Decizia nr. 493/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 303 alin. 1
și
2
și
art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Societatea Rodata - S.R.L. din București în Dosarul nr. 27.878/212/2010 al Tribunalului Constanța - Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.518D/2016 al Curții Constituționale.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege criticate, statuând că acestea nu contravin dispozițiilor
art. 21 din Legea fundamentală . Referitor la căile de atac, legiuitorul poate reglementa termenul de exercitare, forma și conținutul acestora, instanța la care pot fi depuse, competența și modul de judecată, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederi constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 148 din 9 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 27.878/212/2010, Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 303 alin. 1
și
2
și
art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Societatea Rodata - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de constatare a nulității absolute parțiale a unui contract de vânzare-cumpărare și a nulității absolute a unui act adițional, acțiune aflată în stadiul procesual al recursului.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate sunt neconstituționale prin omisiunea reglementării momentului până la care se pot depune motivele de recurs în situația în care calea de atac împotriva unei hotărâri pronunțate la fond este recalificată de instanță, din apel, în recurs. Astfel, în cazul în care instanța care soluționează calea de atac o califică, din apel, în recurs, iar partea care a declarat calea de atac a apelului - așa cum era menționat în hotărârea de la fond - o motivează la prima zi de înfățișare, se invocă excepția decăderii din dreptul de a motiva recursul, care este declarat nul ca urmare a nemotivării în termen, deși partea s-a conformat întocmai dispozițiilor pronunțate de instanța de fond cu privire la calea de atac. În acest fel se îngrădește accesul liber la justiție, se încalcă dreptul la un proces echitabil și se nesocotește dreptul de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
6.
Tribunalul Constanța - Secția II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând cele reținute de Curtea Constituțională, precum și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că dreptul de acces la justiție nu este absolut și se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unui recurs.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât recalificarea căii de atac, din apel, în recurs și, în consecință, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare și de aplicare a legii, ce ține de resortul instanțelor judecătorești, iar nu de cel al instanței de contencios constituțional.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 303 alin. 1
și
2
și
art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , care au următoarea redactare:
–
Articolul 303
alin. 1
și
2 :
Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
–
Articolul 306
alin. 1 : „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în
alin. 2 .“
12.
Alin. 2 al art. 306 , la care face referire textul mai sus reprodus, prevede că „Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților“.
13.
Având în vedere că textele de lege criticate, deși abrogate prin
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , continuă să fie aplicabile cauzei deduse judecății, sunt incidente cele statuate de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 766 din iunie 2011 , potrivit cărora sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
14.
În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse la
art. 21
care consacră dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și
art. 129
privind dreptul de a exercita căile de atac.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în cauza în care aceasta a fost ridicată, instanța a considerat că, față de obiectul cererii, evaluabil în bani și cu o valoare inferioară cuantumului de 100.000 lei, sentința pronunțată de prima instanță era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, potrivit
art. 282^1 din Codul de procedură civilă din 1865 , iar nu cu apel, așa cum era menționat în hotărârea instanței de fond. Autorul excepției a arătat că s-a conformat celor înscrise în sentință referitor la calea de atac a apelului, dar instanța învestită cu soluționarea căii de atac a admis excepția decăderii din dreptul de a motiva recursul și, în consecință, a constatat nulitatea acestuia. În acest context, Curtea reține că, dacă sentința pronunțată de prima instanță ar fi fost atacabilă cu apel, termenul de motivare a acestuia ar fi fost până la prima zi de înfățișare, potrivit
art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 , pe când cererea de recurs trebuie motivată chiar în cuprinsul acesteia sau înăuntrul termenului de recurs, așa cum prevede
art. 303 alin. 1 , adică în 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, conform
art. 301
din același cod.
16.
Față de această împrejurare, Curtea observă că, potrivit
art. 261 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865 , în hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești trebuie menționată calea de atac ce se poate introduce împotriva acestora și termenul în care se poate exercita. O asemenea mențiune nu are, însă, valoare absolută, o eventuală eroare a judecătorului cu privire la aceste aspecte nefiind de natură să afecteze desfășurarea procesului civil în condițiile prevăzute de normele procedurale în vigoare, având în vedere că acesta este guvernat de reguli clare, înscrise în
Codul de procedură civilă , pe care părțile trebuie să le urmeze cu bună credință, exercitându-și drepturile procesuale conform rigorilor impuse de acestea. Această concepție cu privire la legalitatea căilor de atac se regăsește și în cuprinsul
actualului Cod de procedură civilă , care precizează explicit, la
art. 457 , faptul că „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei“. Cu privire la acest din urmă text de lege, Curtea Constituțională a arătat că principiul legalității căii de atac nu face altceva decât să stabilească expres că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul sau părțile dintr-un proces ( Decizia nr. 41 din 31 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 24 mai 2017 paragraful 13).
17.
De altfel, într-o situație asemănătoare celei din cauza de față, Curtea a apreciat, prin
Decizia nr. 769 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, că recalificarea căii de atac din apel în recurs și, în consecință, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare și de aplicare a legii ce ține de competența instanțelor judecătorești, iar nu de cea a instanței de contencios constituțional. Tot astfel, prin
Decizia nr. 41 din 31 ianuarie 2017 , mai sus citată, Curtea a apreciat că susțineri similare, formulate în acea cauză, nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci privesc modul de interpretare și aplicare a textelor legale de către instanțele de judecată, iar eventualele greșeli ale acestora ori consecințele astfel generate nu pot reprezenta motive de neconstituționalitate care ar putea fi cenzurate pe calea controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, întrucât aceasta „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , iar nu cu privire la modul de aplicare a legii. Ca atare, excepția este inadmisibilă (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 97 din 25 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 20 aprilie 2016). Așadar, eventualele greșeli de aplicare a legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 188 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 19).
18.
Totodată, ținând cont și de faptul că autorul prezentei excepții motivează pretinsa neconstituționalitate prin prisma unei omisiuni de reglementare cu privire la termenul de motivare a căii de atac în ipoteza în care aceasta este calificată din apel în recurs, excepția apare, și din această perspectivă, ca inadmisibilă.
19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 303 alin. 1
și 2 și
art. 306 alin.(1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Societatea Rodata - S.R.L. din București în Dosarul nr. 27.878/212/2010 al Tribunalului Constanța - Secția II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.