Decizia nr. 60/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Mihail Anatoli în Dosarul nr. 2.356/88/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.597D/2015.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției și partea Consiliul Local al Municipiului Tulcea, prin primar, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, amintește cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 655 din 13 octombrie 2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 955 din 1 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.356/88/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali. Excepția a fost ridicată de Anatoli Mihail cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 562 din 8 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 2.356/88/2014, având ca obiect cererea de anulare a Hotărârii nr. 153 din 27 noiembrie 2014, adoptată de Consiliul Local al Municipiului Tulcea, prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier local al autorului excepției de neconstituționalitate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție. Astfel, arată că imposibilitatea exercitării căilor de atac împotriva unei hotărâri judecătorești prin care se soluționează cauza echivalează cu încălcarea accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Consideră că existența căilor de atac și posibilitatea de a le exercita constituie o garanție a dreptului de apărare și dă certitudine părților că dreptul lor nu este compromis prin pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice, ceea ce asigură încrederea în justiție și determină o poziție activă în cadrul procesului. Simplul fapt de a putea sesiza o instanță de judecată nu satisface în mod necesar imperativele art. 21 din Constituție. În acest sens amintește că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu este suficientă posibilitatea formală de a demara o acțiune în justiție, ci este necesar ca accesul la justiție să fie efectiv. De asemenea, arată că lipsa oricărei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de instanța fondului duce la absolutizarea prezumției de legalitate și temeinicie a sentinței civile și implicit a actului administrativ atacat. Din contră, posibilitatea de a recurge la căile de atac reprezintă o garanție împotriva arbitrariului judecătoresc, asigurând responsabilizarea primei instanțe de a pune toată grija în actul de judecată, în strângerea materialului probator și în motivarea convingătoare și completă a soluției.

6. În continuare, autorul excepției arată că textul de lege criticat creează o discriminare având ca temei obiectul litigiului, întrucât, spre deosebire de alte persoane, care au dreptul la mai multe grade de jurisdicție, consilierul local aflat în ipoteza

art. 9 alin. (2) lit. c)-e) și h^1) din Legea nr. 393/2004

nu poate exercita decât dreptul la un singur grad de jurisdicție.

7. Totodată, autorul consideră că restrângerea adusă exercițiului dreptului de acces la justiție nu respectă condițiile art. 53 alin. (2) teza finală din Constituție, referitoare la proporționalitatea și caracterul nediscriminator al măsurii restrângerii.

8. În sfârșit, susține că textul de lege criticat este contrar art. 129 din Constituție, referitor la exercitarea căilor de atac. În acest sens, arată că sintagma "în condițiile legii" din acest articol constituțional se referă la condițiile procedurale de exercitare a căilor de atac și nu are în vedere imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești prin care se soluționează fondul cauzei. Mai învederează și faptul că nu există o cale administrativă prealabilă de atac a hotărârii consiliului local referitoare la constatarea încetării mandatului de consilier local pentru ipotezele prevăzute de

art. 9 alin. (2) lit. c)-e) și h^1) din Legea nr. 393/2004 .

9. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 273 din 24 februarie 2009

și nr. 799 din 3 iunie 2010, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

10. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11. Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

12. Avocatul Poporului, făcând de asemenea trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 655 din 13 octombrie 2015

și nr. 799 din 3 iunie 2010, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: "În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c)-e) și h^1), hotărârea consiliului poate fi atacată de consilier, la instanța de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanța se va pronunța în termen de cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă."

16. Analizând motivarea autorului excepției, Curtea constată că acesta critică doar dispozițiile

art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004 , întrucât numai acestea se referă la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârii pronunțate de prima instanță de contencios administrativ, astfel că instanța de contencios constituțional urmează a se pronunța numai cu privire la constituționalitatea acestor dispoziții de lege.

17. Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, susține că sunt înfrânte dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, "De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă și irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitivă»". Aceste dispoziții sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât litigiul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a început la data de 23 decembrie 2014, ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010. Curtea apreciază însă că aceste modificări nu înlătură soluția legislativă criticată de autorul excepției, astfel că urmează a se pronunța cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004 , cu care a fost sesizată.

19. Cât privește dispozițiile de lege criticate, Curtea constată că acestea au mai fost analizate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 655 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 noiembrie 2015,

Decizia nr. 273 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 13 aprilie 2009, și

Decizia nr. 799 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 16 iulie 2010, Curtea Constituțională a reținut că "reglementarea unor reguli speciale de procedură în materie electorală este justificată pentru a asigura stabilitatea în funcționarea autorităților administrației publice locale și desfășurarea activității lor specifice într-un cadru de normalitate". De asemenea, a constatat că "acestea sunt și rațiunile pentru care, de pildă, dispozițiile

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004

instituie o excepție de la regula parcurgerii procedurii prealabile, specifică contenciosului administrativ. Prin urmare, caracterul definitiv și irevocabil al hotărârii pronunțate, în primă instanță, de instanța de contencios administrativ, prin care este soluționată acțiunea formulată de consilier împotriva hotărârilor consiliului privind cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) și h^1), nu este de natură să contravină normelor art. 129 din Constituție. De altfel, obligativitatea asigurării unui dublu grad de jurisdicție, astfel încât hotărârea primei instanțe să fie examinată de către o jurisdicție superioară, subzistă doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar dreptul la un recurs efectiv, exercitat în fața unei instanțe naționale, garantat de art. 13 din Convenție oricărei persoane, este asigurat, de vreme ce

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004

reglementează accesul consilierului la instanța de contencios administrativ pentru soluționarea acțiunii îndreptate împotriva unui act al unei autorități administrative prin care pretinde încălcarea unui drept sau interes legitim al său".

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihail Anatoli în Dosarul nr. 2.356/88/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2016.