Decizia nr. 491/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Întreprinderea Individuală Enache Mihai, în Dosarul nr. 762/184/2016 al Judecătoriei Balș, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.254D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă că, la dosar, autorul excepției a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă, iar partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, arătând că autorul excepției, în motivarea acesteia, apreciază că prevederile

art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

sunt în contradicție cu cele ale

art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Acesta nu indică textele din Constituție pretins încălcate. Or, constituționalitatea unor texte de lege poate fi analizată doar în raport cu dispoziții cuprinse în Legea fundamentală, iar nu în raport cu alte prevederi legale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 762/184/2016, Judecătoria Balș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată de Întreprinderea Individuală Enache Mihai, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin care autorul a fost sancționat contravențional, pentru fapta prevăzută la

art. 10 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , respectiv neîndeplinirea obligației de a se dota cu aparat de marcat electronic fiscal, faptă exclusă de la posibilitatea aplicării avertismentului, potrivit

art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 .

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că regimul juridic al contravențiilor este stabilit de

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care, la art. 7 , reglementează cu privire la avertisment, iar la

art. 21 alin. (3)

face referire la principiul proporționalității sancțiunii generat de gradul de pericol social al faptei. Totodată, mai arată că, deși

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

consacră și plângerea contravențională, ca modalitate de control al actelor agenților constatatori, totuși, prin exceptarea anumitor categorii de fapte contravenționale de la aplicarea avertismentului, aduce atingere principiului separației și echilibrului puterilor în stat. Astfel, legiuitorul a „obturat“ cercetarea contravenției de către un judecător și l-a privat pe autor de accesul liber la justiție. Legiuitorul a limitat individualizarea contravenției, aceasta revenind doar agentului constatator, excluzând analiza acesteia de către instanța de judecată. Prin textul de lege criticat, „puterea legislativă interzice puterii judecătorești să analizeze condițiile în concret ale săvârșirii contravenției și posibilitatea de a cântări“ gravitatea acesteia. Prevederile legale criticate „vin în contradicție cu

art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 “.

7.

Judecătoria Balș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

8.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.315 din 4 octombrie 2011 .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de partea Agenția Națională de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările aduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015

pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, având următorul cuprins:

Prin derogare de la prevederile

art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la

art. 10 lit. c) ,

d) ,

e)

și

dd) , cu excepția situației prevăzute la

art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i) .

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (4) , referitor la principiul separației puterilor în stat, și

art. 21

privind accesul liber la justiție.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat reprezintă opțiunea legiuitorului de a exclude de la aplicare sancțiunea contravențională principală a avertismentului, în cazul unor fapte considerate ca fiind de o gravitate crescută, cum este aceea din prezenta cauză, respectiv lipsa dotării cu aparat de marcat electronic fiscal.

15.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut, în esență, că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 43 din 24 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012).

16.

Curtea reține că legiuitorul originar sau delegat este liber să deroge de la normele generale cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , prin „legi speciale“, cum este, spre exemplu,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , care a fost aprobată de către Parlament prin

Legea nr. 64/2002

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002.

17.

Curtea observă că autorul excepției critică o pretinsă intruziune a autorității legislative în activitatea judecătorească, ceea ce ar duce la încălcarea

art. 1 alin. (4) din Constituție .

18.

Curtea reține că această critică nu poate fi primită, deoarece legiuitorul delegat și-a respectat atribuția sa reglementată de

art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală,

adoptând o „lege specială“, respectiv

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999,

care derogă de la cea generală, respectiv

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Legiferarea nu are semnificația intruziunii în activitatea instanțelor de judecată, care au obligația prevăzută de

art. 124 alin. (1) din Constituție , potrivit căruia „Justiția se înfăptuiește în numele legii“, respectiv să aplice legile, atât pe cele generale, cât și pe cale care derogă de la acestea.

19.

Cât privește încălcarea

art. 21 din Constituție , Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, deoarece procesul-verbal poate fi atacat în condițiile

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

și ale

art. 34

și

art. 35 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , potrivit cărora instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcuto și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță se poate formula apel, care se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Întreprinderea Individuală Enache Mihai, în Dosarul nr. 762/184/2016 al Judecătoriei Balș, și constată că prevederile

art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Balș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.