Decizia nr. 122/2016

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului și ale
art. 65 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul său de sindicat Ciprian Cristi Racoviță, în Dosarul nr. 7.131/99/2014 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.105D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, întrucât diminuarea indemnizației polițistului pus la dispoziție este o măsură specială, proporțională, are caracter temporar, se aplică în mod nediscriminatoriu și este motivată de protejarea interesului general și a prestigiului profesiei. De altfel, legiuitorul a prevăzut că, în cazul în care s-au dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum și în cazul încetării procesului penal, polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 18 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.131/99/2014, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului și ale
art. 65 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul său de sindicat Ciprian Cristi Racoviță, în cadrul unei cauze având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins cererea de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare desfășurării activității în condiții deosebite sau speciale, în condiții vătămătoare și a sporului pentru orele lucrate noaptea.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că în cazurile în care polițistul este pus la dispoziție, în situația în care procesul penal se finalizează cu condamnarea polițistului, se pune problema de a ști ce se întâmplă cu drepturile acestuia cu privire la munca pe care a prestat-o în diferite condiții - la orele lucrate noaptea, la munca prestată în condiții speciale, în condiții de radiații, în condiții de pericol deosebit -, la fel ca ceilalți polițiști împreună cu care efectuează misiuni. Precizează că nu se pot restrânge drepturile unei persoane, cu titlu de sancțiune în muncă, salariul fiind un drept de proprietate, conform art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, consideră că se încalcă drepturile omului, deoarece "o persoană care muncește în anumite condiții, pentru care se prevăd sporuri, potrivit textelor de lege criticate, drept pedeapsă, nu ar avea dreptul să le primească sau primirea lor este afectată de o condiție". Or, această situație constituie o violare a drepturilor omului și a principiului egalității de tratament în salarizare, care implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. În concluzie, se susține că această posibilă interpretare a textelor de lege criticate, ca măsură punitivă a legiuitorului, determină neconstituționalitatea acestora, prin raportare la art. 11, art. 16, art. 20 și art. 41 alin. (2) din Constituția României.
6. Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor convenționale la care România este parte, și nici normelor constituționale invocate, deoarece, pe de o parte, restrângerea are caracter temporar și este justificată de nevoia protejării unui interes public, iar, pe de altă parte, sfera responsabilităților polițistului pus la dispoziție nu este identică cu cea existentă anterior momentului luării acestei măsuri, fapt ce justifică diferența de tratament juridic.
7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale
art. 65 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă însă că autorul acesteia critică dispozițiile art. 65 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VII: "Familia ocupațională de funcții bugetare «apărare, ordine publică și siguranță națională»" la
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Dispozițiile
art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002
prevăd că: "Polițistul pus la dispoziție îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de poliție și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum și de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege." Art. 65 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VII la
Legea-cadru nr. 284/2010
are următorul cuprins: "Polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare puși la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau care sunt judecați în stare de libertate ori liberați provizoriu pe cauțiune beneficiază de salariul de funcție minim corespunzător gradului profesional deținut, de salariul gradului profesional și de gradațiile cuvenite, până la definitivarea situației."
11. Autorul excepției susține că dispozițiile legale contravin prevederilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, precum și celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății,
art. 1 lit. c) din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 105/1957
privind abolirea muncii forțate, ratificată de România prin
Legea nr. 140/1998 , ale art. 7 privind egalitatea, și art. 23 privind dreptul la muncă și la salariu egal pentru muncă egală din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, asupra dispozițiilor
art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002
și ale art. 65 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VII la
Legea-cadru nr. 284/2010 , din perspectiva unor critici similare, s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 21 din 19 ianuarie 2016 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, constatând constituționalitatea acestora.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 9 martie 2016.
──────────
13. Cu acel prilej, Curtea a reținut că măsura punerii la dispoziție, reglementată de
Legea nr. 360/2002 , reprezintă o măsură provizorie, luată până la soluționarea definitivă a cauzei, când se analizează menținerea în funcție, pe durata căreia polițistul îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de poliție, și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum și de celelalte drepturi prevăzute în capitolul III, secțiunea 1: "Drepturile polițistului" din
Legea nr. 360/2002 . Astfel, pe perioada punerii la dispoziție, raportul de serviciu este modificat, polițistul aflat în această situație îndeplinind numai atribuțiile de serviciu stabilite în scris de șeful unității, și care sunt comunicate polițistului sub semnătură, potrivit
art. 40 alin. (1) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 298 din 23 decembrie 2011
privind procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 28 decembrie 2011. Prin urmare, Curtea nu a putut reține că polițistul pus la dispoziție se află în aceeași situație juridică cu ceilalți polițiști, sub aspectul elementelor raportului de serviciu, respingând criticile de neconstituționalitate raportate la principiul egalității în fața legii, principiu consacrat de art. 16 din Constituție.
14. Referitor la invocarea art. 41 alin. (2) din Constituție, precum și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, Curtea nu a reținut nici aceste critici, întrucât, potrivit textelor de lege supuse controlului de constituționalitate, pe de-o parte, polițiștii puși la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau care sunt judecați în stare de libertate ori liberați provizoriu pe cauțiune, beneficiază de salariul de funcție minim, corespunzător gradului profesional deținut, de salariul gradului profesional și de gradațiile cuvenite, temporar, până la definitivarea situației, iar, pe de altă parte, în cazul în care s-a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum și în cazul încetării procesului penal, polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, potrivit
art. 65 alin. (6) din Legea nr. 360/2002 .
15. Cât privește invocarea
Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 105/1957
privind abolirea muncii forțate, ratificată de România prin
Legea nr. 140/1998 , Curtea a constatat că în cazul polițiștilor puși la dispoziție nu se regăsește niciuna din formele muncii forțate sau obligatorii, astfel cum sunt prevăzute de art. 1 din această Convenție. În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care, prin
Decizia nr. 318 din 3 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 6 mai 2011, și
Decizia nr. 413 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, a constatat constituționalitatea dispozițiilor
art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 .
16. În ceea ce privește susținerea autorului excepției, potrivit căreia textele de lege criticate sunt interpretate în sensul că, în situația polițistului pus la dispoziție care a efectuat, potrivit ordinului șefului unității, munca în condiții deosebite/speciale sau pe timp de noapte, nu se acordă sporurile corespunzătoare, ci se acordă salarizarea la nivelul de bază, prin
Decizia nr. 187 din 6 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, persoana pusă la dispoziție nu mai are aceleași atribuții ca acelea care îi reveneau potrivit gradului și funcției sale anterioare, ci îndeplinește numai sarcini atribuite de șeful unității. Așadar, analiza legalității atribuirii anumitor sarcini, prin ordin al șefului unității, constituie o problemă de aplicare a legii la cazul concret dedus judecății instanței judecătorești, iar nu o problemă de constituționalitate.
17. În final, Curtea a constatat, pentru aceleași argumente, că nici celelalte prevederi din actele internaționale invocate nu sunt încălcate prin dispozițiile de lege criticate.
18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul său de sindicat Ciprian Cristi Racoviță, în Dosarul nr. 7.131/99/2014 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului și ale art. 65 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VII la
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2016.

──────────
*)
Decizia nr. 21 din 19 ianuarie 2016