Decizia nr. 751/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. a)-d) și f) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gabriel Georgescu în Dosarul nr. 7.182/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.236D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea formulată de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2015 și apoi, pentru același motiv, la data de 4 noiembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 25 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.182/3/2015, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. a)-d) și f) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gabriel Georgescu cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziilor de impunere a contribuției de asigurări sociale de sănătate.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că a realizat concomitent atât venituri din pensii și salarii, cât și din activități independente, iar obligația de a contribui la asigurările sociale de sănătate pentru toate aceste venituri este contrară principiului constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale, în condițiile în care îngrijirile medicale asigurate de statul român sunt aceleași.

5. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat oferind garanțiile cuprinse în Constituție.

6. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. a)-d) și f) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Curtea observă că autorul excepției are în vedere dispozițiile

art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

în redactarea anterioară modificării acestora prin

art. 48 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013

privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, modificare în urma căreia dispozițiile de lege care reglementau veniturile asupra cărora se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate au fost scoase din cuprinsul

Legii nr. 95/2006 , continuând însă să existe în cuprinsul

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că pot constitui obiect al controlului de constituționalitate și dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate reprezintă temeiul impunerii contribuției de asigurări sociale de sănătate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. a)-d) și f) din Legea nr. 95/2006 , în redactarea următoare: "(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;

c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizațiilor de șomaj; [...]

f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), alin. (2^1) și (2^2) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar."

11. Autorul excepției susține că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică obligația ce îi revine potrivit legii de a contribui la asigurările sociale de sănătate aferent tuturor veniturilor pe care le realizează. În acest sens, arată că pachetul de servicii medicale de care beneficiază este egal cu cel al tuturor contribuabililor.

13. Curtea observă că dispozițiile

art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

au fost supuse în numeroase rânduri unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, care susțineau că plata unei contribuții de asigurări sociale în cuantum diferit nu este justificată de vreme ce serviciile medicale asigurate sunt egale, indiferent de contribuție. Răspunzând acestor critici, Curtea, prin

Decizia nr. 335 din 10 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, și

Decizia nr. 838 din 24 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 11 august 2010, a arătat că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie, acesta fiind, în fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor. Prin urmare, din perspectiva reglementării

Legii nr. 95/2006 , dreptul la asigurări sociale de sănătate se află într-o strânsă legătură cu obligația de a contribui la fondul pentru aceste asigurări, excepție făcând doar persoanele care în mod obiectiv nu pot realiza această obligație.

14. De asemenea, prin

Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea a constatat că este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, iar această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

15. Totodată, prin

Decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, și

Decizia nr. 452 din 15 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, Curtea a reținut că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune, de asemenea, diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, iar cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, diferența valorică a contribuției fiind determinată de nivelul diferit al venitului. Totodată, Curtea a precizat că

Legea nr. 95/2006

a condiționat accesul populației la serviciile medicale de plata unei contribuții către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, însă contribuția prevăzută de lege la acest fond nu are natura unui impozit pe venit.

16. Deși autorul prezentei excepții de neconstituționalitate pune accent pe numărul contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate aferente veniturilor realizate, Curtea apreciază că, în realitate, critica sa vizează tot cuantumul contribuției totale și problema egalității între cetățeni din perspectiva raportului dintre cuantumul contribuției și pachetul de servicii medicale asigurat, astfel că cele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17. De altfel, Curtea reține că principiul așezării juste a sarcinilor fiscale nu împiedică stabilirea unor contribuții cumulate atunci când contribuabilul realizează venituri din surse diferite, cu atât mai mult cu cât sunt obligați la o astfel de contribuție toți cetățenii care se găsesc într-o situație similară.

18. Totodată, Curtea precizează că, în ceea ce privește dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 , critica de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată, întrucât obligația de contribuție aferentă veniturilor prevăzute de acest text de lege nu se cumulează cu cea prevăzută la lit. a)-d) din același articol de lege.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Georgescu în Dosarul nr. 7.182/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. a)-d) și f) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2015.