Decizia nr. 147/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Gabriel Constantin Botea în Dosarul nr. 852/202/2015 al Judecătoriei Călărași și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.061D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, precum și admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 10 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 852/202/2015, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Gabriel Constantin Botea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 5 din Legea nr. 17/2014

fac trimitere la prevederile art. 3 și 4 din aceeași lege, potrivit cărora parcurgerea procedurii privind exercitarea dreptului de preemțiune, precum și a procedurii privind obținerea avizelor specifice poate fi urmată numai de vânzător. Or, deși înregistrarea dreptului de proprietate asupra unui teren agricol în cartea funciară, la oficiile de cadastru și publicitate imobiliară poate fi realizată doar de proprietar sau împuternicitul acestuia, în condițiile stabilite de

art. 5 din Legea nr. 17/2014

cel care este obligat să parcurgă procedura înregistrării ofertei de vânzare în scopul exercitării dreptului de preemțiune și procedura obținerii avizelor specifice de la Ministerul Apărării Naționale și de la Ministerul Culturii este promitentul-cumpărător dintr-o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. Astfel, dispozițiile criticate impun pentru admisibilitatea acțiunilor în justiție condiții imposibil de realizat, anulând practic în mod injust și nelegal o parte din efectele unui "contract legal încheiat (care ar putea să fie anulat, desființat, rezoluționat, reziliat doar prin acordul părților sau intervenția instanței de judecată)", punându-l pe promitentul-cumpărător în imposibilitate de a deveni proprietarul terenului, fiind astfel contrare prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) și art. 135 alin. (1) și (2) din Constituție.

7. Judecătoria Călărași opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte, respectiv cu privire la dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 , deoarece aplicarea acestor prevederi duce la desființarea dreptului de creanță al promitentului-cumpărător, drept dobândit în mod valabil prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, și la desființarea totală a acestuia, cu toate consecințele păgubitoare pentru părți și pentru stabilirea circuitului civil, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

8. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 44 din Constituție. În acest sens arată, în esență, că prevederile

art. 5 din Legea nr. 17/2014

nu afectează în niciun fel valabilitatea antecontractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare. Noua lege vizează doar transferul dreptului de proprietate, iar nu dreptul de creanță născut în temeiul antecontractului încheiat anterior intrării în vigoare a legii, astfel că, în vederea transferului dreptului de proprietate, părțile din acele antecontracte trebuie să se conformeze procedurii prevăzute de noua lege. De asemenea, menționează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "impunerea de reguli și obligații noi fără reglementarea unui termen adecvat care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerințe legislative reprezintă o încălcare a exigențelor constituționale sub aspectul principiului securității juridice și al principiului încrederii legitime care impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice și stabilitatea regulilor instituite prin acestea" (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Or, apreciază că, în cazul de față, legiuitorul a instituit, prin prevederile

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 , un termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României pentru intrarea în vigoare a legii, termen în care părțile aveau posibilitatea autentificării respectivelor antecontracte. Astfel, fiind menținută o perioadă rezonabilă de timp starea juridică anterioară, s-a oferit posibilitatea adaptării vechilor antecontracte la noile reguli imperative, care trebuie să se aplice uniform și cu caracter general.

10. Avocatul Poporului își menține punctul de vedere exprimat anterior și reținut de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015

în sensul că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 44 din Constituție sunt incidente doar în anumite condiții. Astfel, referitor la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 44, arată că acestea nu au relevanță în context, întrucât autorul excepției nu are calitate de proprietar, ci este titular al unui antecontract de vânzare-cumpărare, care nu are caracter translativ de proprietate, ci dă naștere numai obligației de a se transmite proprietatea bunului în viitor.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor

Legii nr. 287/2009 , republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.

(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege."

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 135 alin. (1) și (2) privind economia.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de faptul că, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, admisibilitatea acțiunii este condiționată, printre altele, și de parcurgerea procedurii privind exercitarea dreptului de preemțiune, precum și a procedurii privind obținerea avizelor specifice. Or, în opinia autorului prezentei excepții de neconstituționalitate, aceste condiții îl situează pe promitentul-cumpărător în imposibilitate de a deveni proprietarul terenului ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, ceea ce este contrar dispozițiilor constituționale privind dreptul de proprietate privată și economia.

16. Curtea observă că, potrivit prevederilor

art. 5 din Legea nr. 17/2014 , criticate în prezenta cauză, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, acțiunea este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil și ale legislației în materie, referitoare la condițiile de valabilitate ale contractului (capacitatea părților, consimțământ valabil exprimat, obiect, cauză), indiferent de forma încheierii antecontractului; sunt îndeplinite condițiile referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, prevăzute de

art. 3, 4 și 9 din Legea nr. 17/2014

(privind existența avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Culturii și a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), precum și condiția ca imobilul ce face obiectul contractului să fie înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.

17. Prin

Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, Curtea a reținut că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, transferul acestui drept urmând a se realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. Așadar, îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.

18. Față de acestea, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 alin. (1) și (2) - Dreptul de proprietate privată, Curtea observă că, pe de o parte, potrivit prevederilor constituționale, dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, însă conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, problema garantării și ocrotirii constituționale a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior ( Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015 și

Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012), or, autorul prezentei excepții de neconstituționalitate se află în această ipoteză, întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate. Ca atare, excepția de neconstituționalitatea a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 17/2014

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

19. Cât privește dispozițiile constituționale ale art. 135 alin. (1) și (2) privind economia, invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Gabriel Constantin Botea în Dosarul nr. 852/202/2015 al Judecătoriei Călărași.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Călărași și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 martie 2016.