*18 (m)

4

5

6

7

8

9

10

Diametrul (cm)

10

12

14

16

17

18

20

*18 Lungimea totală a picului

2.

Lungimea nesprijinită a picului nu trebuie să fie mai mare de 75%.

3.

Rezistența la rupere a fungii de tendă trebuie să fie egală cu cel puțin de 1,2 ori rezistența la rupere a fungii de pic.

4.

Unghiul din vârful fungii de tendă trebuie să fie de maxim 60°.

5.

Dacă, prin derogare de la

alin. 4 , unghiul din vârful fungii de tendă este mai mare de 60°, rezistența la rupere trebuie să fie adaptată la solicitările care pot apărea.

6.

Pentru suprafețele velice mai mici de 50 mp, comisia de inspecție poate autoriza reduceri ale dimensiunilor indicate în tabel.

Articolul 20.13

Prevederi generale pentru manevre fixe și curente

1.

Manevrele fixe și curente trebuie să respecte cerințele de rezistență indicate la

art. 20.14

și

20.15 .

2.

Legăturile de cablu pot avea forma de:

a)

matisări,

b)

manșoane de strângere, sau

c)

manșoane de etanșare.

Matisările trebuie să fie dese, iar capetele trebuie să fie patronate pentru a nu se destrăma.

3.

Matisările de zbir trebuie să fie prevăzute cu rodanțe.

4.

Parâmele trebuie să fie direcționate în așa fel încât să nu obstrucționeze intrările și scările de tambuchi.

Articolul 20.14

Prevederi speciale pentru manevre fixe

1.

Straiurile prova și sarturile trebuie să respecte următoarele cerințe minime:

Lungimea *19 catargului (m)

11

12

13

14

15

16

17

18

Rezistența la rupere a straiului prova (kN)

160

172

185

200

220

244

269

294

Rezistența la rupere a sarturilor (kN).

355

415

450

485

525

540

630

720

Numărul cablurilor de sart și al parâmelor per bordaj

3

3

3

3

3

3

4

4

*19 distanță de la vârf sau crucetă până la punte

2.

Pataraținele, arborii gabieri, straiurile focului săgeții, straiurile bastoanelor de bompres și șarturile de bompres trebuie să respecte următoarele cerințe minime:

Lungimea catargului *20 (m)

< 13

13-18

> 18

Rezistența la rupere a pataraținei (kN)

89

119

159

Rezistența la rupere a arborelui gabier (kN)

89

119

159

Lungimea arborelui gabier (m)

< 6

6-8

>8

Rezistența la rupere a straiului focului săgeții (kN)

58

89

119

Lungimea bastonului de bompres (m)

<5

5-7

>7

Rezistența la rupere a sarturilor de bompres (kN)

58

89

119

*20 distanță de la vârf sau crucetă până la punte

3.

Dacă este posibil, construcția parâmei trebuie să se bazeze pe Metoda de Construcție a Parâmei 6x7 FE, cu clasa de rezistență de 1550 N/mmp. Alternativ, la aceeași clasă de rezistență, se poate utiliza Metoda de Construcție 6x36 SE sau 6x19 FE. Din cauza elasticității mai mari a Metodei de Construcție 6x19, rezistențele la rupere indicate în tabel trebuie să fie mărite cu 10%. Se permite utilizarea unei construcții diferite a parâmei cu condiția ca aceasta să aibă proprietăți comparabile.

4.

Dacă se utilizează manevre rigide, rezistențele la rupere indicate în tabel trebuie să fie mărite cu 30%.

5.

Pentru tachelaj se pot utiliza numai furci, ocheți și bolțuri, acceptate de tip.

6.

Bolțurile, furcile, ocheții și întinzătoarele trebuie să poată fi capabile de a fi asigurate în mod corespunzător.

7.

Rezistența la rupere a subarbei trebuie să fie de cel puțin 1,2 ori rezistența la rupere a respectivului strai de foc și a straiului focului săgeții.

8.

La navele cu un deplasament volumetric mai mic de 30 mc, comisia de inspecție poate permite reduceri ale rezistențelor la rupere indicate în tabelul de mai jos:

Deplasamentul volumetric împărțit la numărul de catarge (mc)

Reducere (%)

> 20 până la30

20

10 până la 20

35

<10

60

Articolul 20.15

Prevederi speciale pentru manevra curentă

1.

Pentru manevra curentă trebuie utilizate parâme din fibră sau din oțel. Rezistența minimă la rupere și diametru manevrei curente, în raport cu suprafața velică, trebuie să respecte următoarele cerințe minime:

Tipul manevrei curente

Materialul parâmei

Suprafața velică (mp)

Rezistența minimă la rupere (kN)

Diametrul parâmei (mm)

Fungi de velastrai

Cablu de oțel

până la 35

20

6

>35

38

8

Fibră (polipropilenă-PP)

Diametrul parâmei de cel puțin 14 mm și un rai la fiecare 25 mp sau o parte din aceasta

Fungi de -Randă cu pic -Gabier

Parâme de oțel

până la 50

20

6

> 50 până la 80

30

8

>80 până la 120

60

10

>120 până la 160

80

12

Fibră (PP)

Diametrul parâmei de cel puțin 18 mm și un rai la fiecare 30 mp sau o parte din aceasta

Școte de velastrai

Fibră (PP)

până la 40

14

>40

18

Pentru suprafețele velică mai mari de 30 m, școta trebuie să aibă forma de palanc sau trebuie să poată fi acționată de un vinci

Școte de -Randă cu pic

-Gabier

Cablu de oțel

< 100

60

10

100 până la 150

85

12

>50

116

14

Pentru școtele gabierului sunt necesare elemente de racordare elastică (manevre prova)

Fibră (PP)

Diametrul parâmei de cel puțin 18 mm sau cel puțin trei raiuri.

Dacă suprafața velei este mai mare de 60 mp un rai la fiecare 20 mp

2.

Manevra curentă care face parte din amarare trebuie să aibă o rezistență la rupere care corespunde aceleia de la respectivul strai sau șarturi.

3.

Dacă se utilizează materiale, altele decât acelea menționate la

alin. 1 , valorile rezistenței trebuie să corespundă valorilor indicate în tabelul de la

alin. 1 .

Nu trebuie utilizate parâme din fibră de polietilenă.

Articolul 20.16

Accesorii și piesele de greement

1.

În cazul în care se utilizează parâme metalice sau din fibră, diametrele raiurilor (măsurate din mijlocul parâmei până la mijlocul parâmei) trebuie să respecte următoarele cerințe minime:

Cablu de oțel (mm)

6

7

8

9

10

11

12

Fibră (mm)

16

18

20

22

24

26

28

Raiuri (mm)

100

110

120

130

145

155

165

2.

Prin derogare de la

alin. 1 , diametrul raiurilor poate fi egal cu de 6 ori diametrul cablului de oțel cu condiția ca acest cablu de oțel să nu provoace uzura raiurilor.

3.

Rezistența la rupere a elementelor de prindere (de ex.: furci, ocheți, întinzătoare metalice, plăci de ochet, bolțuri, inele și chei de prindere) trebuie să fie compatibilă cu rezistența la rupere a manevrei fixe sau curente atașate acestora.

4.

Prinderile straiurilor și șarturilor de gabie trebuie să fie proiectate astfel încât să preia forțele la care sunt supuse.

5.

Numai o singură cheie de prindere, împreună cu straiul sau sartul relevant, se poate prinde de fiecare ochet.

6.

Scripeții de fungă și balansinele trebuie să fie fixate în mod sigur de catarg, iar cârligele rotative utilizate în acest scop trebuie să fie în stare bună.

7.

Prinderile ocheților de punte, tacheților, cavilelor de luat volte și balustradelor de semidunetă trebuie să fie adaptate solicitărilor cărora le sunt supuse.

Articolul 20.17

Vele

1.

Trebuie să se asigure că velele pot fi strânse simplu, repede și în siguranță.

2.

Suprafața velică trebuie să corespundă tipului de navă și deplasamentului volumetric.

Articolul 20.18

Echipament

1.

Navele prevăzute cu un baston de bompres sau un bompres trebuie să aibă o plasă a bompresului și un număr corespunzător de dispozitive de susținere și tensionare.

2.

Se poate excepta de la dotarea cu echipamentul corespunzător

alin. 1 , dacă bastonul de bompres sau bompresul este echipat cu o saulă de ținere și o țapapie dimensionate în mod corespunzător pentru a permite prinderea unei centuri de siguranță, aflate la bordul navei.

3.

Pentru activitatea efectuată pe greement, trebuie prevăzut un scaun de catarg.

Articolul 20.19

Verificare

1.

Greementul trebuie să fie verificat de către comisia de inspecție la fiecare 2,5 ani. Verificarea trebuie să cuprindă, cel puțin următoarele:

a)

velele, inclusiv marginile de cădere, inelele de școte și ochiurile de terțarolă;

b)

starea catargelor și arboradei;

c)

starea manevrelor fixe și curente împreună cu legăturile cablurilor metalice;

d)

posibilitățile de strângere rapidă și în siguranță a velelor;

e)

fixarea în siguranță a scripeților fungilor și balansinelor;

f)

fixarea suporților catargelor și altor puncte de fixare pentru manevrele fixe și curente care sunt atașate navei;

g)

vinciurile necesare la manevrarea velelor;

h)

alte instalații montate în scopul navigației, ca de ex.: derivoarele laterale și instalațiile pentru manevrarea lor;

i)

măsurile luate pentru prevenirea uzurii arboradei de lemn, manevrelor curente și fixe și velelor;

j)

echipamentul conform

art. 20.18 .

2.

Acea parte a catargului de lemn care trece prin punte și este situată sub punte trebuie să fie reverificată la intervale ce vor fi stabilite de către comisia de inspecție, dar cel puțin cu ocazia fiecărei inspecție periodică. În acest scop catargul trebuie să fie extras.

3.

La bord trebuie să existe un certificat al ultimei inspecții efectuate în conformitate cu

alin. 1

și emis, datat și semnat de către comisia de inspecție.

Articolul 21.01

Construcții navale capabile să împingă

1.

Construcțiile navale care vor fi folosite pentru a împinge trebuie să aibă încorporat un dispozitiv de împingere adecvat. Ele trebuie să fie proiectate și echipate în așa fel încât:

a)

să permită echipajului să treacă fără pericol și cu ușurință pe construcția navală împinsă având dispozitivele de cuplare conectate;

b)

să le permită să ocupe o poziție fixă în raport cu construcțiile navale cuplate, și

c)

să împiedice deplasarea relativă a construcțiilor navale între ele.

2.

Dacă construcțiile navale sunt cuplate cu ajutorul cablurilor, construcția navală împingător trebuie să fie dotată cu cel puțin două vinciuri speciale sau cu dispozitive de cuplare echivalente pentru tensionarea cablurilor.

3.

Dispozitivele de cuplare trebuie să permită asigurarea unei asamblări rigide cu construcția navală împinsă.

Pentru convoaiele compuse dintr-o construcție navală împingător și o singură construcție navală împinsă, dispozitivele de cuplare pot permite o articulație controlată. Instalațiile de acționare necesare trebuie să absoarbă fără dificultate forțele transmise și trebuie să poată fi comandate ușor și fără pericol. Pentru aceste instalații de acționare se aplică prin analogie

art. de la 6.02 . la

6.04 .

4.

Pentru împingătoare, nu este cerut peretele de coliziune menționat la

art. 3.03, alin. 1, lit. a .

Articolul 21.02

Construcții navele care pot fi împinse

1.

Următoarele prevederi nu se aplică barjelor fără instalație de guvernare, încăperi de locuit, încăperi de mașini sau de căldări:

a)

capitolele de la 5

la

7

și

15 .

b)

art. 8.08 alin. de la 2

la

8 ,

art. 13.02

și

art. 13.08 alin. 1.

Dacă există instalații de guvernare, încăperi de locuit, încăperi de mașini sau de căldări, atunci sunt aplicabile cerințele corespunzătoare din prezentul standard.

2.

Suplimentar, barjele purtate cu o lungime mai mică sau egală cu 40 m trebuie să respecte următoarele cerințe:

a)

pereții de coliziune menționați la

art. 3.03, alin. 1 , pot să nu fie ceruți dacă fața lor frontală poate să suporte o sarcină cel puțin egală cu de 2,5 ori sarcina prevăzută pentru pereții de coliziune ai navelor de navigație interioară cu același pescaj și construite conform regulilor unei societăți de clasificare recunoscute.

b)

prin derogare de la

art. 8.08, alin. 1 , compartimentele din dublu fund la care accesul este dificil nu trebuie să fie drenate decât atunci când volumul lor depășește 5% din deplasamentul volumetric al barjei purtate la pescajul maxim admis.

3.

Alte construcții navale destinate spre a fi împinse trebuie să fie dotate cu dispozitive de cuplare care să permită asigurarea unei legături sigure cu celelalte construcții navale.

Articolul 21.03

Construcții navale capabile să asigure propulsia unei formațiuni în cuplu

Construcțiile navale care trebuie să asigure propulsia unei formațiuni în cuplu trebuie dotate cu babale sau cu dispozitive echivalente care, prin numărul și dispunerea lor, să asigure formațiunii o cuplare sigură.

Articolul 21.04

Construcții navale care pot fi deplasate în convoi

Construcțiile navale destinate să fie deplasate în convoaie trebuie dotate cu dispozitive de cuplare, babale sau dispozitive echivalente care, prin numărul și dispunerea lor, să asigure o legătură sigură cu celelalte construcții navale ale convoiului.

Articolul 21.05

Construcții navale capabile să remorcheze

1.

Construcțiile navale destinate remorcăm trebuie să corespundă următoarelor condiții:

a)

instalațiile de remorcare trebuie dispuse în așa fel încât folosirea lor să nu compromită siguranța navei, a echipajului sau a mărfii;

b)

construcțiile navale destinate tragerii sau remorcării trebuie să fie dotate cu un cârlig de remorcă care să poată fi eliberat în siguranță din timonerie; aceasta nu trebuie să se aplice dacă proiectarea sau alte dispozitive previn răsturnarea;

c)

ca dispozitive de remorcare trebuie să existe vinciuri sau un cârlig de remorcă. Aceste dispozitive de remorcare trebuie să fie amplasate în fața planului elicelor. Această prevedere nu se aplică construcțiilor navale a căror guvernare este asigurată prin mijloace de propulsie cum ar fi cârmele active sau propulsoarele cicloidale;

d)

prin derogare de la prevederile menționate la

lit. c) , pentru construcțiile navale care pot fi folosite, în conformitate cu regulile de navigație aplicabile ale autorității din statele membre, numai ca remorcher pentru asistența construcțiilor navale autopropulsate, poate fi folosit un dispozitiv de remorcare, cum arfio baba sau echivalent.

Punctul b)

trebuie aplicat prin analogie;

e)

în cazul în care cablurile de remorcă s-ar putea agăța de pupa navei, trebuie să existe curbe de ghidare a cablului.

2.

Construcțiile navale cu lungimea L mai mare de 86 m nu trebuie admise pentru remorcare în aval.

Articolul 21.06

Probe de navigație pentru convoaie

1.

În vederea autorizării unui împingător sau unei motonave să propulseze un convoi rigid și pentru a face această mențiune în certificatul navei de navigație interioară, comisia de inspecție trebuie să decidă care formațiune trebuie prezentată la probe și trebuie să dirijeze efectuarea probelor de navigație cerute la

art. 5.02

cu convoiul în formațiunea sau formațiunile pe care comisia de inspecție le consideră cea (cele) mai defavorabilă(e). Cerințele indicate la

art. 5.02

până la

5.10

trebuie să fie respectate de acest convoi.

Comisia de inspecție trebuie să verifice dacă este menținută asamblarea rigidă a tuturor construcțiilor navale din convoi în timpul manevrelor cerute la capitolul 5.

2.

Dacă pentru a respecta cerințele

art. 5.02

până la

5.10 , în timpul probelor de navigație menționate la

alin. 1 , sunt folosite instalații speciale care se află la bordul construcției navele împinse sau remorcate în cuplu, cum ar fi instalația de guvernare, de propulsie, de manevră sau de cuplare articulată, în certificatul navei de navigație interioară a construcției navele care a asigurat propulsia convoiului trebuie să se menționeze: formațiunea, poziția, numele și numărul european unic de identificare a navei dotate cu instalațiile speciale folosite.

Articolul 21.07

Mențiuni înscrise în certificatul navei de navigație interioară

1.

Dacă o construcție navală este destinată să împingă un convoi sau să fie împinsă în cadrul unui convoi, atunci în certificatul navei de navigație interioară trebuie menționată conformitatea cu cerințele

art. 21.01

până la

21.06 .

2.

În certificatul navei de navigație interioară al construcție navale destinate să asigure propulsia trebuie să fie înscrise următoarele mențiuni:

a)

convoaiele și formațiunile care au fost admise;

b)

tipurile de cuplare;

c)

forțele maxime de cuplare determinate, și

d)

după caz, rezistența minimă de rupere a cablurilor de cuplare pentru asamblarea longitudinală, precum și numărul firelor cablului.

Articolul 22.01

Generalități

Capitolele 3 ,

7

până la

17

și

21

se aplică instalațiilor plutitoare în ceea ce privește construcția și echipamentul. Instalațiile plutitoare cu mijloace proprii de propulsie trebuie de asemenea să corespundă

capitolelor 5

și

6 . Mijloacele de propulsie care permit doar deplasări de scurtă durată nu reprezintă mijloace proprii de propulsie.

Articolul 22.02

Derogări

1.

a)

Art. 3.03, alin. 1

și

2

se aplică prin analogie;

b)

Art. 7.02

se aplică prin analogie;

c)

nivelurile maxime de presiune acustică prevăzute la

art. 15.02, alin. 5 , fraza a doua, pot fi depășite în timpul funcționării mecanismului de lucru al instalației plutitoare cu condiția ca pe timpul lucrului să nu doarmă nimeni la bord în timpul nopții;

d)

Comisia de inspecție poate acorda derogări de la alte cerințe referitoare la construcția navală, mecanismul de lucru și echipamente cu condiția ca în fiecare caz să fie asigurată o siguranță echivalentă.

2.

Comisia de inspecție poate renunța la aplicarea următoarelor dispoziții:

a)

Art. 13.01, alin. 1

nu se aplică dacă în timpul exploatării instalației plutitoare, aceasta poate fi ancorată în siguranță cu ajutorul unei ancore de serviciu sau a unor piloni. Totuși, o instalației plutitoare cu mijloc propriu de propulsie trebuie să aibă cel puțin o ancoră care să îndeplinească cerințele de la

art. 13.01, alin. 1 , adoptându-se un coeficient empiric k egal cu 45 și T este luat egal cu înălțimea H;

b)

Art. 15.02, alin. 1 , a doua parte a frazei, dacă încăperile de locuit pot fi adecvat iluminate de lumina electrică.

3.

Suplimentar, următoarele trebuie aplicate de asemenea:

a)

pentru

art. 8.08, alin. 2 , a doua frază, pompa de santină să fie acționată mecanic;

b)

pentru

art. 8.10, alin. 3 , zgomotul nu trebuie să depășească 65 dB (A) la o distanță laterală de 25 m față de bordajul oricărei instalații plutitoare în timpul funcționării mecanismelor sale de lucru;

c)

pentru

art. 13.03, alin. 1 , cel puțin un stingător portabil suplimentar este cerut dacă mecanismul de acționare care nu este atașat permanent la construcția navală se află amplasat pe punte;

d)

pentru

art. 17.02, alin. 2 , suplimentar față de instalațiile cu gaze lichefiate pentru uz gospodăresc pot, de asemenea, exista alte instalații cu gaze lichefiate. Aceste instalații și accesoriile lor trebuie să respecte cerințele unuia din statele membre.

Articolul 22.03

Prevederi suplimentare

1.

Instalațiile plutitoare pe care se află oameni în timpul exploatării trebuie să dispună de un dispozitiv general de alarmă. Semnalul de alarmă trebuie să se distingă clar de celelalte semnale și să se audă clar în încăperile de locuit și la toate posturile de lucru, la un nivel de presiune acustică mai mare cu cel puțin 5 dB (A) decât nivelul local maxim al presiunii acustice. Dispozitivul de alarmă trebuie să poată fi declanșat din timonerie și de la principalele posturi de lucru.

2.

Echipamentul de lucru trebuie să aibă o rezistență suficientă pentru a rezista sarcinilor la care este supus și trebuie să respecte cerințele unuia dintre statele membre CCNR sau ale Directivei 2006/42/CE*21 așa cum a fost amendată.

*21 Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privitoare la mașini și care amendează Directiva 95/16/CE JO nr. L 157 din 09.06.2006

3.

Stabilitatea și rezistența echipamentelor de lucru și, după caz, accesoriile lor, trebuie să fie în așa fel încât acestea să poată rezista la solicitările care rezultă din posibile înclinări transversale, asietă și alte mișcări ale instalației plutitoare.

4.

Dacă sarcinile sunt ridicate cu ajutorul unor mijloace de ridicare, sarcina maximă admisă care rezultă din stabilitate și rezistență trebuie să fie indicată clar pe panouri de pe punte și la posturile de comandă. În cazul în care capacitatea de ridicare poate fi mărită prin cuplarea unor flotoare suplimentare, trebuie să fie indicate clar valorile admise cu și fără aceste flotoare suplimentare.

Articolul 22.04

Distanța de siguranță reziduală

1.

În scopurile acestui capitol și prin derogare de la

art. 1.01 , distanța de siguranță reziduală este cea mai mică distanță verticală dintre suprafața planului apei și punctul cel mai de jos al instalației plutitoare deasupra căruia aceasta nu mai este etanșă, ținând cont de asietă și de înclinarea transversală care rezultă din acțiunea momentelor la care se face referire la

art. 22.07, alin. 4

și

alin. 9 .

2.

Conform

art. 22.07, alin. 1 , o distanță de siguranță reziduală de cel puțin 300 mm este suficientă pentru deschiderile etanșe la stropii de val și la intemperii.

3.

Dacă deschiderea nu este etanșă la stropii de val și la intemperii, distanța de siguranță reziduală trebuie să fie de cel puțin 400 mm.

Articolul 22.05

Bord liber rezidual

1.

În scopurile acestui capitol și prin derogare de la

art. 1.01 , bordul liber rezidual este distanța verticală dintre suprafața planului apei și marginea punții ținând cont de asietă și de înclinarea transversală care rezultă din acțiunea momentelor la care se face referire la

art. 22.07, alin. 4

și

alin. 9 .

2.

Bordul liber rezidual este suficient, conform

art. 22.07, alin. 1 , dacă atinge cel puțin 300 mm.

3.

Bordul liber rezidual poate fi redus când se demonstrează că cerințele

art. 22.08

sunt îndeplinite.

4.

Atunci când forma instalației plutitoare diferă în mod evident de forma unui ponton, ca în cazul instalației plutitoare cilindrice sau ca în cazul instalației plutitoare a căror secțiune transversală are mai mult de patru laturi, comisia de inspecție poate cere sau autoriza un bord liber rezidual diferit de cel menționat la

alin. 2 . Aceasta trebuie aplicată și în cazul unei instalații plutitoare constituite din mai multe flotoare.

Articolul 22.06

Proba de înclinări transversale

1.

Verificarea stabilității cerută la

articolele 22.07

și

22.08

trebuie să se bazeze pe o probă de înclinare transversală efectuată după metode uzuale.

2.

Dacă la o probă de înclinare transversala nu poate fi obținută o înclinare suficientă sau dacă proba conduce la dificultăți tehnice nerezonabile, atunci aceasta se poate înlocui cu un calcul de determinare a greutății și a centrului său de greutate. Rezultatul calculului de greutate trebuie să fie verificat cu ajutorul măsurării pescajului, iar diferența nu poate depăși ± 5%.

Articolul 22.07

Verificarea stabilității

1.

Trebuie să se verifice faptul că, ținând cont de sarcinile aplicate în timpul utilizării și funcționării instalațiilor, bordul liber rezidual și distanța de siguranță reziduală sunt suficiente. În această privință, suma unghiurilor de înclinare transversală și de asietă nu trebuie să depășească 10 grade, iar fundul flotorului nu trebuie să iasă din apă.

2.

Verificarea stabilității trebuie să cuprindă următoarele date și documente:

a)

desenele la scară ale flotoarelor și ale echipamentelor de lucru, precum și datele de detaliu aferente acestora, necesare pentru verificarea stabilității, cum ar fi conținutul tancurilor, deschiderile care permit accesul în interiorul navei;

b)

date sau curbe hidrostatice;

c)

curbele brațului de redresare pentru stabilitatea statică, în volumul cerut conform

alin. 5

de mai jos sau

art. 22.08 ;

d)

descrierea condițiilor de exploatare împreună cu datele corespunzătoare privind greutatea și centrul de greutate, incluzând situația de navă goală și referitor la transportul echipamentului;

e)

calculul momentelor de înclinare transversală, de asietă și de redresare, cu indicarea unghiurilor de înclinare transversală și de asietă precum și a distanțelor de siguranță și a bordurilor libere reziduale corespunzătoare;

f)

centralizatorul rezultatelor calculelor cu indicarea limitărilor pentru exploatare și a sarcinilor maxime.

3.

Confirmarea stabilității trebuie să se bazeze pe următoarele ipoteze de încărcare:

a)

densitatea produselor de dragare pentru drăgi

nisipuri și prundișuri:

1,5 t/mc

nisipuri foarte umede:

2,0 t/mc

pământ, în medie:

1,8 t/mc

amestec de nisipuri și apă în conducte:

1,3 t/mc.

b)

pentru drăgile cu graifăr, valorile indicate la

lit. a)

trebuie mărite cu 15%.

c)

pentru drăgile hidraulice trebuie să se țină seama de capacitatea maximă de ridicare.

4.

Confirmarea stabilității trebuie să ia în calcul momentele care rezultă din:

a)

sarcină;

b)

construcția asimetrică;

c)

presiunea vântului;

d)

girația în timpul marșului, pentru instalația plutitoare autopropulsată;

e)

curentul de apă transversal, în măsura în care este necesar;

f)

balast și provizii;

g)

încărcăturile pe punți și, după caz, marfa;

h)

suprafețele libere ale lichidelor;

i)

forțele de inerție;

j)

alte instalații mecanice.

Momentele care pot acționa simultan trebuie să fie însumate.

5.

Momentul care rezultă din presiunea vântului se calculează cu următoarea formulă:

M_v = c x p_w x A_w (l_w + T/2) [kNm]

unde:

c = coeficient de rezistență depinzând de formă

Pentru grinzi cu zăbrele se ia c= 1,2 și pentru grinzi cu secțiune plină c = 1,6. Cele două valori țin cont de rafalele de vânt.

Ca suprafață expusă vântului trebuie să se considere întreaga suprafață cuprinsă în conturul construcției.

p_w = presiunea specifică a vântului, luată uniform la 0,25 kN/mp.

A_w = suprafața laterală deasupra planului pescajului maxim corespunzătoare situației de încărcare considerate în mp.

l_w = distanța de la centrul de greutate al suprafeței laterale A la planul pescajului maxim, corespunzătoare situației de încărcare considerate în m.

6.

Pentru determinarea momentului de înclinare transversală datorat girației în timpul marșului conform

alin. 4, lit. d) , pentru instalațiile plutitoare autopropulsate, trebuie să fie folosită formula de la

art. 19.03, alin. 6 .

7.

Momentul care rezultă din curentul de apă transversal conform

alin. 4, lit. e) , trebuie să se ia în considerare numai pentru instalațiile plutitoare care în timpul exploatării sunt ancorate sau legate în poziție transversală față de direcția curentului.

8.

Pentru calculul momentelor care rezultă din balastul lichid și din proviziile lichide conform

alin. 4, lit. f) , trebuie să fie determinat cel mai nefavorabil grad de umplere a tancurilor din punct de vedere al stabilității, iar momentul corespunzător trebuie să fie introdus în calcul.

9.

Momentul care rezultă din forțele de inerție conform

alin. 4, lit. i) , trebuie să fie luat în considerare dacă mișcările sarcinii și ale mecanismelor de lucru sunt susceptibile de a afecta stabilitatea.

10.

Momentele de redresare pentru instalațiile plutitoare cu pereți laterali verticali, pot fi calculate cu formula:

Ma =10 x D x MG x sin Fi [kNm]

unde:

MG = înălțimea metacentrică, în m;

Fi = unghiul de înclinare transversală, în grade;

Această formulă se aplică până la unghiuri de înclinare de 10° sau până la un unghi corespunzător intrării în apă a marginii punții sau ieșirii din apă a jumătății gurnei, și anume unghiul cel mai mic. Pentru pereții laterali înclinați formula este aplicabilă până la unghiuri de înclinare de 5°; condițiile limită de la

alin. 3

până la

9

trebuie de asemenea aplicate.

Dacă forma specială a flotorului (arelor) nu permite această simplificare, atunci sunt cerute curbele brațului de redresare conform

alin. 2, lit. c).

Articolul 22.08

Verificarea stabilității în cazul bordului liber rezidual redus

Dacă se ia în considerare un bord liber rezidual redus, în conformitate cu

art. 22.05, alin. 3 , trebuie să se verifice pentru toate situațiile de exploatare că:

a)

după corectarea pentru suprafețele libere ale lichidelor, înălțimea metacentrică nu este mai mică de 0,15 m;

b)

pentru unghiurile de înclinare de la 0° la 30° există un braț de redresare de cel puțin:

h = 0,30 - 0,28 x Fi_n [m],

Fi_n fiind unghiul de înclinare de la care curba brațelor de redresare atinge valori negative (limita stabilității); nu trebuie să fie mai mic de 20° sau 0,35 rad și nu trebuie să fie introdus în formulă pentru mai mult de 30° sau 0,52 rad, luând ca unitate pentru Fi_n radianul (rad) (1° = 0,01745 rad).

c)

suma unghiurilor de asietă și de înclinare transversală nu depășește 10°;

d)

rămâne o distanță de siguranță reziduală în sensul

art. 22.04 ;

e)

rămâne un bord liber rezidual de cel puțin 0,05 m;

f)

pentru unghiurile de înclinare transversală de la 0° la 30° brațul de stabilitate rezidual este de cel puțin:

h = 0,20 - 0,23 x Fi_n [m],

Fi_n fiind unghiul de înclinare de la care curba brațelor de redresare atinge valori negative; nu trebuie să fie introdus în formulă pentru mai mult de 30° sau 0,52 rad.

Prin braț de redresare rezidual se înțelege diferența maximă existentă, pentru unghiuri de înclinare 0° și 30°, între curba brațului de redresare și curba brațului de înclinare. Dacă o deschidere spre interiorul navei este atinsă de apă la un unghi de înclinare mai mic decât cel care corespunde diferenței maxime dintre cele două curbe ale brațului, atunci trebuie luat în considerare brațul corespunzător acestui unghi de înclinare.

Articolul 22.09

Marca de bord liber și scări de pescaj

Trebuie să fie amplasate mărci de bord liber și scări de pescaj, conform

articolelor 4.04

și

4.06 .

Articolul 22.10

Instalații plutitoare admise fără verificarea stabilității

1.

Următoarele instalației plutitoare pot fi scutite de aplicarea articolelor de la

22.04

la

22.08 :

a)

cele ale căror mecanisme de lucru nu pot în nici un fel să modifice înclinarea transversală sau asieta și

b)

cele pentru care o deplasare a centrului de greutate poate fi rezonabil exclusă.

2.

Totuși,

a)

pentru sarcina maximă, distanța de siguranță trebuie să fie de cel puțin 300 mm, iar bordul liber de cel puțin 150 mm;

b)

pentru deschiderile care nu pot fi închise în mod etanș contra stropilor de val și intemperiilor, distanța de siguranță trebuie să fie de cel puțin 500 mm.

Articolul 23.01

Condiții de exploatare

Navele de șantier desemnate ca atare în certificatul navei de navigație interioară pot naviga în exteriorul șantierelor numai neîncărcate. Aceasta restricție trebuie să fie menționată în certificatul navei de navigație interioară.

În acest scop, navele de șantier trebuie să dispună de un certificat emis de autoritatea competentă indicând durata lucrărilor și delimitările geografice ale șantierului în care nava poate fi exploatată.

Articolul 23.02

Aplicarea Părții II

Dacă nu se specifică altfel în prezentul capitol, construcția și echipamentul navelor de șantier trebuie să corespundă capitolelor 3 până la 17 din Partea II.

Articolul 23.03