Decizia nr. 368/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ și ale anexelor nr. 2 și 3b la Legea nr. 63/2011
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ și ale anexelor nr. 2 și 3b la
Legea nr. 63/2011 , excepție ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Zona Balș, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 1.920/104/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 42D/2016.
2. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Liceul Tehnologic "Iancu Jianu" din localitatea Iancu Jianu, județul Olt, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de Răzvan Matei Onuț, reprezentant al Sindicatului Liber din Învățământ Zona Balș, prin care solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 14 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.920/104/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ și ale anexelor nr. 2 și 3b la
Legea nr. 63/2011 . Excepția a fost ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Zona Balș, în calitate de reprezentant al membrilor săi, cu prilejul soluționării apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.514 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1.920/104/2014, având ca obiect drepturi bănești.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că, prin dispozițiile
art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, a fost stabilită valoarea coeficientului de multiplicare 1000 pentru perioadele 1 ianuarie-31 martie 2008, 1 aprilie-30 septembrie 2008 și 1 octombrie-31 decembrie 2008. Prin
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008
coeficientul de multiplicare 1000 a fost majorat la valoarea de 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008. Prin acte normative ulterioare, așa cum sunt
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009
și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , Guvernul a încercat să diminueze această valoare, însă toate aceste ordonanțe au fost declarate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională. Prin urmare, a rămas aplicabilă valoarea stabilită de
art. 1 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2008 , așa cum a fost stabilită prin
Legea nr. 221/2008 . Ulterior, Guvernul a încercat încă o dată blocarea aplicării prevederilor
prin dispozițiile
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 . Cu privire la aceste dispoziții de lege, Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011 , a arătat că "prin
Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu
Legea nr. 221/2008 , și nu cu
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 ." Prin
Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012 , Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în același sens.
7. Prin
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a prevăzut diminuarea veniturilor brute pentru întregul personal plătit din fonduri publice, dar fără modificarea coeficienților de calculare a salariilor de bază stabiliți de
Legea nr. 221/2008 . Ulterior, prin
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, salariile diminuate prin
au fost majorate cu 15%.
8. Până la data pronunțării
Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011 , ordonatorii de credite au aplicat în mod diferit legea, fie raportându-se la valoarea coeficientului de multiplicare stabilită prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , fie prin raportare la valoarea stabilită prin
Legea nr. 221/2008 . Pentru a uniformiza aplicarea a fost adoptată
Legea nr. 63/2011 . Această lege ar fi trebuit să se raporteze la valorile rezultate din înmulțirea coeficienților de ierarhizare și de multiplicare prevăzuți de
Legea nr. 221/2008 , dar, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, s-a raportat la valorile stabilite prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , astfel încât a rezultat o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% față de prevederile
9. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale și invocă în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
10. În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
11. Guvernul, invocând decizia Curții Constituționale nr. 31 din 5 februarie 2013,
Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 ,
Decizia nr. 575 din 4 mai 2011
și
Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012 , consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
12. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, precum și dispozițiile anexelor nr. 2 și 3b la
Legea nr. 63/2011 . Dispozițiile
criticate de autorii excepției au următoarea redactare: - Art. 1: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. [...]
(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.";
- Art. 2: "(1) Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege.";
- Art. 6: "Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă."
16. Anexa nr. 2 la
reglementează salariile de încadrare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, în timp ce anexa nr. 3b la aceeași lege stabilește salariile de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar.
17. Curtea constată că
a avut o aplicabilitate limitată în timp, întrucât a reglementat salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ în anul 2011. Prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a reținut însă că "sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", astfel că urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor
cu care a fost sesizată, care continuă să producă efecte juridice în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.
18. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) din Constituție, referitoare la obligația de a respecta Constituția, supremația sa și legile.
19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014,
Decizia nr. 481 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 12 noiembrie 2014, și
Decizia nr. 494 din 25 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 28 octombrie 2014, Curtea, referindu-se la jurisprudența sa anterioară în materie, a statuat că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării în vigoare a legii, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. În ceea ce privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.
20. În sprijinul concluziilor sale, Curtea Constituțională a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, în lumina jurisprudenței europene, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
21. Prin aceleași decizii amintite mai sus, Curtea Constituțională a reținut că exigențele constituționale referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor nu sunt încălcate câtă vreme
a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a arătat că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
22. Totodată, Curtea a reținut că în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.
23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Zona Balș, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 1.920/104/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ și ale anexelor nr. 2 și 3b la
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 2 iunie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.