Decizia nr. 223/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

1. Pe rol se află pronunțarea asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului, obiecție formulată de un număr de 89 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal din Camera Deputaților, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituție și

art. 15 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

2. Cu Adresa nr. 2/1974 din 9 martie 2016, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 1.866 din 9 martie 2016 și constituie obiectul Dosarului nr. 285A/2016.

3. În motivarea sesizării de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că proiectul Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului (PL-x nr. 833/2015) a fost inclus pe ordinea de zi a ședinței de vot final din data de 17 februarie 2016, după dezbaterea prealabilă pe articole. În ședința de vot final a fost supus votului deputaților, prin procedura de vot electronic, legea fiind adoptată cu 267 voturi pentru. După adoptare, potrivit prevederilor regulamentare, legea trebuia depusă la secretarul general al Camerei Deputaților în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

4. Deși procedura de adoptare a legii nu a fost contestată în timpul desfășurării ședinței de vot final, conform art. 123 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților care prevede că "Votul prin mijloace electronice, prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal are următoarele semnificații: «pentru», «contra» sau «abținere». Dacă un lider de grup contestă corectitudinea numărării voturilor și dacă plenul Camerei aprobă reluarea votului, președintele va realiza aceasta prin modalitatea de vot aprobată de Cameră", a doua zi, 18 februarie 2016, la solicitarea Grupului Parlamentar al P.S.D., a fost suspendat procesul legislativ al legii.

5. La data de 22 februarie 2016, Biroul permanent al Camerei Deputaților și Comitetul Liderilor au decis să solicite plenului Camerei Deputaților suspendarea procedurii de vot electronic și reluarea votului asupra a 9 proiecte de lege votate în cadrul ședinței din 17 februarie 2016, între care se afla și legea care face obiectul prezentei contestații. Decizia Biroului Permanent și a Comitetului Liderilor de suspendare a procedurii de vot electronic pe termen nedeterminat și de aplicare a procedurii de vot cu mâna ridicată este neregulamentară și, pe cale de consecință, nelegală, deoarece încalcă dispozițiile

art. 66 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevăd că suspendarea aplicării unei norme legale sau regulamentare trebuie realizată printr-un act cu putere juridică echivalentă.

6. În acest sens, Biroul Permanent trebuia să solicite comisiei parlamentare competente să redacteze un proiect de hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaților, prin care să propună suspendarea dispozițiilor art. 123 alin. (2) teza întâi referitoare la procedura votului electronic, pe motiv de imposibilitate de utilizare a echipamentului de vot, cât și perioada de suspendare a acestei dispoziții. Proiectul de hotărâre trebuia înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților din data de 24 februarie 2016, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. Inexistența proiectului de hotărâre și înlocuirea acestuia cu un simplu vot al plenului Camerei Deputaților, prin care procedura votului electronic este suspendată de jure, pe termen nedeterminat, este în mod vădit neregulamentară și, pe cale de consecință, nelegală.

7. Reluarea votului în privința a 8 legi, printre care și Legea privind modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului, susțin autorii obiecției, este un alt motiv extrinsec de neconstituționalitate prin încălcarea principiului legalității, deoarece nici Biroul Permanent al Camerei Deputaților și nici Comitetul liderilor grupurilor parlamentare nu au competența de a propune reluarea votului asupra unui legi deja votate. Aceasta era competența exclusivă a președintelui Camerei Deputaților (sau a înlocuitorului acestuia) și trebuia exercitată în ședința în care s-a desfășurat votul inițial, conform art. 123 alin. (3).

8. Prin urmare, președintele ședinței de vot final din data de 17 februarie 2016 era obligat să reia votul asupra legii dacă Grupul Parlamentar al P.S.D. ar fi formulat o asemenea solicitare. Or, Grupul Parlamentar al P.S.D. a cerut doar înlocuirea votului electronic cu votul prin ridicare de mână, după ce a constatat că un proiect de lege (Proiectul de Lege privind asigurarea toleranței față de diferențele de grup PL-x 649/2015), inițiat de președintele P.S.D., nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptat. Din stenograma ședinței de plen a Camerei Deputaților din data de 17 februarie 2016 rezultă cu certitudine că președintele P.S.D., deputatul Liviu Dragnea, a solicitat continuarea ședinței de vot final, iar liderul Grupului Parlamentar P.S.D. a solicitat numai înlocuirea procedurii votului electronic cu votul prin ridicarea mâinii, solicitare supusă votului de președintele de ședință. Prin urmare, reluarea votului, în data de 24 februarie 2016, în privința Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului este nelegală și aduce grave prejudicii procedurii parlamentare, punând sub semnul incertitudinii toate actele normative adoptate până în prezent în sesiunea parlamentară începută la data de 1 februarie 2016.

9. Pentru motivele arătate mai sus, autorii obiecției solicită Curții Constituționale să constate că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care dispun că "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."

10. În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

11. Președintele Camerei Deputaților a transmis cu Adresa nr. 2/2.412/24 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 2.359 din 24 martie 2016, punctul său de vedere, în care se arată că decizia Biroului permanent al Camerei Deputaților și a Comitetului liderilor grupurilor parlamentare de a propune plenului Camerei Deputaților să decidă, prin vot suveran, suspendarea procedurii de vot electronic și aplicarea procedurii de vot cu mâna ridicată a fost adoptată în urma unei sesizări adresate Biroului permanent de către un lider al unui grup parlamentar. În respectiva sesizare, înaintată la data de 17 februarie 2016, se reclama existența unor grave deficiențe la sistemul de vot electronic care au viciat rezultatul votului în ședința din plenul Camerei Deputaților din 17 februarie 2016. Propunerea Biroului permanent al Camerei Deputaților și a Comitetului liderilor grupurilor parlamentare a fost supusă votului plenului Camerei Deputaților care a decis în acest sens, prin vot prin apel nominal. Astfel, decizia privind suspendarea procedurii de vot electronic și de aplicare a procedurii de vot cu mâna ridicată aparține nu Biroului permanent al Camerei Deputaților și Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, ci plenului Camerei Deputaților, unic for decizional. În acest context, Biroul Permanent nu s-a substituit plenului Camerei, respectând calitatea exclusivă a acesteia de for decizional, ca parte a autorității legislative.

12. Ceea ce autorii sesizării califică drept o suspendare pe termen nedeterminat a fost, în realitate, manifestarea tocmai a încercării de a nu tergiversa procedura legislativă nefinalizată cu privire la proiectele de lege a căror votare a fost contestată regulamentar. Acțiunea Biroului Permanent și a Comitetului liderilor grupurilor parlamentare de a se adresa plenului Camerei Deputaților pentru ca acesta din urmă să decidă, conform regulamentului, modificarea modalității de vot a constituit, în opinia noastră, o expresie, în plan procedural, a bunei-credințe și a loialității constituționale, justificată de o dublă necesitate: pe de o parte, aceea de a răspunde unei contestații a unui grup parlamentar (formulată regulamentar, prin liderul său) privind regularitatea, corectitudinea și caracterul regulamentar al votului electronic desfășurat în ședința din data de 17 februarie 2016, iar, pe de altă parte, necesitatea ca, odată lămurită starea de lucruri și aleasă și aplicată soluția regulamentară, să i se permită plenului Camerei Deputaților să își exercite competența legală și regulamentară de a tranșa, prin vot, asupra acestei situații. Astfel, suspendarea la care se referă autorii sesizării are o justificare obiectivă și urmărește un scop legitim, prevăzut de normele regulamentare.

13. Președintele Camerei Deputaților mai arată că Hotărârea Camerei Deputaților prin care s-au modificat prevederile regulamentare referitoare la votul electronic, în scopul precizării acestora, a fost adoptată ulterior de Camera Deputaților la data de 16 martie 2016, așadar la aproape o lună calendaristică de la data ședinței plenului Camerei Deputaților din 17 februarie 2016. Este vorba despre

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 22 din 16 martie 2016

privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 21 martie 2016.

14. În privința reluării votului final la data de 24 februarie 2016 asupra unui număr de nouă proiecte de lege votate electronic în data de 17 februarie 2016, Președintele Camerei Deputaților arată că a existat o contestare a corectitudinii numărării voturilor în cadrul ședinței de vot final a unui lider de grup parlamentar și, de asemenea, s-a înregistrat la Biroul permanent al Camerei Deputaților, în aceeași zi, o sesizare a unui lider de grup parlamentar prin care se reclamă existența unor grave deficiențe la sistemul de vot electronic, aspecte care necesitau anumite verificări de ordin tehnic. Obiectul contestației realizate oral de către liderul grupului parlamentar în ședința din 17 februarie 2015 nu vizează o cerere "de înlocuire a votului electronic cu votul prin ridicarea de mână, cu privire la ultimele puncte de pe ordinea de zi (de la punctul nr. 10 până la punctul nr. 16)", ci, așa cum rezultă și din stenograma ședinței, o contestare a corectitudinii numărării voturilor, a funcționării sistemului de vot electronic cu ocazia votării deja întâmplate până în momentul contestării, respectiv votarea proiectelor de lege aflate pe ordinea de zi până la punctul nr. 9 inclusiv. Legile astfel votate nu au fost semnate de către președintele de ședință, dată fiind contestarea votării, acestea neputând fi deci considerate adoptate. În acest context, singura cale procedurală de care putea dispune grupul parlamentar contestatar, prin liderul său, pentru a-și exercita efectiv dreptul de primi un răspuns la contestație a rămas formularea în scris a unei contestații pe care nu o putea adresa în mod regulamentar decât Biroului Permanent al Camerei Deputaților, organ reprezentativ al acesteia și competent, prin regulament, să-i propună plenului Camerei Deputaților măsurile regulamentare incidente. Biroul Permanent, în urma dezbaterilor, a decis, prin vot, să propună plenului Camerei Deputaților soluția regulamentară a supunerii la vot a măsurii de reluare a votului asupra proiectelor de lege vizate de contestație prin altă modalitate decât votul electronic. Plenul Camerei Deputaților, în ședința din data de 24 februarie 2016, a aprobat, prin vot prin apel nominal (cu 176 voturi pentru, din totalul de 300 de deputați prezenți) reluarea votului final prin ridicare de mână asupra celor nouă proiecte de lege votate electronic în ședința de vot final din 17 februarie 2016. Procedura reluării votului final asupra unor proiecte de lege prin altă modalitate decât cea electronică, potrivit deciziei plenului Camerei Deputaților rămâne și în cazul de față o manifestare a principiului autonomiei regulamentare a celor două Camere ale Parlamentului, prevăzut de art. 64 din Constituție. Punerea în aplicare a Regulamentului Camerei Deputaților a fost realizată în cazul de față de către organele interne ale Camerei, precum și de către plenul suveran, unic for decizional, cu respectarea Regulamentului și a Constituției, în ce privește fiecare dintre etapele procedurale necesare finalizării procedurii legislative, în spiritul loialității constituționale, cu respectarea exigenței de a nu bloca sau amâna pe termen nedefinit această finalizare.

15. În concluzie, Președintele Camerei Deputaților consideră că adoptarea legii care face obiectul prezentei sesizări de neconstituționalitate a fost realizată cu respectarea Constituției, a principiului constituțional al obligativității respectării legii, precum și a Regulamentului Camerei Deputaților.

16. Guvernul a transmis cu Adresa nr. 5/1.530/2016, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 2.673 din 6 aprilie 2016, punctul său de vedere, în care se arată că, din conținutul sesizării de neconstituționalitate rezultă că motivele extrinseci, vizând procedura prin care a fost adoptată legea, apar mai degrabă ca fiind probleme de interpretare și de aplicare a unor prevederi regulamentare privind modalitățile de exprimare prin vot deschis, respectiv, prin mijloace electronice, prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal, toate aceste modalități de exprimare prin vot deschis fiind reglementate în conținutul Regulamentului Camerei Deputaților. Or, aspectele de interpretare și aplicare a unor prevederi ale regulamentului, invocate de autorii sesizării - vizând, în esență, suspendarea, repetarea și/sau înlocuirea procedurii votului deschis, respectiv necesitatea adoptării unei hotărâri de modificare a Regulamentului în acest scop, prin raportare la

art. 66 din Legea nr. 24/2000

- nu apar ca veritabile critici de neconstituționalitate a legii.

17. În jurisprudența constantă a Curții Constituționale, aceasta a statuat că nu este de competența sa "analizarea eventualelor încălcări ale Regulamentului ședințelor comune. Curtea Constituțională nu își poate extinde controlul și asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuși principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. Analiza Curții este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare." (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 738/2012 ,

Decizia nr. 786/2009

și

Decizia nr. 710/2009 ). De asemenea, referitor la situația în care o lege ar fi fost adoptată cu încălcarea unor prevederi ale regulamentelor parlamentare, Curtea a statuat că, deși legea a fost adoptată după o procedură parlamentară discutabilă, "nu este de competența instanței constituționale să controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare Regulamentele celor două Camere ale Parlamentului în procesul legislativ" ( Decizia nr. 1.466/2009 ).

18. În consecință, Guvernul apreciază că obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului este inadmisibilă.

19. Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la obiecția de neconstituționalitate.

20. În vederea soluționării prezentei sesizări, Curtea procedează, mai întâi, la verificarea admisibilității acesteia. Analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării trebuie realizată prin raportare la art. 15 alin. (1) din lege, potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori." Astfel, se constată că actul supus controlului este o lege adoptată de Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională, sesizarea fiind formulată de un număr de 89 de deputați, care potrivit dispozițiilor legale, întrunește calitatea de titular al sesizării.

21. Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului.

22. Autorii sesizării susțin că actul normativ criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră obligativitatea respectării legii și a Constituției.

23. Potrivit Stenogramei ședinței din 17 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, Dezbateri Parlamentare, nr. 20 din 26 februarie 2016, ordinea de zi a ședinței Camerei Deputaților a cuprins la pct. 6 dezbaterea Proiectului Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului (PL-x nr. 833/2015). În urma dezbaterilor pe articole, consemnate la paginile 6-9 din Monitorul Oficial, președintele de ședință a anunțat rămânerea legii pentru votul final, precizând caracterul ordinar al acesteia. Potrivit pct. 22 - lista pentru votul final, liniuța a patra din stenogramă, proiectul de lege a fost supus votului și adoptat cu 267 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 6 abțineri. După efectuarea votului final asupra unui număr de 8 proiecte de lege (proiectul Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului a fost al treilea pe lista de vot final), s-a constatat că numărul deputaților prezenți în sala de ședință a plenului Camerei Deputaților diferă de numărul înregistrat în evidența electronică, astfel că nu poate fi determinat cu precizie numărul de voturi necesar întrunirii condiției prevăzute de regulament și de Constituție referitoare la majoritatea cu care poate fi adoptată o lege. În dezbaterile consemnate în stenograma ședinței au fost învederate deficiențele sistemului de vot cu cartelă electronică, în special faptul că unii parlamentari sunt prezenți la lucrările forului legislativ numai prin intermediul cartelelor lor, împrejurare care este de natură a favoriza votul multiplu. La propunerea liderului grupului parlamentar al P.S.D., s-a supus la vot modificarea procedurii de vot de la sistemul cu cartelă la procedura de vot prin ridicare de mână și, cu 221 de voturi pentru, 118 voturi împotrivă și 2 abțineri, a fost adoptată noua procedură de vot. Prin urmare, ultimele 7 proiecte de lege înscrise pe ordinea de zi pentru vot final au fost adoptate potrivit noii proceduri de vot.

24. În aceeași zi, la Biroul permanent al Camerei Deputaților s-a înregistrat sesizarea scrisă a liderului grupului parlamentar al P.S.D., prin care se reclamă existența unor grave deficiențe ale sistemului de vot electronic care impun verificări de ordin tehnic a aparaturii respective. Sesizarea vizează și contestarea corectitudinii rezultatului numărării voturilor în sistemul de vot electronic cu ocazia votării primelor 8 proiecte de lege, adoptate sau respinse anterior schimbării procedurii de vot. Se arată că deficiențele sistemului de vot electronic au viciat procedura de vot cu privire la toate proiectele de lege supuse votului final, fiind inadmisibil a se considera că proiectele de lege votate în aceeași ședință, anterior constatării deficiențelor, pot fi calificate ca fiind regulamentar adoptate (de altfel, acest lucru a fost învederat de către liderul grupului parlamentar al P.S.D. în mod destul de explicit și în ședința plenului Camerei Deputaților, astfel cum a fost consemnat în stenograma de ședință). Biroul permanent, în baza contestației formulate, având în vedere și faptul că proiectele de lege aflate la primele 8 puncte ale ordinii de zi din ședința din 17 februarie 2015 nu au fost semnate de către președintele de ședință ca urmare a contestațiilor formulate în timpul ședinței, a decis, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaților reluarea votului final asupra respectivelor proiecte de lege prin altă modalitate decât votul electronic.

25. Potrivit Stenogramei ședinței din 24 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, Dezbateri Parlamentare, nr. 26 din 4 martie 2016, ordinea de zi a ședinței Camerei Deputaților a cuprins la pct. 1 "Prezentarea și votul asupra propunerilor Biroului permanent și ale Comitetului liderilor grupurilor parlamentare privind suspendarea temporară a votului prin mijloace electronice și reintroducerea pe lista de vot final a opt proiecte de lege". Cu privire la primul aspect - suspendarea temporară a votului prin mijloace electronice, în urma dezbaterilor din ședință, din cei 300 de deputați prezenți, 176 au votat pentru, 114 împotrivă, 2 abțineri, iar 8 deputați nu au votat. Cu privire la al doilea aspect - reintroducerea pe lista de vot final a opt proiecte de lege, în urma dezbaterilor din ședință, din cei 176 de deputați prezenți, 145 au votat pentru, 26 împotrivă, 2 abțineri, iar 3 deputați nu au votat. Prin urmare, în urma votului dat în plenul Camerei Deputaților, s-a decis reluarea procedurii de vot final asupra legii ce face obiect al controlului de constituționalitate în prezenta cauză. Astfel, potrivit pct. 7 - lista pentru votul final, liniuța a patra din stenogramă, proiectul de lege a fost supus votului prin apel nominal și din 213 de deputați prezenți, 148 au votat pentru, au fost două abțineri, niciun vot împotrivă, iar 63 de deputați nu au dorit să-și exercite votul. Legea a fost adoptată, iar în data de 9 martie 2016 a fost depusă la Secretarul general al Camerei Deputaților în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituționalității legii.

26. Curtea reține ca fiind relevante în soluționarea cauzei următoarele prevederi din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 18 ianuarie 2016, dispoziții în vigoare la data la care au avut loc ședințele plenului Camerei din data de 17 februarie, respectiv 24 februarie 2016:

- Art. 123: "(1) Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.

(2) Votul deschis se exprimă prin mijloace electronice, ridicarea mâinii sau prin apel nominal. Votul deschis se exprimă, de regulă, prin mijloace electronice. Celelalte modalități de vot deschis se aprobă de Cameră, la propunerea președintelui de ședință sau a unui lider de grup.

(3) Votul prin mijloace electronice, prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal are următoarele semnificații: «pentru», «contra» sau «abținere». Dacă un lider de grup contestă corectitudinea numărării voturilor și dacă plenul Camerei aprobă reluarea votului, președintele va realiza aceasta prin modalitatea de vot aprobată de Cameră.

(4) Votul secret se exprimă prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice.

(5) Votul este, de regulă, deschis. Votul este secret în următoarele situații: în cazul în care prin regulament se stabilește astfel și în cazul în care la propunerea președintelui de ședință sau a unui lider de grup Camera hotărăște în acest sens.

(6) În cazul votului secret exprimat prin buletine de vot sau bile, se constituie o comisie de numărare și validare a voturilor, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, asistată de cei 2 secretari de ședință.";

- Art. 125: "(1) Votul prin apel nominal se desfășoară astfel: președintele explică obiectul votării și sensul cuvintelor: «pentru», «contra» și «abținere»; unul dintre secretari dă citire numelui și prenumelui deputaților; fiecare deputat răspunde; «pentru», «contra» sau «abținere».

(2) După terminarea apelului se repetă numele și prenumele deputaților care nu au răspuns.";

- Art. 127: "(1) Votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă "vot pentru", "vot împotrivă" sau "abținere". Rezultatul votului electronic se afișează prin dispoziția președintelui de ședință, în cazul în care președintele de ședință, asistat de cei 2 secretari, constată existența unor defecțiuni în conectarea circuitelor, acesta solicită plenului repetarea votului prin altă procedură. Sesizarea unor astfel de defecțiuni poate fi realizată și de un lider de grup.

(2) Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către un alt deputat este interzisă. Nerespectarea interdicției atrage aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 243 alin. (1) lit. e).";

- Art. 129 alin. (3): "Legile ordinare și hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți, în condițiile existenței cvorumului legal.";

- Art. 133: "(1) Proiectele de legi și propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaților ca primă Cameră sesizată se semnează de președintele acesteia.

(2) Proiectele de legi și propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaților ca primă Cameră sesizată se înaintează Senatului, în calitate de Cameră decizională, cu menționarea prevederilor care țin de competența decizională a Camerei Deputaților, dacă este cazul. Guvernul va fi înștiințat despre aceasta.

(3) Legea adoptată de Camera Deputaților cu privire la care Senatul s-a pronunțat ca primă Cameră sesizată ori, după caz, în calitate de Cameră decizională pentru unele prevederi, semnată de președintele Camerei Deputaților și de președintele Senatului, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale. Dacă legea este adoptată în procedură de urgență, termenul este de două zile.

(4) Data la care legea adoptată a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților se comunică deputaților, în termen de 24 de ore de la depunere.

(5) După împlinirea termenelor prevăzute la alin. (3) legea se trimite, sub semnătura președintelui Camerei Deputaților, Președintelui României în vederea promulgării."

27. Din examinarea dispozițiilor Regulamentului Camerei Deputaților, rezultă că votul deputatului se exprimă personal și poate fi deschis sau secret. Regula o constituie votul deschis, care poate fi exercitat în trei modalități: votul electronic, ridicarea mâinii sau apelul nominal. Votul deschis se exprimă, de regulă, prin mijloace electronice și se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă "vot pentru", "vot împotrivă" sau "abținere", rezultatul votului electronic afișându-se prin dispoziția președintelui de ședință. În cazul în care președintele de ședință constată existența unor defecțiuni în conectarea circuitelor, acesta poate solicita plenului repetarea votului prin altă procedură. Sesizarea unor astfel de defecțiuni poate fi realizată și de un lider de grup. Dacă un lider de grup contestă corectitudinea numărării voturilor și dacă plenul Camerei aprobă reluarea votului, președintele va realiza aceasta prin modalitatea de vot aprobată de Cameră.

28. Cu alte cuvinte, în două ipoteze - în situația constatării existenței unor defecțiuni în conectarea circuitelor, respectiv în situația contestării corectitudinii numărării voturilor -, la propunerea președintelui de ședință sau a unui lider de grup, Camera poate aproba schimbarea modalității de vot deschis, din votul electronic într-una din variantele alternative, și anume ridicarea mâinii sau apelul nominal. Ulterior, plenul Camerei poate aproba reluarea votului, care se va realiza prin modalitatea hotărâtă de Cameră. Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile art. 123 și art. 127 din regulament prevăd, pe de o parte, posibilitatea schimbării procedurii de vot, respectiv alternativele aferente modalităților de exprimare a votului deschis, și, pe de altă parte, calea de soluționare a incidentelor sau erorilor ce pot apărea în cursul procedurilor de vot cu privire la dificultatea sau imposibilitatea utilizării mijloacelor electronice de vot, respectiv posibilitatea reluării votului viciat.

29. Cu privire la reluarea votului final în cazul constatării unor defecțiuni în conectarea circuitelor sau în cazul contestării corectitudinii numărării voturilor, dispozițiile regulamentare nu prevăd o procedură referitoare la ședința Camerei în care aceasta se realizează, nefiind reglementată o condiție expresă ca reluarea votului să fie efectuată în aceeași ședință în care sa constatat vicierea procedurii inițiale. Astfel, procedura reluării votului final asupra unor proiecte de lege prin altă modalitate decât cea electronică, potrivit deciziei plenului Camerei Deputaților constituie o manifestare a principiului autonomiei regulamentare a celor două Camere ale Parlamentului, prevăzut de art. 64 din Constituție.

30. În temeiul art. 67 din Constituție, "Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezența majorității membrilor". Autonomia internă a Parlamentului sau autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului, în temeiul dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 64 alin. (1), le dă dreptul acestora de a dispune cu privire la propria organizare și procedurile de desfășurare a lucrărilor parlamentare.

31. Regulamentele parlamentare - Regulamentul Camerei Deputaților, Regulamentul Senatului și Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului -, sub aspectul naturii lor juridice, sunt hotărâri ale Parlamentului. Ele sunt adoptate de către fiecare Cameră sau de Camerele reunite, nu în virtutea calității de autoritate legiuitoare a Parlamentului, ci în calitate de organisme autonome, învestite cu o putere de organizare și funcționare proprie. Fiecare Cameră adoptă propriul regulament, act cu caracter normativ de sine-stătător, în conformitate cu competența atribuită de Constituție.

32. Așa fiind, autonomia regulamentară constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice și poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată însă în mod discreționar, abuziv, cu încălcarea atribuțiilor constituționale ale Parlamentului. Potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 209 din 7 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, "între principiul constituțional referitor la autonomia Parlamentului de a-și stabili reguli interne de organizare și funcționare [art. 64 alin. (1)] și principiul constituțional referitor la rolul Parlamentului, în ansamblul autorităților publice ale statului, ce exercită, potrivit Constituției, atribuții specifice democrației constituționale (legiferarea, acordarea votului de încredere, în baza căruia este numit Guvernul, retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, declararea stării de război, aprobarea strategiei naționale de apărare a țării etc.), Curtea apreciază că există un raport ca de la mijloc/instrument la scop/interes. Astfel, regulamentele parlamentare se constituie într-un ansamblu de norme juridice, menite să organizeze și să disciplineze activitatea parlamentară cu privire, printre altele, la procedura de legiferare, de numire sau de învestitură a celor mai importante instituții sau autorități publice în stat, precum și regulile de organizare și funcționare ale fiecărei Camere. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfășurarea activităților parlamentare în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul român își exercită suveranitatea națională, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constituție.

Ca orice act normativ destinat să reglementeze un anumit domeniu de activitate, regulamentul parlamentar trebuie să respecte cerințele privind claritatea și previzibilitatea normelor, să fie un element regulator suplu, care, pe de o parte, să permită o libertate de acțiune parlamentarilor sau grupurilor parlamentare în acord cu dispozițiile art. 69 din Constituție referitoare la caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar, iar, pe de altă parte, să garanteze autorității legiuitoare posibilitatea de a-și îndeplini rolul constituțional. Or, instrumentul juridic menit să asigure îndeplinirea atribuțiilor Parlamentului nu poate constitui o piedică în realizarea scopului său.

Regulamentul parlamentar trebuie interpretat și aplicat cu bună-credință și în spiritul loialității față de Legea fundamentală."

33. Curtea Constituțională, printr-o jurisprudență constantă, a statuat că nu este de competența sa "analizarea eventualelor încălcări ale Regulamentului ședințelor comune. Curtea Constituțională nu își poate extinde controlul și asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuși principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. Analiza Curții este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare" (de exemplu,

Decizia nr. 786 din 13 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009).

34. De asemenea, prin

Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Curtea a stabilit, în același sens, că, "potrivit art. 146 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Camerelor Parlamentului, controlul exercitat de Curte fiind un control de conformitate cu dispozițiile Legii fundamentale. Dacă, ignorând prevederile art. 146 lit. c) din Constituție și pe cele ale

art. 27 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională și-ar extinde competența și asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai că ar pronunța soluții fără temei constituțional, dar ar încălca astfel și principiul autonomiei regulamentare a Camerei Deputaților, reglementat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. În virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atribuție a Camerei Deputaților, așa încât contestațiile deputaților privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competența exclusivă a Camerei Deputaților, aplicabile, în acest caz, fiind căile și procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament, după cum și desfășurarea procedurii legislative parlamentare depinde hotărâtor de prevederile aceluiași regulament, care, evident, trebuie să concorde cu normele și principiile fundamentale".

35. Așadar, Curtea apreciază că, în temeiul autonomiei regulamentare, nimic nu oprește ca, în cadrul ședinței în plen să se invoce neîndeplinirea condițiilor prevăzute de normele regulamentare care permit reluarea votului final pe un proiect de lege (așa cum s-a întâmplat și în speța de față), iar Camera sau Camerele reunite astfel sesizate, în temeiul plenitudinii lor decizionale cu privire la aceste aspecte, să hotărască în mod corespunzător.

36. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, în domeniul dreptului parlamentar, principala consecință a naturii elective a mandatului reprezentativ și a pluralismului politic o constituie principiul pe care doctrina l-a consacrat în mod sugestiv "majoritatea decide, opoziția se exprimă". Acest principiu presupune ca prin organizarea și funcționarea Camerelor Parlamentului să se asigure ca majoritatea să decidă numai după ce opoziția s-a exprimat, iar decizia pe care aceasta o adoptă să nu fie obstrucționată în cadrul procedurilor parlamentare. Regula majorității implică în mod necesar evitarea oricăror mijloace care ar conduce la o manifestare abuzivă din partea majorității sau a oricăror mijloace obstrucționiste care ar avea drept scop împiedicarea desfășurării normale a procedurii parlamentare, culminând cu boicotul parlamentar, părăsirea lucrărilor în structurile parlamentare sau retragerea de la activitatea Camerelor. Or, principiul "majoritatea decide, opoziția se exprimă" implică, în mod necesar, un echilibru între necesitatea de exprimare a poziției minorității politice cu privire la o anumită problemă și evitarea folosirii mijloacelor de obstrucție, în scopul asigurării, pe de o parte, a confruntării politice din Parlament, deci a caracterului contradictoriu al dezbaterilor, și, pe de altă parte, a îndeplinirii de către acesta a competențelor sale constituționale și legale. Cu alte cuvinte, parlamentarii, fie că provin din rândul majorității, fie că provin din cel al opoziției, trebuie să se abțină de la exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale și să respecte o regulă de proporționalitate, de natură să asigure adoptarea deciziilor ca urmare a unei dezbateri publice prealabile (în acest sens, a se vedea

Decizia nr. 209 din 7 martie 2012 , precitată).

37. În fine, Curtea reține că, în scopul evitării apariției pe viitor a unor situații similare celei care a declanșat prezentul control de constituționalitate, plenul Camerei Deputaților a adoptat

Hotărârea nr. 22 din 16 martie 2016

privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 21 martie 2016. Modificările și completările cuprinse în hotărâre au urmărit, printre altele, precizarea și clarificarea prevederilor regulamentare referitoare la votul electronic, astfel încât să fie înlăturat riscul unor interpretări divergente a normelor care reglementează această procedură.

38. Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că, în cadrul procedurii legislative de adoptare a Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului, au fost respectate prevederile Regulamentului Camerei Deputaților, for legislativ, care, în virtutea autonomiei parlamentare, are competența de a edicta, interpreta și aplica normele proprii de organizare și funcționare. Punerea în aplicare a normelor regulamentare a fost realizată în cazul de față de către organele interne ale Camerei, iar decizia finală a aparținut plenului cu privire la fiecare dintre aspectele și etapele procedurale necesare finalizării procedurii legislative.

39. În concluzie, ținând seama de considerentele expuse, întrucât la dezbaterea și votarea legii criticate au fost respectate dispozițiile regulamentare referitoare la procedura legislativă, Curtea constată că Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și ale art. 64, motiv pentru care va respinge obiecția de neconstituționalitate formulată.

40. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și constată că Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 267/2008

privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum și pentru efectuarea recepției în faza unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 aprilie 2016.