Decizia nr. 278/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Iulia Vucmanovici în Dosarul nr. 19.428/212/2015/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.471D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea nr. 12.038 din 9 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 19.428/212/2015/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Iulia Vucmanovici într-o cauză având ca obiect cererea de reexaminare a unei amenzi judiciare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile

art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

contravin principiului legalității, consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât instituirea unei taxe de timbru aferente cererii de reexaminare nu se justifică din perspectiva scopurilor afirmate în cuprinsul preambulului ordonanței de urgență menționate, ci, dimpotrivă, această taxă aduce o limitare și o încălcare a garanțiilor procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil.

6. De asemenea apreciază că "reglementarea unilaterală, doar a obligației pozitive a cetățeanului, de achitare a taxei pentru soluționarea cererii sale de reexaminare, nu și a similarei obligații a statului de restituire a taxei în caz de admitere a cererii de reexaminare a petentului, are efecte asupra patrimoniului cetățeanului și, implicit, asupra dreptului său de proprietate, într-un mod neconstituțional". Prin urmare, "această integrală suportare a efortului bugetar necesar pentru exercitarea unui drept legal are efecte asupra nivelului de trai al cetățeanului, care încetează a mai fi decent."

7. Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu privire la textul de lege criticat care vizează, în fapt, obligația de achitare a unei taxe judiciare de timbru, instanța de judecată reține ca fiind relevantă atât jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, [în acest sens, invocând Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, precum și Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei], cât și jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că acesta nu este un drept absolut. Raportat la cauza de față, instanța de judecată apreciază că o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei nu poate fi considerată ca având caracter împovărător, de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar, astfel încât nu se poate vorbi despre o restricționare a accesului la justiție și nici de îngrădirea dreptului de proprietate privată sau a dreptului la un nivel de trai decent.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 675 din 13 noiembrie 2014 .

10. Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional, consideră că prevederile

art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

sunt constituționale.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, prevederi care au următorul conținut: "Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: [...]

e) cereri de reexaminare împotriva încheierii prin care au fost stabilite amenzile judiciare și despăgubirile, potrivit art. 190 din Codul de procedură civilă - 20 lei;".

14. În susținerea neconstituționalității acestor prevederi, autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și celor ale art. 47 privind nivelul de trai.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare. În acest sens este

Decizia nr. 661 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, și

Decizia nr. 675 din 13 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 15 decembrie 2014, prin care Curtea a constatat constituționalitatea soluției legislative criticate.

16. Curtea reține, astfel, că nu se poate pune problema unui cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, acesta fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 20 de lei, care nu poate fi apreciat de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar, așa încât nu se poate vorbi despre o restricționare a accesului la justiție prin instituirea acestei taxe fixe și nici de o încălcare a dreptului la un nivel de trai decent sau a dreptului de proprietate privată.

17. De altfel, referitor la problema instituirii taxelor judiciare de timbru, Curtea Constituțională s-a pronunțat de nenumărate ori, exemplu fiind

Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007, prin care s-a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu.

18. De asemenea, prin

Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005, spre exemplu, Curtea a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", a arătat Curtea, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor.

19. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. De asemenea, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției. Prin urmare, plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 155 din 17 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005).

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulia Vucmanovici în Dosarul nr. 19.428/212/2015/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și constată că prevederile

art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2016.