Decizia nr. 84/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21, art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Delta ACM - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.873/215/2015/a1 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.109 D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală și, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 346 alin. (1) și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a

deciziilor nr. 641 din 11 noiembrie 2014

și nr. 631 din 8 octombrie 2015. Referitor la dispozițiile art. 21 și art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, se arată că este firesc ca introducerea în cauză a părții responsabile civilmente să fie lăsată la latitudinea părților, de vreme ce este vorba despre latura civilă a procesului și că nimic nu o împiedică pe aceasta să participe sau să ceară să fie introdusă în procesul penal de bună voie, în cursul urmăririi penale sau în cursul procedurii de cameră preliminară. Referitor la dispozițiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform cărora rechizitoriul se comunică numai inculpatului, se arată că există jurisprudență a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 427 din 9 iunie 2015 , și se propune menținerea acestei jurisprudențe.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 15 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.873/215/2015/a1, Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21, art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Delta ACM - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară cu privire la verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că lăsarea la latitudinea părții interesate a introducerii în cauză a părții responsabile civilmente, care este parte a procesului penal, conform prevederilor art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, încalcă dreptul la apărare al acesteia, garantat prin art. 24 din Constituție. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susține că acestea nu garantează părții responsabile civilmente dreptul de a lua cunoștință de conținutul rechizitoriului și nu oferă acesteia cadrul legal pentru a formula excepții și cereri privind legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Cu privire la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susține că este neconstituțional deoarece conferă doar procurorului și inculpatului posibilitatea de a formula contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la art. 346 alin. (3) și (5) din Codul de procedură penală, cu ignorarea drepturilor fundamentale ale celorlalți participanți la procesul penal.

6. Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Se arată că dreptul la apărare și egalitatea armelor, invocate de autoarea excepției, sunt garantate prin dispozițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, inclusiv în cursul urmăririi penale, beneficiind de toate drepturile garantate părților în procesul penal, inclusiv dreptul la apărare. Cu privire la dispozițiile art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, se arată că acestea sunt neconstituționale, contravenind prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Constituție, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se susține, în acest sens, că partea responsabilă civilmente nu se bucură de posibilitatea reală de a se apăra și de a formula contraargumente cu privire la susținerile părții adverse, fiind exclusă ab initio din procedura camerei preliminare. Se arată că legiuitorul a restrâns în mod nejustificat posibilitatea părții responsabile civilmente de a lua cunoștință despre excepțiile ridicate din oficiu, de susținerile parchetului, precum și de soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, plasând-o întro situație dezavantajoasă față de procuror și față de celelalte părți. Mai mult, se susține că legea trebuie să permită comunicarea către toate părțile procesului penal, inclusiv către partea civilă și partea responsabilă civilmente, a înscrisurilor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului, atât în etapa fondului, cât și în etapa soluționării contestațiilor, precum și posibilitatea tuturor părților, inclusiv a părții responsabile civilmente, de a contesta încheierea de cameră preliminară.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 21, art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia este, în realitate, nemulțumită de modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze momentul și procedura introducerii în procesul penal a părții responsabile civilmente și comunicarea cu aceasta. De aceea, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate prevederile art. 21 și art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 21: "(1) Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1).

(2) Atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1).

(3) Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției.

(4) Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.";

- Art. 344 alin. (2): "Copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile."

11. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitate, art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015 (paragraful 15), Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală și a reținut că o copie certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Potrivit aceleiași norme, inculpatului i se aduce, totodată, la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Conform art. 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanței de judecată, acesta limitându-se la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, potrivit art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. Întrucât prin rechizitoriu se formulează o acuzație în materie penală, acesta se comunică persoanei astfel acuzate.

13. Astfel, atât prin

Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014

(paragraful 22), cât și prin

Decizia nr. 427 din 9 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 11 august 2015 (paragraful 24), instanța de contencios constituțional a constatat că împrejurarea potrivit căreia numai inculpatului i se comunică o copie certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia nu echivalează cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu înfrângerea egalității cetățenilor în fața legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare să fie comunicat doar persoanei vizate. De altfel, Curtea a reținut că art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenție obligă statele să respecte dreptul oricărui acuzat, indiferent că este privat sau nu de libertate, să fie informat în cel mai scurt timp asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.

14. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor anterior menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

15. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Codul de procedură penală, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (1) din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente este persoana care are, conform legii civile, obligația legală de a repara prejudiciul alături de inculpat, precum și persoana care are această obligație asumată printr-o convenție valabil încheiată, în măsura stabilirii existenței unei vinovății.

16. Spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, conform căruia partea responsabilă civilmente putea fi introdusă în procesul penal la cerere sau din oficiu, potrivit Codului de procedură penală în vigoare, partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul penal doar la cererea părții îndreptățite, conform legii civile. Această diferență de reglementare este determinată de renunțarea de către legiuitor la reglementarea rolului activ al instanței de judecată în cuprinsul actualului Cod de procedură penală, care, de altfel, conform art. 25 din același cod, nu poate soluționa din oficiu acțiunea civilă, dacă nu este învestită, în acest sens, de partea civilă sau de către procuror, în acele cazuri în care acesta exercită acțiunea civilă.

17. Conform art. 19 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal este exercitată de către procuror când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. Iar potrivit art. 21 alin. (2) din Codul de procedură penală, atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1) ale aceluiași articol.

18. Potrivit principiului disponibilității acțiunii civile, dacă persoana vătămată are capacitate deplină de exercițiu, doar ea poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal și doar ea poate solicita introducerea părții responsabile civilmente în procesul penal, până la începerea cercetării judecătorești. Lipsa introducerii părții responsabile civilmente în cauză din oficiu, de către instanța de judecată, este acoperită, însă, de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, conform cărora "partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției". Așa fiind, în orice moment al procesului penal, până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, partea responsabilă civilmente poate formula cerere de intervenție în procesul penal, beneficiind, conform art. 21 alin. (4) din Codul de procedură penală, de toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat și luând procedura din stadiul în care se află la acel moment.

19. Având în vedere considerentele anterior invocate, Curtea constată că partea responsabilă civilmente beneficiază în procesul penal de toate garanțiile specifice dreptului la apărare, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituție. Acesta din urmă conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.

20. Așa fiind, partea responsabilă civilmente beneficiază de toate garanțiile procesuale necesare realizării intereselor sale procesuale, neputând fi reținută crearea prin textele criticate a unei situații defavorabile acesteia în raport cu ceilalți participanți la procesul penal. În acest sens, este de menționat că părțile din procesul penal se află, din punctul de vedere al intereselor procesuale, în situații juridice diferite, motiv pentru care este justificată reglementarea în privința acestora, de către legiuitor, a unui regim juridic diferit, sub aspectul rolului pe care acestea îl au în diferite etape ale procesului penal. În acest context, Curtea reține că partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condițiilor care ar atrage răspunderea sa civilă, drept pentru care poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată. Or, interesele procesuale ale inculpatului și ale părții civile sunt cu totul altele, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea, prin textele criticate, a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât principiul constituțional anterior referit presupune asigurarea unui regim juridic similar unor persoane aflate în situații identice, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.

21. În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție, acestea prevăd că cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, motiv pentru care Curtea constată că nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Delta ACM - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.873/215/2015/a1 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 21 și art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2016.